Campioanele județului Olt 2004 – 2014 ( IV )

 2003 – 2004  Recolta Bălteni

In ediţia 2003 – 2004 s-au înscris doar 14 echipe. Printre favorite la câştigarea seriei se numără  echipe de tradiţie  precum : Progresul Corabia , Rapid Piatra Olt, Alprom Slatina Petrolul Potcoava  şamd. La finalul campionatului , surprinzator  titlul de  campionă  judeţeană  a revenit echipei Recolta Bălteni , echipă  antrenată  de profesorul Ion Pârvulescu. Fără o bază  materială care să-i permită  o evoluţie în C, echipa din Bălteni cedează locul unei echipe din  Reşiţa.

Lotul echipei Recolta Bălteni, campioană judeţeană 2002 – 2003.

Zamfir – Popa, Postelnicu, Filip, Topelea, Chirea, Constantinescu, Joia, Clipcea, Tănăsie, Boicea  - Florescu, Dogaru, Blidar, Ivăncescu, Enache, Mozăceanu.

Antrenor  : Ion Pârvulescu.

2004 –  2005  Alprom  Slatina

In  aceasta ediție s-au înscris doar 10 echipe, chiar dacă  se promovează  în Liga a III a fără baraj,  nimeni nu vrea sa audă  de fotbal.  Datorita numărului mic de echipe campionatul se joaca după  sistemul dublu,  adică  tur-retur în sezonul de toamna si tur -retur în sezonul de primăvară. Seria este câștigată de Alprom Slatina echipa susţinută de întreprinderea cu acelaşi nume , de  departe cea mai buna echipa din campionat. In sezonul de primăvară, antrenorul Costică  Vlad a beneficiat şi de aportul jucătorilor  care nu au mai intrat în vederile lui Telu Stancu la echipa de eşalon secund  Oltul Slatina.

DSC08365

2005 – 2006 F. C. Balş

 FC Balș  reușește să  câștige campionatul într-o  competiție în care s-au înscris doar 14 echipe. Alături de echipa de pe malul  Olteţului  doar  Oltul Drăgăneşti a contat în disputa pentru titlul de campioană  județeană. Evoluție  modestă a unor echipe cu pretenții cum ar fi  : Constructorul Slatina  locul 10, Progresul II Corabia  - 12 , Oltul II Slatina – 13.

Meci de baraj pentru promovarea în divizia C , campioana județului  Olt,  F.C. Balş v-a întânli campioana judeţului Dolj Gaz Metan Podari. Meciul se v-a desfăşura la Drăgăşani.

F.C. Balş – Gaz Metan Podari 1-1 ( 1-2 prelungiri )

( Barbu’22 / Anuţa’64, Geantă’108

FC Balş: Rizan – Bălan, Manolache, Trepăduş, Stoica – Barbu, Tănăsie, Ţepus, Genovu  - A. Preda, Bica. Au mai jucat : Stancu, Bălşanu, Niculescu. Antrenor Sorin Mogoşanu.

Deşi ratează  promovarea în urma partidei susţinută la baraj, Balşul v-a fi reprezentat în divizia C . Slatina, oraşul reşedinţă de judeţ se trezeste în vara anului 2005  cu două  echipe în divizia C ( Oltul şi Alprom ) si consideră că  este pre-a mult acest lucru şi unifică cele două  echipe rezultând Alro Slatina.  Balşul  primeşte locul rămas vacant precum şi jucători rămaşi în afara lotului .

2006 –  2007  Ştiinţa Drăgăneşti

Ratează  promovarea în liga III a în dauna echipei Juventus Bascov Piteşti ( Argeş ). Partida s-a diputat într-o singură  mansă  la Drăgăşani şi a fost câştigată  cu 3-0 de campioana judetului Argeş .

Stiinţa Drăgăneşti – Juventus Bascov 0-3

( Aldea’11, Visinescu’43, Zorzoliu – autogol’89 )

Oltul 2000 Drăgăneşti: C. Tiţa -  I. Tiţa, Pană, I. Zorzoliu, M. Zorzoliu, Negreanu, Neagu, Obreja, Dogaru, Rădulescu, Rebiga

Antrenor Florin Rădulescu

2007 – 2008  Stiinţa  Dăneasa

După doi ani de  judeţ , Stiinţa Dăneasa reuşeşte să devină  campioană judeţeană. Chiar dacă la finalulu primei părţi a campionatului echipa din Dăneasa ocupă  locul 4, în primăvară , echipa susţinută de primărie reuşeşte să devanseze  în clasament echiple Oltul Drăgăneşti, Constructorul Slatina, şi  Algrup Cambio Teslui. Antrenorul echipei a fost Marian Stuparu.

La baraj se prezintă slab  şi pierde promovarea în divizia C împotriva echipei Prometeu Craiova. Partida s-a jucat la Drăgăşani şi a fost arbitrată de Marius Avram din Bucureşti

C S  Prometeu Craiova -  AS Ştiinţa Dăneasa  3 – 0
(Alin Luţă ’7, ’90, Fl. Luţă ’22 )

Ştiinţa Dăneasa: Feremet – Chircu, Vlad, Verescu, Ilin, Mitroi, Neagu, Ciobanu, Saboc, Toma, Nămoianu. Au mai jucat: Suican, Vintilă, Cică.

Prometeu Craiova  M. Poenaru -  Rotaru, Sandu, Enache, Chiliman -  Stamin, Beldeanu, Matei, A. Poenaru -  F. Luţă, A. Luţă.  Au mai jucat Corcoveanu, Răducan.

DSC08376

 2008 –  2009 Sportul Vişina Nouă

Ediţia  2008 – 2009  a fost o disputa în patru :  Vișina,  Piatra Olt, Dăneasa  și  Constructorul  Slatina,  spre final doar Sportul și  Rapid Piatra Olt  si-au disputat primul loc .  Sportul Vișina Noua a reușit să  ia fața echipei Rapid Piatra Olt  şi câștiga titlul de campioana județeană după  32 de etape .

Şi  în acest an campioana județului  Olt pierde promovarea în eșalonul  trei , de aceasta dată  în dauna echipei Ghecon  Lapuşata ( Vâlcea ). Partida s-a disputat la Piteşti pe stadionul ‘’Ştrand’’.  După  două  amânări F R F reuseşte cu greu să înceapă  ediţia 2009 – 2010 a Ligii  a III. Motivul acestor amânări, lipsa banilor. Având susţinere financiară, echipa din Vişina va juca în Liga a III a  pe unul din locurile rămase libere în urma refuzului multor echipe de a mai continua în eşalonul trei.

Sportul Vişina Nouă  – Ghecon Lăpuşata 1-2

(Neacşu’14 / Roşoagă’45, Pântea’89 )

Sportul Vişina Nouă : Frăsineanu -  Glişcă, Oprea, Monea, Velica -  D. Mirea, Dima, Nica, Neacşu – Gavrilă, Borda.      Antrenor Gigi Vâlcu

2009 – 2010 C.S.M. Slatina

Ediţia 2009 – 2010 a campionatului judeţean a fost câştigată de C.S.M. Slatina. Grupare înfiinţată în 2009 şi susţinută  financiar de primarie, C.S.M. câştigă dreptul de a merge la baraj după  un parcurs fără greşală.

Într-o serie cu 16 echipe , cu 30 de victorii, 134 goluri marcate şi doar 5 primite a fost cea mai categorigă  victorie din istoria competiţiei. Echipa slătineană va întânli la barajul pentru promovarea în liga III-a , campioana judeţului Gorj, Petrolul Ţicleni. Partida se va desfaşura la Râmnicu – Vâlcea  într-o singură manşă pe teren neutru.

C.S.M. Slatina – Petrolul Ticleni 4-0

( Aria’12, C. Dinu’28, Cocărăscu’39, Gheorghiţă  autogol’50 )

C.S.M. Slatina: Stănciulescu – Filimon, Cocărăscu, Liviu Florica, Săvulescu ( Dincă )- Mămăligeanu, Marcu ( Mitrache ), Aria, Ivan ( Jianu ) – Burcea, Cătălin Dinu ( Chelu ). Antrenor Marius Popa

Petrolul Ţicleni: Creţan – Gheorghiţă, Fărcăşanu, Niculeasa, Scânteie, Dolcescu, Răducanu, Stamatescu, Filipescu, Radu ( Stroe ) Toropu ( Burlacu ).

Copy of 280309E8

2010 – 2011 Recolta  Stoicăneşti

Disparută caţi-va ani buni,  Recolta Stoicăneşti a renăscut precum pasarea Phoenix.  Beneficiind de un sprijin total din partea primăriei , Recolta reuşeşte să câştige faza judeţeană a Cupei Romaniei două ediţii la rând, precum şi titlul de campioană judeţeană în editia 2010 – 2011 si să reprezinte  judetul Olt în barajul de promovarea în Liga a III a.  unde a întâlnit la Craiova pe stadionul  “Electroputere” campioana judeţului Vâlcea,  Damila  Măciuca,

Campioana din judeţul Olt a pierdut cu 0 – 1 disputa cu Damila Măciuca în urma unui penalti  inventat de centralul George Găman în  minutul 82.

Recolta Stoicanesti: Toloş -   Ciobanu, I. Zorzoliu, Vezeanu, Baciu – Dincă, Zanfir, M. Zorzoliu, Obreja -  Ristea, A. Sandu
Rezerve: Voinea, Popa, Preda, Păun, Coman, Streche
Antrenor: Nicu Florescu

Damila Maciuca: Geantă –  Băltăţeanu, Pârvulescu, Chebar, Stanca –  Chiriţă, Grecea, Ioniţă, Harapu –  Albinaru, Bunescu
Rezerve: Mutu, Munteanu, Dina, Marinescu, Popescu, Comănescu, Chiripuş
Antrenor: Mircea Savu

2011 –  2012  Viitorul Grădinile

Campioana de anul trecut Recolta Stoicănesti pierde competiţia anul acesta în faţa echipei Viitorul Grădinile. Competiţia judeteană  a fost alcătuită din 18 echipe cuprinse într-o singură serie. După 34 de etape , echipa din Grădinile termină pe primul loc cu 89 de puncte. Podiumul este completat de Recolta Stoicăneşti  – 85 de puncte şi Inter Brebeni cu 74 p. Campioana judeţului pierde în prelungiri cu 2-0 barajul de promovare în faţa echipei C S M Piteşti. Partida s-a jucat la Horezu ( Vâlcea )

Viitorul Grădinile: Vintilă – Neagu, Baidac, Mitrică (min. 39 Copilescu), Băltăreţu, Rusăneanu (min. 75 Popa), Stoian, Sterie (min. 97 Colac), Dicu, Oprea, Cojocaru. Antrenor: Liviu Culcescu.

SCM Piteşti: Vlad -  Stănescu, State ( Neacşu), Bărbulescu, Cârstea, Gherghescu, Lipa, Mihăilescu ( Morcoană), Oprea, Rădescu, Slăninoiu.

Antrenor: Ion Ceauşu

gra

2012 –  2013 F. C. Balş

Campionatul judeţean a fost alcătuit dintr-o singura serie x 17 echipe.  FC Balş , echipa pregatită de Ionel Teodosescu a reuşit să se impună la sfârşitul competiţiei, depăşind pe Recolta Stoicăneşti şi Oltul Drăgăneşti. Pentru a juca în Liga a treia , campioana judeţului Olt a trecut  de campioana judeţului Teleorman , Sporting Roşiori  cu scorul de 1-0  prin golul marcat de Smarandache. Partida s-a jucat într-o singură  manşă  la Piteşti pe stadionul “Ştrand”şi a fost arbitrată  de Marius Avram din  Bucureşti.

FC Balş: Dragu – A. Sârbu, Manolche, Boangiu ( Stoica ) –  Jidovu ( Trepăduş ), Ţepuş ( Smarandache ), Relea, Neacşu, Roşu –  Florica ( Matei ), Holtea.

Antrenor: Ionel  Teodosescu.

Sporting Roşiori: Buşcă – Vişan, Sitru, Dicu, Popescu, –  Lacovişte, Sîrbu, Popovici, – Vucea, Coman ( Soava).

Antrenor: Dumitru Paciurea

2013 – 2014 Inter Markus Slatina

In  ediţia 2013 – 2014 au participat 15 echipe , cu doua  mai puține   decât anul trecut , grupate într-o singură serie. Deşi se afla la al doilea an în Liga a IV , titlul de campioană  judeţeană a fost câştigat de Inter Markus Slatina la mare luptă cu A S Milcov. Inter a reprezentat Oltul la barajul de promovare în Liga a III. Dacă  anul trecut Balşul a reuşit să câştige , anul acesta reprezentanta Oltului a pierdut cu scorul de 1-0 jocul de promovare cu C.N. Dinicu Golescu din Câmpulung, campioana Argeşului. Unicul gol al partidei a fost marcat de  Măzărache în minutul 47.  Partida s-a disputat într-o singură manşe la Râmnicu Vâlcea şi a fost arbitrată de Adrian Comănescu.

Inter Markus Slatina:  P. Radu –  Marin, V. Radu, Cocorăscu, Băluţă( Neamţu ) –  Nistor, Dincă, Fieraru  (Ilie ), Bîră ( Alexie )-  Popa ( D. Niculescu ), Vasilescu. Antrenor Valentin Turiac.

CN “Dinicu Golescu” Câmpulung:  Tănase –  Andrei, Mălăncioiu, Anghelina, Mihăilescu –  Heroiu ( Lulea ), Craioveanu, Vaciu, Jenaru ( Toader )-  Băduleanu, Mazarache ( Predoiu ). Antrenor Alexandru Popovici

Campioanele judeţului Olt 1991 – 2003 ( III )

1990- 1991 Constructorul Slatina

Infinţată în anul 1970 , Constructorul câştigă  primul titlul de campioană judeţeană după douăzeci de ani. Este echipa care a dat fotbalului românesc pe Gică Craioveanu. Pentru a câștigă titlul de campioană  judeţeană, echipa antrenată  de Virgil Mincioagă a învins cu 2-1 în finală  pe Olteţul  Osica prin golurile marcate de Viorel Dincă şi Cioară.  Promovează  în C fără să susțină baraj.

cons

1991 – 1992 I. O. B. Balş

Pentru desemnarea campioanei judeţene participă  primele două  clasate din cele patru serii : Petrolul Potcoava, Brias Brebeni, Textila Slatina, Sportul Muncitoresc Drăgăneşti, Rapid Piatra Olt, Olteţul Osica, IO B Balş, Chimia Voinţa Corabia. IOB Balş  câştigă  şi participă  la un miniturneu  pentru promovarea în divizia C, format din : I.O.B. Balş, Dunarea Calafat, Autobuzul Dragăşani echipa din Balş obţine urmatoarele rezultate:

Autobuzul Dragăşani – I.O.B. Balş 2-3

I.O.B. Balş – Dunarea Calafat 3-1

( G.Radu’18, Dumitrescu’47, Terci ’86 / Râmoiu’81 )

Deşi îşi câstigă  dreptul de a participa în divizia C , ediţia 1992-1993 formaţia I.O.B. Balş nu mai activează  sub culorile intreprinderi cu acelaşi nume,echipa a fost transferată la Stoina devenind Petrolul Stoina.

1992 – 1993 Constructorul Slatina

 Incepând cu actuala ediţie , Campionatul Judeţean devine Divizia C, B-ul devine A  şamd. Pentru Olt avea să  înceapă  cea mai neagră  perioadă  în istoria acestui sport. Deşi teoretic ediţia 1992-1993 trebuia să fie cea mai puternică , pentru că  activau fostele divizionare : Recolta Stoicăneşti, Progresul Corabia , Sportul Muncitoresc Drăgăneşti, în realiatate avea să fie una dintre cele mai  slabe competiţii. Ediţia a fost câştigată  de Constructorul  Slatina,care a reprezentat judeţul la baraj unde a întâlnit campioana judeţului Dolj, Constructorul Craiova.  Scorul obţinut la baraj în dublă  manşe de echipa din  Slatina reflectă exact situaţia fotbalului din această zonă.  Constructorul Craiova – Constructorul Slatina 11-0

1993 – 1994 Sportul Muncitoresc Drăgăneşti

Campionatul Judeţean a fost alcătuit dintr-o singură serie. La sfârşitul sezonului , titlul de campioană judeţeană a fost câştigat de Sportul Muncitoresc Drăgăneşti care a reuşit să  termine înaintea unor echipe precum : Progresul Corabia, Brias Brebeni , Constructorul Slatina şamd.

La barajul de promovare campioana Oltului a trecut de campioana judeţulu Dolj, Progresul Segarcea . La Drăgăneşti,  Sportul a câştigat cu 1-0 prin golul marcat de Dogaru,  iar la Segarcea  partida s-a încheiat la egalitate  1-1 , pentru oaspeţi a marcat Florin Rădulescu. Antrenor Victor Niculescu. În  Divizia B  ( fostă C ), parcursul echipe a fost foarte slab . Sportul  a terminat pe ultimul loc al clasamentului cu doar trei victorii în 38 de partide şi cu un golaveraj mai puţin obişnuit: 29 goluri marcate şi 126 primite.

1994 – 1995  F. C. Slatina

După un parcurs contestat, mai ales de cei de la F.C. Olt Scornicesti în campionatul judeţean, F.C. Slatina câştigă campionatul judeţean şi v-a reprezenta Oltul la barajul pentru promovare în divizia C.

Iunie 1995 , campioana judeţului Olt  întânleşte  campioana judeţului Vâlcea Petrolul Drăgăşani.

( Tur )

F.C. Slatina – Petrolul Drăgăşani 1-2

( N. Popescu’75 / Angheluş’33, D. Gheorghe’65 )

F.C. Slatina : Niţă- Ifrim, Barbu, F. Gheorghe,  Staicu -  Joia, Micu , Şerban, Enaru ( Oprescu ) , – N. Popescu, Ciucă.  Antr. V. Mincioagă

Petrolul : Voicu – Popescu, Albăstroiu, Pufu, Angheluş, Tomescu, Dumitrescu, Ciornei, Măluroiu, D. Gheorghe, Radu . Antr. I. Teleşpan.

( Retur ):

Petrolul Drăgăşani – F.C. Slatina 3-0

După o evoluţie modestă, atât în prima dar mai ales în a doua manşe , echipa slătineană ratează accederea în divizia C.

DSC08015

1995 – 1996 C.S. Olt 90

Campionatul judeţean a fost alcătuit şi anul acesta dintr-o singură serie x  16 echipe. Ediţia actuală a fost o dispută  între CS Olt 90 şi Brias Brebeni de departe cele mai bune echipe din campionat.  Echipa din Scorniceşti s-a impus în cele din urmă şi a reprezentat judeţul la barajul de promovare  în Divizia B ,  ( fostă C ).

 La baraj , echipa din Scorniceşti antrenată  de Viorel Turcu , a trecut de campioana judeţului Dolj  Progresul Segarcea,  antrenor Marian Bâcu.  La Scorniceşti  gazdele au învins cu 4-1 prin golurile fraţilor Tudose , Cristi ( 2 ) şi  Florin ( 2 ) iar în retur , partida s-a încheiat la ealitate 2-2.  Pentru C. S. Olt  90 au  marcat : Ion Din din penalti şi Cr Tudose.  În divizia B   ( fostă C ), echipa din Scorniceşti  nu a rezistat decât un  an. 

1996 – 1997 F.C. Grup Aluminiu Slatina

Iunie 1997. Meci pentru promovare în divizia B ( C ). F.C. Grup Aluminiu Slatina , antrenor Viorel Stoica va întînli campioana judeţului Gorj, Minerul Urdari. Partida se va desfăşura într-o singură manşă pe teren neutru.

Craiova. Stadion’’Electoputere’’.

Alprom Slatina – Minerul Urdari 3-1

( Pentru Alprom au marcat : Cr.Niculescu’20’74, Enaru’83 )

Cu aceasta victorie Slatina v-a avea din nou echipă în divizia C.

1997 – 1998 Progresul Caracal

În vara lui 1998, Progresul Caracal, echipă pregătită de Stefan Cherănoiu, învinge, cu 2-1, campioana judetului Dâmbovita, Petrolul Târgovişte şi promovează în Divizia C. Cel mai autorizat să povestească despre perioada respectivă este chiar autorul acestei promovări, Ştefan Cherănoiu. „În campionatul judeţean ne-am luptat cu cei de la I.O.B. Balş.  Aveau o echipa destul de bună cu jucători ca : Albăstroiu, Gogu Dumitra, Bălan ş.a.m.d. La baraj, am câştigat cu 2-1, prin golurile marcate de Drăguşin (un jucător foarte talentat, adus de la Piteşti) şi Stancu. Reuşisem să formăm o echipă foarte bună. De asemenea, trebuie amintit faptul că pentru promovare am fost ajutaţi şi de câţiva jucători cu experienţăIată formaţia care a câstigat barajul: Ciurea – Velea, M. Roşca, Mihăescu, Oprea – A. Dumitrescu, I. Pătru, R. Popa – Barbu (Stancu), Fiscălie (Gliscă), Drăguşin. Sper că nu am uitat pe cineva. Partida s-a jucat la Stefănesti – Argeş”.

Lumea era încântată şi aştepta, cu nerăbdare. primele jocuri în eşalonul al treilea  după şase ani. Un sezon de care nimeni nu vrea să-şi amintească. Cu 25 de înfrângeri şi aproape o sută de goluri primite, Progresul Caracal termină campionatul 1998-1999 pe locul 19 (penultimul) şi retrogradează.

1998 – 1999 Progresul  Balş

Miercuri 23 iunie 1999 în ultima etapă  a diviziei D, pe stadionul ‘’Parc’’ din Balş s-au întâlnit  echipa din localitate I.O.B. Balş şi  Sp. M. Drăgăneşti care au mers cap la cap aproape pe toată  durata campionatului.  In această  ediție s-a promovat fără  baraj.

I.O.B. Balş – Sp. M. Drăgăneşti 2-0

( L. Andrei’4, Dumitra’77 )

I.O.B. : Stănescu – Fl. Mărgineanu ( Preduţ ), D. Mărgineanu, Trepăduş, Albăstroiu, Stroe, Năstase ( Niţulescu ), Dumitra, Andrei, Bălan, Enescu ( Dumitraşcu ). Antrenor Ion Antonie.

Dezinteresul pentru fotbal continuă , Balşul cedează pentru a doua oară  locul unei echipe din alt judeţ,de data aceasta echipei Flacăra  din Moreni.

1999 – 2000 Sportul Muncitoresc  Drăgăneşti

Federaţia Română de fotbal măreşte numărul de echipe în Divizia C de la 6 serii la 8 x 16 echipe şi  astfel toate campioanele judeţene promovează  direct. Chiar şi în astfel de condiţii , nimeni nu se înghesuie să joace într-un eşalon superior. Oraşe cu tradiţie în fotbal precum:  Slatina , Caracal , Corabia,  nici nu vor să audă,  singura echipă din judeţ  care se bucură de sprijinul autorităţilor locale în frunte cu primarul Stefan Ene  în această perioadă este  Sportul Muncitoresc Drăgănești-Olt . Din păcate , acesta pierde alegerile ,  fotbalul este abandonat de noua  conducere şi echipa se retrage din competiție la mijlocul campionatului. Antrenor  acelaşi  Victor Niculescu.

Copy of B89454D5

Sportul Mucitoresc  Drăgăneşti  / campioana județeană ediția 1999 –  2000.

2000 – 2001 Progresul Caracal

La sfârşitul ediţiei 2000-2001, Progresul Caracal, echipă antrenată de fostul jucător , Laurenţiu Urâtu devine  campioană judeţeană , şi reprezintă judeţul Olt la barajul de promovare în Divizia C. Podiumul este completat de Constructorul Slatina – 80 p, C.S. Olt 90 – 68 p. La 20 iunie 2001, Progresul Caracal , pierde barajul  cu 5-4  în urma  lovituri de departajare în faţa craiovenilor de la Pan Group Armata, Partida s-a desfaşurat la Râmnicu Vâlcea într-o singură manşe şi a fost arbitrată de Sorin Altmayer din Timişoara.

2001 – 2002 Progresul Caracal

Progresul Caracal îşi reia activitatea în competiţia judeţeană. De data asta câştigă  aproape tot şi devine campioana judeţului  cu şapte etape înainte de final. Spre deosebire de ediţia trecută  cand mulţi spuneau că  echipa Constructorul era mai îndreptaţită  să  câştige , caracalenii au un parcurs  fără greşeală .  In 30 de etape au reuşit  29 de victorii şi doar un egal obţinut pe terenul celor de la Scorniceşti.

Progresul Caracal reprezintă  judeţul Olt la baraj pentru a doua oară  consecutiv. De data asta va întâlni campioana judeţului Vâlcea, Rarora  Mateeşti. Barajul are loc într-o singură manşe , pe teren neutru la Piteşti , stadionul „ Ştrand’’ Echipa caracaleană, antrenată de Laurenţiu Urâtu  ( antrenor-jucător) învinge, cu 3-0, echipa vâlceană Rarora Mateeşti, prin hatrick-ul lui Dorian Rebiga,  ( un jucător de excepţie , care din păcate nu s-a realizat pe măsura talentului  său ) şi promovează în Divizia C.

Vă oferim distribuția  celor două  echipe în partida care a avut loc la data de 8 iunie 2002.

Progresul  Caracal: Vintilă –  Năuiu, Militaru, Oprea, Maftei   – Chiliman ( A. Dumitrescu ), Moşteanu, Neicu, Sterie  ( Boicea ), Bălan ( Fişcălie ), – Urâtu, Rebiga.

Rarora Mateesti : Cârstina – Crânguş (  Mitrofan ), Zgăbăruş, Minciulescu, Pană – Teleşpan, Mihai ( Olaru ), Grigore, Nica – Dinculescu (  Mogoşanu ), Boabă ( Bunescu ).  Arbitru Alexandru Tudor ( Bucureşti ).

2002 – 2003 C. S.  Olt Scorniceşti

Sâmbătă 7 iunie 2003 s-a jucat derbiul pentru promovare în divizia C între F.C. Olt Scorniceşti şi Prodchim Balş . Echipa din Scorniceşti a câştigat cu 3-2. În urma acestui rezultat , F.C. Olt v-a câştiga campionatul judeţean 2002-2003 şi astfel v-a promova în divizia C. ( în aceasta ediţie, nu se disputa meci de baraj )

Echipa din Balş  v-a evolua şi ea în divizia C în locul echipei Foraj Videle

5B46D6F2

Sus : Tuţă, Tudorache, Motroc, Ciobanu, Barbu. Jos : Stoian, Ilinca, Cr. Tudose, Laszlo, Dumitru , Ciobanu. In medalion Gheorghe  Călinescu – Ghinuţă   președintele clubului.

Campioanele judeţului Olt 1979 – 1990 ( II )

1978 – 1979 Electrodul Slatina

Echipa Intreprinderii de produse cărbonoase revine în eşalonul trei la un an  de la   acel  18-0  de pomină  de la Scorniceşti.  In ediţia 1979 – 1980 a diviziei C  reuşeşte cea mai buna performanţă din  istoria echipei,  locul 10.    Pentru a juca în  divizia C, trece de  reprezentanta  judeţului Teleorman, Textila Roşiori de Vede . Câştigă  acasă cu 3-1 ( Filip’10, Stănculescu’20, Neacşu’35 / Burcea’22 ), iar în retur pierde doar cu 1-0.
Electrodul Slatina : Topală –Cojocaru, Condei, Popa, Neacşu, Rotaru, Rogojinaru, Şerbanoiu, Stănculescu, Iamandei, Filip.Antrenor Paul Gurlui.

EEAB8BBA

Electrodul Slatina în cantonament în Bulgaria

1979 – 1980 Rapid Piatra Olt

Echipa din Piatra Olt devine după nouă ani , pentru a doua oară campioană judeţeană. Ultima  dată când a câştigat titlul,  în ediţia 1970 – 1971 a promovat fără să susţină baraj . Rapid se prezintă slab şi pierde  în faţa campioanei judeţului Dolj,  Victoria Craiova. Partida tur a avut loc la 6 iulie 1980 la Piatra Olt şi a fost câştigată de gazde  cu 1-0 iar o săptămâna mai târziu,  la 13 iulie 1980 Victoria  Craiova câştigă  cu 2-0 şi promovează în C.

1980 – 1981 Victoria Caracal

Ediţia 1980- 1981 a fost alcătuită din 32 de echipe împarţite în  două  serii, seria sud şi seria nord. Cele doua câştigatoare , Laminorul Slatina ( seria nord ) şi Victoria Caracal ( Seria Sud ) s-au confruntat pentru desemnarea câştigatoarei şi implicit pentru reprezentarea judeţului în meciurilede baraj pentru promovarea în Divizia C. După ce Victoria a câştigat la Caracal cu 1-0, Laminorul nu reuşeşte la Slatina  decât un 0-0 şi astfel Victoria Caracal a devenit campioană judeţeană. La baraj, echipa din Caracal pierde categoric în faţa echipei Constructorul Piteşti, campioana judeţului Argeş.

cl

1981 – 1982 I. P. C. Slatina

Echipa pregatită de Paul Gurlui , fostă  Electrodul  devine campioană judeţeana după  ce trece de Stiinţa Drăgănesti,  0-1 la Drăgăneşti şi 3-1 la Slatina şi joacă baraj cu Progresul Băileşti. Campioana Oltului trece de echipa din Dolj după dublă manşe 1-3 la Băileşti. şi 7-3 la Slatina , după executarea loviturilor  de departajare.  Partida a avut loc la 11 iulie 1982 şi s-a disputat pe terenul II din Complexul Sportiv 1 Mai.

1982 – 1983 Ştiinţa Drăgăneşti

Pentru echipa din Drăgăneşti promovarea în eşalonul trei este prima performanţă din istoria echipei.  Pentru desemnarea campioanei judeţului Olt la fotbal a fost nevoie de un baraj tur- retur disputat  în mai 1983 între Comerţul Potcoava şi Ştiinţa Drăgăneşti . La Potcoava partida s-a încheiat la egalitate 1-1,  iar la Drăgăneşti, gazdele au învins cu 1-0 prin golul lui Barabaş.

S-a remarcat de la Stiinţa : Cîrciumaru şi Barabaş iar de la Comerţul : Ţăcalie şi Oancea.

Echipa din Drăgăneşti reprezintă judeţul în meciul de baraj pentru promovare în Divizia C şi  va juca împotriva campioanei judeţului Gorj, Constructorul Târgu Jiu. Drăgăneştenii s-au impus în ambele partide cu aceleasi scor,  3-1.La Târgu Jiu, Constructorul – Ştiinţa Drăgăneşti 1-3  ( Baldovin’62 / Solomon’20,’26,’82 ) si la Drăgăneşti : Ştiinţa – Constuctorul 3-1, au marcat Cârciumaru’32, Solomon’44,52 / Mogoş  ( autogol ).

1983 – 1984 I. O. B. Balş

C J a fost alcătuit din 3 serii : Cele trei serii au fost câştigate de Aluminiu Slatina , IOB Balş şi I S CI P Caracal . Barajul pentru desemnarea campioanei judeţene , ediţia 1984 – 1984 s-a desfăşurat la Corabia şi a fost câştigat de IOB Balş. În  iulie 1984 , I O B Balş joacă pentru promovare cu Metalul Alexandria , reprezentanta judeţului Teleorman. În primul meci Balşul câştigă pe teren propriu cu 2-1 prin golurile marcate de Ţâţu şi Mic, la Alexandria,  gazdele se impun  cu 2-0 şi promovează în C.

I.O.B. Bals : Banică – Leontin, I. Ristea, Turcitu, Dumitraşcu- Bălşan, Mic, Adi Ristea, Ilinca – Ţâţu, Niţă . Antrenor Mircea Contineanu.

iob

1984 – 1985 Metalul Scorniceşti

Metalul Scorniceşti a fost  un moft al autoritatilor locale care vroiau într-un fel să umple golul creeat prin mutarea lui FC Olt la Slatina. Metalul a fost sprijinita de  Emil Bărbulescu . Cei mai cunoscuti jucatori care au evoluat la aceasta echipa au fost : Titi Pană şi Lucian Martinescu foştii jucători ai echipei Viitorul Scorniceşti si Cornel Nicolae ( Chimia Râmnicu  Vâlcea ). Campionatul judeţean a fost format din 4 serii.  La sfârşitul ediţiei , cele patru câştigătoare au participat la un turneu. Iată  rezultatele : IOB Balş – ISCIP 4-2 după  lovituri de pedeapsă, Metalul Scorniceşti – Columna Traian 5-1. Finala s-a disputat între Metalul Scorniceşti şi IOB Balş. Echipa din Scorniceşti a câştigat şi a reprezentat judeţul la baraj unde  a trecut de campioana  judeţului Mehedinţi, Înainte Vânju Mare. In Divizia C a aparut cu numele de “ Viitorul”  Scornicesti . Fără susţinere nu a rezistat decât un tur după care a fost mutată la Balş.

CF461B25

Sus : C. Nicolae, Dicu, Nistor, Martinescu, Ghencea, Pană Jos: Stanescu, Vână, Mazilu, Triţă, Şerbănoiu.

1985 –  1986 Rapid Piatra Olt

Echipa regionalei CFR Piatra Olt a câştigat titlul de Campioană  judeţeană după ce a trecut in primul joc de Gloria Deveselu iar  în finală de Ştiinţa Drăgăneşti cu 2-0 . La baraj a mai participat şi Viitorul Coloneşti .

La barajul de promovare echipa Rapid,  antrenată de fostul jucător al lui Dinamo Slatina Sande Cotoşman nu a avut nici o şansă în faţa campioanei judeţului Argeş , Constructorul Piteşti. Echipa argeşană s-a impus în ambele jocuri, 2-1 la Piatra -Olt şi 2-0 la Piteşti.

ptr

1986 – 1987 Sporting  Slatina

Campioana judeteană s-a stabilit în urma unui baraj între Sporting Slatina şi Balastiera Milcov . S –a jucat într-o singură manşe pe stadionul 1 Mai .  A câştigat cu 3-2  în prelungiri  Sporting Slatina  echipa  Intreprinderii de utilaj alimentar. Reprezentanta judeţului  Olt s- a prezentat destul de modest la barajul pentru promavare în divizia C, unde a întâlnit Petrolul Târgovişte   Echipa din Târgovişte a câstigat  cu scorul general de 10-1 , în tur : 5-1  a arbitrat  Mircea Salomir,  iar în retur  5-0. Oltul pierde pentru a doua oara consecutiv. accederea în divizia C.

1987 – 1988 Sportul Muncitoresc Drăgăneşti

 După doi ani de ’exil’ în campionatul judeţean fotbalul din Drăgăneşti apare din nou în sistemul divizionar al F.R.F. Iulie’88, meci de baraj pentru promovarea în divizia C între campioana judeţului Olt şi campioana judeţului Giurgiu, Şantierul Naval Giurgiu.

Tur :        S.M. Drăgăneşti – S.N. Giurgiu 4-0

( Pîrvu’27, Cîrciumaru’32, Olteanu’39, Burcea’86 )

Retur :     S.N. Giurgiu – S.M. Drăgăneşti 2-2

( Manole’80, Dobrota’90 / Pîrvu’45, Anghel’66 )

Lotul echipei care a obtinut promovarea în divizi C.

Radu ,Balaciu -  Marinescu, Cîrciumaru, Nicu, Lulache, Păduraru, Anghel, Mitran, Cheroiu, Pîrvu, Nica,  Mitrică,  Gheorghe, Stoenică, Burcea. Antrenor Victor Niculescu ( fostul fundaş  al U. Craiova ).

DSC02135

 

drag copy

1988 – 1989 Spicul Coteana

Pentru desemnarea campioanei judeţene se vor confrunta   primele două  clasate din cele patru serii . Participă : Constructorul Slatina, Recolta Izvoarele, Electrodul Slatina, Oltul Givărăşti, Spicul Coteana, Sporting Slatina, Chimia Corabia, Textila Slatina. Finala a fost  câştigată de  echipa din Coteana cu  4-0 în faţa echipei Constructorul Slatina prin golurile marcare de: N. Iamanei ( 2 ), Ţîţu, Ghiţă, devenind astfel campioana judeţeană.

Spicul Coteana promovează  în eşalonul trei după ce trece de campioana judeţului Argeş, Minerul Câmpulung . In tur :  Minerul Câmpulung – Spicul Coteana 0-5 , au marcat :  Cojocaru (2), Ţîţu (3)  şi în retur : Spicul Coteana – Minerul Câmpulung 4-0 ,  Ţîţu’ ( 2 ) , I. Iamandei , N. Iamandei  ). Coteana este o comună situată la 10 kilometri de Slatina.

Lotul care a reuşit promovarea în divizia C :

David, Streche, Lixandru, Comanescu, Vărzaru, N. Iamandei, Ţâţu, Viespescu, Cojocaru, I. Iamandei, Ghiţă, Ene, Mitrică, Oprea, Dobrin, Dumitrescu. Antrenor Constantin Vlad.

1989 – 1990 Electrodul Slatina

Titlul de campioana judeţeană obţinut după revoluţie va fi ultimul pentru echipa  Intreprinderii de produse carbonoase, asemeni multor echipe îşi va pierde sprijinul financiar , iar în cele din urmă se va desfinţa.  Pierde barajul în faţa campioanei judeţului Valcea, Minerul Berbeşti 0-2 acasă şi 2-1 în deplasare.

Campioanele judeţului Olt 1968 – 1978 ( I )

oltIn anul 1968 , oadată  cu reorganizarea teritorială  a ţării, dar şi datorită numarului mare de cereri, F.R.F. propune un sistem competiţional  în care fiecare judeţ  să aibă propriul campionat de fotbal , în cadrul căruia vor activa fostele echipe din campionatul regional  precum şi echipele campioane raionale şi oraşenesti din ediţia anterioara. Venind după un campionat regional destul de puternic , primele ediţii , cel putin pentru judetul Olt au fost cele mai reuşite, în sensul ca au fost câştigate majoritatea barajelor de promovare.Pentru Olt şi nu numai,  anii 1970 şi 1980 au fost cei mai productivi.

Din Campionatul judeţean Olt s-au ridicat spre fotbalul mare : Dumitru Marcu, Vergil Mincioagă, Octavian Platagă, Gheorghe Şoarece, Petre Petre, Gică Craioveanu şamd. .  Odată  cu trecerea timpului , competiţia judeţeană îşi pierde din valoare  şi din interes în special după 1990 când majoritaea intreprinderilor şi-au retras sprijinul financiar. Astăzi , echipele sunt formate în general din jucători trecuţi de prima tinereţe, nivelul  scăzut  al competiţiei nu mai atrage jucători tineri de perspectivă care pot face pasul spre fotbalul mare.

Incepând de astăzi, site-ul “Olt Fotbal de la A la Z” vă prezintă  toate campioanele judeţene de la infinţare si până astăzi.

  1968 – 1969  Răsăritul Caracal / C F R Caracal

Răsăritul Caracal va ramâne în istoria competiţiei ca fiind prima campioană judeţeană de fotbal.Inceputul competiţiei judeţene este dominat de , fotbalul din Caracal,  chiar dacă Slatina , oraşul reşedinţă  era reprezentat  de două echipe în perioada respectivă,   dar a pierdut de fiecare data în faţa fotbalului caracalean condus de profesorul Ion Pârvulescu aflat la început de carieră în antrenorat.  Răsăritul Caracal  pierde din păcate barajul de promovare în divizia C contra celor de la Petrolul Târgovişte.

DSC08020

Primul clasament final din istoria competitiei / Oltul – iunie 1969

Partida s-a desfăşurat în trei  manşe. In tur , C.F.R. Caracal – Petrolul Târgovişte 2-2 au marcat : Toma’12 şi Pătru’46 pentru gazde , Becleanu’4 şi Iancu’46 pentru oaspeţi .In retur partida s-a terminat cu acelaşi scor 2-2 şi astfel a fost nevoie de al treilea joc,  nu se acordau lovituri de departajare sau prelungiri.  Echipa pregătită de profesorul Pîrvulescu pierde cu 1-0  cel de-al treilea joc disputat pe teren neutru, la Stefăneşti Argeş Arbitru: Ioan Chilibar din Piteşti.

gen

  1969-1970  F C Caracal

La sfârşitul ediţiei 1969-1970, se declara campioană judeţeană la fotbal, pentru a doua oară,  echipa Fabricii de conserve Caracal. Cu un sprijin financiar deosebit şi cu iubitorii fotbalului lângă echipă, trupa pregătită de Ion Pîrvulescu are un parcurs aproape fără greşeală şi câştigă competiţia pentru a doua oară consecutiv, cu o linie de clasament impresionantă: 20 jocuri, 17 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere, golaveraj 101-13, puncte 36. Podiumul este completat de: Rapid Piatra-Olt, cu 26 de puncte – Aluminiu Slatina cu 25 de puncte. Principalii marcatori sunt: Mincioagă – 25 de goluri, Marcu – 12, Neagu, Platagă – 11.

Pentru a doua oară consecutiv,  Caracalul  reprezintă  Oltul la baraj. De data asta  F.C. Caracal câştigă împotriva echipei Metalul Mija  ( Dâmboviţa ) şi promovează în divizia C. Partida tur se dispută la Mija. La 22 iulie 1970, FC Caracal, însoţită de un număr mare de suporteri care au creat o atmosferă deosebită, câştigă în deplasare cu 2-1, prin golurile marcate de cel mai bun jucător de pe teren, Dumitru Marcu. După numai un an de zile , viitorul  internaţional va pleca la Steaua urmat la o perioadă scurtă de Virgil Mincioagă , care va fi transferat de  Universitatea Craiova.

buc

29 iulie 1970 . Bucuria promovării în Divizia C Sus : Dumitrescu, Platagă, Oancea, Neagu, Pârvulescu, Frăsineanu. Jos , Dumitru Marcu felicitat de suporteri

In retur, la 29 iulie 1970, pe stadionul «Parc», în aproximativ aceeaşi formulă, echipa gazdă câştigă partida cu 2-1, prin golurile marcate de Neagu şi Marcu. Iată ce scria ziarul «Oltul», din 30 iulie 1970: „Meciul de ieri a avut decorul de desfăşurare potrivit: timp admirabil, un public înfocat (peste 5000 de spectatori) cu tălăngi şi sirene, grup de fete care au împărţit flori arbitrilor şi jucătorilor, fanfare etc. Adăugând la toate acestea, bucuria victoriei şi, implicit, a calificării, caracalenii au petrecut o după-amiază plăcută”. 

Iată  echipa câştigătoare.

F.C.Caracal : Oancea – Frăsineanu, Mototolu, Cheran, Toma – Platagă, Cârciumaru,  Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu. Antr. Ion Pârvulescu.

 1970 – 1971 Rapid Piatra Olt

După doi ani de dominaţie caracaleană, campionatul judeţean este câştigat de Rapid Piatra Olt. Echipa feroviară va promova în divizia C fără să susţină  meci de baraj. Eşalonul trei al fotbalului românesc se  modifică, se trece de la 8 serii a câte 16 echipe la 12 serii a 14 echipe.

Iată  lotul care a reuşit să promoveze în divizia C.

Chiriţă, I. Raţ – Constantinescu, I. Preda, Ghe. Preda, Tuteschi, Mustaţă, Lepădatu, N. Raţ, Ioşca Preda, Rada, Sterie, Nicolae, Ghe. Raţ, Scripcaru, Roşca. Antrenor Ion Pârvulescu.

În sezonul 1974- 1975 Rapid Piatra Olt a jucat în şaisprezecimile Cupei României împotriva echipei Steaua. Echipa bucureşteană a câştigat cu 6-2. Au marcat : Iordănescu’4,’50,’56, Năstase’71, I. Raţ ( autogol ), Dumitrescu’76 / N. Raţ’37, Rada’64 )

 1971 -1972 Recolta Stocăneşti

Recolta Stoicaneşti era sprijinită financiar de C.A. P. Stoicaneşti condus de Dumitru Tudose. Va promova în divizia C după  ce trece de campioana  judeţului Teleorman, Troianul Traian.  După o dubla manşe 1-2 în deplasare, 2-0 acasă , echipa din Stoicăneşti reuşeşte promovarea în eşalonul trei al fotbalului românesc. A fost o surpriză  pentru majoritate celor implicaţi în fenomen la vremea respectivă. De altfel, chiar circula vorba că Recolta Stoicăneşti şi Unirea Tomnatic ar fi primele  echipe de comună din divizia C.

Artizanii acestei promovări au fost : Ciobanu  –  Matei,Grosu, Rotaru, Cârstea ,  Florescu, Mihalache, Răduţ, VoineaPiţigoi, Andrei, Cioabă.  Un aspect inedit al acestui succes îl reprezintă faptul ca toţi componenţii echipei erau localnici. Astăzi, acest lucru  este imposibil, aria de selecţie în  zona rurală aproape că nu există. Recolta Stocăneşti va juca în eşalonul trei , douăzeci de ediţii consecutive.

DSC01631

Anuarul fotbalului românesc 1971 – 1973.

1972 -1973 I O B Balş

. La sfârşitul ediţiei 1972-1973 F.O.B. Balş , echipa intreprinderii cu acelaşi nume, a fost declarată campioana judeţului Olt în urma susţinerii unui meci de baraj . Campionatul judeţean a fost alcătuit din 28 de echipe împarţite în 2 serii a câte 14 echipe .Seria Nord, serie dominata de Rapid Piatra Olt şi Balş  şi seria Sud serie dominata de Gloria Deveselu, Voinţa Caracal şi Ştiinta Drăgăneşti.

Trebuie precizat ca seria Nord a fost câstigata de Rapid Piatra – Olt. In urma unor contestatii castigator a fost declarata F.O.B. Balş care a sustinut meci de baraj impotriva Gloriei Deveselu, câştigătoarea seriei Sud.

In ediţia 1973-1974 divizia C mareste numarul echipelor de la 14 la 16 echipe repartizate în 12 serii. Astfel campioana judeteană a promovat în divizia C fără  să  susţină  meci de baraj. Este perioada  în care la echipa din Bals se remarca meci de meci,  Gheorghe Şoarece . În toamna anului 1973 va fi transferat la Dinamo Slatina după care la Viitorul Scorniceşti.

  1973 – 1974 Viitorul Scorniceşti

Ediţia 1973-1974 fost o dispută  în trei : Viitorul, Voinţa Caracal şi Rapid Piatra Olt. Aşa cum era de asteptat cei din Sornicesti câştigă  competiţia şi reprezintă judeţul Olt la barajul pentru promavare în divizia C, unde va întâlni campioana judeţului Vâlcea, Unirea Băbeni.

Fără să existe vre-o formulă  de echipă  în presa vremii,  din discuţiile purtate cu cei care au îmbrăcat tricoul echipei Viitorul, antrenorul Costel Duţă , cel care a pregătit partida cu Unirea Băbeni avea la dispoziţie următoarea echipa: Ciobotea – Petrescu, Radu Ghe., Dima, Bobei (Trantescu)-Roşca, Petre Petre, Vâlceanu-Toma, Martinescu (Stârcu) Pleşa.

A fost o dubla manşe,  în tur la Băbeni partida s-a încheiat la egalitate 1-1, pentru Viitorul a marcat Petrescu , iar în retur Viitorul Scornicesti s-a impus cu 6-1 prin golurile marcate de: Vâlceanu (3),  Petre Petre (2) şi Pană. Arbitru : Romeo Stâncan.

vs

DSC02206

 1974-1975 Voinţa Caracal

Sustine meci de baraj impotriva campioanei judetului Valcea Cozia Calimaneşti.  După ce pierde partida tur de la Călimănesti cu 2-1, peste numai o săptămâna, Vointa Caracal câstigă, pe teren propriu, cu 2-0, prin golurile marcate de Petre Calotă.Atacantul caracalean se va transfera in scurt timp la Electroputere Craiova.

Este cea mai mare performanţă a echipei susţinute de Arta Mesteşugarilor,  înfiinţată de Victor Oprea în anul 1965. Autorul acestei promovări este, cine altul decât, Ion Pârvulescu. Pentru că statistica este tot ce rămâne în urma unei competitii, vă oferim echipa trimisă în teren în partida tur de la Călimăneşti.
Vointa: Tomescu – Tătaru, Neagu, Mototol, Caracudă – Lupu, Florea – Constantinescu, Calotă, Bălăican, Diaconu.

scan0001

Sus:  Dumitrescu, Găletan Marancea, Badea, Neagu, Şaptelei, Petcu, Boscor.  Jos : Calofeteanu, Vintilă , Cioroianu, Stancu, Neagu II, Pâstae.

  1975 – 1976 Laminorul Slatina

In ediţia actuala , Campionatul judeţean este împărţit în două serii : Seria Nord – 18 echipe şi Seria Sud – 15 echipe. La finalul campionatului câştigatoarele celor două serii, Laminorul Slatina  ( Nord ) şi Rapid Piatra Olt ( Sud )  au disputata barajul. În urma meciurilor ( tur – retur ), campioană  judeţeană  a fost declarată echipa slatineană Laminorul care a învins cu 2-1 la Slatina şi 4-2 la Piatra Olt.

Laminrul Slatina este echipa Intreprinderii de prelucrare a aluminiului  I P A Slatina. Campioana Laminorul susţine meci de baraj împotriva campioanei judeţului Dolj, Steagu Roşu Pleniţa . Pe teren propriu câştigă cu 6-0 prin golurile marcate de Purcăroiu 4, Muscu 2 , iar la Plenita a pierdut cu 2-0 . Nu rezistă decât o ediţie, după care se întoarce în campionatul judetean.

Laminorul : Ocea – Preda, Popescu, Oros, Iancu, Ignat, Muscu, Marin , Purcăroiu, Mihalache, Obrocea. Antrenor Ion Pîrvulescu.

 1976 – 1977  Electrodul Slatina

Slatina este reprezentată  în divizia C de Electrodul, echipa Intreprinderii de produse cărbunoase , antrenor Paul Gurlui. A rămas în memoria suporterilor  prin înfrangerea memorabilă în faţa echipei din Scorniceşti în ziua de 21 iunie 1978 Viitorul Scorniceşti.- Electrodul Slatina.  18 -0.

Pentru a juca în Divizia C a trecut de campioana judeţului Dâmboviţa , Electrica Titu prin dublă victorie , 2-0 la Slatina şi 3-2 în deplasarea. După numai un an în sistemul divizionar se întoarce în judeţ.

elec

Sus:  Stănică, Oţeleanu, Topală, Rizea, Stănculescu. Jos : Rotaru, Ilie, Cojocaru, Traian, Vâlcea, Dragomir

 1977 – 1978 Răsăritul Caracal

Fostă  divizionară C, Răsăritul Caracal, câştigă campionatul cu 61 de puncte, podiumul este completat de Vagonul Caracal cu 58 şi Rapid Piatra-Olt cu 42 de puncte. Echipa primăriei este declarată campioana judeţului Olt, ediţia 1977-1978, si va participa la meciul de baraj, pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judeţului Argeş, Gloria Berevoieşti.

În iulie 1978, Răsăritul Caracal reuşeste în partida tur, disputată la Berevoieşti, să termine egal 1-1, prin golul marcat de Antonescu. Pe teren propriu, caracalenii câştigă cu 2-1, prin golurile marcate de Pârvu şi Antonescu şi promoveză  în Divizia C, după numai un an de exil la judeţ. Iată echipa care a susţinut cele doua manşe ale barajului.
Răsăritul: Barbu – V. Roşca, Guţă, M. Dumitrescu, Nuţă – Fl. Ţolu, Lupu, A. Petcu – Soare, Pârvu (Gurică), Antonescu.

clasament 1977 78

( va urma )

 

Foto – colecţie

Revista Sport – august 1979.

DSC08644

DSC08645

DSC08642

fanioane

prep

Răsăritul Caracal

Florin Brutaru

Pentru început, trebuie precizat faptul că informatiile despre fotbalul caracalean, din perioada interbelică si nu numai, au fost posibile si datorită parcurgerii monografiei sportului din Caracal (aflată în manuscris) a regretatului Gheorghe Donciu. A fost omul care a stiut totul despre sportul din această zonă, reusind să transforme cea mai mică competitie sportivă într-un eveniment. Corespondent al ziarelor: Înainte, Oltul, Sportul Popular, Sportul, fost jucător la Progresul Caracal, fost arbitru divizionar, presedinte al comitetului orăsenesc Caracal, în anii 1980, Nea Gigi, asa cum îi spuneau prietenii si-a dedicat întreaga viată sportului caracalean, lăsând în urma sa o arhivă impresionantă.

Răsăritul Caracal 

Povestea sportului caracalean începe în anul 1924. Imediat după sfârsitul Primului Război Mondial, fotbalul încearcă să-si reintre în drepturi. La Bucuresti, se constituie «Uniunea cluburilor de fotbal asociate». În Oltenia, primele grupări recunoscute de noul for sunt: Craiu Iovan, Rovine Craiova si Oltul Slatina. În 1924, la Caracal ia fiintă Asociatia Sportivă „Răsăritul” Caracal. Printre membrii fondatori ai acestei asociatii sportive s-au numărat: Mircea Botoi, Gheorghe Dumitrescu, Tudor Voiculescu, Stefan Săndulescu, sustinuti de câtiva oameni cu posibilităti financiare, printre care: Stavarache Borcescu, Ionică Brătăsanu sau Tudor Popescu.

Prima competitie majoră la care ia startul Răsăritul Caracal este editia 1926-1927 a campionatului regiunii Olteniei, alături de Rovine Grivita, Craiu-Iovan, Tinerimea, Generală, toate din Craiova si Oltul Slatina. Miza câstigării campionatului regional este participarea la desemnarea campioanei nationale a României. Sistemul divizionar în fotbalul românesc a fost introdus cinci ani mai târziu, la începutul sezonului 1932-1933 pentru divizia A, divizia B – 1934, si divizia C – 1935.

Scorul campionatului la Caracal

Comportare meritorie a debutantei Răsăritul. Din ziarul „Constiinta Natională”, care apărea la Craiova, în perioada respectivă, aflăm că, aproape de finalul editiei, la sfârsitul lunii iunie 1927, la Caracal, s-a disputat meciul de campionat dintre Răsăritul Caracal si „Tinerimea” Craiova. Echipa caracaleană câstigă partida cu 9-1. Iată formatia aliniată de Răsăritul: Teodorescu – P. Dumitrescu, Alexandru, Nica, D. Dumitrescu – Geambasu, Constantinescu – Bocai, Halas, Blau, Voiculescu. Competitia este câstigată de Rovine Craiova, echipa caracaleană încheie campionatul pe locul 4, înaintea formatiilor Tinerimea si Generală Craiova. Urmează aproape două decenii de prezentă constantă în campionatul regional al Olteniei. După sfârsitul celui de-al Doilea Război Mondial, se caută sisteme de organizare care să dea valoare jocului de fotbal. De asemenea, se organizează competitii pentru a promova sportul în general. În „Sportul Popular”, din 30 aprilie 1948, scria că, la Slatina, în ziua de 8 aprilie 1948, a avut loc prima întâlnire de fotbal a tineretului sportiv. U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor). Caracal – Tineretea Slatina 2-2

U.T.M. Caracal: Valentin – Lupu, Bul, Bebe, Radu Vasile, Ivanovici, Brandi, Sevastian, Savu, Prodileanu, Tomescu. Au mai jucat: Moisescu, Popescu si Gicu.

În sezonul 1946-1947, reapare divizia C, după o întrerupere de 8 ani cu 12 serii x 10 echipe. Caracalul este reprezentat de Generală Caracal (echipa functionarilor comerciali) care cu doar două victorii, un egal si 15 înfrângeri, încheie competitia pe ultimul loc. Esalonul trei îsi va întrerupe din nou activitatea până în anul 1957.

C F R Caracal

Fotbalul caracalean este reprezentat, în 1946-1947, si în divizia B. Echipa fanion a orasului este preluată de conducerea santierului care construia calea ferată Bucuresti-Craiova si devine CFR Caracal. Accesul în esalonul doi al fotbalului românesc s-a făcut în urma unui baraj. Iată ce scria Gheorghe Donciu în „Caracal – file de monografie sportivă”: „În jocul de baraj programat cu sfidarea regulamentului de către oficialitătile fotbalistice ale campionatului districtual Craiova, s-au întâlnit primele două clasate în editia 1946, Răsăritul Caracal si CFR Craiova. Jocul se încheie la egalitate, cele două goluri fiind înscrise de Radu Vasile (Răsăritul) si Dunăreanu (CFR Craiova). Federatia de la Bucuresti a hotărât ca ambele echipe să promoveze în divizia B”. Promovarea în esalonul doi este cea mai mare performantă a fotbalului din Caracal. Din lotul echipe făceau parte, printre altii: Grecu – Holingher, Petre Moldoveanu, Haisan, Marinescu, Wolf, Radu Vasile s.a.m.d., antrenor Iosif Tzinter. Desi termină editia 1946-1947 pe un loc retrogradabil, locul 14 (penultimul), divizia B îsi măreste numărul de echipe si CFR Caracal rămâne în esalonul doi, si editia 1947-1948. O evolutie bună (locul 9 din 16 echipe), numai că divizia B îsi reduce numărul de echipe, de data asta si echipa caracaleană se întoarce în campionatul regional, în vara lui 1948.

Două  decenii în campionatul regiunii Oltenia

La mijlocul anilor 1950, diviziei C îsi reia activitatea, singurele reprezentante din zonă, în esalonul respectiv, sunt: Dunărea Corabia, Feroviaru Craiova si Stiinta Craiova, care promovează în B, la sfârsitul editiei 1957-1958. Echipa din Caracal devine Progresul si evoluează în campionatul regiunii Oltenia, o competitie mai puternică ca niciodată, alături de grupări precum : Electroputere Craiova, Progresul Strehaia, Metalurgistul Sadu, Progresul Bals s.a.m.d. În sezonul 1960-1961, antrenor la echipă este numit Nicolae Oteleanu. A venit la Caracal de la Jiul Craiova însotit de trei jucători Tătărăsanu, Văideanu si interul drept, George Sterie. Parcurs fără greseală, nouă victorii cu 3-1, în primele nouă etape. Iată echipa care a reusit o astfel de performantă la începutul sezonului 1960-1961:

Rasaritul : Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Lepădatu – Vancu, Vruse – Sterie I, Sterie II, Dana (zis Cartus), Dobre, Duca.

La sfârsitul sezonului, antrenorul Oteleanu pleacă la 7 Noiembrie Craiova. Este perioada când, la Caracal, se acordă o atentie mare centrului de copii si juniori. Unul din antrenorii care lucrau cu copiii, în perioada aceea, a fost Ion Cretea, fost jucător la Bacău. Iată ce îsi aminteste unul dintre tinerii promovati de fotbalul din Caracal, Dumitru Botar: «Am început fotbalul la Progresul Caracal, în 1959, am parcurs toate etapele, pitici, juniori si seniori. La prima echipă, am fost promovat, în 1961, de către antrenorul Sebastian Taciuc. Eram sustinuti financiar de Primăria orasului Caracal. Echipa de bază, în perioada respectivă, era următoarea: Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Rosca – A. Dumitrescu, Botar – Sterie I, Dana, Dobre, Pârvulescu, Duca. Se juca sistemul 1-3-2-5. A fost cea mai frumoasă perioadă a mea de sportiv, îmi face plăcere să povestesc, de câte ori am ocazia».

Şaisprezecimile Cupei României, ediţia 1963-1964 la Caracal

Anii 1960, au însemnat pentru Caracal, o dezvoltare permanentă, atât economică, cât si sportivă. La mijlocul deceniului sase începe constructia Fabricii de Conserve, o unitate industrială, care va sprijini echipa de fotbal a orasului. În 1964, vom înregistra cea mai mare performantă a fotbalului caracalean, saisprezecimile Cupei României. Considerată a doua competitie, Cupa României, este singura posibilitate pentru echipele mici de a se confrunta, într-o partidă oficială, cu echipele mari. La conducerea tehnică a echipei este numit fostul mare international Alexandru (Piti) Apolzan. La 1 martie 1964, Răsăritul Caracal joacă împotriva divizionarei A, Farul Constanta, în saisprezecimile competitiei. Iată ce relata Gheorghe Donciu, corespondentul ziarului „Sportul”, în ziarul din 2 martie 1964: «Peste 5000 de spectatori au înfruntat ninsoarea si vântul, tinând să fie prezenti la această întâlnire. Jucătorii echipei gazdă au initiativă încă de la început si, în minutul 7, Vătafu înscrie cu concursul portarului constăntean. Ei domină în continuare si dacă Pârvulescu (min. 15), Vătafu (min. 20), Cernega (min 25) si, din nou, Vătafu (min. 44), n-ar fi ratat ocazii clare, am fi asistat la o victorie, la scor pe deplin meritată, a echipei Răsăritul…» Partida va fi câstigată, în cele din urmă, de constănteni cu 3-2. Cele cinci goluri au fost marcate de Vătafu si Sterie pentru caracaleni, Tufan (2) si Bibere pentru oaspeti. Iată formatia Răsăritul Caracal trimisă în teren de antrenorul Alexandru Apolzan:

Răsăritul: Cernac – Farcas, Mincă, Tinca, Petrescu – Neamu, Cernega – Vătafu, Radu, Pârvulescu, Sterie.

La Farul Constanta, au jucat, printre altii: Tufan, Tâlvescu, Dinulescu, Bükosi s.a.m.d., antrenor Petre Steinbach.

Datorită rezultatelor deosebite, spre sfârşitul anilor 1970, fotbalul caracalean începe să conteze pentru fotbalul mare din această zonă. Portarul Marian Vasilescu şi fundaşul Constantin Mincă vor fi transferaţi la Universitatea Craiova. După retragere, ambii jucători se vor întoarce în fotbalul caracalean şi vor ocupa banca tehnică a echipei, în diferite perioade. La începutul anului 1965, fostul jucător Ion Pîrvulescu debutează în munca de antrenor şi, după trei ani de căutări, inventează, practic, o generaţie de excepţie cu Dumitru Marcu şi Virgil Mincioagă, şefi de promoţie.

Unirea Caracal

În ultimele ediţii ale campionatului regional, Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul, a cărei poveste aţi aflat-o, şi Unirea Caracal. Cine este Unirea? Considerată a doua echipă a oraşului, Unirea este înfiinţată în anul 1965, de un anume Victor Oprea, care deţinea în cadrul societăţii Arta Meşteşugarilor, un atelier de confecţionat plăpumi. Printre primii jucători legitimaţi au fost portarul Dina, jucătorii de câmp: Roşca, Vlăduţ, Coconete, Crăciunică, Teodorescu, Mircea Păun ş.a.m.d.

Cea mai bună performanţă a echipei Unirea, devenită Voinţa, a fost promovarea în divizia C, în ediţia 1975-1976, în urma unui baraj susţinut contra celor de la Cozia Călimăneşti 2-1 în deplasare şi 2-0 pe teren propriu, prin golurile marcate de Calotă. În eşalonul trei, nu a rezistat decât o jumătate de sezon, în returul ediţiei 1975-1976 s-a retras din campionat. Aşa cum se întâmplă, de obicei, partidele directe dintre cele două echipe erau adevărate derbiuri, se juca cu deosebită ambiţie.
Ediţia 1965-1966 este prima ediţie în care Caracalul este reprezentat, în campionatul regional, de Răsăritul Caracal şi de Unirea Caracal. Cele două echipe fac parte din seria I, alături de: Dunărea Calafat, Petrolul Cărbuneşti, Unirea Dioşti ş.a.m.d. Antrenorul Ion Pîrvulescu (Răsăritul) conta pe următorii jucători: Doroftei – Mureşan, Rusu, Suliman, Beche, Necula, Ujvari, Şuteu, Avram, Manta, Novac, Feri ş.a.m.d. Unirea Caracal: Marin Pătru Cheran, Vasilică, Petcu, Teodorescu.
Evoluţie modestă atât în ediţia 1965-1966, cât şi în ediţia 1966- 1967, într-o serie cu: Stăruinţa Craiova, Dunărea Calafat, Unirea Dioşti, Petrolul Cărbuneşti, Tractorul Bălceşti ş.a.m.d. Lotul echipei Răsăritul Caracal la startul ediţiei 1966-1967: Pârlea, Cernac – Cristea, Rusu, Pantea, Mureşan, C. Mincă (revenit U. Craiova), Oncu, Savu, Petrescu (transferat de la Steagu Roşu Braşov), Suciu, Datcu, Petcu, Chesa, Suliman (Farul Constanţa), Pleşa, Negrilă, Miron, Mateescu, Manta (Moreni), Toma, Dana.

Reforma administrativă din 1968

Pentru amatorii de statistică, trebuie subliniat faptul că ediţia 1967-1968 a fost ultima ediţie de campionat regional. Câştigătoarea ultimei competiţii regionale Oltenia a fost Progresul Balş. După reforma administrativă din 1968, datorită numărului mare de cereri de înscriere, FRF, prin C.J.E.F.S. ( Consiliul Judeţean de Educaţie Fizica şi Sport) propune ca fiecare judeţ să-şi organizeze propriul campionat de fotbal. Prima ediţie a campionatului judeţean de fotbal a fost ediţia 1968-1969. O competiţie foarte puternică, dacă este să ne luăm după numele echipelor înscrise în competiţie: Aluminiu Slatina, Recolta Stoicăneşti, Oltul Dragăneşti, CFR Caracal ş.a.m.d. Este perioada când trupa lui Ion Pîrvulescu începe să impună respect pe teren şi care va domina fotbalul, atât in judeţ, cât şi în primul an după promovare în divizia C.
Deşi au trecut patruzeci şi cinci de ani, prof. Ion Pîrvulescu povesteşte cu mare plăcere perioada respectivă.

„În 1966, la Sinaia, am ocupat locul doi cu echipa de juniori a Liceului nr. 1, acolo a început practic construcţia echipei care câştigat de două ori titlul de campion judeţean. Plus un loc doi în Divizia C. Primii jucători legitimaţi au fost: Mincioagă, Platagă, Neagu, Petrache şi Petcu, zis Macai. Pe Marcu l-am descoperit la Drăghiceni, într-un meci de Cupă. Deşi mai jucasem cu ei, nu mi-a atras atenţia din prima dată, cineva mi-a spus să-l urmăresc şi m-a impresionat, jucător de picior stâng, avea o viteză deosebită. Cu excepţia lui Oancea, care era de la Topoloveni, toţi ceilalţi erau din Caracal sau din împrejurimi”.
Aşa cum echipa din Balş va rămâne în istorie ca fiind ultima învingătoare în campionatul regional, aşa şi CFR Caracal va rămâne ca fiind prima câştigătoare a campionatului judeţean. La finalul ediţiei 1968-1969, campioana judeţului Olt întâlneşte campioana judeţului Dâmboviţa, Petrolul Târgovişte, în barajul pentru promovarea în eşalonul trei al fotbalului românesc. Echipa pregătită de profesorul Pîrvulescu pierde cu 1-0 „barajul” susţinut în compania celor de la Petrolul, în cel de-al treilea joc disputat pe teren neutru, la Stefăneşti Argeş, după 2-2 la Caracal şi 2-2 la Târgovişte (nu se acordau lovituri de departajare sau prelungiri).

Atac de excepţie – o sută de goluri marcate

La startul ediţiei 1969-1970, echipa de fotbal este preluată de Fabrica de conserve din localitate. Din presa vremii, aflam că, înaintea disputării ultimei etape, la Caracal s-a disputat partida amicală dintre F.C. Caracal şi Universitatea Craiova, cu fostul fundaş al Răsăritului Caracal, Mincă, în centrul apărării. Fondurile rezultate din încasări au fost depuse în contul ajutorării sinistraţilor din urma inundaţiilor, din vara lui 1970. În prezenţa a peste 4000 de spectatori, echipa caracaleană a câştigat cu 2-1. Au marcat: Mincioagă (2) pentru Caracal şi Dumitrescu (autogol) pentru Craiova. Arbitru Gheorghe Donciu (Caracal) a condus următoarele formaţii:
F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu (tatăl lui Cornel Frăsineanu), M. Pătru, (Dumitrescu), Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

U. Craiova: Pâlcă – Niculescu, Mincă, Deselnicu, Bâtlan – Strâmbeanu, Ivan – Martinovici, Niţă, Neagu (Daşcu), Ţarălungă.
La sfârşitul ediţiei 1969-1970, se declara campioană judeţeană la fotbal echipa Fabricii de conserve Caracal. Cu un sprijin financiar deosebit şi cu iubitorii fotbalului lângă echipă, trupa pregătită de Ion Pîrvulescu are un parcurs aproape fără greşeală şi câştigă competiţia pentru a doua oară consecutiv, cu o linie de clasament impresionantă: 20 jocuri, 17 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere, golaveraj 101-13, puncte 36. Podiumul este completat de: Rapid Piatra-Olt, cu 26 de puncte – Aluminiu Slatina cu 25 de puncte. Principalii marcatori sunt: Mincioagă – 25 de goluri, Marcu – 12, Neagu, Platagă – 11.

Al doilea baraj,  câştigător

După numai un de la pierderea barajului în fata celor de la Petrolul Târgovişte, FC Caracal reprezintă judeţul Olt, din nou, la barajul de promovarea în divizia C, tot împotriva campioanei judeţului Dâmboviţa, Metalul Mija, o echipă cu jucători experimentaţi cum ar fi: Dragnea, Frâncu, Casandra, Brătăşanu, Pal ş.a.m.d. Partida tur se dispută la Mija. La 22 iulie 1970, FC Caracal, însoţită de un număr mare de suporteri care au creat o atmosferă deosebită, câştigă în deplasare cu 2-1, prin golurile marcate de cel mai bun jucător de pe teren, Dumitru Marcu. Iată echipa câştigătoare

F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu, M. Pătru, Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

Echipa caracaleană este favorită după victoria din tur şi după numai o săptămână, în faţa propriilor suporteri FC Caracal, joacă cu promovarea pe masă. La 29 iulie 1970, pe stadionul «Parc», în aproximativ aceeaşi formulă, echipa gazdă câştigă partida cu 2-1, prin golurile marcate de Neagu şi Marcu. Iată ce scria ziarul «Oltul», din 30 iulie 1970: „Meciul de ieri a avut decorul de desfăşurare potrivit: timp admirabil, un public înfocat (peste 5000 de spectatori) cu tălăngi şi sirene, grup de fete care au împărţit flori arbitrilor şi jucătorilor, fanfare etc. Adăugând la toate acestea, bucuria victoriei şi, implicit, a calificării, caracalenii au petrecut o după-amiază plăcută”.
În ediţia următoare, vom afla parcursul aproape perfect la debutul în divizia C, precum şi transferul extremei stânga, Dumitru Marcu şi a lui Octavian Platagă, la Steaua Bucureşti.

Pentru majoritatea echipelor nou-promovate, obiectivul principal rămâne salvarea de la retrogradare. Nu si pentru echipa pregătită de Ion Pârvulescu. După doi ani de suprematie la judet, echipa caracaleană a dominat întrecerea si în esalonul trei până în ultima etapă. A fost o dispută permanentă între FC Caracal si Chimia Râmnicu-Vâlcea, o echipă destul de puternică care, peste doi ani, în 1973, va reusi să câstige Cupa României. Desi considerat un esec, locul doi ocupat la sfârsitul sezonului va rămâne cea mai bună performantă până în editia 1986-1987, când fotbalul din Caracal va promova în Divizia B.

Liderul primei părţi a ediţiei de debut

După binemeritata vacantă, divizionara C, FC Caracal, începe pregătirile pentru editia 1970-1971. Apar noutăti în lotul de jucători. Vor fi transferati: Barbu (Minerul Anina), Teodorescu (CFR Caransebes), L. Cârciumaru II (Cilieni), Sanda (Tehnometal Bucuresti), Demetrescu (Progresul Corabia), Vâlceleanu (Oltul Drăgănesti). FC Caracal este repartizată în seria a IV-a, alături de echipe cunoscute precum: Chimia Râmnicu-Vâlcea, Dacia Pitesti, Chimia Turnu Măgurele precum si Gloria Slatina, echipă rezultată prin aducerea echipei Gloria Bârlad la Slatina.
La 24 August 1970, pe stadionul «Parc» din localitate, echipa de fotbal FC Caracal debutează, în editia de campionat 1970-1971, împotriva echipei prahovene IRA Câmpina. În prezenta a 5000 de spectatori, echipa locală învinge cu 3-1, prin golurile marcate de: Marcu – în minutele 19 si 24 si Platagă – în minutul 35. Nu fără emotii însă, oaspetii au condus cu 1-0, prin golul marcat de Pârvu în minutul 15.
Iată echipa trimisă în teren în primul joc de antrenorul Ion Pârvulescu.

FC Caracal: Oancea – Dumitrescu, M. Pătru, Mototol, Toma – Platagă, M. Cârciumaru – Petcu, Neagu (L. Cârciumaru), Mincioagă, Marcu.
La 8 septembrie 1970, are loc la Caracal derbiul seriei între echipa locală si Chimia Râmnicu-Vâlcea, câstigat de caracaleni cu 1-0, prin autogolul fundasului vâlcean Pintilie.
FC Caracal: Barbu – Frăsineanu, Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu (Petrache), Platagă, Sanda, Neagu (Demetrescu), Petcu, Marcu.
Chimia Ramicu Valcea  (cu Dumitru Dragomir, actualul presedinte LPF, fundas dreapta): Marinescu – Dragomir, Pintilie, Sârbu, Ciobanu – Gheorghe, Zarnic – Popescu, Mihăilescu, Paciulete, Tifirel (Toma).
Desi debutantă, FC Caracal termină prima parte a campionatului 1970-1971 pe primul loc, cu 23 de puncte, cu unul mai mult decât ocupanta locului doi Chimia Râmnicu-Vâlcea. În ultima etapă, disputată la 6 decembrie 1970, echipa caracaleană câstiga cu 1-0, prin golul marcat de Platagă, partida contra echipei teleormănene Chimia Turnu Măgurele.

De la Drăghiceni la Bucureşti

În urma unui meci amical pe care FC Caracal l-a sustinut contra echipei de tineret Steaua Bucuresti, în toamna anului 1970, la recomandarea lui Nicolae Tătaru, Dumitru Marcu este transferat de clubul bucurestean. Extrema stângă Dumitru Marcu debutează în Divizia A la 29 noiembrie 1970. După un an de zile revine printre olteni la U. Craiova, unde reuseste să câstige titlul de campion în editia 1973-1974 si să debuteze în echipa natională unde a strâns 19 selectii.

A  sustinut aproape trei sute de jocuri în primul esalon. A mai jucat la Mecanică Fină Bucuresti si Gloria Buzău. Rămasă fără cel mai bun atacant, în sezonul de primăvara FC Caracal mai face câteva transferări: Ocea, Ionită si Octavian Marcu (Progresul Bucuresti) si Minulescu (Oltul Drăgănesti). Ion Pârvulescu mai descoperă un jucător, care va deveni reprezentativ pentru fotbalul caracalean: Stefan Cherănoiu. Parcursul fără greseală în prima parte a campionatului atrage atentia marilor echipe ale vremii. În mai si iunie 1971, într-o organizare ireprosabilă, în Caracal au loc câteva meciuri amicale cu adversari redutabili cum ar fi: FC Arges, Progresul Bucuresti si echipa vest-germană Munchen 1880, aflată în turneu în România. Pentru că nu este la îndemână oricărei echipe de Divizia C să sustină un meci amical contra viitorilor campioni, cu marele Dobrin în prim-plan, va oferim cele doua distributii.
FC Caracal: Ocea – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu, M. Cârciumaru – Petcu, Mincioagă, Ionită, O. Marcu.
FC Arges: Niculescu – Pigulea, Crăciunescu, Rosu, Ivan II – M. Popescu, Prepurgel – C. Radu I, Dobrin, Frătilă, Jercan.

La un pas de promovare

Returul debutează la 10 martie 1971, cu înfrângere pentru FC Caracal, 1-3 la Câmpina, golul oaspetilor a fost marcat de tânărul Stefan Cherănoiu. La 9 mai 1971 are loc partida retur, dintre Chimia Râmnicu-Vâlcea si FC Caracal, o partida cât un campionat. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Mihăilescu dintr-o lovitură de la 11 metri contestată de oaspeti.
Iată ce scria ziarul Oltul, din 12 Mai 1971.
«…În minutul 71, Turcan este faultat la circa 22 de metri de poarta caracaleană, fapt ce atrage dictarea unei lovituri indirecte. Aflat în spatele zidului, desi nici nu fusese atins, Horia schitează un fault în careu, gest pe care arbitrul de centru îl ia drept valabil dictând lovitura de la 11 metri, care este executata de Mihăilescu, înscriind singurul gol al partidei.»

Cea mai mare parte a jocului de la Râmnicu-Vâlcea s-a disputat într-o atmosfera tensionată. În sedinta Comisiei de Competitii si Disciplină s-a hotărât suspendarea portarului Ocea pe un an de zile, pentru atitudine nesportivă fată de public si observator. De asemenea, a mai fost suspendat si Cârciumaru (4 etape). Chiar si în astfel de conditii, urmează o serie de rezultate bune: 4-0 cu Lotrul Brezoi, 4-1 cu Dacia Pitesti, 2-1– în deplasare – cu Autobuzul s.a.m.d. Se merge cap la cap până în ultima etapă, când FC Caracal pierde cu 4-2 la Turnu Măgurele si astfel ratează promovarea. Caracalenii încheie competitia pe locul doi, cu 42 de puncte si cu cel mai bun atac din serie: 56 de goluri marcate. Desi a fost transferat la Steaua, Marcu rămâne golgheterul echipei cu 9 goluri, urmat de: Mincioagă, Neagu si O. Marcu cu câte 7 reusite. Echipa vâlceană, ocupanta locului întâi, va participa la un mini-turneu pentru promovarea în Divizia B.

Mincioagă la U. Craiova

Editia următoare echipa de fotbal pierde sustinerea principalului sponsor. Deranjati de ratarea promovării, factorii de decizie de la Fabrica de Conserve hotărăsc retragerea sprijinul financiar. În partea a doua a editiei 1971-1972, echipa revine la numele de Răsăritul Caracal. Si pe banca tehnică survin modificări, antrenorul principal Ion Pârvulescu este înlocuit cu fostul portar al echipelor Răsăritul Caracal si U. Craiova, din anii 1960, Dorel Vasilescu. După primele zece etape, profesorul Pârvulescu va fi rechemat la conducerea tehnică. La începutul sezonului 1971-1972, FC Caracal rămâne si fără al doilea marcator, Virgil Mincioagă se transferă la U. Craiova. Putine nume noi în lotul de jucători în actuala editie. În etapa a doua a campionatului, echipa caracaleană joacă la Corabia, contra celor de la Progresul. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Preda. Iată distributia celor două echipe, în jocul de la 28 august 1971.
Progresul Corabia: Gruia – Aipu, Popescu, Albu, Constantinescu – Enescu, Agiu – Sarpe, Preda, Mialtu, Stănescu.

F.C. Caracal: Barbu – Frăsineanu, Mototol, Vâlceleanu, Nută – Teodorescu, Pătru – M. Cârciumaru I, Petcu, L. Cârciumaru II, Cherănoiu.
În retur, echipa revine la numele istoric, Răsăritul. Se acordă o atentie sporită jucătorilor tineri. Sunt promovati de la juniori următorii jucători: Graur, Pâslă si Gâtită. De asemenea, sunt legitimati: Cornel Zuică (Drăgănesti) – extremă stânga si Komistek. Sezonul se încheie duminică 18 iunie 1972, pe teren propriu, cu partida sustinută împotriva celor de la MEVA Turnu Severin, a doua echipa a orasului Drobeta Turnu Severin si câstigată de Răsăritul cu scorul de 7-0, prin golurile marcate de: Platagă (4), Zuică (2) si Cherănoiu.
Răsăritul: Barbu – Graur, M. Pătru, Mototol, Pâslă – Komistek, Teodorescu – Gâtită, Cherănoiu, Platagă, Zuică.
Răsăritul Caracal termină campionatul 1971-1972, pe locul 8 cu 22 de puncte. Seria este câstigată de Metalul Turnu Severin, care sustine un meci împotriva echipei Independenta Sibiu pentru promovarea în Divizia B.

După 1975, fotbalul caracalean a avut rezultate sub posibilităti, chiar dacă, la un moment dat, era reprezentat de două echipe în esalonul al treilea. După sapte ani de prezentă constantă în Divizia C, la sfârsitul editiei 1976-1977, Răsăritul Caracal se întoarce la judet. În astfel de situatii se impune o reconstructie din temelii, asemenea celei începute de profesorul Pârvulescu în anul 1967. Pentru fotbalul caracalean, cel putin teoretic, acest proces va începe în iulie 1978, după câstigarea barajului cu Gloria Berevoiesti, campioana judetului Arges.

Prima victorie, după o lună şi jumătate

După un sezon cu deplasări la Petrosani, Turnu Severin, Motru sau Lupeni, Răsăritul Caracal revine în editia 1972-1973, în seria a IV-a, alături de echipe precum: Dacia Pitesti, Flacăra Moreni, Textilistul Pitesti, Oltul Slatina, debutanta Recolta Stoicănesti (campioana judetului Olt, editia 1971-1972) s.a.m.d. O serie dominată de duelul de la distantă dintre Flacăra Moreni si Oltul Slatina. Apar jucători noi în lot: portarul Miu (Oltul Slatina) si jucătorii de câmp Bădită (Ascensorul Bucuresti), Gigiu (I.C.S.I.M. Bucuresti), Mincă (U. Craiova), Haita (Victoria Cezieni), Babolea (Electroputere Craiova). Editia 1972-1973 debutează la 20 august 1972, Răsăritul Caracal pierde cu 2-0 jocul din prima etapă, în deplasare la Petrolul Videle. Vă prezentăm echipa trimisă în teren de antrenorul Ion Pârvulescu în etapa de debut.
Răsăritul: Barbu (Miu) – Frăsineanu, Mincă, Vâlceleanu, Toma (Bădită) – M. Pătru, Teodorescu – Plătagă, Petcu, Cherănoiu, Zuică.
Parcurs sub asteptări în prima parte a editiei 1972-1973. Prima victorie o înregistrăm abia la 8 octombrie 1972, în etapa a opta (3-0), în partida cu Chimia Turnu Măgurele, prin golurile marcate de: Rosca, Cherănoiu si Bădită. O partidă tensionată… S-a jucat cu o deosebită ambitie, atât publicul cât si o parte din jucători au vrut să se răzbune pentru pierderea promovării în ultima etapă a sezonului trecut. Centralul Sever Drăgulici a acordat patru cartonase rosii, câte două pentru fiecare echipă, de la gazde „norocosii” au fost: Frăsineanu si Gigiu.
Iată echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Barbu – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Gigiu, Teodorescu – Petcu (Haita), Cherănoiu, Rosca, Babolea (Bădită).

Echipa caracaleană încheie sezonul 1972-1973 pe locul 9. Seria este câstigată de Flacăra Moreni. Aici trebuie precizat faptul că începând cu editia 1973-1974, Divizia B îsi va mări numărul de echipe. Se trece de la două serii a câte 16 echipe, la trei serii a câte 18 echipe. Oltul Slatina, ocupanta locului doi, profită de aceasta schimbare si promovează direct în esalonul al doilea, alături de Flacăra Moreni.

Apare Viitorul Scorniceşti

În vara anului 1973, la Caracal se dă în folosintă Fabrica de Vagoane, o unitate industrială care va avea si ea un cuvânt de spus în evolutia fotbalului din Caracal. Încă de la inaugurare, unitatea respectivă îsi înfiintează propria echipă de fotbal „Vagonul” Caracal, pe care o înscrie în competitie la începutul sezonului 1973-1974. Asadar, orasul Caracal va avea în sezonul de fotbal 1973-1974, trei echipe de fotbal. Este vorba de: Răsăritul Caracal, sustinută financiar de primărie, în divizia C, Vointa Caracal, echipa mestesugarilor si Vagonul Caracal, echipa fabricii de vagoane, în campionatul judetean.
Prima echipă a orasului, Răsăritul, este antrenată de Marian Vasilescu. Lotul de jucători: Barbu, Vintilă – Frăsineanu, Toma, Vâlceleanu, Pâstaie, Dinu, Cherănoiu, Visan II, Bara, Petcu, Calotă, Bărăitaru.
Pe parcursul campionatului vor fi transferati: Marin Boscor (Metalul Turnu Severin), Ion Purcăroiu (Dinamo Slatina), portarul Visan (Petrolul Ploiesti), Deleanu (U. Craiova, tineret). Trebuie notat si debutul în campionatul judetean al unei grupări care nu peste mult timp va deveni echipa fanion a judetului, Viitorul Scornicesti (FC Olt).

Echipa Vointa, antrenată de Ion Pârvulescu, a avut un parcurs foarte bun atât în campionat dar mai ales în Cupa României. Vointa Caracal a fost eliminată de Electroputere Craiova la penaltiuri, în turul patru, după ce reusise să treacă de: F.O.B. Bals, Progresul Corabia si Cetatea Turnu Măgurele. Din editia campionatului judetean 1973 -1974 retinem partidele: Vagonul Caracal – Vulturii Bals 3-2, pentru caracaleni au marcat: Bogdan (2) si Ciocan, Vointa – Vagonul 4-0 si Vointa – Viitorul Scornicesti, partidă câstigată de oaspeti cu 1-0 prin golul marcat de Vâlceanu în minutul 90, după ce în tur, la Potcoava, jocul s-a încheiat la egalitate 0-0.
Vointa: Scarlat – Căldărus, Prună, Gogorici, Incrosnatu – Grozăvescu, Crângureanu – Constantinescu, Lupu, Bălăican, Gliscă.
Din însemnările profesorului Pârvulescu, aflăm că la finalul celor 90 de minute, gazdele depun contestatie, sunt acuzati de dubla legitimare patru jucători de la oaspeti. Este vorba de portarul Mircea Ciubotea, mijlocasul Petre Petre, precum si atacantii: Ion Vâlceanu si Ion Plesa.
Echipa din Scornicesti va câstiga competitia cu 44 de puncte si va reprezenta judetul Olt la baraj împotriva echipei vâlcene, Unirea Băbeni. Vointa Caracal termină competitia pe locul as doilea cu 43 de puncte.

Vagonul absoarbe Răsăritul, Voinţa rămâne

În presa locală, din august ’74, autoritătile locale ne informează că echipa „Răsăritul”, din campionatul Diviziei C activează în sezonul 1974-1975 sub denumirea de „Vagonul” Caracal. Antrenorul echipei este Marian Vasilescu. Au revenit la echipa Toma si Plătagă, ce jucaseră temporar la Electroputere Craiova si respectiv Unirea Arad. Noul presedinte al asociatiei este Constantin Man.

De asemenea, în această perioadă este legitimat portarul Florea Mantoc (Recolta Vlădila) si mijlocasul Marancea (Cilieni). Din lot mai fac parte: Tomescu – V. Neagu, Prună, Pâstaie, Visan II, Cherănoiu, Calotă, Boscor, M. Neagu…s.a.m.d.
Practic, echipa Fabricii de Vagoane absoarbe echipa Răsăritul si evoluează în Divizia C, pe locul rămas vacant în urma fuziunii.
Evolutie modestă, Vagonul termină prima parte a campionatului pe locul 13. În ancheta de sfârsit de an, în presa locală apare clasamentul primilor jucători pe anul 1974. Fotbalul din Caracal este reprezentat de: Marin Pătru (Vagonul) – locul 6 si Stelian Bălăican (Vointa) – locul 10. Locul întâi i-a revenit lui Constantin Eftimescu (Dinamo Slatina). Nici în sezonul de primăvară Vagonul nu are prea mult succes, echipa va încheia competitia pe locul 13 si este salvată de la retrogradare numai de evolutia extrem de slabă a echipei Textilistul Pitesti.
Pe parcursul campionatului mai antrenează Marin Pătru si Anatol Mităchescu.

Voinţa –  campioană judeţeană

În campionatul judetean evoluează cu succes, de data aceasta, Vointa Caracal care, după ce scapă de Viitorul Scornicesti, câstigă competitia 1974-1975 si va reprezenta judetul la barajul pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Vâlcea, Cozia Călimănesti. După ce pierde partida tur de la Călimănesti cu 2-1, peste numai o săptămâna, Vointa Caracal câstigă, pe teren propriu, cu 2-0, prin golurile marcate de Petre Calotă. Este cea mai mare performantă a echipei înfiintată de Victor Oprea în anul 1965. Autorul acestei promovări este, cine altul decât, Ion Pârvulescu. Pentru că statistica este tot ce rămâne în urma unei competitii, vă oferim echipa trimisă în teren în partida tur de la Călimănesti.
Vointa: Tomescu – Tătaru, Neagu, Mototol, Caracudă – Lupu, Florea – Constantinescu, Calotă, Bălăican, Diaconu.
Odată cu această promovare, orasul Caracal se trezeste cu doua echipe în stagiunea 1975-1976 a Diviziei C, performantă ce produce mai multă dezamăgire decât bucurie. O editie din care nu retinem decât abandonul echipei Vointa, în returul competitiei, si parcursul la fel de modest al echipei Vagonul, care termină campionatul pe locul 14 si scapă de retrogradare datorită golaverajului, pentru a două oară consecutiv. După două salvări miraculoase, în sezonul 1976-1977, tocmai golaverajul este cel care o trimite în judet, alături de Otelul Târgoviste, pe Vagonul, redevenită între timp, din nou, Răsăritul Caracal.

Se spune că, indiferent de domeniu de activitate, o generatie poate performa zece ani. Exact zece ani au trecut de când profesorul Ion Pârvulescu a revigorat fotbalul caracalean, pornind la drum, în anul 1967, cu generatia lui: Vâlceleanu, M. Pătru, Marcu, Mincioagă s.a.m.d. Un bilant simplu, ne arată că cele mai bune rezultate ale generatiei respective sunt: locul al doilea – la debutul în Divizia C, plus lansarea în fotbalul mare a unor jucători de exceptie, Dumitru Marcu si Virgil Mincioagă. După un deceniu, în 1977, fotbalul caracalean începe un nou proces de reconstructie, proces care se va finaliza cu promovare în esalonul doi la sfârsitul editiei 1985-1986.

Punct şi de la capăt

La startul editiei 1977-1978 a campionatului judetean Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul Caracal – antrenată de instructorul sportiv Nicu Marcel si Vagonul Caracal – pregătită de profesorul Ion Pârvulescu. Vă prezentăm loturile de jucători ale celor două echipe care se vor duela între ele până la finalul competitiei, un duel care pentru cineva care nu este implicat, nici măcar sentimental, pare de neînteles. Răsăritul Caracal, sustinută de Consiliul Popular al Primăriei: Barbu, I. Vintilă – Ciobanu, Gută, Dumitrescu, Nută, Lupu, A. Petcu, V. Rosca, Puiu Rosca, Gurică, Tolu, Pârvu, Soare, D. Nedelcu, Antonescu, P. Nedelcu. Vagonul Caracal, sustinută de Fabrica de Vagoane: Mantoc, T.Vintilă – Prună, Pâstae, Caracudă, Găletan, Saptelei, Dumitrescu, Nica, Marancea, M. Petcu, Boscor, Viespe, Mincă, Baronescu, Ceausene, Neagu, Rădulescu, Mitran, Calofeteanu. Editia 1977-1978 este o editie dominată de disputa dintre Răsăritul si Vagonul, de departe cele mai bune echipe. Au marcat împreuna aproximativ 250 de goluri. La finalul competitiei, echipa câstigătoare este Răsăritul Caracal.

Echipa primăriei, campioana judeţeana

Chiar dacă a fost cotată cu sansa a doua, Răsăritul Caracal, câstiga campionatul cu 61 de puncte, podiumul este completat de Vagonul Caracal cu 58 si Rapid Piatra-Olt cu 42 de puncte. Echipa primăriei este declarată campioana judetului Olt, editia 1977-1978, si va participa la meciul de baraj, pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Arges, Gloria Berevoiesti. În iulie 1978, Răsăritul Caracal reuseste în partida tur, disputată la Berevoiesti, să termine egal 1-1, prin golul marcat de Antonescu, un rezultat care îi dă sperante în partida decisivă de la Caracal. Pe teren propriu, caracalenii câstigă cu 2-1, prin golurile marcate de Pârvu si Antonescu si reuseste să promoveze în Divizia C, după numai un an de exil la judet. Iată echipa care a sustinut cele doua manse ale barajului.
Răsăritul: Barbu – V. Rosca, Gută, M. Dumitrescu, Nută – Fl. Tolu, Lupu, A. Petcu – Soare, Pârvu (Gurică), Antonescu.

Odată revenită în Divizia C, autoritătile locale hotărăsc ca cele două echipe să fuzioneze. La startul editiei 1978-1979, echipa apare tot cu numele Răsăritul iar din retur se va numi Vagonul. Conducerea tehnică va fi asigurată de Nicu Marcel si Ion Pârvulescu, iar presedintele clubului va fi numit Ion (Jean) Nitulescu.

Haita , suspendat pe viaţă

Duminică, 27 august 1978, se dă startul editiei 1978-1979. Echipa Răsăritul Caracal întâlneste, pe teren propriu Chimia Găesti, o echipă modestă care va retrograda la sfârsitul campionatului. Debut cu dreptul pentru reprezentanta Caracalului, victorie cu 6-2, contra celor de la Găesti, prin golurile marcate de Pârvu (4), Nedelcu si Soare. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în prima etapă a editiei 1978-1979.
Răsăritul: Barbu (Mantoc) – Rosca, Gută, Dumitrescu, Nută – Lupu (Gurică), Pâstae, Gâtan – Soare, Pârvu, Nedelcu.
Va fi o editie de campionat care va rămâne în memoria suporterilor, prin scandalul declansat de jucătorul caracalean Haita, în minutul 55 al partidei, sustinute pe teren propriu contra celor de la Progresul Pucioasa, în etapa a X-a. Ce s-a întâmplat? În minutul 55, la scorul de 1-0 pentru oaspeti, la un atac al echipei gazdă un jucător este faultat în suprafata de pedeapsă. Convins că arbitrul a acordat lovitura de la 11 metri, jucătorul gazdelor, atacantul Ion Haita ia mingea în brate, pentru a executa lovitura de pedeapsă. Spre surprinderea celor prezenti, dar mai ales a lui Haita, un tip impulsiv, arbitrul a acordat fault în atac. Haita nu acceptă decizia, merge la arbitru si îl loveste direct cu capul în gură. Acesta cade, rămâne întins la pământ minute bune si primeste îngrijiri medicale. Partida s-a întrerupt în minutul 55. Comisia de Disciplină din cadrul Federatiei hotărăste ca partida să fie câstigată cu 3-0 de către Progresul Pucioasa, iar jucătorul Haita este suspendat pe viată din orice competitie sportivă. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Mantoc – Rosca, Pâstae, Gută, Nută – Lupu, Bidi, Gâtan – Pârvu (Soare), Haita, Nedelcu.

Uite Vagonul, nu e Vagonul

La începutul anului 1979, iubitorii fotbalului din Caracal sunt informati, prin presa locală, că: „Începând din 26 ianuarie 1979, Comitetul de Partid Orăsenesc a luat hotărârea ca echipa de fotbal Răsăritul Caracal să activeze pe lângă Întreprinderea de Vagoane Caracal în cadrul A.S. Vagonul, purtând denumirea de Vagonul”. Este pentru a treia oară, într-un timp relativ scurt când se încearcă această colaborare, între întreprinderea mai sus mentionată si fotbalul caracalean. Nici de această dată nu va dura mult aceasta asociatie. În editia următoare echipa se va numi Sportul Muncitoresc Caracal si va fi sustinută de întreaga platformă industrială a orasului. În partea a două a campionatului 1978-1979, conducerea tehnică este asigurată de Ion Pârvulescu – antrenor principal si Constantin Mincă – antrenor secund. În vacanta de iarnă, echipa caracaleană sustine un meci amical împotriva Universitătii Craiova. Echipa craioveană a fost întotdeauna aproape de fotbalul caracalean. Este perioada când si la Craiova începe reconstructia echipei care va domina fotbalul românesc câtiva ani. Prima peformantă notabilă este eliminarea în turul II al Cupei U.E.F.A, în toamna aceluiasi an, a echipei engleze Leeds United. În amintirea vremurilor bune, trebuie notat faptul că echipa Craiovei din partida cu Vagonul este, cu mici exceptii (Stefănescu în locul lui Tilihoi si Crisan în locul tânărului Lută Ciobanu, plecat la FC Olt), aceiasi care, la 17 noiembrie 1979, a intrat în istorie ca fiind prima echipă româneasca care elimina o echipă din Anglia. Iată distributia celor două echipe, în jocul amical din 4 februarie 1979, disputat pe stadionul „Parc” si câstigat cu 2-0 de oaspeti.

Vagonul: Mantoc (Vintilă) – V. Rosca (Antonescu) Prună, Pâstae, Dumitrescu (Stănescu) – Nica (Marancea), Lăcătus (Lupu), Gâtan – Nedelcu (Neagu), Boscor (Petcu), Pârvu.

Universitatea: Boldici – Ungureanu, Tilihoi, Bumbescu, Purima (Negrilă) – Donose (Irimescu), Beldeanu, Balaci – Ciobanu (Geolgău), Cârtu (Cămătaru) Ticleanu.

Pleacă Platagă, vine Plotoagă

Evolutie modestă în sezonul de primăvară, înfrângeri la Găesti cu 3-0, la Rosiori cu 4-2, la Dacia Pitesti 2-0. Prima victorie concludentă este obtinută la 29 aprilie 1979, în etapa cu numărul 23, 4-0 cu Dinamo Alexandria, prin golurile marcate de: Nedelcu (3) si Lupu. Autorii acestei victorii sunt: Mantoc – Rosca, Prună, Dumitrescu, Mot – Lăcătus, Nica, Lupu (Gâtan) – Mincă (Neagu), Boscor, Nedelcu. În retur, cel mai important lucru îl constituie debutul tânărului Mihai Plotoagă, care în scurt timp va deveni unul din cei mai reprezentativi jucători ai fotbalului caracalean. „Am început fotbalul la CSS Caracal cu antrenorul Doru Matei. La echipa mare am fost promovat împreună cu Lucian Grosu de Ion Pârvulescu. Primul meci jucat în tricoul echipei Vagonul a fost în Cupa României, contra celor de la Alexandria, în primăvara lui 1979, meci câstigat de noi cu 1-0, prin golul marcat de mine. Nu voi uita niciodată acel meci”, povesteste Mihai Plotoagă despre perioada de început a activitătii sale. La 8 iunie 1979, cu două etape înainte de final, nemultumit de conditiile oferite, antrenorul principal Ion Pârvulescu părăseste banca tehnică. Vagonul Caracal încheie sezonul 1978-1979 pe locul 14, cu 26 de puncte, cu unul mai mult decât Chimia Găesti care retrogradează împreună cu Cetatea Turnu Măgurele. Seria a IV-a este câstigată de Flacăra Moreni, care promovează în Divizia B, după ce sezonul trecut a pierdut promovarea în ultima etapa în disputa cu Viitorul Scornicesti. Golgheterii echipei Vagonul Caracal, în editia 1978-1979, sunt: Boscor (13 goluri), Pârvu (11 reusite) si Nedelcu (7).

Continuare în  “Sportul Muncitoresc / FCM / Progresul Caracal” – caută în arhivă

Interviu Gheorghe Soarece – 8 mai 2004

Interviul este preluat din  Jurnalul National. Imaginile si fotocopiile sunt din arhiva „ Olt fotbal de la A la Z”

Retras la ţară

scornicesti 5Dupa ce a jucat sute de meciuri pe prima scenă a fotbalului romanesc, Gheorghe Şoarece s-a retras acum la Osica de Sus, o comună  pierdută  în Campia Română, la caţiva kilometri de Slatina.  In localitatea sa natală , golgheterul Scorniceştiului este un adevarat star în localitate. Cunoscut de toţi cei din jurul său,  Şoarece deapană cu placere amintirile strânse la Scorniceşti.

O butelie la instalare

Adus în 1977 de la Dinamo Slatina, Gheorghe Soarece a cam strâmbat din nas la venirea la Scornicesti. Eu evoluam la Slatina, care era reşedinţa de judeţ şi juca în Divizia B. Scornicestiul era un sat cu echipa în Divizia C. Nu am avut cum să  mă împotrivesc şi m-am dus, chiar dacă nu-mi convenea. Mi-au dat 5.000 de lei şi o butelie şi a început să-mi placă. Nici nu credeam eu că vor avea gânduri aşa de mari”, povesteste acum Şoarece. Atacantul s-a adaptat rapid în localitatea natală a lui Ceauşescu, câştigând, prin talentul şi determinarea care îl caracterizau atunci, banderola de căpitan”.

vs

Viitorul Scorniceşti -1978 . Stânga : Petre Manea, Ion Cîrciumărescu  ( antrenor secund ) , Petre Petre, Ghe. Manea, L. Martinescu, Ghe. Şoarece, N. Păun, P. Marin, S. Bucurescu, C-tin Pană.

Nu mai ştie câte goluri a dat

Sezonul 1979-1980, primul în Divizia A pentru FC Olt, a reprezentat şi confirmarea valorii lui Şoarece, care până  atunci nu avea în palmares decât un titlu de golgheter în liga a doua, unde reuşise să  înscrie 22 de goluri într-un campionat. În prima etapă  am jucat cu Olimpia Satu-Mare. Am câştigat cu 6-0…, dar nu mai ştiu dacă  am dat vreun gol”, spune fostul varf, care este corectat imediat de soţia sa, Maria: Bă ai dat, cum să nu?  Tu ai deschis scorul. Eu eram la meci cu Manuela, fata cea mare, o tineam în braţe şi când ai dat gol am scapat-o”. Şoarece nu a uitat însă golurile înscrise în poarta granzilor” Steaua şi Dinamo.

DSC05806

Oltul – 21 august  1974 . L a startul sezonului 1974 – 1975 , Gheorghe Şoarece era în lotul lui Dinamo Slatina. În retur este cedat la Viitorul Scorniceşti

Dinamo le-a prins frica

Prima întalnire cu Dinamo s-a consemnat la Scorniceşti. Echipa pregătită atunci de Mitică Anescu s-a impus cu un sec 3-0, golurile fiind inscrise de Rotaru, Şoarece şi Iamandi. La ei juca libero Cornel Dinu, care mai târziu a ajuns antrenor la FC Olt, dar eu plecasem de mult. Ne-au prins frica şi anul următor şi-au luat măsuri. Inaintea jocului am mers la Slatina, la Hotel Parc, acolo unde erau ei cazaţi. Am intrat cu toţii într-o cameră şi am stabilit să facem meci egal. Cred că le-a fost frică să ne ceară să pierdem. Ne-am fi enervat si i-am fi bătut a doua zi. Pe teren  am facut-o în aşa fel încât a ieşit 1-1 şi toată lumea a fost mulţumită”, povesteste acum Şoarece, trecaâdu-şi mâna prin parul încărunţit de vreme.

soarece

Este  câine”

În cel de-al doilea an în Divizia A pentru FC Olt, a venit rândul Stelei să devină victima oltenilor. La meciul de la Scornicesti, gazdele s-au impus cu 1-0, Gheorghe Şoarece fiind autorul golului.  Cred că meciul ăla este cea mai frumoasă amintire a mea de la Scorniceşti. Eram cel mai fericit atunci. Bătusem Steaua, rivala lui Dinamo, echipa cu care eu tineam şi ţin şi acum”, spune acum fostul fotbalist, unul dintre puţinii suporteri ai câinilor” în Oltenia.

DSC05809

Sportul – 8 aprilie 1982

Dragomir l-a furat

Perioada de glorie a lui Gheorghe Şoarece la Scorniceşti s-a sfârşit în 1983. Dar asta nu din cauza faptului că vedeta oltenilor de atunci ar fi apucat pe căi gresite. Nenumaratele reuşite ale sale în Divizia A l-au transformat într-unul dintre cei mai temuţi atacanţi, fiecare antrenor dorindu-şi să-l aiba în echipă. Ajuns între timp la Braşov, Dumitru Dragomir a făcut în aşa fel  încat l-a adus pe  Şoarece sub Tâmpa. Transferul jucătorului s-a produs fără ştirea conducătorilor de la Scorniceşti. Ştiind că şefii de la FC Olt sunt plecaţi  împreună cu ansamblul folcloric din localitate la un turneu în Franta, Dragomir l-a răpit pe atacantul oltenilor. Dacă erau aştia de la Scorniceşti în ţară nu mai plecam eu la Braşov. Când s-au întors şi au văzut că nu mai sunt la ei a ieşit mare scandal. Eu m-am dus la Dragomir să-i zic să mă lase să mă întorc la FC Olt, dar el îmi dăduse nişte bani pe care eu ar fi trebuit să-i dau inapoi şi mie nu mi-a convenit treaba asta. Eu luasem deja banii, parcă vreo 10.000 de lei, şi îi cheltuisem repede. Nu mai aveam de unde să-i dau înapoi pentru că nici aştia de la Scorniceşti nu-mi dădeau, pentru că nu aveau de ce”, povesteşte Şoarece detaliile despărţirii sale de formaţia din Scornicesti. La Braşov, atacantul care a cunoscut consacrarea la FC Olt a jucat 3 ani, după care a plecat la Inter Sibiu. La formaţia din Ardeal, Şoarece a jucat pâna în 1990, când a decis să se retragă, spunand adio unei cariere care i-a adus mai multa glorie decât bucurii materiale.

gse_multipart48145

Gheorghe Şoarece ( Inter Sibiu )  , rândul de jos, penultimul de la stânga spre dreapta

Câştigam câte 20.000 de lei pe lună”

  • Jurnalul National: A fost perioada de la Scornicesti cea mai placuta din viata dumneavoastra?

Gheorghe Soarece: Mi-a mers bine si la FC Olt, atâta timp cât a fost Dragomir preşedinte. Oricum, pe mine m-a iubit lumea peste tot pe unde am fost.

  • Cum a fost perioada în care preşedinte era Dumitru Dragomir?

Am dus-o cel mai bine cu el. Şi acum se vede că este un adevarat conducător. Degeaba îl critică  lumea acum. El face totul numai pentru fotbal. Omul ăsta dacă  se năştea în America era cel mai mare actor din lume.

  • Cât câştiga un fotbalist la FC Olt?

A fost o perioada foarte fastă  în ceea ce priveste câştigurile materiale. Bine, în comparaţie cu ce primesc ăştia de acum nu prea înseamnă  mare lucru, dar pe vremea aia erau bani serioşi. Am câstigat şi câte 20.000 de lei pe lună, iar aprobarea pentru Dacie nu era o problema. Eu luam două  salarii, unul de la  Prestarea” şi altul nu mai stiu de unde.

  • Dintre antrenorii pe care i-aţi avut la FC Olt, care a fost cel mai bun?

Toată  lumea spune ca Florin Halagian. Eu am avut şi  momente mai tensionate cu el. Nu-i convenea de mine, care aveam personalitate, si mă  scotea mereu din lot. Mă  chema însă   inapoi cand avea nevoie de mine. Ţin minte că o data m-a enervat atat de tare încât am sarit să-l bat.  Nu am fost eu însă  primul şi  nici ultimul jucător care a avut conflicte cu el.

DSC05808

Viitorul Scornicesti – Olimpia Satu Mare 6-0 , partida de debut în Divizia A a lui Gheorghe Şoarece

A jucat în celebrul 18-0″

Unul dintre cele mai cunoscute blaturi din istoria fotbalului românesc i-a avut în prim plan pe cei de la FC Olt. Aflaţi înca în  Divizia C, oltenii se băteau pentru promovare cu Flacăra Moreni. Inaintea ultimei etape, cele două  echipe se aflau atât la egalitate de puncte, cât şi la golaveraj, care era al doilea criteriu de promovare. In ultima etapă, Oltul juca acasă cu Electrodul Slatina, iar Flacăra cu Rova Roşiori. La pauză, Scornicestiul conducea cu 8-0, iar cei de la Moreni cu 2-1. Formatia lui Lica” Barbulescu avea un om trimis la meciul rivalei. La pauza acesta i-a anuntat pe olteni ca scorul este 2-1, dar la Scornicesti s-a inteles 9-1. Astfel, in repriza a doua, Oltul a mai reusit inca zece goluri, impunandu-se cu 18-0. Dupa meci a venit antrenorul la noi în vestiar şi ne-a zis să nu ne schimbăm că dacă mai trebuie mai intrăm pe teren si le mai dăm câteva, numai să  promovăm”, povesteste Şoarece.

DSC05810

Sportul – sâmbătă 3 iulie 1982.  FC Olt termină  sezonul 1981 -1982  pe locul patru.  Este cel mai bun rezultat din scurta istorie a echipei din Scornicesti.

Soarece

Gheorghe Şoarece în tricoul echipei F C M Braşov ( foto :steagulrosu.wordpress.com )

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.