Campioanlele judeţului Olt 2016 – 2020 ( V )

2016- 2017  A S Milcov

A devenit o regulă ca, învinsa din ediţia precedentă să devină  câştigătoarea ediției ce tocmai s-a încheiat. După ce anul trecut a  pierdut cursa pe final , A S Milcov , câştigă  titlul de Campioană Judeţeană 2016 – 2017. A fost o luptă  pe tot parcursul turului cu Juventus Slatina . Din retur echipa cipriotului  Charalambos  s-a impus fără probleme. Ediţia actuală a început cu 16 echipe, pe parcurs, Recolta Stoicăneşti şi Victoria Dobrun s-au retras.

Pentru a juca în Liga  3 , A S Milcov va juca o  dublă  manşe cu  campioana judeţului Vîlcea, Viitorul Dăeşti.

În partida tur, A S Milcov a reuşit un rezultat de egalitate.  Partida s-a încheiat cu scorul de 0-0.

In retur, A S Milcov s-a impus cu scorul de 2-0 prin golurile lui , Tudor în  min 47 și  Precup în  min 89 și promovează  în Liga a III a 

Iata  formațiile  folosite în partida tur :

Viitorul Dăeşti: Vlădoi –  Moldoveanu, Nicolaescu, Fistogeanu, Cozma –  Filipoiu, Scânteie, Naciu, Simion –  Neacşu ( min 72 Puşcatu ), Bogdan Preda.

AS Milcov: Turianu –  Burcea ( min 87 Mădălin Ion ), Preda, Ciurea, Căpraru – Tudor, Precup, Ioniță, Marin ( min 88 Cr. Niculescu )  – Iordache,  Amza

Arbitru :  Denis Haidiner (Hunedoara),

2017- 2018  Vediţa Coloneşti

După   retragerea echipei A S Milcov, sarcina  da  prelua conducerea fotbalului din Olt. a  revenit  celor de la Vediţa Coloneşti.  Câştigarea titlului de Campioana Județeană pentru Coloneşti era  ceva previzibil.  Nici o altă echipă  nu a  părut  aşa  de hotărâtă precum cea din Coloneşti să reprezinte Oltul la baraj.

Sigur, nu a fost uşor, mai ales în prima parte a campionatului când diferenţa mică de puncte între lider şi principalele urmăritoare era una foarte mică.  A fost o dispută in trei, Vediţa, Vedea Văleni şi Petrolul Potcoava, într-o serie de 12 echipe. Desprinderea s-a făcut în retur, victoria cu 4-0 de la  Potcoava fiind decisivă. Pentru a juca în eşalonul trei al fotbalului românesc, Vediţa Coloneşti trebuie să treacă de campioana judeţului Argeş, Unirea Bascov. Meciul tur s-a disputat la Mioveni.

Din păcate, Vediţa  pierde ambele manşe, 2-1 la Mioveni şi 0-1 la Coloneşti şi astfel echipa care merge în Liga a III a , este Unirea Bascov. Rămânem cu golul, singurul, marcat de Gică Aria. Şut de la 30 de metri , stânga peste portarul argeşean.

Iată formaţiile din partida retur de la Coloneşti

Vediţa  Coloneşti : Vlăşceanu – Cioboată ( Matei ), Delcea, Păun, D. Popa ( Mateescu )  – Cincă, Stan ( Mihăilă ), R. Stancu, Aria – Gălan, Tănasă.. Antr. Mircea Stan

 Unirea Bascov : Tănase –  Ciocârlan, Linte,  Stancu, Marin –   Piscanu, Tameș, Taudor, – Dalu,  Dima, Marcu. Au mai evoluat Chirciu, Sanda, Naciu. Antr. Adrian Dulcea

 Arbitrii  Horia Gabriel Mladinovici (Bucureşti); Asistenţi: Marius Badea şi Marian Silviu Costache (ambii din Râmnicu Vâlcea).

 

2018- 2019  C S M Slatina

Apariţia echipei C S M Slatina la startul competiţiei a salvat Liga a IV a. Nici o altă echipă n-ar fi fost interesată de participarea la barajul de promovare. O astfel de acţiune costă foarte mulţi bani, deocamdată,doar Slatina poate să facă faţa unui asemenea obiectiv. Ediţia 2018 – 2019 a fost dominată total de echipa sprijinită de primăria Slatina. Singurele echipe care au reuşit să stea în preajma campioanei au fost, Oltul Curtişoara şi Petrolul Potcoava. Dealtfel, aceasta este şi ordinea podiumului.

Pentru a juca în eşalonul trei al fotbalului românesc, C S M Slatina  trebuie să treacă de campioana judeţului Dâmboviţa, Gloria 2015 Corneşti. Meciul tur s-a disputat la Slatina şi a fost câştigat de C S M Slatina cu 2-0 prin golurile marcate de Florin Tudor şi Cosmin Căpăţână. C S M Slatina s-a impus și in partida retur cu 2-1 prin golurile marcate de Ovidiu Popescu si  Bogdan Panait şi promovează in Liga 3

Iată formaţiile din partida tur de la Slatina

CSM Slatina: Gavriș –  Valeriu Preda, Cristian Preda, Panait, Stănică –  Popescu, Tudor, David Oprescu ( Cr Radu ), Precup ( Bîră )-  Căpățînă, Ceapă ( Turlea ).  Antrenor: Bobi Verdeș

Gloria Cornești: Ionuț Grigore – , Oprișanu, Movilă, Niculae, Dragnea – , Enescu, Mîndru, Neguț ( Calofir ), Gae –  Cravcescu, Matei.  Antrenor: Daniel Movilă

Arbitru :  Cătălin Buşi ( Râmnicu Vâlcea ) , asistenţi, Marian Truţă şi Bianca Florea

2019- 2020 Petrolul Potcoava

Ediţia 2019- 2020 a fost una atipică datorită restricţiilor impuse de Covid 19. A fost practic o jumatate de competiţie . La finalul sezonului de toamnă , Petrolul Potcoava conducea in clasament , urmată de Oltul Curtişoara. In primăvară, competiţia nu s-a mai reluat. Biroul executiv al A J F Olt a desemnat drept câştigătoare a titlului de campioană judeţeana a echipa Petrolul Potcoava.

La barajul de promovare, Petrolul trebuia să intâlnească intr-un miniturneu in trei , Minerul Costeşti, campioana judeţului Vâlcea şi Voinţa Budeasa , campioana judeţului Argeş. Nu s-a jucat nici un meci, Voinţa s-a retras iar Minerul nu a efectuat testul Covid, obligatoriu inaintea fiecarui joc . Petrolul Potcoava a promovat in liga 3 , fără joc.

Publicitate

F C Olt Scornicesti, o viaţă scurta dar intensă

O nouă carte despre sportul-rege – Fotbalul – semnată de Florin Brutaru: FC Olt Scornicești, o viață scurtă, dar intensă!

În acest județ suportabil, pe care suntem obligați să-l iubim în amănunt, există un compatriot care a așezat istoria fotbalului de pe aceste meleaguri într-o minunată carte, intitulată „Fotbal de la A la Z”.

Florin Brutaru, căci așa îl cheamă pe împătimitul nostru în istoria și filosofia fotbalului din Olt, își are rădăcinile adânc înfipte în pământul Coloneștiului marelui călușar Ilie Martin și deține o colecție impresionantă de date, fotografii, ziare și tăieturi din ziare, declarații ale vremii, istorii scrise și nescrise despre umbrele, luminile și izbânzile fotbalului din județul Olt.

Este colaborator al săptămânalului LINIA ÎNTÂI, care i-a publicat de-a lungul vremii fragmente consistente din cartea amintită mai sus. Acest fapt ne onorează, fiindcă – prin demersul său – Florin Brutaru aduce un elogiu sportului-rege și tuturor acelora care – indiferent de sistemul politic în care au activat – au pus umărul la mărirea și dezvoltarea acestui sport.

Orice discuție pe tema fotbalului din județul nostru se oprește la ușa lui Florin Brutaru, acesta deținând documentele și datele cele mai importante din acest domeniu. Nu cunoaștem pe cineva în județul Olt care să mai aibă o asemenea aplecare și pasiune spre radiografierea acestui fenomen care se numește FOTBAL.

Pe această cale, ne exprimăm tristețea și nedumerirea față de indiferența mai-marilor acestui județ, care nu catadicsesc să pună în valoare un asemenea izvor de informații pe care-l deține Florin Brutaru!

În ciuda acestora, cu mijloacele sale materiale sărace, Florin Brutaru a dat, recent, publicului cititor din Olt și nu numai o nouă carte despre fotbal, intitulată „FC Olt Scornicești, o viață scurtă, dar intensă!”, o carte care ne reintroduce în lumea pasională a fotbalului practicat în „Epoca de Aur”, în comuna natală a lui Ceaușescu, o carte despre lașitatea, dar și onoarea unor lideri ai fotbalului de atunci, lideri care se află și astăzi în fruntea bucatelor.

O carte despre fotbal, care va dăinui în timp și care poate fi parte integrantă a unei eventuale istorii a fotbalului românesc.

Felicitări, Florin Brutaru!

F C Olt 1988 – calendar

F C Olt 1980 – 1981

 

F C Olt – Chimia Rîmnicu Vîlcea  0-0  / 5 octombrie 1980 . Sus : Prepeliţă, Lică, Anghel, Ciocioană, A. Nicolae ( cpt.), Iovănescu. Jos : Leac, Iamandi, A. Mincu, P. Petre, L. Ciobanu.

Dumitru Ghenu, fostul portar alechipei Dinamo Slatina, a murit

Fostul portar al echipei Dinamo Slatina,  Dumitru Ghenu, a încetat din viaţă   săptămâna  trecută  la vârsta de 58 de ani . Vestea tristă ne-a fost comunicată de fiul lui Iosif Gunciu , Roberto Gunciu .
Ghenu s-a născut  la 2 martie  1957 în comuna  Berceni, şi s-a afirmat la echipa fanion a oraşului  Slatina ,  Dinamo, Energia sau   I.P.A  spre sfârşitul anilor  1970  şi  începutul anilor 1980.  Dumitru Ghenu debutează în  fotbalul  la  Dinamo Bucureşti unde câştigă tilul de campion naţional  la tineret  într –o generaţie de excepţie condusă de Nelu Nunweiller, alături de , Ion Marin , Ghiţă Iamandi, Cristi Vrânceanu  şamd .  A  fost adus la Slatina de antrenorul Constantin Ştefan – Marlău  în al doilea mandat al acestuia în 1976.

Pentru ca tabloul de memorie să fie complet iată mai jos echipa Dinamo Slatina în partida câştigată cu  1-0 în faţa echipei Pandurii Tîrgu – Jiu în primăvara anului 1978.

Ghenu – Cotoşman, Ciocioană, Stanciu, Asaftei – Gungiu, Raicea  Popescu – Mincioagă, Frăţilă II , Bălan.

Ediţia 1977 -1978 este ultima performanţă notabilă a fotbalului slătinean, locul 2 la 3 puncte în spatele echipei Chimia Râmnicu Vâlcea.

Titular în poarta echipei Dinamo Slatina , Dumitru Ghenu a jucat  un rol important  în performanţele obţinute de fotbalul slătinean  unde rămâne timp de 5 sezoane.

 

Dumnezeu sa-l odihnească în  pace!

A murit Toma Zamfir

Primul golgheter al echipei Dinamo Slatina  de la începutul anilor ’70, Toma Zamfir , s-a stins din viaţă la numai 61 de ani. Vestea tristă ne-a fost transmisă de  Robert Gungiu , fiul lui Iosif Gungiu , vărul său şi unul din foştii colegi de la Slatina , cu  care a  păstrat legătura .

A plecat în alta lume – poate mai buna si mai dreaptă – unde cu siguranta va  juca fotbal alături de,   George Marincel de  Petre Frăţilă, de cel mai bun prieten al său,  Custov  , conduşi de pe margine de  Fane  Ştefan – Marlău.  Fostul jucător al echipei Dinamo Slatina în sezonul 1973-1974, Toma Zamfir, Tomiţă, aşa cum îi  spuneau prietenii, a rămas în istorie ca fiind primul golgheter al  fotbalului slătinean în eșalonul II  al fotbalului romanesc. Este primul jucător  promovat spre fotbalul mare de Dinamo Slatina.

Toma Zamfir s-a născut la 9 martie 1954  la Popeşti – Leordeni,  într-o comunitate bulgăreasca, A  început fotbalul, la Vâscoza  Bucureşti avându-l antrenor pe Iosif Ungureanu. La Slatina  fost adus de Constantin Ştefan la recomandarea lui Iosif Gungiu. La 20 de ani , Toma Zamfir îmbracă tricoul lui Dinamo şi joacă alături de  marele Florea Dumitrache iar un an mai târziu devine campion naţional, debutează în naţionala de tineret şi în cupele europene.

Dumnezeu să–l odihnească în pace !

Intreaga activitate fotbalistica o puteţi afla din articolul “Bulgarul din atacul lui Dinamo Slatina”

„Grecul” din atacul lui Dinamo Slatina

La mijlocul anilor 70 stadionul 1 Mai  din Slatina avea două tribune  cu aproximativ 5-6 000 de locuri, dar la meciurile echipei Dinamo Slatina veneau  şi 7-8000 de oameni. Ca să strângi atâta lume în tribune trebuie să faci spectacol, iar un spectacol ţi-l garantează  numai jucători de valoare. Spre deosebire de astăzi,  Divizia B de la mijlocul anilor 70 avea capacitatea sa ofere spectacol..

Este suficient să amintim o parte dintre  rivalii tradiţionali ai Slatinei : Chimia Râmnicu – Vâlcea şi  Rapid , ambele câştigatoare ale Cupei României  în 1973 respectiv 1975,  Progresul Bucureşti , Steagu Roşu Braşov.

Slatina  fotbalistică  şi-a adus contribuţia pentru o perioadă  scurtă  la fotbalul spectacol în perioada mai sus amintită ,  ajutată  de  statutul de echipă  satelit a lui Dinamo Bucureşti statut care îi oferea dreptul la transferul  unor jucători pe care în mod normal nu avea cum să-i legitimeze. După  ce aţi aflat povestea lui Toma Zamfir, primul  golgheter din era Dinamo, astăzi îl vom readuce în memoria suporterilor trecuţi de prima tinereţe pe golgheterul din sezonul 1974-1975.

Nimeni nu bănuia că  pentru a-l reântâlni pe marcatorul sezonul 74-75 trebuie să vizităm centrul  vechi al Bucureştiului şi să  ascultăm muzica grecească . Cântăreţul localului respectiv chiar are legături puternice cu fotbalul şi  trebuie mărturisit că a meritat cu prisosinţă acest mic itinerar. A făcut parte din lumea bună a fotbalului şi are un traseu la fel de interesant ca cel al lui Toma Zamfir. A jucat alături de marii jucători ai ţării din perioada respectivă : Mircea Rădulescu, Jamaischi, Mircea Sandu  la Sportul Studenţesc,: Oblemenco, Deselnicu, Bădin , Marcu , Strâmbeanu la Craiova.   Mulţi se întreabă  ce legătura este între Dinamo Slatina şi localul din centrul vechi al Bucureştiului. In unul din localurile cu specific  grecesc din Centrul Vechi, cântă  fostul atacant al echipei Dinamo Slatina, Constantin  Pană ( nici o legătură cu Titi Pană ).

Viaţa bate filmul

Vorbăreţ , spontan şi nu în ultimul rând, posesor al unui simţ al umorului cu totul special, Constantin  Pană  a   speculat toate oportunităţile care ţi le oferă  fotbalul  şi astăzi la  65  de ani , dacă  îl asculţi  viaţa lui pare un scenariu de film. Aromân,  după  bunica din partea mamei, s-a născut la 5 martie 1949 la Timişoara într-o familie de intelectuali, tatăl său a fost inginer agronom. In anii 50 au fost deportaţi în Bărăgan. Etniile prezente aproape de graniţa cu Iugoslavia, în special în Banat erau considerate de comunisti drept „elemente cu un factor ridicat de risc”. In anii 60 au ajuns aproape de Bucureşti.

“Am facut Liceul la Lehliu, tatăl meu a ţinut neapărat ca eu şi fratele meu să avem o meserie. Fotbalul mi-a înlesnit traseul  către învăţamântul superior. Am jucat la Sportul Studenţesc două  sezoane , am plecat după ce antrenorul Motroc a fost dat afară. Am fost un tip răzvrătit, nu am plecat capul niciodată. Am reuşit să mă transfer tot la o echipă studenţească.  Universitate Craiova m-a vrut şi astfel am luat contact cu oltenii prima dată . Era 5 ianuarie 1973, chiar în ziua aia ,  a plecat de la Universitatea la Sportul  Narcis Ciocârlan,  nu pot să uit asta”.

 

 A debutat în primul eşalon cu Sportul Studenţesc  în vara anului 1972. Evoluţia echipei Sportul în sezonul 1972-1973 a fost din păcate dezastruoasă. Chiar şi în astfel de condiţii, meciul  de referinţă pentru  tânărul  Constantin Pană,  care a marcat un gol şi a reuşit multe alte faze spectaculoase rămâne,  Sportul Studenţesc – Dinamo 3-0 , disputat la 24 septembrie 1972, celelate două  reuşite au aparţinut lui : M.Sandu si  Jamaischi.  Iată  formaţia  Sportul în partida respectivă : Ion Vasile – Tănăsescu, D. Nicolae, G.Ionescu , Cojocaru – Jamaischi ( min 60 Radu ) , Damian – Leşanu, Pană , M. Sandu, Manea ( min 80 Kraus ). Vezi jos fotocopie Sportul / 25 septembrie 1972

Aromânul şi oltenii

 La Slatina a ajuns în vara lui 1973 după  un scurt popas la Craiova. La Universitatea a apărut mai mult din postura de rezervă, este suficient să amintim ce atacanţi  avea Craiova în perioada respectivă : Oblemenco, Bălan, Marcu, Tarălungă.

 “ In ianuarie 1973 am plecat la Craiova iar  în scurt timp  am reuşit să  intru la facultate şi în vara a trebuit să  plec în armată pentru 9 luni. Am fost repartizat la Slatina unde tocmai se încerca formarea unei echipe de fotbal,  o echipă alcatuită din jucatori de la juniorii lui Dinamo . După  un an, cei de la Dinamo Bucureşti au venit după mine si dupa Zamfir . Nu mi-a placut la Dinamo niciodată  şi am refuzat. Tomiţă  a fost convins , eu am rămas la Slatina înca un an  şi pentru că  la echipă a venit antrenor Haralambie Eftimie”.

În primul sezon  jucând mai mult la mijloc, Pană  marchează  doar 6 goluri , a fost anul lui Toma Zamfir . In sezonul următor cu “grecul” Eftimie pe bancă, Constantin Pană  iese golgheterul echipei cu 11 goluri, iar în presa locală  apare pe locul 3 în primii zece sportivi ai judeţului Olt după  C-tin Eftimescu şi Iosif Gungiu .In  atacul lui Dinamo Slatina erau jucători la  care multe echipe nici măcar nu visau .

 “ Aveam echipă  puternică , marcam câte 45-50 de goluri pe campionat. Cel mai bine m-am înteles cu Bucurescu.  Asaftei şi  Şoarece erau ca şi copii noştri,  erau juniori echipei. La un moment dat în atac erau şi Piţurcă, Gojgaru jucători foarte buni. Am fost angajat la Inspectoratul de Miliţie Olt cu gradul de plutonier. Slatina a rămas în inima mea şi pentru că  acolo m-am căsătorit . Slatina era un oraş mic, petreceam timpul liber alături de prieteni  la Parc Hotel , era singurul loc  în care puteai să asculţi  muzică bună.

Adrian Păunescu îl botezase  „cântăreţu”

A avut posibilitatea să se întoarca în  oraşul său natal,  Poli Timişoara aflată în cantonament la Herculane  alături de Universitatea Craiova l-a vrut dar legătura sentimentală  nu mai era aceiaşi. După doi ani petrecuti la Slatina, Brasovul este următoarea destinaţie fotbalistică. Aici este legitimat la CSU Brasov  unde reuşeşte să termine şi facultatea. La Slatina ajunge la schimb,  Petre Manea cunoscut suporterilor sub numele de “Moşu”. Pentru Pană, legătura  dintre muzică şi fotbal este  mai strânsă  decât am crede.

„Am cântat de la patru  ani, dar numai de placere. Când venea  la Craiova, regretatul Adrian Păunescu prima dată întreba de mine, imi zicea “Cântareţu” îşi aminteste fostul golgheter al Slatinei. După  ce a lăsat fotbalul, asta se întâmpla în 1982 la 33 de ani ,  s-a dedicat exclusiv muzicii.  La recomandarea unor prieteni care il cunoşteau a cântat în Poiana Braşov la restaurantul “ Capra Neagră” şi pe litoral alături de artişti consacraţi cum ar fi : Dan Spataru, Gil Dobrica samd. La începutul  anilor 1990 pleacă în Grecia şi până în anul 2000 are ocazia să  cunoască, şi să se îndragostească de tot ceea ce înseamnă  cultura şi muzica grecească.

 “ Profesorul meu de muzica, Muşat, ştiind că am origini greceşti mi-a recomandat să cânt muzică grecească. După revoluţie , am găsit un impresar care m-a ajutat să plec în Grecia şi timp de zece ani  am colinndat mări şi ţări  pe vase de croazieră”. 

A iubit în egală măsură şi fotbalul şi muzica două  pasiuni care dacă  ştii să le gestionezi fac casă  bună  împreuna. A fost un tip talentat dar nestatornic , a ştiut să fie oprtunist şi a cules apraoape tot ce putea să-i ofere fotbalul şi muzica , fiecare la timpul lor.

Astăzi, nu mai are nici o legătură cu fotbalul, a rămas fidel celei dea doua sa dragoste – muzica. Fostul golgheter al lui Dinamo Slatina, are propria formatie , cântă  într-un local din vechilul centru al Bucurestiului, este căsătorit şi are două  fete.

“Bulgarul” din atacul lui Dinamo Slatina

În vara  anului 1973, fotbalul din Slatina s-a trezit în Divizia B, în urma unei decizii a celor de la FRF care au mărit numărul de echipe  în primelor trei eşaloane. Divizia B s-a mărit de la două , la trei serii , aşa că divizionara C, Oltul Slatina care terminase sezonul 1972-1973 pe locul doi  a promovat direct. Primul secretar PCR, Constantin Sandu , mare iubitor al  fotbalului , a dat ordin ca la Slatina să  se facă  demersuri pentru o colaborare cu Dinamo Bucureşti. Clubul bucureştean nu era la prima experienţă, era reprezentat şi la Piteşti, Bacău şamd. A fost cea mai frumoasă  perioadă pentru iubitorii fotbalului din aceasta zonă, perioadă care s-a încheiat în 1979 odată  cu promovarea echipei Viitorul Scorniceşti în Divizia A.

Prin materialul de faţă încercăm să readucem în memorie  jucătorii uitati pe nedrept,  care au scris istorie în fotbalul slătinean

Sus : C-tin  Stefan -antr. principal, Bold, Ghiţă, Eftimescu, Stoenescu, Stanciu, Ştefan.

Jos :  Şoarece, Marincel, T. Zamfir, Pană, Asaftei

A apărut în fotbalul mare  venit aproape de nicăieri, adică din “Onoare “de la Vîscoza Bucureşti . A  prins după numai un an  la Dinamo Slatina  primul unsprezece al echipei Dinamo Bucureşti , unde  câștiga titlul   naţional. A reuşit să joace aproape în toate partidele în ediţia de debut  în condiţiile în care în atacul „câinilor” mai erau : Mircea Lucescu,  Florea Dumitrache , Dudu Georgescu, Radu Nunweiller şamd.

Nocturna,  nu la incomodat , chiar dacă juca pentru prima data pe stadionul „23 August”  şi în etapa a III a , a marcat în poarta Stelei . Au urmat cupele europene, naţionala de tineret , debut cu gol în poarta marelui Tomasewscki , portalul Poloniei .  Foarte rar se mai întâmplă  aşa ceva, omul ăsta chiar era considerat un fenomen. Suporterii slătineni trecuţi de 50 de ani îşi amintesc  cu siguranţă de atacantul Toma Zamfir, căci despre el este vorba.

Nu a stat la Slatina decât un an, suficient însă pentru a fi considerat deschizător de drumuri în  fotbalulu slătinean la începutul deceniului  şapte. Cu el în atac , Dinamo Slatina începea să impună respect în fotbalul mare. În oraşul de pe malul Oltului  a fost adus  de către antrenorul Constantin Ştefan la recomandarea lui Iosif Gungiu  în vara anului 1973 ,atunci  când s-a format  Dinamo Slatina, echipă cu rezultate remarcabile pentru fotbalul din această zonă, performanţe neegalate nici după  patruzeci de ani . Peste tot pe unde a jucat a reuşit să cucerească publicul de la prima întâlnire poate şi prin simplu fapt ca a marcat la fiecare debut. Evoluţiile foarte bune , numărul mare de goluri  l-au adus în atenţia marilor echipe .

Primul gol pentru Slatina în divizia B

Nascut la 9 martie 1954  la Popeşti Leordeni,  într-o comunitate bulgăreasca, Toma Zamfir a început fotbalul, la Vâscoza Bucureşti avându-l antrenor pe Iosif Ungureanu.  „ Am venit la Slatina  adus de Gungiu Iosif care este vărul meu primar. Am fost printre primii sosiţi la echipă alături de Nea’  Fane Marlău  ( n.r. C-tin Stefan ) care antrenase juniorii lui Dinamo şi fusese adus la Slatina alături de  câţiva elevi de ai săi să  facă echipă de „B „. Jucătorilor localnici nu lea picat prea bine, spuneau că ei au promovat echipa şi acum joacă alţii, aveau dreptate dar  aşa se intâmplă când vine o conducere nouă” povesteşte primul golgheter al Slatinei în Divizia B.

Autorităţile locale au fost prinse oarecum  nepregătite,  stadionul a intrat in renovare , echipa se antrena la Găneasa iar cantonamentul era la Grădinari.  Timpul scurt  avut la dispoziţie  pentru pregătire,  au făcut ca echipa să joace destul de slab în prima parte a campionatului. “Am stat prima dată la hotel până s-au dat în folosinţă garsonierele din Progresul.  Masa o serveam  la popotă la  Şcoala de Miliţie. Stadionul nu avea decât o tribună,  lumea venea la meci,  Geavid îi mobiliza. Lotul era destul de subţire  Nea’ Fane mergea săptămânal la Bucureşti şi mai aducea câte un jucător de la tineretul lui Dinamo.  Am debutat cu victorie împotriva celor de la Electroputere, eu am marcat primul gol în  minutul 9. A fost o centrare şutată a lui Roşu ,  am lovit mingea cu capul puternic, portarul nici nu  avăzuto.  După meci,  Vasilescu  ( n.r. portarul lui Electroputere ) a venit la mine şi m-a întrebat  “Bulgare zi-mi şi mie cu ce ai dat cu capul sau cu piciorul” . O jumatate de an  în „B” a fost suficientă  pentru ca  marile echipe să bată la uşa clubului slătinean şi să se intereseze în ce condiţii poate fi transferat tânărul Toma Zamfir.

Revista „Sport” / septembrie 1974

Mutaţie pe Slatina să nu-l fure Steaua

Marile echipe Steaua şi Dinamo au inceput sa-i dea târcoale tânărului atacant mai ales că stagiul militar bătea la uşa. Cele două cluburi reprezentau Ministerul Apăraii Nationale şi Ministerul de Interne  racolau  cei mai valoroşi sportivi ai ţării. “Primii care s-au interesat de mine au fost cei de la Steaua, care veneau la părinţii mei la Popeşti şi intrebau de mine , se interesau când recrutez. Adevărul este că mă obişnuisem la Slatina, chiar îmi plăcea şi atunci conducerea clubului de la Slatina care era în  relaţii bune cu Dinamo Bucureşti a dat ordin să-mi facă mutaţie la Slatina. Dacă recrutam la Popeşti Leordeni eram ca şi al Stelei , aşa am recrutat la Slatina şi am fost încorporat la Craiova la securitate. Am făcut armata jumătate la Craiova şi jumătate la Bucureşti “ În acel sezon, 1973 – 1974 Dinamo Slatina a terminat pe locul  trei  iar Toma Zamfir a marcat 17 goluri.

Lozul norocos l-a tras Dinamo

Contrar voinţei celor de la Slatina, militar in termen fiind , la finalul sezonului, Dinamo profită şi îl transferă cu armata la Bucureşti . În vara anului 1974, Dinamo pierduse campionatul în faţa Universităţii Craiova,  Dumitrache se certase cu conducerea, ca atare se impuneau  câtea modificări la echipă. “Mi-a fost teama la început , dar m-a încurajat faptul că nea Nae  ( n.r. Dumitru Nicolae Nicuşor )  ţinea foarte mult la mine , Mircea Stoenescu il ţinea la curent cu  evoluţia mea de  la Slatina La echipă erau două grupuri, cei mai  experimenaţi care jucaseră în Mexic 1970  şi noi tinerii  : Custov   ( cel mai bun prieten al meu ) ,  Augustin,  Ion Marin, Lucuţă, Dudu Georgescu, Vrînceanu. Am fost titular de la inceputul campionatului , in etapa a treia am dat gol contra Stelei pe stadionul “23 August” . Totul îmi mergea de minune. Am ieşit campion în 1973-1974, iar  Dudu Georgescu a câştigat gheata de aur” Ce îşi poate dori mai mult un jucător. La 20 de ani , Toma Zamfir îmbracă tricoul lui Dinamo şi joacă alături de  marele Florea Dumitrache iar un an mai târziu devine campion naţional, debutează în naţionala de tineret şi în cupele europene, urmează Real Madrid.

Toma Zamfir

Constanţa, prima „coborâre” forţată

Sezonul 1975-1976 a  început pentru noua revelaţie, în nota în care s-a terminat cel anterior , adică foarte bine.  Toma Zamfir marchează golul de onoare al bucureştenilor  în partida pierdută  cu 3-1 in prima etapă cu  CFR Cluj . La Cluj a jucat în centrul atacului dinamovist alături de Mircea Lucescu şi Radu Nunweiller, Dudu Georgescu fiind retras mai în spate.    Ascensiunea de vis se va opri , în etapa a şasea  într-o după  amiază la Constanţa  unde Dinamo juca în campionat împotriva echipe locale,  FC Constanţa. După meci  Dinamo urma să plece  la Madrid pentru meciul din Cupa Campionilor Europeni  cu marele Real Madrid , echipa lui Santillana şi  Netzer.“Pentru meciul de la Madrid , conducerea clubului ne-a comandat costume la tot lotul de jucători. Eu nu am mai apucat să îmbrac costumul pentru că  în  partida de la Constanţa, am fost faultat  grav de un fundaş de la gazde , Mustafa parcă era, a căzut  pe piciorul meu și mi-a rupt genunchiul.  Erau ultimele secunde ale întâlnirii, am insistat la o minge pe stânga ce părea  ca iese  afara, Lucescu a continuat și   din faza  aceea  Dinamo a obținut  lovitura de la 11 metri.  In noaptea în care colegii zburau spre Madrid, eu stăteam cu piciorul în  ghips şi urlam de durere, în locul meu a făcut deplasarea,  Mateescu, un jucător adus de la Braşov. A fost meciul care m-a scos din circuit, au urmat şase luni de recuperare, perioada în care am pierdut  echipa de bază  a lui Dinamo, salvarea a venit tot de la Nea’  Nae care m-a luat la Bacău” povestește  fostul atacant  dinamovist.

Ziarul „Sportul ” / 14 septembrie 1975

A refuzat Progresul

Chiar dacă  a revenit la Dinamo, după  un an de împrumut  nimic nu a mai fost ca înainte. Conştient ca şansele de progres nu mai sunt aceleaşi, deşi potenţialul său încă  îi mai dădea speranţe,  după  un an în care a apărut destul de rar, Toma Zamfir a ales să meargă în B  la Autobuzul Bucureşti . A renunţat să  mai lupte , s-a mulţumit cu un loc călduţ  la divizionara B, unde a jucat caţiva ani.” După  ce m-am intors de la Bacau au vrut să mă  trimită  la Progresul în schimbul unor jucători: Tevi  şi  Apostol,  parca erau. Am refuzat şi ruptura cu Dinamo a fost definitivă . Am ales Autobuzul Bucureşti pentru ca eram şi angajat la intreprindere, am rămas acolo până  s-a desfiinţat . Aveam echipă bună , am jucat alături de : Roşu, Ciornoavă, Margelatu, Sultănoiu  şamd.  Aproape de finalul carierei  am antrenat o grupă de copii”.

Este greu de anticipat unde s-ar fi oprit cariera tânărului Zamfir dacă  nu aparea acel moment nefericit de la Constanţa, cert este că , asemeni multor jucători talentaţi nu s-a realizat pe măsura talentului de care a dispus. Astăzi , Toma Zamfir locuieşte la bloc în Popeşti Leordeni  într-un apartament cu trei camere, după ce casa i-a fost dărâmată cu puţin timp înainte de revoluţie, are doi copii  şi  urmăreşte fotbalul doar la televizor. Iosif Gungiu, vărul său , omul care la luat de la Vâscoza şi la adus la Slatina  este singurul cu care mai ţine legătura dintre cei care au format prima echipă de fotbal în B, în oraşul de pe malul Oltului.

“Zamfir aleargă foarte mult în teren,loveşte mingea bine cu ambele picioare, are o detentă bună şi s-a integrat imediat in tactica şi climatul moral al echipei”

  Dumitru Nicolae Nicuşor – antrenor Dinamo  ( Revista Sport septembrie 1974)

Carte de vizita

Toma Zamfir

Născut la 9 martie 1954

Post – atacant

Primul antrenor Iosif Ungureanu

1973 -1974 / Dinamo Slatina

Debut  în divizia A  / 11 august 1974  – Dinamo-  FCM  Reşita 2-1  

1974 – 1975 / Dinamo Bucureşti   31j / 8 goluri

1975 – 1976 / Dinamo Bucureşti    6 / 2

1976 – 1977 / S C Bacău                          26 / 5

1977 – 1978 / Dinamo Bucureşti      4 / 0

Total Divizia A 67 meciuri jucate / 15 goluri marcate.

1978  –  Autobuzul Bucuresti

International de tineret – Nationala sub 23 de ani

Campioanele județului Olt 2006 – 2016 ( IV )

2005 – 2006 F. C. Balş

 FC Balș  reușește să  câștige campionatul într-o  competiție în care s-au înscris doar 14 echipe. Alături de echipa de pe malul  Olteţului  doar  Oltul Drăgăneşti a contat în disputa pentru titlul de campioană  județeană. Evoluție  modestă a unor echipe cu pretenții cum ar fi  : Constructorul Slatina  locul 10, Progresul II Corabia  – 12 , Oltul II Slatina – 13.

Meci de baraj pentru promovarea în divizia C , campioana județului  Olt,  F.C. Balş v-a întânli campioana judeţului Dolj Gaz Metan Podari. Meciul se v-a desfăşura la Drăgăşani.

F.C. Balş – Gaz Metan Podari 1-1 ( 1-2 prelungiri )

( Barbu’22 / Anuţa’64, Geantă’108

FC Balş: Rizan – Bălan, Manolache, Trepăduş, Stoica – Barbu, Tănăsie, Ţepus, Genovu  – A. Preda, Bica. Au mai jucat : Stancu, Bălşanu, Niculescu. Antrenor Sorin Mogoşanu.

Deşi ratează  promovarea în urma partidei susţinută la baraj, Balşul v-a fi reprezentat în divizia C . Slatina, oraşul reşedinţă de judeţ se trezeste în vara anului 2005  cu două  echipe în divizia C ( Oltul şi Alprom ) si consideră că  este pre-a mult acest lucru şi unifică cele două  echipe rezultând Alro Slatina.  Balşul  primeşte locul rămas vacant precum şi jucători rămaşi în afara lotului .

2006 –  2007  Ştiinţa Drăgăneşti

Ratează  promovarea în liga III a în dauna echipei Juventus Bascov Piteşti ( Argeş ). Partida s-a diputat într-o singură  mansă  la Drăgăşani şi a fost câştigată  cu 3-0 de campioana judetului Argeş .

Stiinţa Drăgăneşti – Juventus Bascov 0-3

( Aldea’11, Visinescu’43, Zorzoliu – autogol’89 )

Oltul 2000 Drăgăneşti: C. Tiţa –  I. Tiţa, Pană, I. Zorzoliu, M. Zorzoliu, Negreanu, Neagu, Obreja, Dogaru, Rădulescu, Rebiga

Antrenor Florin Rădulescu

2007 – 2008  Stiinţa  Dăneasa

După doi ani de  judeţ , Stiinţa Dăneasa reuşeşte să devină  campioană judeţeană. Chiar dacă la finalulu primei părţi a campionatului echipa din Dăneasa ocupă  locul 4, în primăvară , echipa susţinută de primărie reuşeşte să devanseze  în clasament echiple Oltul Drăgăneşti, Constructorul Slatina, şi  Algrup Cambio Teslui. Antrenorul echipei a fost Marian Stuparu.

La baraj se prezintă slab  şi pierde promovarea în divizia C împotriva echipei Prometeu Craiova. Partida s-a jucat la Drăgăşani şi a fost arbitrată de Marius Avram din Bucureşti

C S  Prometeu Craiova –  AS Ştiinţa Dăneasa  3 – 0
(Alin Luţă ‘7, ’90, Fl. Luţă ’22 )

Ştiinţa Dăneasa: Feremet – Chircu, Vlad, Verescu, Ilin, Mitroi, Neagu, Ciobanu, Saboc, Toma, Nămoianu. Au mai jucat: Suican, Vintilă, Cică.

Prometeu Craiova  M. Poenaru –  Rotaru, Sandu, Enache, Chiliman –  Stamin, Beldeanu, Matei, A. Poenaru –  F. Luţă, A. Luţă.  Au mai jucat Corcoveanu, Răducan.

 2008 –  2009 Sportul Vişina Nouă

Ediţia  2008 – 2009  a fost o disputa în patru :  Vișina,  Piatra Olt, Dăneasa  și  Constructorul  Slatina,  spre final doar Sportul și  Rapid Piatra Olt  si-au disputat primul loc .  Sportul Vișina Noua a reușit să  ia fața echipei Rapid Piatra Olt  şi câștiga titlul de campioana județeană după  32 de etape .

Şi  în acest an campioana județului  Olt pierde promovarea în eșalonul  trei , de aceasta dată  în dauna echipei Ghecon  Lapuşata ( Vâlcea ). Partida s-a disputat la Piteşti pe stadionul ‘’Ştrand’’.  După  două  amânări F R F reuseşte cu greu să înceapă  ediţia 2009 – 2010 a Ligii  a III. Motivul acestor amânări, lipsa banilor. Având susţinere financiară, echipa din Vişina va juca în Liga a III a  pe unul din locurile rămase libere în urma refuzului multor echipe de a mai continua în eşalonul trei.

Sportul Vişina Nouă  – Ghecon Lăpuşata 1-2

(Neacşu’14 / Roşoagă’45, Pântea’89 )

Sportul Vişina Nouă : Frăsineanu –  Glişcă, Oprea, Monea, Velica –  D. Mirea, Dima, Nica, Neacşu – Gavrilă, Borda.      Antrenor Gigi Vâlcu

2009 – 2010 C.S.M. Slatina

Ediţia 2009 – 2010 a campionatului judeţean a fost câştigată de C.S.M. Slatina. Grupare înfiinţată în 2009 şi susţinută  financiar de primarie, C.S.M. câştigă dreptul de a merge la baraj după  un parcurs fără greşală.

Într-o serie cu 16 echipe , cu 30 de victorii, 134 goluri marcate şi doar 5 primite a fost cea mai categorigă  victorie din istoria competiţiei. Echipa slătineană va întânli la barajul pentru promovarea în liga III-a , campioana judeţului Gorj, Petrolul Ţicleni. Partida se va desfaşura la Râmnicu – Vâlcea  într-o singură manşă pe teren neutru.

C.S.M. Slatina – Petrolul Ticleni 4-0

( Aria’12, C. Dinu’28, Cocărăscu’39, Gheorghiţă  autogol’50 )

C.S.M. Slatina: Stănciulescu – Filimon, Cocărăscu, Liviu Florica, Săvulescu ( Dincă )- Mămăligeanu, Marcu ( Mitrache ), Aria, Ivan ( Jianu ) – Burcea, Cătălin Dinu ( Chelu ). Antrenor Marius Popa

Petrolul Ţicleni: Creţan – Gheorghiţă, Fărcăşanu, Niculeasa, Scânteie, Dolcescu, Răducanu, Stamatescu, Filipescu, Radu ( Stroe ) Toropu ( Burlacu ).

2010 – 2011 Recolta  Stoicăneşti

Disparută caţi-va ani buni,  Recolta Stoicăneşti a renăscut precum pasarea Phoenix.  Beneficiind de un sprijin total din partea primăriei , Recolta reuşeşte să câştige faza judeţeană a Cupei Romaniei două ediţii la rând, precum şi titlul de campioană judeţeană în editia 2010 – 2011 si să reprezinte  judetul Olt în barajul de promovarea în Liga a III a.  unde a întâlnit la Craiova pe stadionul  “Electroputere” campioana judeţului Vâlcea,  Damila  Măciuca,

Campioana din judeţul Olt a pierdut cu 0 – 1 disputa cu Damila Măciuca în urma unui penalti  inventat de centralul George Găman în  minutul 82.

Recolta Stoicanesti: Toloş –   Ciobanu, I. Zorzoliu, Vezeanu, Baciu – Dincă, Zanfir, M. Zorzoliu, Obreja –  Ristea, A. Sandu
Rezerve: Voinea, Popa, Preda, Păun, Coman, Streche
Antrenor: Nicu Florescu

Damila Maciuca: Geantă –  Băltăţeanu, Pârvulescu, Chebar, Stanca –  Chiriţă, Grecea, Ioniţă, Harapu –  Albinaru, Bunescu
Rezerve: Mutu, Munteanu, Dina, Marinescu, Popescu, Comănescu, Chiripuş
Antrenor: Mircea Savu

2011 –  2012  Viitorul Grădinile

Campioana de anul trecut Recolta Stoicănesti pierde competiţia anul acesta în faţa echipei Viitorul Grădinile. Competiţia judeteană  a fost alcătuită din 18 echipe cuprinse într-o singură serie. După 34 de etape , echipa din Grădinile termină pe primul loc cu 89 de puncte. Podiumul este completat de Recolta Stoicăneşti  – 85 de puncte şi Inter Brebeni cu 74 p. Campioana judeţului pierde în prelungiri cu 2-0 barajul de promovare în faţa echipei C S M Piteşti. Partida s-a jucat la Horezu ( Vâlcea )

Viitorul Grădinile: Vintilă – Neagu, Baidac, Mitrică (min. 39 Copilescu), Băltăreţu, Rusăneanu (min. 75 Popa), Stoian, Sterie (min. 97 Colac), Dicu, Oprea, Cojocaru. Antrenor: Liviu Culcescu.

SCM Piteşti: Vlad –  Stănescu, State ( Neacşu), Bărbulescu, Cârstea, Gherghescu, Lipa, Mihăilescu ( Morcoană), Oprea, Rădescu, Slăninoiu.

Antrenor: Ion Ceauşu

2012 –  2013 F. C. Balş

Campionatul judeţean a fost alcătuit dintr-o singura serie x 17 echipe.  FC Balş , echipa pregatită de Ionel Teodosescu a reuşit să se impună la sfârşitul competiţiei, depăşind pe Recolta Stoicăneşti şi Oltul Drăgăneşti. Pentru a juca în Liga a treia , campioana judeţului Olt a trecut  de campioana judeţului Teleorman , Sporting Roşiori  cu scorul de 1-0  prin golul marcat de Smarandache. Partida s-a jucat într-o singură  manşă  la Piteşti pe stadionul “Ştrand”şi a fost arbitrată  de Marius Avram din  Bucureşti.

FC Balş: Dragu – A. Sârbu, Manolche, Boangiu ( Stoica ) –  Jidovu ( Trepăduş ), Ţepuş ( Smarandache ), Relea, Neacşu, Roşu –  Florica ( Matei ), Holtea.

Antrenor: Ionel  Teodosescu.

Sporting Roşiori: Buşcă – Vişan, Sitru, Dicu, Popescu, –  Lacovişte, Sîrbu, Popovici, – Vucea, Coman ( Soava).

Antrenor: Dumitru Paciurea

2013 – 2014 Inter Markus Slatina

In  ediţia 2013 – 2014 au participat 15 echipe , cu doua  mai puține   decât anul trecut , grupate într-o singură serie. Deşi se afla la al doilea an în Liga a IV , titlul de campioană  judeţeană a fost câştigat de Inter Markus Slatina la mare luptă cu A S Milcov. Inter a reprezentat Oltul la barajul de promovare în Liga a III. Dacă  anul trecut Balşul a reuşit să câştige , anul acesta reprezentanta Oltului a pierdut cu scorul de 1-0 jocul de promovare cu C.N. Dinicu Golescu din Câmpulung, campioana Argeşului. Unicul gol al partidei a fost marcat de  Măzărache în minutul 47.  Partida s-a disputat într-o singură manşe la Râmnicu Vâlcea şi a fost arbitrată de Adrian Comănescu.

Inter Markus Slatina:  P. Radu –  Marin, V. Radu, Cocorăscu, Băluţă( Neamţu ) –  Nistor, Dincă, Fieraru  (Ilie ), Bîră ( Alexie )-  Popa ( D. Niculescu ), Vasilescu. Antrenor Valentin Turiac.

CN „Dinicu Golescu” Câmpulung:  Tănase –  Andrei, Mălăncioiu, Anghelina, Mihăilescu –  Heroiu ( Lulea ), Craioveanu, Vaciu, Jenaru ( Toader )-  Băduleanu, Mazarache ( Predoiu ). Antrenor Alexandru Popovici

2014- 2015  A S Milcov

Ediţia actuală va fi considerată mult timp de aici înainte , una dintre cele mai slabe  ediţii  din istoria competiţiei , asta nu scade însă din meritul echipei A S Milcov . Echipa susţinită de cipriotul Charalambos a dominat campionatul  de la început şi până la sfârşit  după ce ediţia trecută a pierdut în fața celor de la Inter Markus. La startul sezonului s-au aliniat 13 echipe, pe parcurs au renunţat,  Vedea Văleni şi Olimpia Rotunda , obligând organizatorii să introducă mini-turneu play-off pentru a se ajunge la un   număr de jocuri impus de FRF.

Campioana  judeţului Olt  pierde barajul de promovare cu scorul general de 5 -1 ( 0-2 la Magurele şi 1- 3 la Slatina ) disputat în doua manșe , tur – retur în faţa  campioanei  judeţului Teleorman, Sporting Turnu Magurele. Partida retur s-a disputat pe stadionul „Metalurgistul” .

A S Milcov – Sporting 1-3

( Alexie ’80 / Mitran’18, Cr. Ilie’22, Teleoaca )

AS Milcov: V. Turianu – V. Mantea, F. Mamaligeanu, Alexie, Matei G., Streche, M. Radulescu, Ghita, M. Dumitrescu, A. Vasilescu, Cr. Niculescu.

Sporting Turnu: Levent Celic – David, Alex. Salcianu,  Dana,  Mitrea ( Carabas )–  Badoi,  Mitran – Teleoaca, Marius Urucu ( Marioara ),  Cr. Ilie –  Dumitrescu ( Lupu )

2015- 2016  Recolta Stoicăneşti

Pentru a treia oara consecutiv, învinsa  din ediția precedenta  câştigă competiția. Recolta Stoicăneşti este noua  campioană  judeţeană după o dispută permanentă cu A S  Milcov câştigătoarea  trecută şi Vedea Văleni .  Ediţia 2015 – 2016  a Ligii  a  IV a,  a fost alcătuită  din 12 echipe cuprinse într-o singură serie. Reprezentanta Oltului la baraj, Recolta Stoicăneşti va juca pentru promovare o dublă  manşe  cu   , F C Argeş 1953 campioana judeţului  Argeș.

In primul joc  disputat la Stoicăneşti partida s-a încheiat la egalitate 1-1, cele două goluri au fost marcate de,  Cîrstea  în  min. 10 pentru gazde şi fostul internațional  Iulian Tameş un minut mai târziu  pentru oaspeţi. F C Argeş a ratat o lovitură de la 11 m în minutul 92 prin  Pătrănoiu.

In partida retur F C Argeș s-a impus cu scorul de 4-1 şi  Oltul pierde barajul de promovare.  Județul Olt rămâne cu doar doua ediții de  baraj  câștigate în ultimele 14  editii,  CSM Slatina ( 2010 ) și  F C Balș ( 2013 ).

F C Argeș – Recolta Stoicaneşti 4-1 ( 1-1 )

( Pătranoiu, Tameş, Dima, Prodan / Preda )

F C Argeș 1953 :  Vlăsceanu – Ciocîrlan, Mîndruţă, Golban, Iancu – Dima, Taudor, Călin, Tameş, Pătrănoiu – Sanda. Au mai jucat :  Prodan şi Matei.  Antrenor Iulian Tameş 

Recolta  Stoicăneşti :  Toloş –  Ionuț  Preoteasa,  Vezeanu,  Cazacu,  Preda –   Cârstea, Rădulescu,  Matei, Căpraru   – Paulian Preoteasa,  Brăgaru.  Au mai intrat:  Voinea,  Ciobanu,  Lungu. Antrenor Marius Zorzoliu

2016- 2017  A S Milcov

A devenit o regulă ca, învinsa din ediţia precedentă să devină  câştigătoarea ediției ce tocmai s-a încheiat. După ce anul trecut a  pierdut cursa pe final , A S Milcov , câştigă  titlul de Campioană Judeţeană 2016 – 2017. A fost o luptă  pe tot parcursul turului cu Juventus Slatina . Din retur echipa cipriotului  Charalambos  s-a impus fără probleme. Ediţia actuală a început cu 16 echipe, pe parcurs, Recolta Stoicăneşti şi Victoria Dobrun s-au retras.

Pentru a juca în Liga  3 , A S Milcov va juca o  dublă  manşe cu  campioana judeţului Vîlcea, Viitorul Dăeşti.

În partida tur, A S Milcov a reuşit un rezultat de egalitate.  Partida s-a încheiat cu scorul de 0-0.

In retur, A S Milcov s-a impus cu scorul de 2-0 prin golurile lui , Tudor în  min 47 și  Precup în  min 89 și promovează  în Liga a III a 

Iata  formațiile  folosite în partida tur :

Viitorul Dăeşti: Vlădoi –  Moldoveanu, Nicolaescu, Fistogeanu, Cozma –  Filipoiu, Scânteie, Naciu, Simion –  Neacşu ( min 72 Puşcatu ), Bogdan Preda.

AS Milcov: Turianu –  Burcea ( min 87 Mădălin Ion ), Preda, Ciurea, Căpraru – Tudor, Precup, Ioniță, Marin ( min 88 Cr. Niculescu )  – Iordache,  Amza

Arbitru :  Denis Haidiner (Hunedoara),

2017- 2018  Vediţa Coloneşti

După   retragerea echipei A S Milcov, sarcina  da  prelua conducerea fotbalului din Olt. a  revenit  celor de la Vediţa Coloneşti.  Câştigarea titlului de Campioana Județeană pentru Coloneşti era  ceva previzibil.  Nici o altă echipă  nu a  părut  aşa  de hotărâtă precum cea din Coloneşti să reprezinte Oltul la baraj.

Sigur, nu a fost uşor, mai ales în prima parte a campionatului când diferenţa mică de puncte între lider şi principalele urmăritoare era una foarte mică.  A fost o dispută in trei, Vediţa, Vedea Văleni şi Petrolul Potcoava, într-o serie de 12 echipe. Desprinderea s-a făcut în retur, victoria cu 4-0 de la  Potcoava fiind decisivă. Pentru a juca în eşalonul trei al fotbalului românesc, Vediţa Coloneşti trebuie să treacă de campioana judeţului Argeş, Unirea Bascov. Meciul tur s-a disputat la Mioveni.

Din păcate, Vediţa  pierde ambele manşe, 2-1 la Mioveni şi 0-1 la Coloneşti şi astfel echipa care merge în Liga a III a , este Unirea Bascov. Rămânem cu golul, singurul, marcat de Gică Aria. Şut de la 30 de metri , stânga peste portarul argeşean.

Iată formaţiile din partida retur de la Coloneşti

Vediţa  Coloneşti : Vlăşceanu – Cioboată ( Matei ), Delcea, Păun, D. Popa ( Mateescu )  – Cincă, Stan ( Mihăilă ), R. Stancu, Aria – Gălan, Tănasă.. Antr. Mircea Stan

 Unirea Bascov : Tănase –  Ciocârlan, Linte,  Stancu, Marin –   Piscanu, Tameș, Taudor, – Dalu,  Dima, Marcu. Au mai evoluat Chirciu, Sanda, Naciu. Antr. Adrian Dulcea

 Arbitrii  Horia Gabriel Mladinovici (Bucureşti); Asistenţi: Marius Badea şi Marian Silviu Costache (ambii din Râmnicu Vâlcea).

SUBSCRIBE VIA EMAIL

Campioanele judeţului Olt 1991 – 2005 ( III )

1990- 1991 Constructorul Slatina

Infinţată în anul 1970 , Constructorul câştigă  primul titlul de campioană judeţeană după douăzeci de ani. Este echipa care a dat fotbalului românesc pe Gică Craioveanu. Pentru a câștigă titlul de campioană  judeţeană, echipa antrenată  de Virgil Mincioagă a învins cu 2-1 în finală  pe Olteţul  Osica prin golurile marcate de Viorel Dincă şi Cioară.  Promovează  în C fără să susțină baraj.

1991 – 1992 I. O. B. Balş

Pentru desemnarea campioanei judeţene participă  primele două  clasate din cele patru serii : Petrolul Potcoava, Brias Brebeni, Textila Slatina, Sportul Muncitoresc Drăgăneşti, Rapid Piatra Olt, Olteţul Osica, IO B Balş, Chimia Voinţa Corabia. IOB Balş  câştigă  şi participă  la un miniturneu  pentru promovarea în divizia C, format din : I.O.B. Balş, Dunarea Calafat, Autobuzul Dragăşani echipa din Balş obţine urmatoarele rezultate:

Autobuzul Dragăşani – I.O.B. Balş 2-3

I.O.B. Balş – Dunarea Calafat 3-1

( G.Radu’18, Dumitrescu’47, Terci ’86 / Râmoiu’81 )

Deşi îşi câstigă  dreptul de a participa în divizia C , ediţia 1992-1993 formaţia I.O.B. Balş nu mai activează  sub culorile intreprinderi cu acelaşi nume,echipa a fost transferată la Stoina devenind Petrolul Stoina.

1992 – 1993 Constructorul Slatina

 Incepând cu actuala ediţie , Campionatul Judeţean devine Divizia C, B-ul devine A  şamd. Pentru Olt avea să  înceapă  cea mai neagră  perioadă  în istoria acestui sport. Deşi teoretic ediţia 1992-1993 trebuia să fie cea mai puternică , pentru că  activau fostele divizionare : Recolta Stoicăneşti, Progresul Corabia , Sportul Muncitoresc Drăgăneşti, în realiatate avea să fie una dintre cele mai  slabe competiţii. Ediţia a fost câştigată  de Constructorul  Slatina,care a reprezentat judeţul la baraj unde a întâlnit campioana judeţului Dolj, Constructorul Craiova.  Scorul obţinut la baraj în dublă  manşe de echipa din  Slatina reflectă exact situaţia fotbalului din această zonă.  Constructorul Craiova – Constructorul Slatina 11-0

1993 – 1994 Sportul Muncitoresc Drăgăneşti

Campionatul Judeţean a fost alcătuit dintr-o singură serie. La sfârşitul sezonului , titlul de campioană judeţeană a fost câştigat de Sportul Muncitoresc Drăgăneşti care a reuşit să  termine înaintea unor echipe precum : Progresul Corabia, Brias Brebeni , Constructorul Slatina şamd.

La barajul de promovare campioana Oltului a trecut de campioana judeţulu Dolj, Progresul Segarcea . La Drăgăneşti,  Sportul a câştigat cu 1-0 prin golul marcat de Dogaru,  iar la Segarcea  partida s-a încheiat la egalitate  1-1 , pentru oaspeţi a marcat Florin Rădulescu. Antrenor Victor Niculescu. În  Divizia B  ( fostă C ), parcursul echipe a fost foarte slab . Sportul  a terminat pe ultimul loc al clasamentului cu doar trei victorii în 38 de partide şi cu un golaveraj mai puţin obişnuit: 29 goluri marcate şi 126 primite.

1994 – 1995  F. C. Slatina

După un parcurs contestat, mai ales de cei de la F.C. Olt Scornicesti în campionatul judeţean, F.C. Slatina câştigă campionatul judeţean şi v-a reprezenta Oltul la barajul pentru promovare în divizia C.

Iunie 1995 , campioana judeţului Olt  întânleşte  campioana judeţului Vâlcea Petrolul Drăgăşani.

( Tur )

F.C. Slatina – Petrolul Drăgăşani 1-2

( N. Popescu’75 / Angheluş’33, D. Gheorghe’65 )

F.C. Slatina : Niţă- Ifrim, Barbu, F. Gheorghe,  Staicu –  Joia, Micu , Şerban, Enaru ( Oprescu ) , – N. Popescu, Ciucă.  Antr. V. Mincioagă

Petrolul : Voicu – Popescu, Albăstroiu, Pufu, Angheluş, Tomescu, Dumitrescu, Ciornei, Măluroiu, D. Gheorghe, Radu . Antr. I. Teleşpan.

( Retur ):

Petrolul Drăgăşani – F.C. Slatina 3-0

După o evoluţie modestă, atât în prima dar mai ales în a doua manşe , echipa slătineană ratează accederea în divizia C.

1995 – 1996 C.S. Olt 90

Campionatul judeţean a fost alcătuit şi anul acesta dintr-o singură serie x  16 echipe. Ediţia actuală a fost o dispută  între CS Olt 90 şi Brias Brebeni de departe cele mai bune echipe din campionat.  Echipa din Scorniceşti s-a impus în cele din urmă şi a reprezentat judeţul la barajul de promovare  în Divizia B ,  ( fostă C ).

 La baraj , echipa din Scorniceşti antrenată  de Viorel Turcu , a trecut de campioana judeţului Dolj  Progresul Segarcea,  antrenor Marian Bâcu.  La Scorniceşti  gazdele au învins cu 4-1 prin golurile fraţilor Tudose , Cristi ( 2 ) şi  Florin ( 2 ) iar în retur , partida s-a încheiat la ealitate 2-2.  Pentru C. S. Olt  90 au  marcat : Ion Din din penalti şi Cr Tudose.  În divizia B   ( fostă C ), echipa din Scorniceşti  nu a rezistat decât un  an. 

1996 – 1997 F.C. Grup Aluminiu Slatina

Iunie 1997. Meci pentru promovare în divizia B ( C ). F.C. Grup Aluminiu Slatina , antrenor Viorel Stoica va întînli campioana judeţului Gorj, Minerul Urdari. Partida se va desfăşura într-o singură manşă pe teren neutru.

Craiova. Stadion’’Electoputere’’.

Alprom Slatina – Minerul Urdari 3-1

( Pentru Alprom au marcat : Cr.Niculescu’20’74, Enaru’83 )

Cu aceasta victorie Slatina v-a avea din nou echipă în divizia C.

1997 – 1998 Progresul Caracal

În vara lui 1998, Progresul Caracal, echipă pregătită de Stefan Cherănoiu, învinge, cu 2-1, campioana judetului Dâmbovita, Petrolul Târgovişte şi promovează în Divizia C. Cel mai autorizat să povestească despre perioada respectivă este chiar autorul acestei promovări, Ştefan Cherănoiu. „În campionatul judeţean ne-am luptat cu cei de la I.O.B. Balş.  Aveau o echipa destul de bună cu jucători ca : Albăstroiu, Gogu Dumitra, Bălan ş.a.m.d. La baraj, am câştigat cu 2-1, prin golurile marcate de Drăguşin (un jucător foarte talentat, adus de la Piteşti) şi Stancu. Reuşisem să formăm o echipă foarte bună. De asemenea, trebuie amintit faptul că pentru promovare am fost ajutaţi şi de câţiva jucători cu experienţă. Iată formaţia care a câstigat barajul: Ciurea – Velea, M. Roşca, Mihăescu, Oprea – A. Dumitrescu, I. Pătru, R. Popa – Barbu (Stancu), Fiscălie (Gliscă), Drăguşin. Sper că nu am uitat pe cineva. Partida s-a jucat la Stefănesti – Argeş”.

Lumea era încântată şi aştepta, cu nerăbdare. primele jocuri în eşalonul al treilea  după şase ani. Un sezon de care nimeni nu vrea să-şi amintească. Cu 25 de înfrângeri şi aproape o sută de goluri primite, Progresul Caracal termină campionatul 1998-1999 pe locul 19 (penultimul) şi retrogradează.

1998 – 1999 Progresul  Balş

Miercuri 23 iunie 1999 în ultima etapă  a diviziei D, pe stadionul ‘’Parc’’ din Balş s-au întâlnit  echipa din localitate I.O.B. Balş şi  Sp. M. Drăgăneşti care au mers cap la cap aproape pe toată  durata campionatului.  In această  ediție s-a promovat fără  baraj.

I.O.B. Balş – Sp. M. Drăgăneşti 2-0

( L. Andrei’4, Dumitra’77 )

I.O.B. : Stănescu – Fl. Mărgineanu ( Preduţ ), D. Mărgineanu, Trepăduş, Albăstroiu, Stroe, Năstase ( Niţulescu ), Dumitra, Andrei, Bălan, Enescu ( Dumitraşcu ). Antrenor Ion Antonie.

Dezinteresul pentru fotbal continuă , Balşul cedează pentru a doua oară  locul unei echipe din alt judeţ,de data aceasta echipei Flacăra  din Moreni.

1999 – 2000 Sportul Muncitoresc  Drăgăneşti

Federaţia Română de fotbal măreşte numărul de echipe în Divizia C de la 6 serii la 8 x 16 echipe şi  astfel toate campioanele judeţene promovează  direct. Chiar şi în astfel de condiţii , nimeni nu se înghesuie să joace într-un eşalon superior. Oraşe cu tradiţie în fotbal precum:  Slatina , Caracal , Corabia,  nici nu vor să audă,  singura echipă din judeţ  care se bucură de sprijinul autorităţilor locale în frunte cu primarul Stefan Ene  în această perioadă este  Sportul Muncitoresc Drăgănești-Olt . Din păcate , acesta pierde alegerile ,  fotbalul este abandonat de noua  conducere şi echipa se retrage din competiție la mijlocul campionatului. Antrenor  acelaşi  Victor Niculescu.

Sportul Mucitoresc  Drăgăneşti  / campioana județeană ediția 1999 –  2000.

2000 – 2001 Progresul Caracal

La sfârşitul ediţiei 2000-2001, Progresul Caracal, echipă antrenată de fostul jucător , Laurenţiu Urâtu devine  campioană judeţeană , şi reprezintă judeţul Olt la barajul de promovare în Divizia C. Podiumul este completat de Constructorul Slatina – 80 p, C.S. Olt 90 – 68 p. La 20 iunie 2001, Progresul Caracal , pierde barajul  cu 5-4  în urma  lovituri de departajare în faţa craiovenilor de la Pan Group Armata, Partida s-a desfaşurat la Râmnicu Vâlcea într-o singură manşe şi a fost arbitrată de Sorin Altmayer din Timişoara.

2001 – 2002 Progresul Caracal

Progresul Caracal îşi reia activitatea în competiţia judeţeană. De data asta câştigă  aproape tot şi devine campioana judeţului  cu şapte etape înainte de final. Spre deosebire de ediţia trecută  cand mulţi spuneau că  echipa Constructorul era mai îndreptaţită  să  câştige , caracalenii au un parcurs  fără greşeală .  In 30 de etape au reuşit  29 de victorii şi doar un egal obţinut pe terenul celor de la Scorniceşti.

Progresul Caracal reprezintă  judeţul Olt la baraj pentru a doua oară  consecutiv. De data asta va întâlni campioana judeţului Vâlcea, Rarora  Mateeşti. Barajul are loc într-o singură manşe , pe teren neutru la Piteşti , stadionul „ Ştrand’’ Echipa caracaleană, antrenată de Laurenţiu Urâtu  ( antrenor-jucător) învinge, cu 3-0, echipa vâlceană Rarora Mateeşti, prin hatrick-ul lui Dorian Rebiga,  ( un jucător de excepţie , care din păcate nu s-a realizat pe măsura talentului  său ) şi promovează în Divizia C.

Vă oferim distribuția  celor două  echipe în partida care a avut loc la data de 8 iunie 2002.

Progresul  Caracal: Vintilă –  Năuiu, Militaru, Oprea, Maftei   – Chiliman ( A. Dumitrescu ), Moşteanu, Neicu, Sterie  ( Boicea ), Bălan ( Fişcălie ), – Urâtu, Rebiga.

Rarora Mateesti : Cârstina – Crânguş (  Mitrofan ), Zgăbăruş, Minciulescu, Pană – Teleşpan, Mihai ( Olaru ), Grigore, Nica – Dinculescu (  Mogoşanu ), Boabă ( Bunescu ).  Arbitru Alexandru Tudor ( Bucureşti ).

2002 – 2003 C. S.  Olt Scorniceşti

Sâmbătă 7 iunie 2003 s-a jucat derbiul pentru promovare în divizia C între F.C. Olt Scorniceşti şi Prodchim Balş . Echipa din Scorniceşti a câştigat cu 3-2. În urma acestui rezultat , F.C. Olt v-a câştiga campionatul judeţean 2002-2003 şi astfel v-a promova în divizia C. ( în aceasta ediţie, nu se disputa meci de baraj )

Echipa din Balş  v-a evolua şi ea în divizia C în locul echipei Foraj Videle

Sus : Tuţă, Tudorache, Motroc, Ciobanu, Barbu. Jos : Stoian, Ilinca, Cr. Tudose, Laszlo, Dumitru , Ciobanu. In medalion Gheorghe  Călinescu – Ghinuţă   președintele clubului.

2003 – 2004  Recolta Bălteni

In ediţia 2003 – 2004 s-au înscris doar 14 echipe. Printre favorite la câştigarea seriei se numără  echipe de tradiţie  precum : Progresul Corabia , Rapid Piatra Olt, Alprom Slatina Petrolul Potcoava  şamd. La finalul campionatului , surprinzator  titlul de  campionă  judeţeană  a revenit echipei Recolta Bălteni , echipă  antrenată  de profesorul Ion Pârvulescu. Fără o bază  materială care să-i permită  o evoluţie în C, echipa din Bălteni cedează locul unei echipe din  Reşiţa.

Lotul echipei Recolta Bălteni, campioană judeţeană 2002 – 2003.

Zamfir – Popa, Postelnicu, Filip, Topelea, Chirea, Constantinescu, Joia, Clipcea, Tănăsie, Boicea  – Florescu, Dogaru, Blidar, Ivăncescu, Enache, Mozăceanu.

Antrenor  : Ion Pârvulescu.

2004 –  2005  Alprom  Slatina

In  aceasta ediție s-au înscris doar 10 echipe, chiar dacă  se promovează  în Liga a III a fără baraj,  nimeni nu vrea sa audă  de fotbal.  Datorita numărului mic de echipe campionatul se joaca după  sistemul dublu,  adică  tur-retur în sezonul de toamna si tur -retur în sezonul de primăvară. Seria este câștigată de Alprom Slatina echipa susţinută de întreprinderea cu acelaşi nume , de  departe cea mai buna echipa din campionat. In sezonul de primăvară, antrenorul Costică  Vlad a beneficiat şi de aportul jucătorilor  care nu au mai intrat în vederile lui Telu Stancu la echipa de eşalon secund  Oltul Slatina.

Campioanele judeţului Olt 1979 – 1990 ( II )

1978 – 1979 Electrodul Slatina

Echipa Intreprinderii de produse cărbonoase revine în eşalonul trei la un an  de la   acel  18-0  de pomină  de la Scorniceşti.  In ediţia 1979 – 1980 a diviziei C  reuşeşte cea mai buna performanţă din  istoria echipei,  locul 10.    Pentru a juca în  divizia C, trece de  reprezentanta  judeţului Teleorman, Textila Roşiori de Vede . Câştigă  acasă cu 3-1 ( Filip’10, Stănculescu’20, Neacşu’35 / Burcea’22 ), iar în retur pierde doar cu 1-0.
Electrodul Slatina : Topală –Cojocaru, Condei, Popa, Neacşu, Rotaru, Rogojinaru, Şerbanoiu, Stănculescu, Iamandei, Filip.Antrenor Paul Gurlui.

Electrodul Slatina în cantonament în Bulgaria

1979 – 1980 Rapid Piatra Olt

Echipa din Piatra Olt devine după nouă ani , pentru a doua oară campioană judeţeană. Ultima  dată când a câştigat titlul,  în ediţia 1970 – 1971 a promovat fără să susţină baraj . Rapid se prezintă slab şi pierde  în faţa campioanei judeţului Dolj,  Victoria Craiova. Partida tur a avut loc la 6 iulie 1980 la Piatra Olt şi a fost câştigată de gazde  cu 1-0 iar o săptămâna mai târziu,  la 13 iulie 1980 Victoria  Craiova câştigă  cu 2-0 şi promovează în C.

1980 – 1981 Victoria Caracal

Ediţia 1980- 1981 a fost alcătuită din 32 de echipe împarţite în  două  serii, seria sud şi seria nord. Cele doua câştigatoare , Laminorul Slatina ( seria nord ) şi Victoria Caracal ( Seria Sud ) s-au confruntat pentru desemnarea câştigatoarei şi implicit pentru reprezentarea judeţului în meciurilede baraj pentru promovarea în Divizia C. După ce Victoria a câştigat la Caracal cu 1-0, Laminorul nu reuşeşte la Slatina  decât un 0-0 şi astfel Victoria Caracal a devenit campioană judeţeană. La baraj, echipa din Caracal pierde categoric în faţa echipei Constructorul Piteşti, campioana judeţului Argeş.

1981 – 1982 I. P. C. Slatina

Echipa pregatită de Paul Gurlui , fostă  Electrodul  devine campioană judeţeana după  ce trece de Stiinţa Drăgănesti,  0-1 la Drăgăneşti şi 3-1 la Slatina şi joacă baraj cu Progresul Băileşti. Campioana Oltului trece de echipa din Dolj după dublă manşe 1-3 la Băileşti. şi 7-3 la Slatina , după executarea loviturilor  de departajare.  Partida a avut loc la 11 iulie 1982 şi s-a disputat pe terenul II din Complexul Sportiv 1 Mai.

1982 – 1983 Ştiinţa Drăgăneşti

Pentru echipa din Drăgăneşti promovarea în eşalonul trei este prima performanţă din istoria echipei.  Pentru desemnarea campioanei judeţului Olt la fotbal a fost nevoie de un baraj tur- retur disputat  în mai 1983 între Comerţul Potcoava şi Ştiinţa Drăgăneşti . La Potcoava partida s-a încheiat la egalitate 1-1,  iar la Drăgăneşti, gazdele au învins cu 1-0 prin golul lui Barabaş.

S-a remarcat de la Stiinţa : Cîrciumaru şi Barabaş iar de la Comerţul : Ţăcalie şi Oancea.

Echipa din Drăgăneşti reprezintă judeţul în meciul de baraj pentru promovare în Divizia C şi  va juca împotriva campioanei judeţului Gorj, Constructorul Târgu Jiu. Drăgăneştenii s-au impus în ambele partide cu aceleasi scor,  3-1.La Târgu Jiu, Constructorul – Ştiinţa Drăgăneşti 1-3  ( Baldovin’62 / Solomon’20,’26,’82 ) si la Drăgăneşti : Ştiinţa – Constuctorul 3-1, au marcat Cârciumaru’32, Solomon’44,52 / Mogoş  ( autogol ).

1983 – 1984 I. O. B. Balş

C J a fost alcătuit din 3 serii : Cele trei serii au fost câştigate de Aluminiu Slatina , IOB Balş şi I S CI P Caracal . Barajul pentru desemnarea campioanei judeţene , ediţia 1984 – 1984 s-a desfăşurat la Corabia şi a fost câştigat de IOB Balş. În  iulie 1984 , I O B Balş joacă pentru promovare cu Metalul Alexandria , reprezentanta judeţului Teleorman. În primul meci Balşul câştigă pe teren propriu cu 2-1 prin golurile marcate de Ţâţu şi Mic, la Alexandria,  gazdele se impun  cu 2-0 şi promovează în C.

I.O.B. Bals : Banică – Leontin, I. Ristea, Turcitu, Dumitraşcu- Bălşan, Mic, Adi Ristea, Ilinca – Ţâţu, Niţă . Antrenor Mircea Contineanu.

1984 – 1985 Metalul Scorniceşti

Metalul Scorniceşti a fost  un moft al autoritatilor locale care vroiau într-un fel să umple golul creeat prin mutarea lui FC Olt la Slatina. Metalul a fost sprijinita de  Emil Bărbulescu . Cei mai cunoscuti jucatori care au evoluat la aceasta echipa au fost : Titi Pană şi Lucian Martinescu foştii jucători ai echipei Viitorul Scorniceşti si Cornel Nicolae ( Chimia Râmnicu  Vâlcea ). Campionatul judeţean a fost format din 4 serii.  La sfârşitul ediţiei , cele patru câştigătoare au participat la un turneu. Iată  rezultatele : IOB Balş – ISCIP 4-2 după  lovituri de pedeapsă, Metalul Scorniceşti – Columna Traian 5-1. Finala s-a disputat între Metalul Scorniceşti şi IOB Balş. Echipa din Scorniceşti a câştigat şi a reprezentat judeţul la baraj unde  a trecut de campioana  judeţului Mehedinţi, Înainte Vânju Mare. In Divizia C a aparut cu numele de “ Viitorul”  Scornicesti . Fără susţinere nu a rezistat decât un tur după care a fost mutată la Balş.

Sus : C. Nicolae, Dicu, Nistor, Martinescu, Ghencea, Pană Jos: Stanescu, Vână, Mazilu, Triţă, Şerbănoiu.

1985 –  1986 Rapid Piatra Olt

Echipa regionalei CFR Piatra Olt a câştigat titlul de Campioană  judeţeană după ce a trecut in primul joc de Gloria Deveselu iar  în finală de Ştiinţa Drăgăneşti cu 2-0 . La baraj a mai participat şi Viitorul Coloneşti .

La barajul de promovare echipa Rapid,  antrenată de fostul jucător al lui Dinamo Slatina Sande Cotoşman nu a avut nici o şansă în faţa campioanei judeţului Argeş , Constructorul Piteşti. Echipa argeşană s-a impus în ambele jocuri, 2-1 la Piatra -Olt şi 2-0 la Piteşti.

1986 – 1987 Sporting  Slatina

Campioana judeteană s-a stabilit în urma unui baraj între Sporting Slatina şi Balastiera Milcov . S –a jucat într-o singură manşe pe stadionul 1 Mai .  A câştigat cu 3-2  în prelungiri  Sporting Slatina  echipa  Intreprinderii de utilaj alimentar. Reprezentanta judeţului  Olt s- a prezentat destul de modest la barajul pentru promavare în divizia C, unde a întâlnit Petrolul Târgovişte   Echipa din Târgovişte a câstigat  cu scorul general de 10-1 , în tur : 5-1  a arbitrat  Mircea Salomir,  iar în retur  5-0. Oltul pierde pentru a doua oara consecutiv. accederea în divizia C.

1987 – 1988 Sportul Muncitoresc Drăgăneşti

 După doi ani de ’exil’ în campionatul judeţean fotbalul din Drăgăneşti apare din nou în sistemul divizionar al F.R.F. Iulie’88, meci de baraj pentru promovarea în divizia C între campioana judeţului Olt şi campioana judeţului Giurgiu, Şantierul Naval Giurgiu.

Tur :        S.M. Drăgăneşti – S.N. Giurgiu 4-0

( Pîrvu’27, Cîrciumaru’32, Olteanu’39, Burcea’86 )

Retur :     S.N. Giurgiu – S.M. Drăgăneşti 2-2

( Manole’80, Dobrota’90 / Pîrvu’45, Anghel’66 )

Lotul echipei care a obtinut promovarea în divizi C.

Radu ,Balaciu –  Marinescu, Cîrciumaru, Nicu, Lulache, Păduraru, Anghel, Mitran, Cheroiu, Pîrvu, Nica,  Mitrică,  Gheorghe, Stoenică, Burcea. Antrenor Victor Niculescu ( fostul fundaş  al U. Craiova ).

 

1988 – 1989 Spicul Coteana

Pentru desemnarea campioanei judeţene se vor confrunta   primele două  clasate din cele patru serii . Participă : Constructorul Slatina, Recolta Izvoarele, Electrodul Slatina, Oltul Givărăşti, Spicul Coteana, Sporting Slatina, Chimia Corabia, Textila Slatina. Finala a fost  câştigată de  echipa din Coteana cu  4-0 în faţa echipei Constructorul Slatina prin golurile marcare de: N. Iamanei ( 2 ), Ţîţu, Ghiţă, devenind astfel campioana judeţeană.

Spicul Coteana promovează  în eşalonul trei după ce trece de campioana judeţului Argeş, Minerul Câmpulung . In tur :  Minerul Câmpulung – Spicul Coteana 0-5 , au marcat :  Cojocaru (2), Ţîţu (3)  şi în retur : Spicul Coteana – Minerul Câmpulung 4-0 ,  Ţîţu’ ( 2 ) , I. Iamandei , N. Iamandei  ). Coteana este o comună situată la 10 kilometri de Slatina.

Lotul care a reuşit promovarea în divizia C :

David, Streche, Lixandru, Comanescu, Vărzaru, N. Iamandei, Ţâţu, Viespescu, Cojocaru, I. Iamandei, Ghiţă, Ene, Mitrică, Oprea, Dobrin, Dumitrescu. Antrenor Constantin Vlad.

1989 – 1990 Electrodul Slatina

Titlul de campioana judeţeană obţinut după revoluţie va fi ultimul pentru echipa  Intreprinderii de produse carbonoase, asemeni multor echipe îşi va pierde sprijinul financiar , iar în cele din urmă se va desfinţa.  Pierde barajul în faţa campioanei judeţului Valcea, Minerul Berbeşti 0-2 acasă şi 2-1 în deplasare.

Campioanele judeţului Olt 1968 – 1978 ( I )

In anul 1968 , oadată  cu reorganizarea teritorială  a ţării, dar şi datorită numarului mare de cereri, F.R.F. propune un sistem competiţional  în care fiecare judeţ  să aibă propriul campionat de fotbal , în cadrul căruia vor activa fostele echipe din campionatul regional  precum şi echipele campioane raionale şi oraşenesti din ediţia anterioara. Venind după un campionat regional destul de puternic , primele ediţii , cel putin pentru judetul Olt au fost cele mai reuşite, în sensul ca au fost câştigate majoritatea barajelor de promovare.Pentru Olt şi nu numai,  anii 1970 şi 1980 au fost cei mai productivi.

Din Campionatul judeţean Olt s-au ridicat spre fotbalul mare : Dumitru Marcu, Vergil Mincioagă, Octavian Platagă, Gheorghe Şoarece, Petre Petre, Gică Craioveanu şamd. .  Odată  cu trecerea timpului , competiţia judeţeană îşi pierde din valoare  şi din interes în special după 1990 când majoritaea intreprinderilor şi-au retras sprijinul financiar. Astăzi , echipele sunt formate în general din jucători trecuţi de prima tinereţe, nivelul  scăzut  al competiţiei nu mai atrage jucători tineri de perspectivă care pot face pasul spre fotbalul mare.

Incepând de astăzi, site-ul “Olt Fotbal de la A la Z” vă prezintă  toate campioanele judeţene de la infinţare si până astăzi.

  1968 – 1969  Răsăritul Caracal / C F R Caracal

Răsăritul Caracal va ramâne în istoria competiţiei ca fiind prima campioană judeţeană de fotbal.Inceputul competiţiei judeţene este dominat de , fotbalul din Caracal,  chiar dacă Slatina , oraşul reşedinţă  era reprezentat  de două echipe în perioada respectivă,   dar a pierdut de fiecare data în faţa fotbalului caracalean condus de profesorul Ion Pârvulescu aflat la început de carieră în antrenorat.  Răsăritul Caracal  pierde din păcate barajul de promovare în divizia C contra celor de la Petrolul Târgovişte.

Primul clasament final din istoria competitiei / Oltul – iunie 1969

Partida s-a desfăşurat în trei  manşe. In tur , C.F.R. Caracal – Petrolul Târgovişte 2-2 au marcat : Toma’12 şi Pătru’46 pentru gazde , Becleanu’4 şi Iancu’46 pentru oaspeţi .In retur partida s-a terminat cu acelaşi scor 2-2 şi astfel a fost nevoie de al treilea joc,  nu se acordau lovituri de departajare sau prelungiri.  Echipa pregătită de profesorul Pîrvulescu pierde cu 1-0  cel de-al treilea joc disputat pe teren neutru, la Stefăneşti Argeş Arbitru: Ioan Chilibar din Piteşti.

  1969-1970  F C Caracal

La sfârşitul ediţiei 1969-1970, se declara campioană judeţeană la fotbal, pentru a doua oară,  echipa Fabricii de conserve Caracal. Cu un sprijin financiar deosebit şi cu iubitorii fotbalului lângă echipă, trupa pregătită de Ion Pîrvulescu are un parcurs aproape fără greşeală şi câştigă competiţia pentru a doua oară consecutiv, cu o linie de clasament impresionantă: 20 jocuri, 17 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere, golaveraj 101-13, puncte 36. Podiumul este completat de: Rapid Piatra-Olt, cu 26 de puncte – Aluminiu Slatina cu 25 de puncte. Principalii marcatori sunt: Mincioagă – 25 de goluri, Marcu – 12, Neagu, Platagă – 11.

Pentru a doua oară consecutiv,  Caracalul  reprezintă  Oltul la baraj. De data asta  F.C. Caracal câştigă împotriva echipei Metalul Mija  ( Dâmboviţa ) şi promovează în divizia C. Partida tur se dispută la Mija. La 22 iulie 1970, FC Caracal, însoţită de un număr mare de suporteri care au creat o atmosferă deosebită, câştigă în deplasare cu 2-1, prin golurile marcate de cel mai bun jucător de pe teren, Dumitru Marcu. După numai un an de zile , viitorul  internaţional va pleca la Steaua urmat la o perioadă scurtă de Virgil Mincioagă , care va fi transferat de  Universitatea Craiova.

29 iulie 1970 . Bucuria promovării în Divizia C Sus : Dumitrescu, Platagă, Oancea, Neagu, Pârvulescu, Frăsineanu. Jos , Dumitru Marcu felicitat de suporteri

In retur, la 29 iulie 1970, pe stadionul «Parc», în aproximativ aceeaşi formulă, echipa gazdă câştigă partida cu 2-1, prin golurile marcate de Neagu şi Marcu. Iată ce scria ziarul «Oltul», din 30 iulie 1970: „Meciul de ieri a avut decorul de desfăşurare potrivit: timp admirabil, un public înfocat (peste 5000 de spectatori) cu tălăngi şi sirene, grup de fete care au împărţit flori arbitrilor şi jucătorilor, fanfare etc. Adăugând la toate acestea, bucuria victoriei şi, implicit, a calificării, caracalenii au petrecut o după-amiază plăcută”. 

Iată  echipa câştigătoare.

F.C.Caracal : Oancea – Frăsineanu, Mototolu, Cheran, Toma – Platagă, Cârciumaru,  Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu. Antr. Ion Pârvulescu.

 1970 – 1971 Rapid Piatra Olt

După doi ani de dominaţie caracaleană, campionatul judeţean este câştigat de Rapid Piatra Olt. Echipa feroviară va promova în divizia C fără să susţină  meci de baraj. Eşalonul trei al fotbalului românesc se  modifică, se trece de la 8 serii a câte 16 echipe la 12 serii a 14 echipe.

Iată  lotul care a reuşit să promoveze în divizia C.

Chiriţă, I. Raţ – Constantinescu, I. Preda, Ghe. Preda, Tuteschi, Mustaţă, Lepădatu, N. Raţ, Ioşca Preda, Rada, Sterie, Nicolae, Ghe. Raţ, Scripcaru, Roşca. Antrenor Ion Pârvulescu.

În sezonul 1974- 1975 Rapid Piatra Olt a jucat în şaisprezecimile Cupei României împotriva echipei Steaua. Echipa bucureşteană a câştigat cu 6-2. Au marcat : Iordănescu’4,’50,’56, Năstase’71, I. Raţ ( autogol ), Dumitrescu’76 / N. Raţ’37, Rada’64 )

 1971 -1972 Recolta Stocăneşti

Recolta Stoicaneşti era sprijinită financiar de C.A. P. Stoicaneşti condus de Dumitru Tudose. Va promova în divizia C după  ce trece de campioana  judeţului Teleorman, Troianul Traian.  După o dubla manşe 1-2 în deplasare, 2-0 acasă , echipa din Stoicăneşti reuşeşte promovarea în eşalonul trei al fotbalului românesc. A fost o surpriză  pentru majoritate celor implicaţi în fenomen la vremea respectivă. De altfel, chiar circula vorba că Recolta Stoicăneşti şi Unirea Tomnatic ar fi primele  echipe de comună din divizia C.

Artizanii acestei promovări au fost : Ciobanu  –  Matei,Grosu, Rotaru, Cârstea ,  Florescu, Mihalache, Răduţ, Voinea, Piţigoi, Andrei, Cioabă.  Un aspect inedit al acestui succes îl reprezintă faptul ca toţi componenţii echipei erau localnici. Astăzi, acest lucru  este imposibil, aria de selecţie în  zona rurală aproape că nu există. Recolta Stocăneşti va juca în eşalonul trei , douăzeci de ediţii consecutive.

Anuarul fotbalului românesc 1971 – 1973.

1972 -1973 I O B Balş

. La sfârşitul ediţiei 1972-1973 F.O.B. Balş , echipa intreprinderii cu acelaşi nume, a fost declarată campioana judeţului Olt în urma susţinerii unui meci de baraj . Campionatul judeţean a fost alcătuit din 28 de echipe împarţite în 2 serii a câte 14 echipe .Seria Nord, serie dominata de Rapid Piatra Olt şi Balş  şi seria Sud serie dominata de Gloria Deveselu, Voinţa Caracal şi Ştiinta Drăgăneşti.

Trebuie precizat ca seria Nord a fost câstigata de Rapid Piatra – Olt. In urma unor contestatii castigator a fost declarata F.O.B. Balş care a sustinut meci de baraj impotriva Gloriei Deveselu, câştigătoarea seriei Sud.

In ediţia 1973-1974 divizia C mareste numarul echipelor de la 14 la 16 echipe repartizate în 12 serii. Astfel campioana judeteană a promovat în divizia C fără  să  susţină  meci de baraj. Este perioada  în care la echipa din Bals se remarca meci de meci,  Gheorghe Şoarece . În toamna anului 1973 va fi transferat la Dinamo Slatina după care la Viitorul Scorniceşti.

  1973 – 1974 Viitorul Scorniceşti

Ediţia 1973-1974 fost o dispută  în trei : Viitorul, Voinţa Caracal şi Rapid Piatra Olt. Aşa cum era de asteptat cei din Sornicesti câştigă  competiţia şi reprezintă judeţul Olt la barajul pentru promavare în divizia C, unde va întâlni campioana judeţului Vâlcea, Unirea Băbeni.

Fără să existe vre-o formulă  de echipă  în presa vremii,  din discuţiile purtate cu cei care au îmbrăcat tricoul echipei Viitorul, antrenorul Costel Duţă , cel care a pregătit partida cu Unirea Băbeni avea la dispoziţie următoarea echipa: Ciobotea – Petrescu, Radu Ghe., Dima, Bobei (Trantescu)-Roşca, Petre Petre, Vâlceanu-Toma, Martinescu (Stârcu) Pleşa.

A fost o dubla manşe,  în tur la Băbeni partida s-a încheiat la egalitate 1-1, pentru Viitorul a marcat Petrescu , iar în retur Viitorul Scornicesti s-a impus cu 6-1 prin golurile marcate de: Vâlceanu (3),  Petre Petre (2) şi Pană. Arbitru : Romeo Stâncan.

 1974-1975 Voinţa Caracal

Sustine meci de baraj impotriva campioanei judetului Valcea Cozia Calimaneşti.  După ce pierde partida tur de la Călimănesti cu 2-1, peste numai o săptămâna, Vointa Caracal câstigă, pe teren propriu, cu 2-0, prin golurile marcate de Petre Calotă.Atacantul caracalean se va transfera in scurt timp la Electroputere Craiova.

Este cea mai mare performanţă a echipei susţinute de Arta Mesteşugarilor,  înfiinţată de Victor Oprea în anul 1965. Autorul acestei promovări este, cine altul decât, Ion Pârvulescu. Pentru că statistica este tot ce rămâne în urma unei competitii, vă oferim echipa trimisă în teren în partida tur de la Călimăneşti.
Vointa: Tomescu – Tătaru, Neagu, Mototol, Caracudă – Lupu, Florea – Constantinescu, Calotă, Bălăican, Diaconu.

Sus:  Dumitrescu, Găletan Marancea, Badea, Neagu, Şaptelei, Petcu, Boscor.  Jos : Calofeteanu, Vintilă , Cioroianu, Stancu, Neagu II, Pâstae.

  1975 – 1976 Laminorul Slatina

In ediţia actuala , Campionatul judeţean este împărţit în două serii : Seria Nord – 18 echipe şi Seria Sud – 15 echipe. La finalul campionatului câştigatoarele celor două serii, Laminorul Slatina  ( Nord ) şi Rapid Piatra Olt ( Sud )  au disputata barajul. În urma meciurilor ( tur – retur ), campioană  judeţeană  a fost declarată echipa slatineană Laminorul care a învins cu 2-1 la Slatina şi 4-2 la Piatra Olt.

Laminrul Slatina este echipa Intreprinderii de prelucrare a aluminiului  I P A Slatina. Campioana Laminorul susţine meci de baraj împotriva campioanei judeţului Dolj, Steagu Roşu Pleniţa . Pe teren propriu câştigă cu 6-0 prin golurile marcate de Purcăroiu 4, Muscu 2 , iar la Plenita a pierdut cu 2-0 . Nu rezistă decât o ediţie, după care se întoarce în campionatul judetean.

Laminorul : Ocea – Preda, Popescu, Oros, Iancu, Ignat, Muscu, Marin , Purcăroiu, Mihalache, Obrocea. Antrenor Ion Pîrvulescu.

 1976 – 1977  Electrodul Slatina

Slatina este reprezentată  în divizia C de Electrodul, echipa Intreprinderii de produse cărbunoase , antrenor Paul Gurlui. A rămas în memoria suporterilor  prin înfrangerea memorabilă în faţa echipei din Scorniceşti în ziua de 21 iunie 1978 Viitorul Scorniceşti.- Electrodul Slatina.  18 -0.

Pentru a juca în Divizia C a trecut de campioana judeţului Dâmboviţa , Electrica Titu prin dublă victorie ,  3-2 în deplasarea în tur 2-0 la Slatina  prin golurile marcate de Rotaru  şi  Stănică.  lotul folosit în cele două manşe : Purcărea, Cojocaru, Condei, Neacşu,  Bărbuş, Dincă, Dogaru, Rotaru, Pompiliu, Rogojinaru, Topală, Stănculescu, Marcu, Langa, Vasile. După numai un an în sistemul divizionar se întoarce în judeţ.

Sus:  Stănică, Oţeleanu, Topală, Rizea, Stănculescu. Jos : Rotaru, Ilie, Cojocaru, Traian, Vâlcea, Dragomir

 1977 – 1978 Răsăritul Caracal

Fostă  divizionară C, Răsăritul Caracal, câştigă campionatul cu 61 de puncte, podiumul este completat de Vagonul Caracal cu 58 şi Rapid Piatra-Olt cu 42 de puncte. Echipa primăriei este declarată campioana judeţului Olt, ediţia 1977-1978, si va participa la meciul de baraj, pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judeţului Argeş, Gloria Berevoieşti.

În iulie 1978, Răsăritul Caracal reuşeste în partida tur, disputată la Berevoieşti, să termine egal 1-1, prin golul marcat de Antonescu. Pe teren propriu, caracalenii câştigă cu 2-1, prin golurile marcate de Pârvu şi Antonescu şi promoveză  în Divizia C, după numai un an de exil la judeţ. Iată echipa care a susţinut cele doua manşe ale barajului.
Răsăritul: Barbu – V. Roşca, Guţă, M. Dumitrescu, Nuţă – Fl. Ţolu, Lupu, A. Petcu – Soare, Pârvu (Gurică), Antonescu.

( va urma )

 

Foto – colecţie

Revista Sport – august 1979.

Răsăritul Caracal

Florin Brutaru

Pentru început, trebuie precizat faptul că informatiile despre fotbalul caracalean, din perioada interbelică si nu numai, au fost posibile si datorită parcurgerii monografiei sportului din Caracal (aflată în manuscris) a regretatului Gheorghe Donciu. A fost omul care a stiut totul despre sportul din această zonă, reusind să transforme cea mai mică competitie sportivă într-un eveniment. Corespondent al ziarelor: Înainte, Oltul, Sportul Popular, Sportul, fost jucător la Progresul Caracal, fost arbitru divizionar, presedinte al comitetului orăsenesc Caracal, în anii 1980, Nea Gigi, asa cum îi spuneau prietenii si-a dedicat întreaga viată sportului caracalean, lăsând în urma sa o arhivă impresionantă.

Răsăritul Caracal 

Povestea sportului caracalean începe în anul 1924. Imediat după sfârsitul Primului Război Mondial, fotbalul încearcă să-si reintre în drepturi. La Bucuresti, se constituie «Uniunea cluburilor de fotbal asociate». În Oltenia, primele grupări recunoscute de noul for sunt: Craiu Iovan, Rovine Craiova si Oltul Slatina. În 1924, la Caracal ia fiintă Asociatia Sportivă „Răsăritul” Caracal. Printre membrii fondatori ai acestei asociatii sportive s-au numărat: Mircea Botoi, Gheorghe Dumitrescu, Tudor Voiculescu, Stefan Săndulescu, sustinuti de câtiva oameni cu posibilităti financiare, printre care: Stavarache Borcescu, Ionică Brătăsanu sau Tudor Popescu.

Prima competitie majoră la care ia startul Răsăritul Caracal este editia 1926-1927 a campionatului regiunii Olteniei, alături de Rovine Grivita, Craiu-Iovan, Tinerimea, Generală, toate din Craiova si Oltul Slatina. Miza câstigării campionatului regional este participarea la desemnarea campioanei nationale a României. Sistemul divizionar în fotbalul românesc a fost introdus cinci ani mai târziu, la începutul sezonului 1932-1933 pentru divizia A, divizia B – 1934, si divizia C – 1935.

Scorul campionatului la Caracal

Comportare meritorie a debutantei Răsăritul. Din ziarul „Constiinta Natională”, care apărea la Craiova, în perioada respectivă, aflăm că, aproape de finalul editiei, la sfârsitul lunii iunie 1927, la Caracal, s-a disputat meciul de campionat dintre Răsăritul Caracal si „Tinerimea” Craiova. Echipa caracaleană câstigă partida cu 9-1. Iată formatia aliniată de Răsăritul: Teodorescu – P. Dumitrescu, Alexandru, Nica, D. Dumitrescu – Geambasu, Constantinescu – Bocai, Halas, Blau, Voiculescu. Competitia este câstigată de Rovine Craiova, echipa caracaleană încheie campionatul pe locul 4, înaintea formatiilor Tinerimea si Generală Craiova. Urmează aproape două decenii de prezentă constantă în campionatul regional al Olteniei. După sfârsitul celui de-al Doilea Război Mondial, se caută sisteme de organizare care să dea valoare jocului de fotbal. De asemenea, se organizează competitii pentru a promova sportul în general. În „Sportul Popular”, din 30 aprilie 1948, scria că, la Slatina, în ziua de 8 aprilie 1948, a avut loc prima întâlnire de fotbal a tineretului sportiv. U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor). Caracal – Tineretea Slatina 2-2

U.T.M. Caracal: Valentin – Lupu, Bul, Bebe, Radu Vasile, Ivanovici, Brandi, Sevastian, Savu, Prodileanu, Tomescu. Au mai jucat: Moisescu, Popescu si Gicu.

În sezonul 1946-1947, reapare divizia C, după o întrerupere de 8 ani cu 12 serii x 10 echipe. Caracalul este reprezentat de Generală Caracal (echipa functionarilor comerciali) care cu doar două victorii, un egal si 15 înfrângeri, încheie competitia pe ultimul loc. Esalonul trei îsi va întrerupe din nou activitatea până în anul 1957.

C F R Caracal

Fotbalul caracalean este reprezentat, în 1946-1947, si în divizia B. Echipa fanion a orasului este preluată de conducerea santierului care construia calea ferată Bucuresti-Craiova si devine CFR Caracal. Accesul în esalonul doi al fotbalului românesc s-a făcut în urma unui baraj. Iată ce scria Gheorghe Donciu în „Caracal – file de monografie sportivă”: „În jocul de baraj programat cu sfidarea regulamentului de către oficialitătile fotbalistice ale campionatului districtual Craiova, s-au întâlnit primele două clasate în editia 1946, Răsăritul Caracal si CFR Craiova. Jocul se încheie la egalitate, cele două goluri fiind înscrise de Radu Vasile (Răsăritul) si Dunăreanu (CFR Craiova). Federatia de la Bucuresti a hotărât ca ambele echipe să promoveze în divizia B”. Promovarea în esalonul doi este cea mai mare performantă a fotbalului din Caracal. Din lotul echipe făceau parte, printre altii: Grecu – Holingher, Petre Moldoveanu, Haisan, Marinescu, Wolf, Radu Vasile s.a.m.d., antrenor Iosif Tzinter. Desi termină editia 1946-1947 pe un loc retrogradabil, locul 14 (penultimul), divizia B îsi măreste numărul de echipe si CFR Caracal rămâne în esalonul doi, si editia 1947-1948. O evolutie bună (locul 9 din 16 echipe), numai că divizia B îsi reduce numărul de echipe, de data asta si echipa caracaleană se întoarce în campionatul regional, în vara lui 1948.

Două  decenii în campionatul regiunii Oltenia

La mijlocul anilor 1950, diviziei C îsi reia activitatea, singurele reprezentante din zonă, în esalonul respectiv, sunt: Dunărea Corabia, Feroviaru Craiova si Stiinta Craiova, care promovează în B, la sfârsitul editiei 1957-1958. Echipa din Caracal devine Progresul si evoluează în campionatul regiunii Oltenia, o competitie mai puternică ca niciodată, alături de grupări precum : Electroputere Craiova, Progresul Strehaia, Metalurgistul Sadu, Progresul Bals s.a.m.d. În sezonul 1960-1961, antrenor la echipă este numit Nicolae Oteleanu. A venit la Caracal de la Jiul Craiova însotit de trei jucători Tătărăsanu, Văideanu si interul drept, George Sterie. Parcurs fără greseală, nouă victorii cu 3-1, în primele nouă etape. Iată echipa care a reusit o astfel de performantă la începutul sezonului 1960-1961:

Rasaritul : Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Lepădatu – Vancu, Vruse – Sterie I, Sterie II, Dana (zis Cartus), Dobre, Duca.

La sfârsitul sezonului, antrenorul Oteleanu pleacă la 7 Noiembrie Craiova. Este perioada când, la Caracal, se acordă o atentie mare centrului de copii si juniori. Unul din antrenorii care lucrau cu copiii, în perioada aceea, a fost Ion Cretea, fost jucător la Bacău. Iată ce îsi aminteste unul dintre tinerii promovati de fotbalul din Caracal, Dumitru Botar: «Am început fotbalul la Progresul Caracal, în 1959, am parcurs toate etapele, pitici, juniori si seniori. La prima echipă, am fost promovat, în 1961, de către antrenorul Sebastian Taciuc. Eram sustinuti financiar de Primăria orasului Caracal. Echipa de bază, în perioada respectivă, era următoarea: Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Rosca – A. Dumitrescu, Botar – Sterie I, Dana, Dobre, Pârvulescu, Duca. Se juca sistemul 1-3-2-5. A fost cea mai frumoasă perioadă a mea de sportiv, îmi face plăcere să povestesc, de câte ori am ocazia».

Şaisprezecimile Cupei României, ediţia 1963-1964 la Caracal

Anii 1960, au însemnat pentru Caracal, o dezvoltare permanentă, atât economică, cât si sportivă. La mijlocul deceniului sase începe constructia Fabricii de Conserve, o unitate industrială, care va sprijini echipa de fotbal a orasului. În 1964, vom înregistra cea mai mare performantă a fotbalului caracalean, saisprezecimile Cupei României. Considerată a doua competitie, Cupa României, este singura posibilitate pentru echipele mici de a se confrunta, într-o partidă oficială, cu echipele mari. La conducerea tehnică a echipei este numit fostul mare international Alexandru (Piti) Apolzan. La 1 martie 1964, Răsăritul Caracal joacă împotriva divizionarei A, Farul Constanta, în saisprezecimile competitiei. Iată ce relata Gheorghe Donciu, corespondentul ziarului „Sportul”, în ziarul din 2 martie 1964: «Peste 5000 de spectatori au înfruntat ninsoarea si vântul, tinând să fie prezenti la această întâlnire. Jucătorii echipei gazdă au initiativă încă de la început si, în minutul 7, Vătafu înscrie cu concursul portarului constăntean. Ei domină în continuare si dacă Pârvulescu (min. 15), Vătafu (min. 20), Cernega (min 25) si, din nou, Vătafu (min. 44), n-ar fi ratat ocazii clare, am fi asistat la o victorie, la scor pe deplin meritată, a echipei Răsăritul…» Partida va fi câstigată, în cele din urmă, de constănteni cu 3-2. Cele cinci goluri au fost marcate de Vătafu si Sterie pentru caracaleni, Tufan (2) si Bibere pentru oaspeti. Iată formatia Răsăritul Caracal trimisă în teren de antrenorul Alexandru Apolzan:

Răsăritul: Cernac – Farcas, Mincă, Tinca, Petrescu – Neamu, Cernega – Vătafu, Radu, Pârvulescu, Sterie.

La Farul Constanta, au jucat, printre altii: Tufan, Tâlvescu, Dinulescu, Bükosi s.a.m.d., antrenor Petre Steinbach.

Datorită rezultatelor deosebite, spre sfârşitul anilor 1970, fotbalul caracalean începe să conteze pentru fotbalul mare din această zonă. Portarul Marian Vasilescu şi fundaşul Constantin Mincă vor fi transferaţi la Universitatea Craiova. După retragere, ambii jucători se vor întoarce în fotbalul caracalean şi vor ocupa banca tehnică a echipei, în diferite perioade. La începutul anului 1965, fostul jucător Ion Pîrvulescu debutează în munca de antrenor şi, după trei ani de căutări, inventează, practic, o generaţie de excepţie cu Dumitru Marcu şi Virgil Mincioagă, şefi de promoţie.

Unirea Caracal

În ultimele ediţii ale campionatului regional, Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul, a cărei poveste aţi aflat-o, şi Unirea Caracal. Cine este Unirea? Considerată a doua echipă a oraşului, Unirea este înfiinţată în anul 1965, de un anume Victor Oprea, care deţinea în cadrul societăţii Arta Meşteşugarilor, un atelier de confecţionat plăpumi. Printre primii jucători legitimaţi au fost portarul Dina, jucătorii de câmp: Roşca, Vlăduţ, Coconete, Crăciunică, Teodorescu, Mircea Păun ş.a.m.d.

Cea mai bună performanţă a echipei Unirea, devenită Voinţa, a fost promovarea în divizia C, în ediţia 1975-1976, în urma unui baraj susţinut contra celor de la Cozia Călimăneşti 2-1 în deplasare şi 2-0 pe teren propriu, prin golurile marcate de Calotă. În eşalonul trei, nu a rezistat decât o jumătate de sezon, în returul ediţiei 1975-1976 s-a retras din campionat. Aşa cum se întâmplă, de obicei, partidele directe dintre cele două echipe erau adevărate derbiuri, se juca cu deosebită ambiţie.
Ediţia 1965-1966 este prima ediţie în care Caracalul este reprezentat, în campionatul regional, de Răsăritul Caracal şi de Unirea Caracal. Cele două echipe fac parte din seria I, alături de: Dunărea Calafat, Petrolul Cărbuneşti, Unirea Dioşti ş.a.m.d. Antrenorul Ion Pîrvulescu (Răsăritul) conta pe următorii jucători: Doroftei – Mureşan, Rusu, Suliman, Beche, Necula, Ujvari, Şuteu, Avram, Manta, Novac, Feri ş.a.m.d. Unirea Caracal: Marin Pătru Cheran, Vasilică, Petcu, Teodorescu.
Evoluţie modestă atât în ediţia 1965-1966, cât şi în ediţia 1966- 1967, într-o serie cu: Stăruinţa Craiova, Dunărea Calafat, Unirea Dioşti, Petrolul Cărbuneşti, Tractorul Bălceşti ş.a.m.d. Lotul echipei Răsăritul Caracal la startul ediţiei 1966-1967: Pârlea, Cernac – Cristea, Rusu, Pantea, Mureşan, C. Mincă (revenit U. Craiova), Oncu, Savu, Petrescu (transferat de la Steagu Roşu Braşov), Suciu, Datcu, Petcu, Chesa, Suliman (Farul Constanţa), Pleşa, Negrilă, Miron, Mateescu, Manta (Moreni), Toma, Dana.

Reforma administrativă din 1968

Pentru amatorii de statistică, trebuie subliniat faptul că ediţia 1967-1968 a fost ultima ediţie de campionat regional. Câştigătoarea ultimei competiţii regionale Oltenia a fost Progresul Balş. După reforma administrativă din 1968, datorită numărului mare de cereri de înscriere, FRF, prin C.J.E.F.S. ( Consiliul Judeţean de Educaţie Fizica şi Sport) propune ca fiecare judeţ să-şi organizeze propriul campionat de fotbal. Prima ediţie a campionatului judeţean de fotbal a fost ediţia 1968-1969. O competiţie foarte puternică, dacă este să ne luăm după numele echipelor înscrise în competiţie: Aluminiu Slatina, Recolta Stoicăneşti, Oltul Dragăneşti, CFR Caracal ş.a.m.d. Este perioada când trupa lui Ion Pîrvulescu începe să impună respect pe teren şi care va domina fotbalul, atât in judeţ, cât şi în primul an după promovare în divizia C.
Deşi au trecut patruzeci şi cinci de ani, prof. Ion Pîrvulescu povesteşte cu mare plăcere perioada respectivă.

„În 1966, la Sinaia, am ocupat locul doi cu echipa de juniori a Liceului nr. 1, acolo a început practic construcţia echipei care câştigat de două ori titlul de campion judeţean. Plus un loc doi în Divizia C. Primii jucători legitimaţi au fost: Mincioagă, Platagă, Neagu, Petrache şi Petcu, zis Macai. Pe Marcu l-am descoperit la Drăghiceni, într-un meci de Cupă. Deşi mai jucasem cu ei, nu mi-a atras atenţia din prima dată, cineva mi-a spus să-l urmăresc şi m-a impresionat, jucător de picior stâng, avea o viteză deosebită. Cu excepţia lui Oancea, care era de la Topoloveni, toţi ceilalţi erau din Caracal sau din împrejurimi”.
Aşa cum echipa din Balş va rămâne în istorie ca fiind ultima învingătoare în campionatul regional, aşa şi CFR Caracal va rămâne ca fiind prima câştigătoare a campionatului judeţean. La finalul ediţiei 1968-1969, campioana judeţului Olt întâlneşte campioana judeţului Dâmboviţa, Petrolul Târgovişte, în barajul pentru promovarea în eşalonul trei al fotbalului românesc. Echipa pregătită de profesorul Pîrvulescu pierde cu 1-0 „barajul” susţinut în compania celor de la Petrolul, în cel de-al treilea joc disputat pe teren neutru, la Stefăneşti Argeş, după 2-2 la Caracal şi 2-2 la Târgovişte (nu se acordau lovituri de departajare sau prelungiri).

Atac de excepţie – o sută de goluri marcate

La startul ediţiei 1969-1970, echipa de fotbal este preluată de Fabrica de conserve din localitate. Din presa vremii, aflam că, înaintea disputării ultimei etape, la Caracal s-a disputat partida amicală dintre F.C. Caracal şi Universitatea Craiova, cu fostul fundaş al Răsăritului Caracal, Mincă, în centrul apărării. Fondurile rezultate din încasări au fost depuse în contul ajutorării sinistraţilor din urma inundaţiilor, din vara lui 1970. În prezenţa a peste 4000 de spectatori, echipa caracaleană a câştigat cu 2-1. Au marcat: Mincioagă (2) pentru Caracal şi Dumitrescu (autogol) pentru Craiova. Arbitru Gheorghe Donciu (Caracal) a condus următoarele formaţii:
F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu (tatăl lui Cornel Frăsineanu), M. Pătru, (Dumitrescu), Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

U. Craiova: Pâlcă – Niculescu, Mincă, Deselnicu, Bâtlan – Strâmbeanu, Ivan – Martinovici, Niţă, Neagu (Daşcu), Ţarălungă.
La sfârşitul ediţiei 1969-1970, se declara campioană judeţeană la fotbal echipa Fabricii de conserve Caracal. Cu un sprijin financiar deosebit şi cu iubitorii fotbalului lângă echipă, trupa pregătită de Ion Pîrvulescu are un parcurs aproape fără greşeală şi câştigă competiţia pentru a doua oară consecutiv, cu o linie de clasament impresionantă: 20 jocuri, 17 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere, golaveraj 101-13, puncte 36. Podiumul este completat de: Rapid Piatra-Olt, cu 26 de puncte – Aluminiu Slatina cu 25 de puncte. Principalii marcatori sunt: Mincioagă – 25 de goluri, Marcu – 12, Neagu, Platagă – 11.

Al doilea baraj,  câştigător

După numai un de la pierderea barajului în fata celor de la Petrolul Târgovişte, FC Caracal reprezintă judeţul Olt, din nou, la barajul de promovarea în divizia C, tot împotriva campioanei judeţului Dâmboviţa, Metalul Mija, o echipă cu jucători experimentaţi cum ar fi: Dragnea, Frâncu, Casandra, Brătăşanu, Pal ş.a.m.d. Partida tur se dispută la Mija. La 22 iulie 1970, FC Caracal, însoţită de un număr mare de suporteri care au creat o atmosferă deosebită, câştigă în deplasare cu 2-1, prin golurile marcate de cel mai bun jucător de pe teren, Dumitru Marcu. Iată echipa câştigătoare

F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu, M. Pătru, Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

Echipa caracaleană este favorită după victoria din tur şi după numai o săptămână, în faţa propriilor suporteri FC Caracal, joacă cu promovarea pe masă. La 29 iulie 1970, pe stadionul «Parc», în aproximativ aceeaşi formulă, echipa gazdă câştigă partida cu 2-1, prin golurile marcate de Neagu şi Marcu. Iată ce scria ziarul «Oltul», din 30 iulie 1970: „Meciul de ieri a avut decorul de desfăşurare potrivit: timp admirabil, un public înfocat (peste 5000 de spectatori) cu tălăngi şi sirene, grup de fete care au împărţit flori arbitrilor şi jucătorilor, fanfare etc. Adăugând la toate acestea, bucuria victoriei şi, implicit, a calificării, caracalenii au petrecut o după-amiază plăcută”.
În ediţia următoare, vom afla parcursul aproape perfect la debutul în divizia C, precum şi transferul extremei stânga, Dumitru Marcu şi a lui Octavian Platagă, la Steaua Bucureşti.

Pentru majoritatea echipelor nou-promovate, obiectivul principal rămâne salvarea de la retrogradare. Nu si pentru echipa pregătită de Ion Pârvulescu. După doi ani de suprematie la judet, echipa caracaleană a dominat întrecerea si în esalonul trei până în ultima etapă. A fost o dispută permanentă între FC Caracal si Chimia Râmnicu-Vâlcea, o echipă destul de puternică care, peste doi ani, în 1973, va reusi să câstige Cupa României. Desi considerat un esec, locul doi ocupat la sfârsitul sezonului va rămâne cea mai bună performantă până în editia 1986-1987, când fotbalul din Caracal va promova în Divizia B.

Liderul primei părţi a ediţiei de debut

După binemeritata vacantă, divizionara C, FC Caracal, începe pregătirile pentru editia 1970-1971. Apar noutăti în lotul de jucători. Vor fi transferati: Barbu (Minerul Anina), Teodorescu (CFR Caransebes), L. Cârciumaru II (Cilieni), Sanda (Tehnometal Bucuresti), Demetrescu (Progresul Corabia), Vâlceleanu (Oltul Drăgănesti). FC Caracal este repartizată în seria a IV-a, alături de echipe cunoscute precum: Chimia Râmnicu-Vâlcea, Dacia Pitesti, Chimia Turnu Măgurele precum si Gloria Slatina, echipă rezultată prin aducerea echipei Gloria Bârlad la Slatina.
La 24 August 1970, pe stadionul «Parc» din localitate, echipa de fotbal FC Caracal debutează, în editia de campionat 1970-1971, împotriva echipei prahovene IRA Câmpina. În prezenta a 5000 de spectatori, echipa locală învinge cu 3-1, prin golurile marcate de: Marcu – în minutele 19 si 24 si Platagă – în minutul 35. Nu fără emotii însă, oaspetii au condus cu 1-0, prin golul marcat de Pârvu în minutul 15.
Iată echipa trimisă în teren în primul joc de antrenorul Ion Pârvulescu.

FC Caracal: Oancea – Dumitrescu, M. Pătru, Mototol, Toma – Platagă, M. Cârciumaru – Petcu, Neagu (L. Cârciumaru), Mincioagă, Marcu.
La 8 septembrie 1970, are loc la Caracal derbiul seriei între echipa locală si Chimia Râmnicu-Vâlcea, câstigat de caracaleni cu 1-0, prin autogolul fundasului vâlcean Pintilie.
FC Caracal: Barbu – Frăsineanu, Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu (Petrache), Platagă, Sanda, Neagu (Demetrescu), Petcu, Marcu.
Chimia Ramicu Valcea  (cu Dumitru Dragomir, actualul presedinte LPF, fundas dreapta): Marinescu – Dragomir, Pintilie, Sârbu, Ciobanu – Gheorghe, Zarnic – Popescu, Mihăilescu, Paciulete, Tifirel (Toma).
Desi debutantă, FC Caracal termină prima parte a campionatului 1970-1971 pe primul loc, cu 23 de puncte, cu unul mai mult decât ocupanta locului doi Chimia Râmnicu-Vâlcea. În ultima etapă, disputată la 6 decembrie 1970, echipa caracaleană câstiga cu 1-0, prin golul marcat de Platagă, partida contra echipei teleormănene Chimia Turnu Măgurele.

De la Drăghiceni la Bucureşti

În urma unui meci amical pe care FC Caracal l-a sustinut contra echipei de tineret Steaua Bucuresti, în toamna anului 1970, la recomandarea lui Nicolae Tătaru, Dumitru Marcu este transferat de clubul bucurestean. Extrema stângă Dumitru Marcu debutează în Divizia A la 29 noiembrie 1970. După un an de zile revine printre olteni la U. Craiova, unde reuseste să câstige titlul de campion în editia 1973-1974 si să debuteze în echipa natională unde a strâns 19 selectii.

A  sustinut aproape trei sute de jocuri în primul esalon. A mai jucat la Mecanică Fină Bucuresti si Gloria Buzău. Rămasă fără cel mai bun atacant, în sezonul de primăvara FC Caracal mai face câteva transferări: Ocea, Ionită si Octavian Marcu (Progresul Bucuresti) si Minulescu (Oltul Drăgănesti). Ion Pârvulescu mai descoperă un jucător, care va deveni reprezentativ pentru fotbalul caracalean: Stefan Cherănoiu. Parcursul fără greseală în prima parte a campionatului atrage atentia marilor echipe ale vremii. În mai si iunie 1971, într-o organizare ireprosabilă, în Caracal au loc câteva meciuri amicale cu adversari redutabili cum ar fi: FC Arges, Progresul Bucuresti si echipa vest-germană Munchen 1880, aflată în turneu în România. Pentru că nu este la îndemână oricărei echipe de Divizia C să sustină un meci amical contra viitorilor campioni, cu marele Dobrin în prim-plan, va oferim cele doua distributii.
FC Caracal: Ocea – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu, M. Cârciumaru – Petcu, Mincioagă, Ionită, O. Marcu.
FC Arges: Niculescu – Pigulea, Crăciunescu, Rosu, Ivan II – M. Popescu, Prepurgel – C. Radu I, Dobrin, Frătilă, Jercan.

La un pas de promovare

Returul debutează la 10 martie 1971, cu înfrângere pentru FC Caracal, 1-3 la Câmpina, golul oaspetilor a fost marcat de tânărul Stefan Cherănoiu. La 9 mai 1971 are loc partida retur, dintre Chimia Râmnicu-Vâlcea si FC Caracal, o partida cât un campionat. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Mihăilescu dintr-o lovitură de la 11 metri contestată de oaspeti.
Iată ce scria ziarul Oltul, din 12 Mai 1971.
«…În minutul 71, Turcan este faultat la circa 22 de metri de poarta caracaleană, fapt ce atrage dictarea unei lovituri indirecte. Aflat în spatele zidului, desi nici nu fusese atins, Horia schitează un fault în careu, gest pe care arbitrul de centru îl ia drept valabil dictând lovitura de la 11 metri, care este executata de Mihăilescu, înscriind singurul gol al partidei.»

Cea mai mare parte a jocului de la Râmnicu-Vâlcea s-a disputat într-o atmosfera tensionată. În sedinta Comisiei de Competitii si Disciplină s-a hotărât suspendarea portarului Ocea pe un an de zile, pentru atitudine nesportivă fată de public si observator. De asemenea, a mai fost suspendat si Cârciumaru (4 etape). Chiar si în astfel de conditii, urmează o serie de rezultate bune: 4-0 cu Lotrul Brezoi, 4-1 cu Dacia Pitesti, 2-1– în deplasare – cu Autobuzul s.a.m.d. Se merge cap la cap până în ultima etapă, când FC Caracal pierde cu 4-2 la Turnu Măgurele si astfel ratează promovarea. Caracalenii încheie competitia pe locul doi, cu 42 de puncte si cu cel mai bun atac din serie: 56 de goluri marcate. Desi a fost transferat la Steaua, Marcu rămâne golgheterul echipei cu 9 goluri, urmat de: Mincioagă, Neagu si O. Marcu cu câte 7 reusite. Echipa vâlceană, ocupanta locului întâi, va participa la un mini-turneu pentru promovarea în Divizia B.

Mincioagă la U. Craiova

Editia următoare echipa de fotbal pierde sustinerea principalului sponsor. Deranjati de ratarea promovării, factorii de decizie de la Fabrica de Conserve hotărăsc retragerea sprijinul financiar. În partea a doua a editiei 1971-1972, echipa revine la numele de Răsăritul Caracal. Si pe banca tehnică survin modificări, antrenorul principal Ion Pârvulescu este înlocuit cu fostul portar al echipelor Răsăritul Caracal si U. Craiova, din anii 1960, Dorel Vasilescu. După primele zece etape, profesorul Pârvulescu va fi rechemat la conducerea tehnică. La începutul sezonului 1971-1972, FC Caracal rămâne si fără al doilea marcator, Virgil Mincioagă se transferă la U. Craiova. Putine nume noi în lotul de jucători în actuala editie. În etapa a doua a campionatului, echipa caracaleană joacă la Corabia, contra celor de la Progresul. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Preda. Iată distributia celor două echipe, în jocul de la 28 august 1971.
Progresul Corabia: Gruia – Aipu, Popescu, Albu, Constantinescu – Enescu, Agiu – Sarpe, Preda, Mialtu, Stănescu.

F.C. Caracal: Barbu – Frăsineanu, Mototol, Vâlceleanu, Nută – Teodorescu, Pătru – M. Cârciumaru I, Petcu, L. Cârciumaru II, Cherănoiu.
În retur, echipa revine la numele istoric, Răsăritul. Se acordă o atentie sporită jucătorilor tineri. Sunt promovati de la juniori următorii jucători: Graur, Pâslă si Gâtită. De asemenea, sunt legitimati: Cornel Zuică (Drăgănesti) – extremă stânga si Komistek. Sezonul se încheie duminică 18 iunie 1972, pe teren propriu, cu partida sustinută împotriva celor de la MEVA Turnu Severin, a doua echipa a orasului Drobeta Turnu Severin si câstigată de Răsăritul cu scorul de 7-0, prin golurile marcate de: Platagă (4), Zuică (2) si Cherănoiu.
Răsăritul: Barbu – Graur, M. Pătru, Mototol, Pâslă – Komistek, Teodorescu – Gâtită, Cherănoiu, Platagă, Zuică.
Răsăritul Caracal termină campionatul 1971-1972, pe locul 8 cu 22 de puncte. Seria este câstigată de Metalul Turnu Severin, care sustine un meci împotriva echipei Independenta Sibiu pentru promovarea în Divizia B.

După 1975, fotbalul caracalean a avut rezultate sub posibilităti, chiar dacă, la un moment dat, era reprezentat de două echipe în esalonul al treilea. După sapte ani de prezentă constantă în Divizia C, la sfârsitul editiei 1976-1977, Răsăritul Caracal se întoarce la judet. În astfel de situatii se impune o reconstructie din temelii, asemenea celei începute de profesorul Pârvulescu în anul 1967. Pentru fotbalul caracalean, cel putin teoretic, acest proces va începe în iulie 1978, după câstigarea barajului cu Gloria Berevoiesti, campioana judetului Arges.

Prima victorie, după o lună şi jumătate

După un sezon cu deplasări la Petrosani, Turnu Severin, Motru sau Lupeni, Răsăritul Caracal revine în editia 1972-1973, în seria a IV-a, alături de echipe precum: Dacia Pitesti, Flacăra Moreni, Textilistul Pitesti, Oltul Slatina, debutanta Recolta Stoicănesti (campioana judetului Olt, editia 1971-1972) s.a.m.d. O serie dominată de duelul de la distantă dintre Flacăra Moreni si Oltul Slatina. Apar jucători noi în lot: portarul Miu (Oltul Slatina) si jucătorii de câmp Bădită (Ascensorul Bucuresti), Gigiu (I.C.S.I.M. Bucuresti), Mincă (U. Craiova), Haita (Victoria Cezieni), Babolea (Electroputere Craiova). Editia 1972-1973 debutează la 20 august 1972, Răsăritul Caracal pierde cu 2-0 jocul din prima etapă, în deplasare la Petrolul Videle. Vă prezentăm echipa trimisă în teren de antrenorul Ion Pârvulescu în etapa de debut.
Răsăritul: Barbu (Miu) – Frăsineanu, Mincă, Vâlceleanu, Toma (Bădită) – M. Pătru, Teodorescu – Plătagă, Petcu, Cherănoiu, Zuică.
Parcurs sub asteptări în prima parte a editiei 1972-1973. Prima victorie o înregistrăm abia la 8 octombrie 1972, în etapa a opta (3-0), în partida cu Chimia Turnu Măgurele, prin golurile marcate de: Rosca, Cherănoiu si Bădită. O partidă tensionată… S-a jucat cu o deosebită ambitie, atât publicul cât si o parte din jucători au vrut să se răzbune pentru pierderea promovării în ultima etapă a sezonului trecut. Centralul Sever Drăgulici a acordat patru cartonase rosii, câte două pentru fiecare echipă, de la gazde „norocosii” au fost: Frăsineanu si Gigiu.
Iată echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Barbu – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Gigiu, Teodorescu – Petcu (Haita), Cherănoiu, Rosca, Babolea (Bădită).

Echipa caracaleană încheie sezonul 1972-1973 pe locul 9. Seria este câstigată de Flacăra Moreni. Aici trebuie precizat faptul că începând cu editia 1973-1974, Divizia B îsi va mări numărul de echipe. Se trece de la două serii a câte 16 echipe, la trei serii a câte 18 echipe. Oltul Slatina, ocupanta locului doi, profită de aceasta schimbare si promovează direct în esalonul al doilea, alături de Flacăra Moreni.

Apare Viitorul Scorniceşti

În vara anului 1973, la Caracal se dă în folosintă Fabrica de Vagoane, o unitate industrială care va avea si ea un cuvânt de spus în evolutia fotbalului din Caracal. Încă de la inaugurare, unitatea respectivă îsi înfiintează propria echipă de fotbal „Vagonul” Caracal, pe care o înscrie în competitie la începutul sezonului 1973-1974. Asadar, orasul Caracal va avea în sezonul de fotbal 1973-1974, trei echipe de fotbal. Este vorba de: Răsăritul Caracal, sustinută financiar de primărie, în divizia C, Vointa Caracal, echipa mestesugarilor si Vagonul Caracal, echipa fabricii de vagoane, în campionatul judetean.
Prima echipă a orasului, Răsăritul, este antrenată de Marian Vasilescu. Lotul de jucători: Barbu, Vintilă – Frăsineanu, Toma, Vâlceleanu, Pâstaie, Dinu, Cherănoiu, Visan II, Bara, Petcu, Calotă, Bărăitaru.
Pe parcursul campionatului vor fi transferati: Marin Boscor (Metalul Turnu Severin), Ion Purcăroiu (Dinamo Slatina), portarul Visan (Petrolul Ploiesti), Deleanu (U. Craiova, tineret). Trebuie notat si debutul în campionatul judetean al unei grupări care nu peste mult timp va deveni echipa fanion a judetului, Viitorul Scornicesti (FC Olt).

Echipa Vointa, antrenată de Ion Pârvulescu, a avut un parcurs foarte bun atât în campionat dar mai ales în Cupa României. Vointa Caracal a fost eliminată de Electroputere Craiova la penaltiuri, în turul patru, după ce reusise să treacă de: F.O.B. Bals, Progresul Corabia si Cetatea Turnu Măgurele. Din editia campionatului judetean 1973 -1974 retinem partidele: Vagonul Caracal – Vulturii Bals 3-2, pentru caracaleni au marcat: Bogdan (2) si Ciocan, Vointa – Vagonul 4-0 si Vointa – Viitorul Scornicesti, partidă câstigată de oaspeti cu 1-0 prin golul marcat de Vâlceanu în minutul 90, după ce în tur, la Potcoava, jocul s-a încheiat la egalitate 0-0.
Vointa: Scarlat – Căldărus, Prună, Gogorici, Incrosnatu – Grozăvescu, Crângureanu – Constantinescu, Lupu, Bălăican, Gliscă.
Din însemnările profesorului Pârvulescu, aflăm că la finalul celor 90 de minute, gazdele depun contestatie, sunt acuzati de dubla legitimare patru jucători de la oaspeti. Este vorba de portarul Mircea Ciubotea, mijlocasul Petre Petre, precum si atacantii: Ion Vâlceanu si Ion Plesa.
Echipa din Scornicesti va câstiga competitia cu 44 de puncte si va reprezenta judetul Olt la baraj împotriva echipei vâlcene, Unirea Băbeni. Vointa Caracal termină competitia pe locul as doilea cu 43 de puncte.

Vagonul absoarbe Răsăritul, Voinţa rămâne

În presa locală, din august ’74, autoritătile locale ne informează că echipa „Răsăritul”, din campionatul Diviziei C activează în sezonul 1974-1975 sub denumirea de „Vagonul” Caracal. Antrenorul echipei este Marian Vasilescu. Au revenit la echipa Toma si Plătagă, ce jucaseră temporar la Electroputere Craiova si respectiv Unirea Arad. Noul presedinte al asociatiei este Constantin Man.

De asemenea, în această perioadă este legitimat portarul Florea Mantoc (Recolta Vlădila) si mijlocasul Marancea (Cilieni). Din lot mai fac parte: Tomescu – V. Neagu, Prună, Pâstaie, Visan II, Cherănoiu, Calotă, Boscor, M. Neagu…s.a.m.d.
Practic, echipa Fabricii de Vagoane absoarbe echipa Răsăritul si evoluează în Divizia C, pe locul rămas vacant în urma fuziunii.
Evolutie modestă, Vagonul termină prima parte a campionatului pe locul 13. În ancheta de sfârsit de an, în presa locală apare clasamentul primilor jucători pe anul 1974. Fotbalul din Caracal este reprezentat de: Marin Pătru (Vagonul) – locul 6 si Stelian Bălăican (Vointa) – locul 10. Locul întâi i-a revenit lui Constantin Eftimescu (Dinamo Slatina). Nici în sezonul de primăvară Vagonul nu are prea mult succes, echipa va încheia competitia pe locul 13 si este salvată de la retrogradare numai de evolutia extrem de slabă a echipei Textilistul Pitesti.
Pe parcursul campionatului mai antrenează Marin Pătru si Anatol Mităchescu.

Voinţa –  campioană judeţeană

În campionatul judetean evoluează cu succes, de data aceasta, Vointa Caracal care, după ce scapă de Viitorul Scornicesti, câstigă competitia 1974-1975 si va reprezenta judetul la barajul pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Vâlcea, Cozia Călimănesti. După ce pierde partida tur de la Călimănesti cu 2-1, peste numai o săptămâna, Vointa Caracal câstigă, pe teren propriu, cu 2-0, prin golurile marcate de Petre Calotă. Este cea mai mare performantă a echipei înfiintată de Victor Oprea în anul 1965. Autorul acestei promovări este, cine altul decât, Ion Pârvulescu. Pentru că statistica este tot ce rămâne în urma unei competitii, vă oferim echipa trimisă în teren în partida tur de la Călimănesti.
Vointa: Tomescu – Tătaru, Neagu, Mototol, Caracudă – Lupu, Florea – Constantinescu, Calotă, Bălăican, Diaconu.
Odată cu această promovare, orasul Caracal se trezeste cu doua echipe în stagiunea 1975-1976 a Diviziei C, performantă ce produce mai multă dezamăgire decât bucurie. O editie din care nu retinem decât abandonul echipei Vointa, în returul competitiei, si parcursul la fel de modest al echipei Vagonul, care termină campionatul pe locul 14 si scapă de retrogradare datorită golaverajului, pentru a două oară consecutiv. După două salvări miraculoase, în sezonul 1976-1977, tocmai golaverajul este cel care o trimite în judet, alături de Otelul Târgoviste, pe Vagonul, redevenită între timp, din nou, Răsăritul Caracal.

Se spune că, indiferent de domeniu de activitate, o generatie poate performa zece ani. Exact zece ani au trecut de când profesorul Ion Pârvulescu a revigorat fotbalul caracalean, pornind la drum, în anul 1967, cu generatia lui: Vâlceleanu, M. Pătru, Marcu, Mincioagă s.a.m.d. Un bilant simplu, ne arată că cele mai bune rezultate ale generatiei respective sunt: locul al doilea – la debutul în Divizia C, plus lansarea în fotbalul mare a unor jucători de exceptie, Dumitru Marcu si Virgil Mincioagă. După un deceniu, în 1977, fotbalul caracalean începe un nou proces de reconstructie, proces care se va finaliza cu promovare în esalonul doi la sfârsitul editiei 1985-1986.

Punct şi de la capăt

La startul editiei 1977-1978 a campionatului judetean Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul Caracal – antrenată de instructorul sportiv Nicu Marcel si Vagonul Caracal – pregătită de profesorul Ion Pârvulescu. Vă prezentăm loturile de jucători ale celor două echipe care se vor duela între ele până la finalul competitiei, un duel care pentru cineva care nu este implicat, nici măcar sentimental, pare de neînteles. Răsăritul Caracal, sustinută de Consiliul Popular al Primăriei: Barbu, I. Vintilă – Ciobanu, Gută, Dumitrescu, Nută, Lupu, A. Petcu, V. Rosca, Puiu Rosca, Gurică, Tolu, Pârvu, Soare, D. Nedelcu, Antonescu, P. Nedelcu. Vagonul Caracal, sustinută de Fabrica de Vagoane: Mantoc, T.Vintilă – Prună, Pâstae, Caracudă, Găletan, Saptelei, Dumitrescu, Nica, Marancea, M. Petcu, Boscor, Viespe, Mincă, Baronescu, Ceausene, Neagu, Rădulescu, Mitran, Calofeteanu. Editia 1977-1978 este o editie dominată de disputa dintre Răsăritul si Vagonul, de departe cele mai bune echipe. Au marcat împreuna aproximativ 250 de goluri. La finalul competitiei, echipa câstigătoare este Răsăritul Caracal.

Echipa primăriei, campioana judeţeana

Chiar dacă a fost cotată cu sansa a doua, Răsăritul Caracal, câstiga campionatul cu 61 de puncte, podiumul este completat de Vagonul Caracal cu 58 si Rapid Piatra-Olt cu 42 de puncte. Echipa primăriei este declarată campioana judetului Olt, editia 1977-1978, si va participa la meciul de baraj, pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Arges, Gloria Berevoiesti. În iulie 1978, Răsăritul Caracal reuseste în partida tur, disputată la Berevoiesti, să termine egal 1-1, prin golul marcat de Antonescu, un rezultat care îi dă sperante în partida decisivă de la Caracal. Pe teren propriu, caracalenii câstigă cu 2-1, prin golurile marcate de Pârvu si Antonescu si reuseste să promoveze în Divizia C, după numai un an de exil la judet. Iată echipa care a sustinut cele doua manse ale barajului.
Răsăritul: Barbu – V. Rosca, Gută, M. Dumitrescu, Nută – Fl. Tolu, Lupu, A. Petcu – Soare, Pârvu (Gurică), Antonescu.

Odată revenită în Divizia C, autoritătile locale hotărăsc ca cele două echipe să fuzioneze. La startul editiei 1978-1979, echipa apare tot cu numele Răsăritul iar din retur se va numi Vagonul. Conducerea tehnică va fi asigurată de Nicu Marcel si Ion Pârvulescu, iar presedintele clubului va fi numit Ion (Jean) Nitulescu.

Haita , suspendat pe viaţă

Duminică, 27 august 1978, se dă startul editiei 1978-1979. Echipa Răsăritul Caracal întâlneste, pe teren propriu Chimia Găesti, o echipă modestă care va retrograda la sfârsitul campionatului. Debut cu dreptul pentru reprezentanta Caracalului, victorie cu 6-2, contra celor de la Găesti, prin golurile marcate de Pârvu (4), Nedelcu si Soare. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în prima etapă a editiei 1978-1979.
Răsăritul: Barbu (Mantoc) – Rosca, Gută, Dumitrescu, Nută – Lupu (Gurică), Pâstae, Gâtan – Soare, Pârvu, Nedelcu.
Va fi o editie de campionat care va rămâne în memoria suporterilor, prin scandalul declansat de jucătorul caracalean Haita, în minutul 55 al partidei, sustinute pe teren propriu contra celor de la Progresul Pucioasa, în etapa a X-a. Ce s-a întâmplat? În minutul 55, la scorul de 1-0 pentru oaspeti, la un atac al echipei gazdă un jucător este faultat în suprafata de pedeapsă. Convins că arbitrul a acordat lovitura de la 11 metri, jucătorul gazdelor, atacantul Ion Haita ia mingea în brate, pentru a executa lovitura de pedeapsă. Spre surprinderea celor prezenti, dar mai ales a lui Haita, un tip impulsiv, arbitrul a acordat fault în atac. Haita nu acceptă decizia, merge la arbitru si îl loveste direct cu capul în gură. Acesta cade, rămâne întins la pământ minute bune si primeste îngrijiri medicale. Partida s-a întrerupt în minutul 55. Comisia de Disciplină din cadrul Federatiei hotărăste ca partida să fie câstigată cu 3-0 de către Progresul Pucioasa, iar jucătorul Haita este suspendat pe viată din orice competitie sportivă. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Mantoc – Rosca, Pâstae, Gută, Nută – Lupu, Bidi, Gâtan – Pârvu (Soare), Haita, Nedelcu.

Uite Vagonul, nu e Vagonul

La începutul anului 1979, iubitorii fotbalului din Caracal sunt informati, prin presa locală, că: „Începând din 26 ianuarie 1979, Comitetul de Partid Orăsenesc a luat hotărârea ca echipa de fotbal Răsăritul Caracal să activeze pe lângă Întreprinderea de Vagoane Caracal în cadrul A.S. Vagonul, purtând denumirea de Vagonul”. Este pentru a treia oară, într-un timp relativ scurt când se încearcă această colaborare, între întreprinderea mai sus mentionată si fotbalul caracalean. Nici de această dată nu va dura mult aceasta asociatie. În editia următoare echipa se va numi Sportul Muncitoresc Caracal si va fi sustinută de întreaga platformă industrială a orasului. În partea a două a campionatului 1978-1979, conducerea tehnică este asigurată de Ion Pârvulescu – antrenor principal si Constantin Mincă – antrenor secund. În vacanta de iarnă, echipa caracaleană sustine un meci amical împotriva Universitătii Craiova. Echipa craioveană a fost întotdeauna aproape de fotbalul caracalean. Este perioada când si la Craiova începe reconstructia echipei care va domina fotbalul românesc câtiva ani. Prima peformantă notabilă este eliminarea în turul II al Cupei U.E.F.A, în toamna aceluiasi an, a echipei engleze Leeds United. În amintirea vremurilor bune, trebuie notat faptul că echipa Craiovei din partida cu Vagonul este, cu mici exceptii (Stefănescu în locul lui Tilihoi si Crisan în locul tânărului Lută Ciobanu, plecat la FC Olt), aceiasi care, la 17 noiembrie 1979, a intrat în istorie ca fiind prima echipă româneasca care elimina o echipă din Anglia. Iată distributia celor două echipe, în jocul amical din 4 februarie 1979, disputat pe stadionul „Parc” si câstigat cu 2-0 de oaspeti.

Vagonul: Mantoc (Vintilă) – V. Rosca (Antonescu) Prună, Pâstae, Dumitrescu (Stănescu) – Nica (Marancea), Lăcătus (Lupu), Gâtan – Nedelcu (Neagu), Boscor (Petcu), Pârvu.

Universitatea: Boldici – Ungureanu, Tilihoi, Bumbescu, Purima (Negrilă) – Donose (Irimescu), Beldeanu, Balaci – Ciobanu (Geolgău), Cârtu (Cămătaru) Ticleanu.

Pleacă Platagă, vine Plotoagă

Evolutie modestă în sezonul de primăvară, înfrângeri la Găesti cu 3-0, la Rosiori cu 4-2, la Dacia Pitesti 2-0. Prima victorie concludentă este obtinută la 29 aprilie 1979, în etapa cu numărul 23, 4-0 cu Dinamo Alexandria, prin golurile marcate de: Nedelcu (3) si Lupu. Autorii acestei victorii sunt: Mantoc – Rosca, Prună, Dumitrescu, Mot – Lăcătus, Nica, Lupu (Gâtan) – Mincă (Neagu), Boscor, Nedelcu. În retur, cel mai important lucru îl constituie debutul tânărului Mihai Plotoagă, care în scurt timp va deveni unul din cei mai reprezentativi jucători ai fotbalului caracalean. „Am început fotbalul la CSS Caracal cu antrenorul Doru Matei. La echipa mare am fost promovat împreună cu Lucian Grosu de Ion Pârvulescu. Primul meci jucat în tricoul echipei Vagonul a fost în Cupa României, contra celor de la Alexandria, în primăvara lui 1979, meci câstigat de noi cu 1-0, prin golul marcat de mine. Nu voi uita niciodată acel meci”, povesteste Mihai Plotoagă despre perioada de început a activitătii sale. La 8 iunie 1979, cu două etape înainte de final, nemultumit de conditiile oferite, antrenorul principal Ion Pârvulescu părăseste banca tehnică. Vagonul Caracal încheie sezonul 1978-1979 pe locul 14, cu 26 de puncte, cu unul mai mult decât Chimia Găesti care retrogradează împreună cu Cetatea Turnu Măgurele. Seria a IV-a este câstigată de Flacăra Moreni, care promovează în Divizia B, după ce sezonul trecut a pierdut promovarea în ultima etapa în disputa cu Viitorul Scornicesti. Golgheterii echipei Vagonul Caracal, în editia 1978-1979, sunt: Boscor (13 goluri), Pârvu (11 reusite) si Nedelcu (7).

Continuare în  „Sportul Muncitoresc / FCM / Progresul Caracal” – caută în arhivă

Interviu Gheorghe Soarece – 8 mai 2004

Interviul este preluat din  Jurnalul National. Imaginile si fotocopiile sunt din arhiva „ Olt fotbal de la A la Z”

Retras la ţară

Dupa ce a jucat sute de meciuri pe prima scenă a fotbalului romanesc, Gheorghe Şoarece s-a retras acum la Osica de Sus, o comună  pierdută  în Campia Română, la caţiva kilometri de Slatina.  In localitatea sa natală , golgheterul Scorniceştiului este un adevarat star în localitate. Cunoscut de toţi cei din jurul său,  Şoarece deapană cu placere amintirile strânse la Scorniceşti.

O butelie la instalare

Adus în 1977 de la Dinamo Slatina, Gheorghe Soarece a cam strâmbat din nas la venirea la Scornicesti. Eu evoluam la Slatina, care era reşedinţa de judeţ şi juca în Divizia B. Scornicestiul era un sat cu echipa în Divizia C. Nu am avut cum să  mă împotrivesc şi m-am dus, chiar dacă nu-mi convenea. Mi-au dat 5.000 de lei şi o butelie şi a început să-mi placă. Nici nu credeam eu că vor avea gânduri aşa de mari”, povesteste acum Şoarece. Atacantul s-a adaptat rapid în localitatea natală a lui Ceauşescu, câştigând, prin talentul şi determinarea care îl caracterizau atunci, banderola de căpitan”.

Viitorul Scorniceşti -1978 . Stânga : Petre Manea, Ion Cîrciumărescu  ( antrenor secund ) , Petre Petre, Ghe. Manea, L. Martinescu, Ghe. Şoarece, N. Păun, P. Marin, S. Bucurescu, C-tin Pană.

Nu mai ştie câte goluri a dat

Sezonul 1979-1980, primul în Divizia A pentru FC Olt, a reprezentat şi confirmarea valorii lui Şoarece, care până  atunci nu avea în palmares decât un titlu de golgheter în liga a doua, unde reuşise să  înscrie 22 de goluri într-un campionat. În prima etapă  am jucat cu Olimpia Satu-Mare. Am câştigat cu 6-0…, dar nu mai ştiu dacă  am dat vreun gol”, spune fostul varf, care este corectat imediat de soţia sa, Maria: Bă ai dat, cum să nu?  Tu ai deschis scorul. Eu eram la meci cu Manuela, fata cea mare, o tineam în braţe şi când ai dat gol am scapat-o”. Şoarece nu a uitat însă golurile înscrise în poarta granzilor” Steaua şi Dinamo.

Oltul – 21 august  1974 . L a startul sezonului 1974 – 1975 , Gheorghe Şoarece era în lotul lui Dinamo Slatina. În retur este cedat la Viitorul Scorniceşti

Dinamo le-a prins frica

Prima întalnire cu Dinamo s-a consemnat la Scorniceşti. Echipa pregătită atunci de Mitică Anescu s-a impus cu un sec 3-0, golurile fiind inscrise de Rotaru, Şoarece şi Iamandi. La ei juca libero Cornel Dinu, care mai târziu a ajuns antrenor la FC Olt, dar eu plecasem de mult. Ne-au prins frica şi anul următor şi-au luat măsuri. Inaintea jocului am mers la Slatina, la Hotel Parc, acolo unde erau ei cazaţi. Am intrat cu toţii într-o cameră şi am stabilit să facem meci egal. Cred că le-a fost frică să ne ceară să pierdem. Ne-am fi enervat si i-am fi bătut a doua zi. Pe teren  am facut-o în aşa fel încât a ieşit 1-1 şi toată lumea a fost mulţumită”, povesteste acum Şoarece, trecaâdu-şi mâna prin parul încărunţit de vreme.

Este  câine”

În cel de-al doilea an în Divizia A pentru FC Olt, a venit rândul Stelei să devină victima oltenilor. La meciul de la Scornicesti, gazdele s-au impus cu 1-0, Gheorghe Şoarece fiind autorul golului.  Cred că meciul ăla este cea mai frumoasă amintire a mea de la Scorniceşti. Eram cel mai fericit atunci. Bătusem Steaua, rivala lui Dinamo, echipa cu care eu tineam şi ţin şi acum”, spune acum fostul fotbalist, unul dintre puţinii suporteri ai câinilor” în Oltenia.

Sportul – 8 aprilie 1982

Dragomir l-a furat

Perioada de glorie a lui Gheorghe Şoarece la Scorniceşti s-a sfârşit în 1983. Dar asta nu din cauza faptului că vedeta oltenilor de atunci ar fi apucat pe căi gresite. Nenumaratele reuşite ale sale în Divizia A l-au transformat într-unul dintre cei mai temuţi atacanţi, fiecare antrenor dorindu-şi să-l aiba în echipă. Ajuns între timp la Braşov, Dumitru Dragomir a făcut în aşa fel  încat l-a adus pe  Şoarece sub Tâmpa. Transferul jucătorului s-a produs fără ştirea conducătorilor de la Scorniceşti. Ştiind că şefii de la FC Olt sunt plecaţi  împreună cu ansamblul folcloric din localitate la un turneu în Franta, Dragomir l-a răpit pe atacantul oltenilor. Dacă erau aştia de la Scorniceşti în ţară nu mai plecam eu la Braşov. Când s-au întors şi au văzut că nu mai sunt la ei a ieşit mare scandal. Eu m-am dus la Dragomir să-i zic să mă lase să mă întorc la FC Olt, dar el îmi dăduse nişte bani pe care eu ar fi trebuit să-i dau inapoi şi mie nu mi-a convenit treaba asta. Eu luasem deja banii, parcă vreo 10.000 de lei, şi îi cheltuisem repede. Nu mai aveam de unde să-i dau înapoi pentru că nici aştia de la Scorniceşti nu-mi dădeau, pentru că nu aveau de ce”, povesteşte Şoarece detaliile despărţirii sale de formaţia din Scornicesti. La Braşov, atacantul care a cunoscut consacrarea la FC Olt a jucat 3 ani, după care a plecat la Inter Sibiu. La formaţia din Ardeal, Şoarece a jucat pâna în 1990, când a decis să se retragă, spunand adio unei cariere care i-a adus mai multa glorie decât bucurii materiale.

Gheorghe Şoarece ( Inter Sibiu )  , rândul de jos, penultimul de la stânga spre dreapta

Câştigam câte 20.000 de lei pe lună”

• Jurnalul National: A fost perioada de la Scornicesti cea mai placuta din viata dumneavoastra?

Gheorghe Soarece: Mi-a mers bine si la FC Olt, atâta timp cât a fost Dragomir preşedinte. Oricum, pe mine m-a iubit lumea peste tot pe unde am fost.

• Cum a fost perioada în care preşedinte era Dumitru Dragomir?

Am dus-o cel mai bine cu el. Şi acum se vede că este un adevarat conducător. Degeaba îl critică  lumea acum. El face totul numai pentru fotbal. Omul ăsta dacă  se năştea în America era cel mai mare actor din lume.

• Cât câştiga un fotbalist la FC Olt?

A fost o perioada foarte fastă  în ceea ce priveste câştigurile materiale. Bine, în comparaţie cu ce primesc ăştia de acum nu prea înseamnă  mare lucru, dar pe vremea aia erau bani serioşi. Am câstigat şi câte 20.000 de lei pe lună, iar aprobarea pentru Dacie nu era o problema. Eu luam două  salarii, unul de la  Prestarea” şi altul nu mai stiu de unde.

• Dintre antrenorii pe care i-aţi avut la FC Olt, care a fost cel mai bun?

Toată  lumea spune ca Florin Halagian. Eu am avut şi  momente mai tensionate cu el. Nu-i convenea de mine, care aveam personalitate, si mă  scotea mereu din lot. Mă  chema însă   inapoi cand avea nevoie de mine. Ţin minte că o data m-a enervat atat de tare încât am sarit să-l bat.  Nu am fost eu însă  primul şi  nici ultimul jucător care a avut conflicte cu el.

Viitorul Scornicesti – Olimpia Satu Mare 6-0 , partida de debut în Divizia A a lui Gheorghe Şoarece

A jucat în celebrul 18-0″

Unul dintre cele mai cunoscute blaturi din istoria fotbalului românesc i-a avut în prim plan pe cei de la FC Olt. Aflaţi înca în  Divizia C, oltenii se băteau pentru promovare cu Flacăra Moreni. Inaintea ultimei etape, cele două  echipe se aflau atât la egalitate de puncte, cât şi la golaveraj, care era al doilea criteriu de promovare. In ultima etapă, Oltul juca acasă cu Electrodul Slatina, iar Flacăra cu Rova Roşiori. La pauză, Scornicestiul conducea cu 8-0, iar cei de la Moreni cu 2-1. Formatia lui Lica” Barbulescu avea un om trimis la meciul rivalei. La pauza acesta i-a anuntat pe olteni ca scorul este 2-1, dar la Scornicesti s-a inteles 9-1. Astfel, in repriza a doua, Oltul a mai reusit inca zece goluri, impunandu-se cu 18-0. Dupa meci a venit antrenorul la noi în vestiar şi ne-a zis să nu ne schimbăm că dacă mai trebuie mai intrăm pe teren si le mai dăm câteva, numai să  promovăm”, povesteste Şoarece.

Sportul – sâmbătă 3 iulie 1982.  FC Olt termină  sezonul 1981 -1982  pe locul patru.  Este cel mai bun rezultat din scurta istorie a echipei din Scornicesti.

Gheorghe Şoarece în tricoul echipei F C M Braşov ( foto :steagulrosu.wordpress.com )

Foto document

 

Lucian Martinescu ( primul stânga) căpitanul echipei. Poli Timişoara – Viitorul Scorniceşti 4-0 / 23 septembrie 1979. Sursa : Druckeria. ro

Viitorul Scorniceşti

Viitorul Scornicesti, mărire si decadentă

Florin Brutaru

 FC OLT-martie 1980  (sus,rând 4): Ghe. Manea, I. Anghel, Ghe. Becheru ( presedinte), Prepeliţa

       (rand 3) : Voiculet, F. Dumitrescu, C. Mincu, Piturca, Nedea, C. Pana

     ( rand 2): Ion Carciumarescu ( antr secund ),  Florea,  Martinescu,  Stanciu,  S.   Badea, Şoarece, Tache Macri ( antr principal)

     ( jos ): Ciocioana, L. Ciobanu, Petre Petre, A. Mincu, G. Iamandi, P. Manea

   După ce editiile trecute ati aflat frumoasa poveste a fotbalului din Corabia, astăzi vom încerca să aflăm cât mai multe lucruri despre fotbalul din Scornicesti. La începutul anilor 1970, cei care se aflau la conducerea comunei au hotărât înfiintarea unei echipe de fotbal. Destul de târziu, dacă este să comparăm cu Deveselu si Potcoava, comune aproximativ de mărimea Scornicestiului, care participau în campionatul Judetean încă de la înfiintare din anul 1968, ca să nu mai vorbim de Stoicănesti, care avea echipă de fotbal în campionatul regional din anii 1950. Printre fondatorii clubului „Viitorul” se numără colonelul Valeriu Sturza (unul din primii conducători ai clubului Steaua) si Vasile Bărbulescu.Astăzi, majoritatea iubitorilor fotbalului asociază fotbalul din localitatea natală a lui Nicolae Ceausescu cu FC Olt, cu jucători precum Piturcă, Soarece, Prepelită s.am.d. Pentru a ajunge la performantele celor enumerati mai sus, zeci de jucători au pus umărul mai mult sau mai putin la ascensiunea echipei. Începând de astăzi, va propunem să parcurgem perioada mai putin mediatizată a fotbalului din Scornicesti, 1973 anul când a disputat prima partidă oficială si 1979, anul de debut în divizia A.

Nelu Vâlceanu, prima vedeta a echipei

Clubul „Viitorul” a fost înfiintat in vara lui 1972. Prima competitie la care a participat echipa din Scornicesti a fost Campionatul Judetean , editia 1973-1974 o competitie puternica  unde mai gasim pe : Vointa Caracal, Rapid Piatra Olt, Petrolul Potcoava, Tractorul Rusănesti smd.Primul antrenor al fost Gabi Stoicescu, fostul jucator al echipei Progresul Bucuresti. Primii jucatori legitimati la noua echipa au fost: portarul Mircea Ciubotea si jucatorii de câmp: Petrescu, Ghe.Radu, Rosca, Cârstea Sevastian, Dima, Trantescu, Bobei, P.Petre, Voichin, Toma, Plesa, Chelban si atacantul Valceanu, golgheterul echipei, jucatori proveniti in mare parte de la Pitesti si de la divizionara B, Dinamo Slatina, o echipa puternica in perioada respectiva. Un lucru mai putin obisnuit il reprezinta faptul ca desi campionatul a inceput pe 26 august 1973, echipa Viitorul sustine prima partida in campionat impotriva echipei Tractorul Rusanesti pe care o invinge pe teren propriu cu 6-0 pe 16 septembrie 1973. Astfel, ziarul local „Oltul” nota despre partida respectiva „Viitorul Scornicesti si-a facut un debut mai mult decat promitator. Elevii lui G. Stoicescu au practicat,la prima lor evolutie un joc frumos, apreciat de cei prezenti, reusind sa realizeze scorul etapei. Etapa viitoare,echipa din Scornicesti va juca in deplasare cu ocupanta locului trei Viitorul Leotesti „Cel mai autorizat sa povesteasca despre perioada respectiva este Mircea Ciobotea, primul portar din istoria echipei din Scornicesti, unul dintre primii jucatori legitimati la Viitorul.” Am inceput fotbalul la FC Arges cu Leonte Ianovschi. In vara lu’73 cand cei din Scornicesti umblau dupa jucatori, la juniori eram eu si cu Cristian care terminasem perioada de juniorat. La echipa mare erau Ariciu si Niculescu. A venit nea Lenci si a intrebat daca vreau sa mearg la Viitorul, am acceptat ,chiar daca atunci am regretat, perioada petrecuta la Scornicesti avea sa fie cea mai frumoasa din viata mea de sportiv. Eu am fost printre primii, impreuna cu Radu Gheorghe, Nelu Valceanu care in scurt timp a devenit golgheterul si liderul echipei, Rosca de la Fetesti, Petrescu un pusti foarte talentat. Dupa doua luni a venit si Petre Petre. Prima partida am jucat-o dupa aproape o luna de la startul campionatului la Jitaru, terenul din Scornicesti nu era gata. Cei care raspundeau de echipa nu reusea sa stranga un lot de jucatori, majoritatea plecau dupa cateva zile, nu puteau sa se acomodeze” ne povesteste fara ezitare primul portar din istoria echipei.

Prima promovare , primele contestatii

Editia 1973-1974 fost o disputa in trei Viitorul, Vointa Caracal si Rapid Piatra Olt. Asa cum era de asteptat cei din Sornicesti castiga competitia si reprezinta judetul Olt la barajul pentru promavare in divizia C, unde va intalni campioana judetului Valcea, Unirea Babeni.Ascensiunea rapida a echipei necesita transferuri de jucatori aproape permanent. Pentru ca pretentiile cresteau odata cu participarea la baraj, a fost legitimat si tanarul atacant Lucian Martinescu de la Dinamo Slatina. Fara sa existe vre-o formula de echipa in presa vremii din discutiile purtate cu cei care au imbracat tricoul echipei Viitorul, antrenorul Costel Duta , cel care a pregatit partida cu Unirea Babeni avea la dispozitie urmatoarea echipa: Ciobotea – Petrescu, Radu Ghe., Dima, Bobei (Trantescu)-Rosca, Petre Petre, Valceanu-Toma, Martinescu (Starcu) Plesa.A fost o dubla manse in tur la Babeni partida s-a incheiat la egalitate 1-1, pentru Viitorul a marcat Petrescu , iar in retur Viitorul Scornicesti s-a impus cu 6-1 prin golurile marcate de: Valceanu (3), Petre Petre (2) si Plesa.„La ei am jucat pe o ploaie torentiala terenul era plin de baltoace, in retur meciul sa jucat la Slatina. In minutul 7 am primit un gol stupid, mingea a ricosat ciudat si mi-a scapat printre picioare, pana la final am reusit sa ma revansez, n-am mai primit nici un gol i-am batut cu 6-1.Dupa meci am mers la crama la Scornicesti si am chefuit doua zile .Fratii Barbulescu se straduiau sa ne faca toate poftele, au fost momente de neuitat, promovarea in divizia C a fost prima noastra performanta . Dupa baraj am devenit mai apropiati de oameni , de localitate, eram rasfatatii comunei, eram angajati la C.A.P. Erau sectii de facut : nasturi. lumanari., pungi, nu faceam altceva decat sa semnan statul si sa ridicam banii, sume cuprinse intre 1800 si 2000 de lei plus, statutul de vedeta locala care ne permitea sa avem usa deschisa permanent la nea Lica (n.r. Vasile Barbulescu) lucru care nu era la indemana oricui” continua portarul Ciobotea.Aici mai trebuie mentionat faptul ca in partida contra valcenilor de la Babeni disputata pe stadionul 1 Mai oaspetii au contestat maniera de arbitraj a arbitrului Romeo Stancan atat in timpul partidei, cat mai ales dupa. Dupa fluierul final al arbitrului Romeo Stancan , primul obiectiv al sefilor clubului era stadionul. Construit in graba, asezat langa o sectie de tractoare si cu un gazon contestat de majoritatea adversarilor noul stadion nu avea decât o tribuna, dar cel mai important era ca putea găzdui partidele considerate acasă de proaspăt divizionara C, Viitoru Scornicesti. Noua grupare începea sa capete identitate. Dupa ansamblul „Calusul” si echipa de fotbal trebuia sa devina o atractie a zonei. La mijlocul anilor 1970, in Scornicesti apar primele blocuri si se inaugurează Fabrica de confectii. Oamenii locului in frunte cu Vasile Barbulescu se străduiau sa ofere toate conditiile, atât cat poate sa-ti ofere o comuna, tinerilor jucatori care urmau sa îmbrace tricoul echipei locale. Cel desemnat sa se ocupe de echipa ,de organizare era colonelul Valeriu Sturza, un bucurestean nascut la Cluj, care a fost printre membrii fondatori ai clubului CCA in anul 1947. Impactul cu sistemul divizionar avea sa fie mai greu decât se asteptau cei care se ocupau de destinele echipei.

Azi e nor mâine senin, toti militarasii vin

Cred ca nu exista tanar al anilor 1970 care sa nu fi fredonat cunoscuta melodie interpretata de Benone Sinulescu si Irina Loghin, un cuplu de interpreti de muzica populara in voga in perioada respectiva. Trebuie precizat, pentru cei tineri in special ca pana nu demult , armata era obligatorie, indiferent de pozitia sociala a fiecărui flăcău al patriei, in anul când împlinea 20 de ani (plus sau minus un an) primea ordin de incorporare. Asa s-a format lotul pentru divizia C la Scornicesti. Cum zona nu putea sa ofere tineri talentati care sa formeze o echipa precum la Stoicanesti sau la Corabia, armata era singurul criteriu de selectie pentru echipa din Scornicesti. Cel mai dificil lucru era sa convingi un jucator de douăzeci de ani din capitala sau din orase precum Pitesti sau Craiova sa vina sa joace la o echipa de comuna fie ea si comuna natala a presedintelui tarii. Parcurs foarte slab la debutul in esalonul trei al fotbalului romanesc pentru Viitoru Scornicesti, in prima parte a sezonului 1974-1975 echipa nu reuseste decât doua victorii, cinci egaluri si opt infringeri si se clasează pe locul 15 (penultimul), lucru de neconceput pentru mai marii comunei.

Primele transferuri, leatul 1955

In ianuarie 1975 incepe reconstrutia din temelii, antrenorul Costel Duta este demis soseste la echipa Constantin Rotaru. Sunt adusi la echipa jucatori noi,o perioada destul de agitata sosesc zeci de jucatori, aproape toti militari in termen ,numai o parte insa au reusit sa se adapteze cei mai reprezentativi sunt: portarul Ion Anghel (Sportul Studentesc), C. Mincu (Dinamo Slatina), plus Gheorghe Soarece (Dinamo Slatina) un jucator care avea sa devina simbolul echipei. Despre perioada respectiva stăm de vorba cu Ion Anghel, un om, respectat de toata lumea care sa acomodat greu la Scornicesti dar care avea sa ramana langa echipa pana la final.” Prima legitimare a fost la Sportul Studentesc. In ianuarie 1975 am primit ordin de incorporare si am fost trimis de nea Angelo (n.r. Angelo Niculescu) la Dinamo Slatina unde antrenor era Haralambie Eftimie . Am rămas o jumătate de sezon, nu am jucat nici un minut ,portari la Slatina erau Oprea de la Craiova si Eftimescu de la Dinamo dupa care am fost trimis la Scornicesti. Când am auzit am suferit mult , am fugit la Bucuresti nu vroiam sa merg acolo sub nici-o forma. Dupa doua zile nea Angelo ma sfătuit ca este mai bine sa merg la Scornicesti, fiind si militar in termen am acceptat. Era foarte greu de ajuns, au fost cazuri când mergeam de la intersectie pe jos, in comuna nu erau decât doua, trei masini. Cu mine au sosit la Viitorul si Gică Soarece, Mincu, Bebe Stanescu, militari si ei , aveam masina speciala care venea si ne lua la meciuri” Dupa aceleasi de metode aveau sa sosească la Scornicesti si Asaftei, Nucu Păun de la Slatina, Lacatusu si Mehedintu trimisi de Dinamo Bucuresti, Dragos Culea, fratii Petre si Gheorghe Manea, Cotiga, Marincel smd, toti militari in termen la UM 0866 Dragasani. In divizia C, Viitorul Scornicesti a evoluat 4 editii, in 1977-1978 va promova in divizia B.

Primul pariu castigat, Gheorghe Soarece

Dupa Costel Duta si Constantin Rotaru pe banca tehnica au mai stat: Vasile Stefan, fostul internationalul stelist Bujor Halmageanu, Gheorghe Cazacu si Dumitru (Tache) Macri care avea sa intre in istoria fotbalului. Cel mai important pentru echipa din Scornicesti este faptul ca încet, încet avea sa-si găsească liderul, Gheorghe Soarece unul dintre cei mai talentati jucatori. Descoperit de Constantin Stefan, antrenorul lui Dinamo Slatina la IOB Bals, atrage atentia prin talentul sau inca de la debut. Poate părea surprinzător pentru cei ce nu cunosc perioada respectiva, dar cea mai buna echipa din seria a VI a nu a fost Viitorul Scornicesti sau Flacara Moreni ci Progresul Corabia cu a sa generatie de exceptie pe care ati aflat-o in numerele trecute. Progresul, termina prima parte a campionatului pe primul loc insa in retur cedează si diputa continua intre Flacara Moreni si Viitorul Scornicesti pana in penultima etapa când echipa din Scornicesti va juca pe teren propriu impotriva echipei deja retrogradata Electrodul Slatina iar Flacara Moreni joaca acasă cu Rova Rosiori, aceste meciuri au loc in data de 21 iunie 1978.

  Steaua-Viitorul Scornicesti 4-1 .  Stanga : Martinescu, A. Mincu, C. Zamfir, A. Iordanescu, V. Nastase, C. Pana

Viitorul Scornicesti – Electrodul Slatina 18 -0

In ianuarie 1978 , la echipa soseste antrenorul Dumitru Macri .Viitorul Scornicesti pleaca in cantonament la Horezu cu urmatorul lot: Anghel, Visan – Cotiga, Pana, Florea, Bucurescu, M. Patru, C. Mincu, Nucu Păun, Petre Petre, C. Serbanoiu, Cruceru, Petre Manea, L. Martinescu, Ghe. Manea, Soarece, Marin Petre. S-a mers cap la cap, programul ultimelor etape crea un usor avantaj echipei din Scornicesti, cu Electrodul acasă si in deplasare la Videle o zona unde Flacara Moreni putea avea influenta,totul trebuia sa se rezolve cu vecinii de la Slatina. Echipa din Scornicesti avea un reprezentant la Moreni care avea rolul de a informa permanent evolutia scorului. Din discutia purtată cu cei implicati, sunt doua variante, ambele la fel de credibile. Cum tehnica nu era de nivelul celei de astăzi, cel care a primit mesajul a înteles gresit. Varianta 1 – Desi la Moreni scorul era 0-0 acesta a inteles 9-0. Varianta 2 – Cel de la Moreni a incercat sa comunice codificat (desi nu-i ceruse nimeni acest lucru) si la scorul de unu la unu, a transmis unu langa unu, cei de la Scornicesti au inteles ca unu langa unu inseamna 11-0. A comunicat băncii tehnice si spre surprin-derea tuturor a început „măcelul”. Cel căruia i s-a transmis mesajul eronat a fost antrenorul principal Tache Macri. Dupa finalul partidei, antrenorul si arbitru au sfatuit jucatorii sa nu se grabeasca la vestiar pentru a se dezechipa pana nu avea confirmarea ca la Moreni sa incheiat partida. Rezultatul final al celeilalte partide a fost Flacara – Rova Rosiori 2-1. In ultima etapa Viitorul a invins la Petrolul Videle cu 2-0, castiga seria la golaveraj si promoveaza in B cu urmatoarea linie de clasament: 30 de jocuri – 23 victorii- 1 egal – 6 infringeri – 95-24 golaveraj – 47 puncte. Dupa victoria cu 18 -0 s-au nascut fel de fel de discutii, cei care nu urmăriseră acest meci încercau prin diferite metode sa afle informatii suplimentare despre partida respectiva, nici presa centrala nici cea locala nu au oferit vre-o stire in plus. Un lucru este clar, a fost o expunere si un scenariu care s-au dovedit inutile, o simpla victorie pe teren propriu , lucru absolut normal, ar fi lămurit lucrurile. Principalul vinovat de acest scenariu ineficient a fost considerat , antrenorul Tache Macri. Pentru ca trebuiau luate masuri, mai mult de ochii lumii, jucătorul Stanica (Electrodul) a fost suspendat din viata sportiva. De altfel si in sezonul următor echipa era primita cu ostilitate pe toate stadioanele din tara si datorita acestui meci, la vremea respectiva, o victorie cu 18 -0 întrecea orice imaginatie. Astăzi este mult mai simplu, se promoveaza fara joc din B in A, din C in A, echipe care retrogradează dar raman in competitie smd.

Viitorul Scorniceşti – Electrodul Slatina 18 – 0

( Martinescu 7, Şoarece 3, Pană 2, Culea 2 ,Ocea,  Stănica  2 autogoluri ).

Viitorul Scorniceşti : Anghel – Cotigă ( Florea ), Pană , Bucurescu, N. Păun –  P.Petre ( Ghe. Manea ) , P. Manea, Şoarece – Culea  ,Martinescu , C. Mincu.

Electrodul Slatina : Ocea – Cojocaru ( Condei ), Neacşu, Iliescu,  Ciobanu – Rotaru, Iancu ( Ignat ), Iamandei –  Rogojinaru, Stănica, Stănculescu.

Detalii suplimentare despre acest meci ne-au fost oferite de foştii jucatori Lucian Martinescu si  Nucu Păun ( Viitorul ) Ilie Iamandei  şi Marian Şerbanoiu ( Electrodu ) . Nici  ziarul local ” Oltul” , nici  cel central ” Sportul”  neoferind nici o informaţie in plus. 

Bun găsit, divizia B

Pentru a evita cele intamplat la debutul in C, când rezultatele au fost neasteptat de slabe, in vara lui 1978 la Scornicesti este numit presedintele clubului tanarul Dumitru Dragomir de la Vâlcea, care vine impreuna cu profesorul Dumitru Anescu, cei doi aveau in palmares o Cupa Romaniei cu Chimia Râmnicu Vâlcea. Comuna Scornicesti cunoaste o ascensiune fara precedent in toate domeniile. Dupa Fabrica de confectii, in 1977 se inaugurează un spital modern cu 150 de paturi, iar doi ani mai târziu, in septembrie 1979 incepe sa functioneze Intreprinderea de piese si subansamble auto, care dupa numai un an număra aproximativ 500 de angajati. Capacitatea stadionului se mareste,se ridica si tribuna a II a, lumea din zona primeste cu satisfactie evolutia evenimentelor, pentru prima data aveau posibilitatea sa vadă la Scornicesti echipe de divizia B, lucru posibil numai la Slatina cu ceva timp in urma. De altfel, asemeni lui Dumitru Dragomir, la Scornicesti au fost adusi oameni considerati descurcareti,abili in afaceri, care sub protectia autoritatilor locale aveau rolul de a scoate bani prin orice mijloace. O parte din acesti bani urmau sa asigure cheltuielile neprevăzute ale echipei de fotbal.

Al doilea val de jucatori, leatul 1958.

In divizia C au trecut zeci, poate chiar o suta de jucatori, putini au reusit insa sa se impună, amintim aici cu plăcere jucatori precum: Ghe. Soarece, Ion Anghel, C-tin Pana, C. Mincu , Ghe. Florea fratii Gheorghe si Petre Manea, dar si doi dintre eroii de la dubla cu Babeni, partida disputata in urma cu patru sezoane: Petre Petre si Lucian Martinescu.. Lotul de jucatori se modifica dupa aceleasi criterii ca si in divizia C. Dupa leatul din 1955, urmează tinerii recruti nascuti 1958 sau 1959 si astfel la Viitorul debutează jucatori precum: A. Mincu (Autobuzul) Valeriu Ionita, Ion Balaur (Dinamo), V. Predescu (Sportul), Badea (I.O.R.), Voiculet (Dacia Pitesti), Palea (Electroputere) Bejan (Petrolul Videle), Badaluta (Chimia Turnu Măgurele), toti militari in termen la Slatina. Despre perioada respectiva stăm de vorba cu portarul Valentin Predescu, rezerva lui Anghel din perioada respectiva.„ Am venit la Scornicesti in octombrie 1978, nu voi uita asta nici-o data, in ziua când FC Arges juca impotriva echipei spaniole Valencia in cupa UEFA, mama lucra la spitalul din localitate, eu trebuia sa fac armata si cineva m-a sfătuit sa merg la Viitorul, Anghel fiind singurul portar din lot am fost acceptat. Chiar daca nu am prins decât un sfert de ora in ultima etapa cu Câmpina, perioada petrecuta la Scornicesti a fost cea mai frumoasa din cariera mea de sportiv. Dupa ce am promovat in A, eu impreuna cu Ion Balaur si cu Vali Ionita am fost trimisi la Târgu Jiu in locul lui Piturca, am refuzat sa merg acolo si astfel aventura mea la Scornicesti s-a încheiat”

Divizia B, o zona ostila

Repartizata in seria a II a, echipa din Scornicesti urma sa dea piept cu echipe de traditie precum: Rapid, Petrolul, Progresul smd. Paradoxal cei mai dificili adversari aveau sa fie: Metalul, Autobuzul, Soimii Sibiu dar mai ales Dinamo Slatina. Daca in divizia C, prezenta unei echipe de fotbal din mediu rural devenise ceva obisnuit, in divizia B era clar pentru toata lumea ca Viitorul Scornicesti se afla in aceasta competitie numai pentru ca era considerata echipa lui Ceausescu.Contactul cu esalonul doi a fost un succes, victorie cu 2-1 impotriva echipei Gaz Metan Medias prin golurile marcate de Gheorghe Soarece. Pentru amatorii de statistica va oferim echipa de debut in divizia B.

Viitorul Scornicesti: Anghel – Cotiga, Martinescu, Pana, A. Mincu – Ghe. Manea, Petre Petre, Badea – Amza, Soarece, P. Manea.

Cele mai „aprinse” meciuri au fost cele impotriva echipelor Dinamo Slatina, Unirea Alexandria dar mai ales impotriva echipelor Metalul Plopeni si Metalul Bucuresti considerata cele mai bune echipe din serie. Dupa marginea terenului se vad cele mai spectaculoase lucruri, asa ca portarul de rezerva Predescu isi aminteste.„In meciul cu Metalul Bucuresti, noi conduceam cu 1-0 si când toti se pregăteau de final , Ion Ion de la oaspeti prinde un sut extraordinar de la 3o de metri si egalează, toata lumea a amutit. La un moment dat, un oficial al clubului striga la tusier „Ofsaid ba dobitocule ridica steagu”, tusierul s-a speriat si a ridicat steagul imediat, Aurica (n.r. Mincu) se uita spre margine si nu întelegea nimic „Dute ba si spunei centralului ca a fost ofsaid ce te uiti nu vezi ca asta a ridicat steagul„ strigau cat puteau cei de pe margine. Cei de la Metalul se imbratisau la centrul terenului nici n-au văzut ca centralul a anulat golul, Anghel bate lovitura si Soarece mai înscrie o data in ultimul minut si câstigam cu 2-0. Chiar daca au fost si astfel de „stimulente”, echipa juca frumos, eram printre primele echipe din serie, jucatori precum: Anghel, Petre Petre, Soarece, Petre Manea aveau loc in orice echipa de divizia A”.

Viitorul Scornicesti – Dinamo Slatina, derbi judetean

Din editia 1978-1979 ( tur ), mai retinem partida contra celor de la Rapid Bucuresti. Echipa din Scornicesti a castigat cu 3-1 prin golurile marcate de : Ghe. Manea, P. Manea si  Soarece.

Viitorul Scorniceşti: Anghel- C. Mincu, Pană ,Martinescu, A. Mincu, – Badea, Ghe. Manea, P. Petre –  P. Manea, Şoarece, Fuiorea , (Voiculeţ).

Rapid Bucureşti: Ioniţă – Popa, Puriţ, Dumitru, Adamescu, Pârvu, Rontea, Nicola, Şutru, Petcu, Manea.
Ascensiunea de neoprit a echipei din Scornicesti avea sa declanseze declinul unei grupări care a dominat seria a II a diviziei secunde aproape cinci sezoane, Dinamo Slatina. Se crease o rivalitate intre cele doua echipe atât in teren dar mai ales la vârf, o parte din jucatori: Soarece, C. Mincu, Martinescu, fratii Manea, ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi au fost dati la Scornicesti ca fiind considerati petrecăretii echipei. Cele doua întâlniri s-au lăsat cu „scântei” fiecare echipa si-a castigat partida cu 1-0 pe teren propriu. In amintirea vremurilor bune va oferim distributia celor doua echipe in partida disputata la Scornicesti din 29 aprilie 1979 , castigata cu 1-0 prin golul marcat de Soarece si arbitrata de Nicolae Raab.

Viitorul: Anghel – Florea, Martinescu, Pana, A. Mincu – Badea, Petre Petre, P. Manea – Voiculet, Soarece, C. Mincu.

Dinamo:  Ghenu  – Cotosman, Rautu, Stanciu Nunca – Furnea, Mincioaga, Fratila II – Lică, Vladut, Asaftei.

A fost partida care a consfintit, practic promovarea, programul pana la finalul campionatului nu mai putea încurca echipa din Scornicesti. Viitorul încheia campionatul cu urmatoarea linie de clasament: 34 de jocuri, 20 victorii, 3 egaluri, 11 infringeri, golaveraj 57-33, 43 puncte si promoveaza in divizia A. De asemenea Gheorghe Soarece câstiga titlul de golgheter cu 22 de goluri marcate.Ultima aparitie in divizia B a fost, victorie pe teren propriu impotriva modestei Poiana Câmpina. Echipa Viitorul Scornicesti devine prima echipa de comuna care evoluează in divizia A, o performanta privita cu neîncredere de majoritatea iubitorilor fotbalului din tara. Stadionul era singurul loc unde puteau sa-si strige nemultumirea fata de regimul tot mai dur impus de cei care conducea tara. Scornicestiul se dezvolta permanent, in comuna apar primele blocuri cu spatii comerciale la parter, se da in folosinta un cămin de nefamilisti, in curând se va inaugura si Fabrica de bere. Odată cu promovarea echipei pe prima scena fotbalistica, un alt rezultat la fel de important îl reprezintă lansarea in fotbalul mare a unui golgheter inascut, este vorba de liderul echipei Gheorghe Soarece care la vârsta de nici 24 de ani reuseste sa devina simbolul si golgheterul echipei. Din respect pentru cei 13-14 jucatori care au dus greul in divizia B, acestia raman pe loc la care se mai adăuga si cateva transferări. Singurul nume sonor sosit la proaspăta divizionara A, este fostul international Florian Dumitrescu, omul care a marcat in poarta celebrei Feyenoord, au urmat: Marcel Lică, Eugen Stanciu si Ion Ciocioană de la Dinamo Slatina, portarii Istrate: (FC Arges), Nedea (Unirea Focsani) jucatori care au debutat in divizia A la Scornicesti.

Primul lider al diviziei A, in editia 1979-1980
In prima etapa, la Scornicesti va veni Olimpia Satu Mare o echipa cu experienta in divizia A, fosta finalista a Cupei Romaniei cu jucatori in lot precum: Smarandache, Muresean, Kaizer, Feher smd. Duminica, 12 august 1979, pe o ploaie mărunta de vara, in prezenta a 4000 de spectatori, conform presei locale, Viitorul Scornicesti invinge echipa din Satu Mare cu 6-0 prin golurile marcate de: Petre Manea, Lică, Fl. Dumitrescu, Soarece, Voiculet (2), si devine primul lider al campionatului. Partida a fost condusa la centru de bucuresteanul Romeo Stancan, acelasi arbitru care in urma cu cinci ani a arbitrat partida retur din barajul cu Unirea Babeni. Viitorul Scornicesti, cu 11 debutanti in teren, au dominat partida de la un capăt la altul. Pentru ca statistica este tot ce ramane in urma unei competitii, va oferim formatia din prima etapa a editiei 1979-1980:

Viitorul Scornicesti : Anghel-Lică, Martinescu, Stanciu, A. Mincu – Ciocioană, Petre Petre (Pana), P. Manea – Voiculet, Soarece, Fl. Dumitrescu.

Pe parcursul campionatului, la echipa sosesc trei dintre cei mai talentati jucatori din divizia B: Piturca (Pandurii) Prepelita (CSM Suceava) si Iamandi (Delta Tulcea).Despre aceasta perioada stăm de vorba cu Gheorghe Iamandi un jucator reprezentativ pentru prima parte a anilor 1980.„Am început fotbalul la Dinamo Bucuresti. In 1977 am fost împrumutat la Delta Tulcea unde am prins doua sezoane foarte bune, fiind principalul marcator al echipei, am avut oferte de la FC Arges, Jiul Petrosani chiar si de la Dinamo, presedintele Dumitru Dragomir m-a convins sa vin la FC Olt. Am fost legitimat aproape de sfarsitul turului, in toamna lui’79, nu am apucat sa joc la Scornicesti, echipa se mutase la Slatina. Sezonul următor, la recomandarea mea a fost legitimat si mijlocasul Rotaru. Dupa plecare lui Piturca am dat curs cereri lui Dinamo, in locul meu a fost adus regretatul Pompiliu Iordache.”

Campioana invinsa la Scornicesti
Prima partida cu incarcatura emotionala, atât pentru jucatori dar mai ales pentru suporteri, avea sa fie meciul impotriva echipei campioane FC Arges, care cucerise titlul in fata lui Dinamo dupa un dramatic 4-3 in „Stefan cel mare” in urma cu doua luni. Un eveniment major pentru locuitorii din Scornicesti, pentru prima data aveau posibilitatea sa vadă , pe viu cum se spune mari jucatori precum: Radu II, Doru Nicolae, Iovanescu smd in frunte cu Nicolae Dobrin. multi fiind simpatizanti ai echipei pitestene. Presa centrala anunta un număr record de spectatori, 10000, pentru micutul stadion „Viitorul” din Scornicesti, majoritatea veniti de la Pitesti. Echipa gazda , devenita intre timp FC Scornicesti câstiga partida cu 1-0 prin golul marcat de Soarece, considerat omul meciului. A fost meciul in care au debutat la Scornicesti tinerii: V. Piturca si M. Tiglariu.

Viitorul : Anghel – Lică, Badea, Ciocioană, A. Mincu ,P. Petre, P. Manea, Ciobanu, ( Martinescu ) ,Prepeliţă, ( Ţiglariu ), Piţurcă, Şoarece.

F.C.Argeş:  Cristian – Bărbulescu, Iatan ( Toma) , Ivan, Stancu, Cârstea, Chivescu ( Turcu ) ,Iovănescu,  Radu II,  Dobrin, Doru Nicolae.

Spre sfarsitul primei parti sezonului 1979-1980, suporterii avea sa afle ca echipa de care se atasase foarte mult se va muta la Slatina. Cei care se ocupau de echipa considera ca stadionul local trebuie imbunatatit si partidele pe teren propriu se vor disputa in orasul resedinta de judet Returul actualei editiei precum si editia următoare au purtat noroc echipei din Scornicesti, gândul ca la Slatina urmau sa vina marile echipe ale vremii, a făcut ca publicul slătinean sa primească cu căldura noua echipa devenita intre timp FC Olt , chiar daca ascensiunea celor din Scornicesti a însemnat decimarea fostei Dinamo Slatina. Achizitiile nu se mai fac cu militari in termen precum in C si B, echipa devine o atractie pentru toti fotbalistii, dupa Dinamo si Steaua FC Olt va fi preferata multor jucatori talentati. Intre timp la Slatina vor sosi: Iovanescu (FC Arges), Al. Nicolae (Gloria Buzău), Leac (UTA). Pe fondul unor evolutii bune, FC Olt propune pentru prima data un jucator echipei nationale. In mai 1980, fundasul dreapta Marcel Lică, debutează in reprezentativa Romaniei intr-o partida cu Cehoslovacia.

F C Olt 1981 – 1982 ( foto )

Program – ” Olt . Fotbal de la a la z.

 

Revista presei – Recolta Stoicanesti

Profesorul Tudor Pitigoi impreuna cu Coca Ghitescu – 1972

„Secerea si Ciocanul” – saptamanal ce aparea in regiunea Arges

Secerea si Ciocanul – 6 august 1960

 

 

Anuarul fotbalului romanesc  1971 – 1973

Oltul

 

Corabia – foto document

Progresul Corabia – Universitatea Craiova . In imaginea de mai sus,  corabianul Ion Oblemenco , unul dintre cei mai mari fotbalisti romani.  Revenea de fiecare dată  cand era invitat,  impreuna cu colegii din „Campioana unei mari iubiri” in Corabia natală . Din Olt au plecat mulţi jucători care au scris istorie in fotbalul romanesc, Nelu Oblemenco a fost unul din puţinii jucători care nu au uitat de unde au plecat.

Sus : Bălan, Strambeanu, N. Ivan, Ungureanu, Oblemenco, Boc, Ciolca. Jos : Tarălungă, I. Barţan, Stoian, Spinghel, Nica, Zegheanu.

Progresul Corabia.  Sus : L. Ciolca ( antrenor ) I. Barţan, V. Barţan, Ciucă, Maereanu, Căne, Grecu, Mialţu, Tănăsescu, St. Parlea ( conducător). Jos : Velica, Neacsu, Bescucă, Dincă, Băbălău, Leana, Fl. Popa

Curtea de Arges – cantonament

Bulgaria 1979 – Sus : Cheche, N. Barţan,  jucător bulgar, Nica, Dincă,  jucător bulgar, Bănulescu , Mialţu

Jos : M. Leţa, Ciolca Longin, V. Barţan.

Bulgaria 1979 – Stanga : N. Barţan, M. Leţa, V. Barţan, Nica, Ciolca, Cheche, Mialţu

Stadionul 1 Mai , Slatina

Povestea Stadionul 1  Mai din Slatina

 

Terenul de fotbal  din Slatina a apărut  încă de la începutul secolului, odată cu înfiinţarea  Societăţii Sportive Oltul Slatina. Era perioada când sporturile de echipa îşi făceau începuturile. Stadionul din Slatina , deşi găzduieşte manifestări sportive  încă din anii 1920, nu a fost o construcţie  propriu-zisă care să demareze la o anumită dată si să fie inaugurat la o perioadă  anume. Locul respectiv, nu era altceva decât  un teren viran pe care se trasau liniile de tuşă , se amplasau două porţi şi era suficient. Spectatorii stăteau în picioare iar un paravan  amenajat pe loc era locul unde se echipau jucătorii. Noţiunea de „Stadion” a părut mai târziu , odată cu tribunele şi vestiarele care erau construite din lemn. Periodic, s-au adăugat imbunătăţiri  în funcţie de cerinţele vremurilor.

Stadionul 1 Mai – anii 50 . ( foto Nelu Diaconu)

Pare greu de crezut dar Slatina , datorită  lui Mihail I.  Mihail, fondatorul A.S. Oltul Slatina , a fost printre primele oraşe  din sudul tării care au beneficiat de un teren de fotbal.  Pentru că era amplasat la marginea oraşului, terenul respectiv a fost numit „ Zăvoi „.

Este important de menţionat că amplasamentul terenului pe care s-au jucat primele meciuri este acelaşi  cu cel de astăzi, un lucru foarte rar. Primele evenimente sportive au avut loc în  anul 1924, anul în care s-au construit şi primele tribune, iar în anul 1930 „Stadionul Zăvoi” a fost omologat. Stadionul  era întreţinut de primărie. Fiind amplasat  în afara oraşului, locuitorii din jurul stadionului  ( strămoşii celor de astăzi ) furau lemnele de la tribună .Vă prezentăm mai jos două  adrese  a S.S. Oltul Slatina  prin care aceasta sesizează  primăriei furtul băncilor de la stadion, precum şi faptul că celeaşi persoane permite accesul  cailor  pe terenul „ Zăvoi”.

In anii 1970 , epoca tribunelor de lemn a apus. Au apărut tribunele din beton prevăzute cu gradene de lemn. Deşi nu a contribuit cu nimic notabil la istoria fotbalului românesc, Slatina va beneficia de un stadion modern. Pentru a  ajunge la forma de azi , stadionul 1 Mai , a suferit trei modificări radicale.

– Prima a fost  la începutul anilor 1970 când la Slatina a fost adusă Gloria Bârlad. S-a construit de la zero tribuna  întâi  iar tribuna a doua a fost demolată ( tribuna de la şosea ).

– A doua modificare a fost  în 1973 când  echipa Oltul Slatina a promovat  în Divizia B şi a devenit Dinamo Slatina.  In 1974 s-a dat  în folosinţă tribuna a II a şi peluza de la tabelă  în forma  în care se află şi azi.

Oltul – 1 august 1981. In cele din urmă , doar FC Olt a jucat la Scornicesti. Energia Slatiana a disputat partidele considerate acasă  la Piatra – Olt.

–  A treia modificare şi cea mai importantă  a fost la începutul anilor 1980, când stadionul a trebuit să găzduiască jocurile echipei  de Divizia A, noua echipă   fanion a judeţului ,FC Olt.  Tribuna  principală a fost refăcută total,  modificându-se aspectul şi  confortul atât la tribuna  întâi  cât şi la tribuna oficială, tot atunci a fost  amenajată parcarea din spatele tribunei oficiale , cea de-a doua peluză precum şi suprafaţa de joc înlocuită.  A fost inaugurat   în august 1982.

Oltul – 26 august 1982

Capacitatea stadionului 1 Mai este de 12.000 de locuri și este destinat în principal meciurilor de fotbal, dar se organizează aici și alte tipuri de competiții sportive, existând o pistă de atletism, precum și spectacole muzicale.  După revoluţie, băncile de lemn au fost înlocuite cu scaune din plastic. Pe stadionul 1 Mai din  Slatina , primele scaune au apărut în 2005

Fază spectacol pe stadionul 1 Mai . La inceputul anilor 1970, stadioul 1 Mai nu avea decât o tribună ( tribuna I ), tribuna a II a , nu era altceva decât un mal de pământ. ( imaginea este făcuta din spatele porţii de langă tabela de acum )

Fotografie făcută , aproximativ din acelaşi  loc, câti-va ani mai târziu. Secvente din partida Dinamo Slatina – Santier Naval Oltenit 2-0 ( Gungiu’56, Asaftei’80 )  disputată la 24 martie 1974

Vă prezentăm cele mai importante momente din istorie a stadionului 1 Mai din Slatina

28 septembrie 1924 . In numărul din 20 septembrie 1924 „ Gazeta sporturilor” anunţă un mare eveniment fotbalistic care va avea loc pe stadionul de la Aleea Oltului. Este vorba de meciul internaţional între Societatea Sportiva „Oltul” Slatina şi echipa bulgară „Levski” Sofia. A fost primul mare eveniment care s-a desfăşurat pe stadionul de pe malul Oltului.

Octombrie 1973. Echipa locală Dinamo Slatina susţine o partida amicală  împotriva echipei Dinamo Bucureşti. A fost pentru prima dată  când echipa bucureşteană  juca la Slatina. Stadionul a fost arhiplin cu mult timp înaintea începerii partidei. La Dinamo Bucureşti evoluau printre alţii: Mircea Lucescu, Radu Nunweiller, Cornel Dinu şamd.

12 Martie 1980 . La Slatina soseşte pentru prima dată   Steaua Bucureşti. FC Olt câştigă  partida cu 1-0. La echipa bucureşteană  evoluau printre alţii: Marcel Răducanu, Anghel Iordanescu, Ştefan Sameş şamd. Aducerea echipei din Scorniceşti la Slatina , a dat posibilitatea publicului slătinean să  vadă pe viu marii jucători ai vremii. De altfel până  în 1988 la Slatina era o adevărata  sărbătoare când soseau : Dinamo, Steaua, FC Argeş şi mai ales U. Craiova.

20 august 1982. Are loc prima partidă  pe noul stadion. Este vorba de meciul I.P. Aluminiu – Metalul Bucuresti 2-0. Marian Leta  de la gazde este autorul primului gol marcat pe noul stadion.

 12 octombrie 1983 . Federaţia Romana de Fotbal organizează la Slatina  întâlnirea internaţională  de fotbal dintre selecţionatele României şi Italiei ,0-1,  din cadrul preliminarilor Campionatului european de tineret. La italieni jucau printre alţii : Mancini, portarul Rampulla, Gianluca Vialli ( foto ), viitorul mare international  şi Giuseppe Galderisi ( Juventus Torino )

Oltul – 11 octombrie 1983

2 aprilie 1985. Stadionul 1 Mai din  Slatina găzduieşte  partida de fotbal dintre reprezentativele de tineret ale României şi Turciei scor 1-0 , gol marcat de Belodedici, din cadrul preliminariilor Campionatului european de tineret.

Sportul – 13 octombrie 1983. Cronica partidei Romania – Italia 0-1

12 august 1990 .Ultimul mare eveniment fotbalistic care a avut loc pe stadionul 1 Mai a fost partida de fotbal dintre U. Craiova si Steaua 1-1. Terenul din Craiova fiind suspendat organizatorii au ales ca loc de desfăşurare a partidei terenul din Slatina.

In anii 1980, pe stadion se organizau spectacole în care se jucau meciuri între selecţionatele artiştilor si sportivilor din localitatea respectivă. In imaginea de mai sus, îl vedem pe Rică Răducanu pe stadionul 1 Mai ( la poarta dinspre tabelă ), unul dintre cei mai mari portari pe care i-a dat fotbalul romanesc, încercând să apere loviturile de la 11 metri  ale foştilor jucători de la Dinamo Slatina.

Ziua recoltei –  31 octombrie 1976 – Slatina       („Fototeca online a comunismului românesc” ).

Universitatea Craiova pe stadionul 1 Mai  – 1974. Sus : Oprea, Stefănescu, Bădin, Boc, Bălan, Oblemenco . Jos: Tarălungă, Velea, Berneanu, Deselnicu, Ivan, Strâmbeanu

CS Alro Slatina

Olt .Fotbal de la A la Z

Oltul , deşi o zonă cu potenţial , nu a reprezentat decât foarte rar un loc in care sportul de performantă să constituie o prioritate pentru cei care trebuiau să-l susţină.  După anul 2000 , ca să le amintim pe cele mai recente,  nu mai puţin de cinci echipe şi-au întrerupt activitatea. Este vorba de : Oltul , Alprom , Constructorul , CSM  şi Alro Slatina. Pentru că este deja istorie vă  propunem o analiză a celei ce a fost CS Alro Slatina. O echipa ce va rămâne in amintirea suporterilor prin victoria de la Sotânga şi eliminarea Vasluiului din şaisprezecimile Cupei României..

Cine a fost C S Alro Slatina ?

In ediţia 2005–2006 fotbalul slătinean se confruntă cu un lucru inedit. Va fi reprezentat la nivelul diviziei C de două echipe: Oltul Slatina, aflată în proprietatea primăriei , retrogradată din divizia B la sfârşitul ediţiei 2004-2005 şi Alprom Slatina echipa întreprinderii cu acelaşi nume, campioana judeţeană care promovează  fără baraj în divizia C. Meciurile se disputa la aceeaşi oră, ambele echipe jucând pe teren propriu în aceeaşi etapă. Spectatorii sunt derutaţi, împărţindu-şi simpatiile între cele două echipe. După o ediţie 2005-2006 ratată din toate punctele de vedere, cele două echipe Aluminiu  şi Oltul Slatina fuzionează, rezultând Alro Slatina. Locul rămas vacant în urma fuziunii, precum şi câţi-va jucători este cedat lui F.C. Balş. Obiectivul stabilit de conducere este promovarea în divizia B.

Declaraţii care mai de care mai optimiste de ambele parţi. Reprezentanţii primăriei , bucuroşi că au scăpat de echipa, îndemnă  suporterii să susţină noua grupare rezultată  în urma fuziunii.. La 26 iunie 2006 are loc prima reunire a noii echipe . Conducerea tehnică este asigurată de foştii craioveni Gheorghe Ciurea ajutat de Marian Calafeteanu, partidele pe teren propriu se vor disputa pe stadionul „Metalurgistul”.

Început dezastruos, trei antrenori într-un sezon

La 11 august 2006 , deşi porneşte favorită, noua echipă a oraşului  debutează cu înfrângere în fata echipei Unirea Costeşti.  Pentru statistică ,vă prezentăm echipa aliniată  la  debut. Alro : Răceanu –  Ciobanu, Didu, Preda, Boangiu –  Precup, Mitrache, Mosteanu, Ciugulea –  Aria, Niculescu. Au mai jucat: Tache, Gâlca, Marin si  Roibu. Apar primele contestaţii , antrenorul Ciurea pare depăşit de situaţie După primele trei etape Gheorghe Ciurea este  înlocuit cu Marin Radu II. Fără rezultat. Fostul internaţional piteştean  este contestat de o parte din jucători şi astfel , la sfârşitul primei părţi a sezonului Radu II este demis.  Urmează Iordan Eftimie  antrenor principal la Caracal în perioada respectivă. „ Încercăm sa prindem măcar locul doi. Totuşi, una e sa începem de la zero si alta să preluăm echipa în timpul campionatului. In mare, ştiu lotul. Vom încerca să mai aducem nişte jucători, iar după sărbători vom stabili si programul de pregătire.“ declara noul antrenor principal în presa locală in decembrie 2006.

Trebuie precizat că în sezonul de primăvara al ediției 2006-2007, Alro va juca partidele de pe teren propriu pe stadionul 1 Mai. Din păcate , nimic din toate astea nu schimbă  parcursul echipei. Ultima partidă pe teren propriu  ( victorie cu 2- 0 cu Chimia Craiova) care trebuia să fie o sărbătoare a promovării, a fost urmărită de nici o sută de spectatori. In primul an de activitate Alro încheie competiţia pe locul 4. Caştigatoare  seriei este Severnav Turnu Severin.

• Jucători folosiţi în sezonul 2006-2007 : Precup, D. Niculescu 29 jocuri, Didu 28, Moşteanu, Mitrache 27, Ciugulea 25, Preda, Gâlcă 23, Ciobanu,  Baciu 22, Răceanu 21, Mantea 20, Dincă 17, Aria 18, Matei 16, Tache 15, Noaţă, Marinescu, Chiriţă, Lăpădat 14, Marin 12, Boangiu, Tătaru 11, Ochescu 10, Barbu 8, Vlăsceanu 7,  Calotescu 5, Roibu, Ioniţă 3, I. Lucian, Fl. Marin 2, Nicola 1.

• Golgheteri 2006-2007 : Didu, D. Niculescu 6 goluri, Lăpădat 5, A. Chiriţă, Noaţă, Gâlcă, Tache, Precup 3, Matei , Dincă,  Mitrache 2, Vlăsceanu, Baciu, Marinescu, Ciugulea, F. Calotescu, Aria 1

• Antrenor principal : Gheorghe Ciurea ( 1-3 ). Marin Radu ( 4- 17 ) , Iordan Eftimie ( et. 18- 34 )

 

Înfrângeri normale şi  nepromovări onorabile

Ratare promovării în ediţia de debut este considerată un accident. Revin în prim plan declaraţiile optimiste specifice începutului de campionat. Vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al aluminiştilor, Ioan Popa, consideră că misiunea echipei slătinene de a face saltul spre Liga a II-a va fi ceva mai uşoară în ediţia 2007-2008, comparativ cu precedentul an competiţional:

„Seria e mai accesibilă pentru că am scăpat de mineri, care reprezentau cooperativa. Erau cinci formaţii din acea zonă şi Valea Jiului făcea jocurile. Acum, ca şi contracandidate la promovare ar fi Oltchim, care era o echipă bună, Building, însă s-a destrămat, şi poate Internaţional, dar care nu mai e din Piteşti, ci din Curtea de Argeş.“, declara oficialul echipei Alro in Gazeta de Olt. „

Avem răbdare şi vom dărui oraşului o formaţie de Divizia B. Promitem că la anul Alro va promova. Şi va promova uşor, la o diferenţă mare de puncte faţă de următoarea clasată.“ declara  Constantin Gagiu, membru în consiliul de administrație.

Conducerea tehnică rămâne neschimbată, Iordan Eftimie ajutat de Sabin Ciurea. Ediţia 2007-2008 debutează cu victorie  în deplasare in fata echipei CFR Craiova. Derbiul seriei are loc in etapa a V a. Echipa slătineana învinge  echipa Internaţional Curtea de Argeş cu 1-0 prin golul marcat de Didu. Alro Slatina: Răceanu –  Moşteanu, Ciobanu, Didu, Irimescu –  Ciugulea, Niţescu, Mitrache, Dinu –  Precup, Priescu. Au mai jucat: Dincă, Calotescu, Antal.Urmează, înfrângeri la Roşiori, la Armata Craiova, la Corabia si la ultima clasată, Dunărea Calafat. Eşecul în fata lanternei duce la despărţirea de antrenorul  Eftimie.

In ultimele cinci etape din tur, echipa va fi antrenată   de Constantin Vlad care si el va fi înlocuit cu Ionuţ  Tache spre finalul campionatului. In sezonul de primăvară , nimic deosebit ,parcurs sub aşteptări. Seria este câştigată de Internaţional Curtea de Argeş. Alro Slatina ratează promovarea si în al doilea sezon. Echipa slătineană încheie competiţia pe locul 8.

Alro Slatina – 2009. Stânga : Ionuţ  Tache ( antr. secund ), Dan Mănăilă ( antr. principal ), Gheorghe Ilie ( preşedinte ), Costel Asanică ( antr. secund ), Mircea Mitrache ( administrator ).

• Jucători  folosiţi in sezonul 2007-2008:  Precup, Ciobanu, 27 meciuri, Niţescu 26, Calotescu 25, Mitrache 23, Irimescu 22, Moşteanu, Dincă, C. Dinu 20, Preda,  Noaţă 18, Chelu 17, Priescu 16, Baciu 14,  Tătaru 13, Marinescu, Antal , F. Marin 12, Ciugulea 11, C. Didu 10, D. Niculescu , O. Niculescu 8, Turcin , Stoica 7, Mantea 6,  Răceanu, M. Daniel, Cărăbineanu 4 , Lăpădat, Troană, Tache, Iosub, Opriţa 1.

• Golgheterii ediţiei 2007-2008 : G. Precup 8 goluri, C. Didu 8 , F. Calotescu 6 , Priescu 4 , C. Niţescu, C. Dinu, Antal 3 , Marinescu , Chelu ,  2 , D. Niculescu , Noaţă , Mitrache , Preda 1 .

• Antrenor principal : Iordan Eftimie ( et. 1 – 8 ), Costică Vlad ( et. 9- 28 ) Ionut Tache ( et. 29-32 ).

Gazeta de Olt – 23 mai 2008

De la uzină la Consiliul  Judeţean Slatina

Rezultatele slabe înregistrate  au determinat conducerea S.C. Alro să ia decizia desfacerii contractelor de muncă jucătorilor salariaţi ai uzinei.

La sfârşitul sezonului 2007-2008, conducerea administrativa Alro anunţă că uzina cu acelaşi nume renunţă să mai susţină financiar echipa de fotbal. Singura concesie făcută fotbalului constă  în punerea la dispoziţia echipe a bazei sportive „Metalurgistul”.  In vara lui 2008 echipa este la un pas să se desfinteze. Nimeni nu mai vrea să audă de fotbal. Singurul om care pare dispus să prelungească agonia acestui sport în Slatina este Ion Ciugulea vicepreşedintele consiliului judeţean în perioada respectivă. Din păcate Slatina pierde doi dintre cei mai buni jucători . Este vorba de mijlocaşul Precup si fundaşul Ciobanu. Început  promiţător , cel puţin ca imagine. Noul președinte Ilie Gheorghe, anunță o colaborare a echipei Alro Slatina cu clubul bucureștean Steaua.

Pentru meciul de prezentare a noii echipe sprijinite de Consiliul Judeţean a fost adusă echipa Steaua II Bucureşti. Antrenor la echipă  este numit piteşteanul Gabi Dumitru. Au fost transferaţi : Martinescu, Trică ( Steaua II ), Cr. Niculescu, Cosmin Stanciu ( Minerul Lupeni), Ciugulea ( Inter Gaz ), M. Tufan ( Rova ), Pârvuică ( L.P.S.) , Petrescu (Ardealul ), M. Ivan ( D. Tulcea).  Au părăsit echipa : Precup, Dincă, Ciobanu ( F.C. Caracal), Noaţă, Didu, Niţescu, Mitrache, Chelu. Partidele se vor disputa pe stadionul Metalurgistul.

Si startul campionatului 2008-2009 pare încurajator, victorii în primele două etape , după care urmează dezastrul de pe teren propriu , 1-4 cu Adunaţii Copaceni.. In etapa a IX a , antrenorul Gabi Dumitru este înlocuit cu arădeanul Dan Mănăila. Insuficient însă, echipa termină sezonul pe locul 8 , în urma unor echipe precum: Victoria Adunaţii Copăceni, Oltchim Ramnicu Vâlcea sau FC Caracal.

• Jucători folosiţi în sezonul  2008-2009.  Ciugulea 28 jocuri, Anghelina, Calotescu, Petrescu 27 , C. Niculescu, Tătaru, 26 , Preda, Ivan , D. Niculescu , Mantea  22, O. Niculescu 21, Martinescu 20, Baciu 17, Irimescu , Fl. Bogdan 16, Tudor 13, Hapaină 11, Stanciu 10, S. Bughiu, Trică 9,  A. Bugiu ,  Cocărascu, Cojocaru 8, Mitruţă, Boroncoi, Turcin, C. Dinu,  Ciocan 7 , Fruntelată 5, Neacşu,  Radu Mihai 4,Purdel,Parvuică 2,  Ghiţă 1.

• Golgheteri echipei 2008 – 2009 : Cr. Niculescu 11 goluri, Martinescu 5, Irimescu, Stanciu, M. Ivan, Preda, Anghelina 2, Calotescu,  Turcin, Ov. Niculescu , Dr. Niculescu,Baciu, C. Dinu , Ciugulea ,Fruntelată, Petrescu,  Hapaină 1 gol .

•  Antrenor principal: Gabi Dumitru( et. 1 -9 ) , Dan Mănăila ( et. 10 – 32 )

Penalizarea Caracalului, şansa  slătinenilor

Ionuţ  Luţu în tricoul echipei Alro Slatina.

In sezonul 2009-2010, primăria îsi  înfintează  propria echipa, CSM Slatina ( devenită si ea istorie ). Lumea nu priveşte cu ochi buni această idee. Nu este altceva decât alţi bani chetuiti degeaba. Speriaţi de gândul că  echipa primăriei îi va găsi tot în Liga a III a, cei de la Alro încearcă pentru ultima dată  promovarea mult dorită. Nimeni nu mai crede ca Slatina va avea echipa de fotbal in Liga a II a. Suporterii stau departe de stadion, ambele echipe îsi dispută  partidele de pe teren propriu într-un anonimat total. Cel deal patrulea sezon începe în nota obişnuită , adică foarte prost.

Antrenorul Mănăilă este înlocuit cu Costel Asănică. Acesta din urmă are rezultate peste aşteptări. Ajutat si de victoria cu 2-0 ( Cr. Niculescu , Dumitra ) contra celor de la FCM Târgovişte din ultima etapă, dar si de penalizarea echipei FC Caracal,  încheie sezonul de toamnă pe locul doi după Triumf Bârca, surpriza sezonului. Iată formula de echipa din ultima etapă. Alro Slatina: Tătaru – Streinu, Luca, Militaru, Ciugulea –  Dăbuleanu, Dumitra, Corneanu, Anghelina – Buciuman, C. Niculescu. Au mai jucat: D. Niculescu, Calotescu, Mantea si  Neacşu.

Dan Oprescu

Sus : Alin Mihai, G. Precup, M. Voicu, Cr. Ciobanu. Jos : Ungurianu, Negruţ

In partea a doua a campionatului conducerea tehnică este asigurată de Dan Oprescu, un nume necunoscut , o schimbare de neînţeles la data respectivă dar care se va dovedi a fi norocoasă. In sezonul de primăvara, totul pare in favoarea fotbalului slătinean. Conducerea administrativă , antrenori , jucători, nu iau in calcul decât promovarea. Triumf Bârca revelaţia sezonului renunţă,  iar   FC Caracal pierde 12 puncte la masa verde ca urmare a folosiri unui număr mai mare de jucători extracomunitari si este nevoită  să-si schimbe obiectivul. Revin Precup si Ciobanu. De asemenea este legitimat si fostul „copil minune” al Slatinei – Ionut Lutu..

Cristi Niculescu – golgheterul echipei ( liga a III a ) si Marian  Anghelina

Minunea de la Şotânga

Promovarea se va juca la Târgoviște în ultima etapa. Şansele sunt de partea gazdelor. Alro trebuie să câştige , un egal ar avantaja echipa din Târgovişte. Mulţi se gândesc la un alt meci care a hotărât soarta fotbalului slătinean in ultima etapă si încheiat nefericit. Este vorba de partida Oltul Slatina – Internațional Piteşti din vara lui 2005.  Lumea este incantată de această oportunitate si începe să se apropie de echipa,de jucători, mai ales ca o parte din ei sunt  invitaţi  să  însoțească echipa în deplasare, lucru de neimaginat pană acum. In oraş toata lumea discută despre partida de la Sotânga  ( localitate aflata lângă Târgoviște ).

La 11 iunie 2010, are loc partida mult aşteptată. Pentru prima data , presa locală transmite Live – Text  partida decisivă. Emoţii mari  și în fața calculatorului. Cei rămași acasă ţin legătura permanent cu cei prezenţi la fata locului. Jucătorii slătineni se depăşesc pe sine,  si reuşesc să deschidă scorul prin Mircea Voicu cu o jumătate de oră înainte de final. Minutele trec foarte greu. „ Nu se poate ar fi prea frumos, poate de data avem şansa de partea noastră” spune un bătrânel aflat la cumpărături,  după ce afla scorul. Minutele trec foarte greu. Portarul slătinean  Parvu face minuni in poartă .  Ziua de 11 iunie 2010, este cea mai lungă zi din an, parcă nu se mai termină odată. „Victorieee, Meciul s-a terminat. Jucătorii  salută galeria si sărbătoresc la mijlocul terenului Slatina are echipa in Liga a II a”. sunt ultimele cuvinte apărute pe Live-Text.” Acasă lumea se bucura fiecare in felul sau . Cei prezenţi la faţa locului confirmă „ Minunea s-a produs . Slatina are echipa in Liga a II a’’. Iată eroii de la Sotanga.

Alro: Pârvu – Hapaină ( Mantea ), Preda, Ciobanu, Anghelina – Dumitra, Mircea Voicu, Corneanu, Precup ( Calotescu ) – Bârsan, Buciuman ( Niculescu )

Au mai făcut deplasarea : Bugiu –  Stănescu, Streinu, Luţu,

Sotanga – 11 iunie 2010. Bucuria promovării în Liga a II a. In centrul imaginii cu Cupa în mană, Ion Ciugulea omul care a crezut pană la capăt în promovare.

• Jucători folosiţi în  sezonul  2009-2010:  Cr. Niculescu 31 jocuri, Anghelina 30,  Luca 28, Buciuman 27, Pârvu, Corneanu , Dumitra 26, Bârsan , Calotescu 25, Mantea 23, Hapaină 21, Militaru 19, Ciugulea 18, Preda ,Voicu 15 , Precup 14,  Negruţ 10, Ciubancan, Şerban, Streinu 9, Neacşu, D. Niculescu 8, Tătaru, Baciu, Ciobanu 7, Stănescu , Dăbuleanu 6, Trică 5 , Capătă 4,  Ciocan, I. Luţu 3, Necşulescu, Petrescu 2, Armencea, Ungurianu 1

 • Golgheterii  ediţiei 2009-2010 : Bârsan   15 goluri, Niculescu 13 ,Buciuman 8, Voicu 7, Dumitra 6, Calotescu 4, Anghelina 3, Corneanu, Preda, Luca, Precup 2, Hapaină, D. Niculescu , Mantea, Necşulescu, Militaru, Fl. Şerban, Ciobanu 1.  ( 3-0 la masa verde cu Juventus Bascov )

• Antrenor principal: Dan Mănăilă (et. 1 – 6), Costel Asănică (et. 7 – 17), Dan Oprescu (et. 18 – 34)

Fotbalul slătinean revine în Liga a II a

La cinci ani de la ultima partidă susţinută in eşalonul secund, Alro Slatina începe pregătirile pentru noul sezon. Prima achiziţie a noii promovate este Jean Niţulescu pentru funcţia de preşedinte executiv . Un tip descurcăreţ care îţi asigură un loc călduţ la mijlocul clasamentului,  dar care reuşeşte să-si atragă antipatie în jurul său ca nimeni altul. Stadionul „ Metalurgistul „, locul de desfăşurare al partidelor pe teren propriu intră si el într-un proces de cosmetizare. Se montează 600 de scaune in culorile clubului alb-albastru, se schimbă  băncile de rezervă , se construieşte cabina de transmisie samd. In presa locală , apare ştirea conforma căreia, nou – promovata Alro Slatina are  şi un director de marketing, care se va ocupa de atragerea unor investitori la echipă.

Este vorba despre Ştefan Ţiţirigă, un apropiat al preşedintelui Jane Niţulescu. „Trebuie să avem rezultate pentru a trezi interesul unor sponsori la echipă. De tot ceea ce ţine de reclamă şi publicitate se va ocupa noul director de marketing”, declara  Niţulescu in Gazeta Noua din  17 august 2010. A fost prima  decizie  care a nemulţumit publicul slătinean. Nimeni nu a reuşit sa afle  ce înseamnă „ reclama si publicitate „ în viziunea lui Niţulescu . Echipa slătineană nu a beneficiat în scurta sa existentă , de nici o acţiune de promovare . Nici măcar banala fotografie de grup sau program de meci nu s-au distribuit suporterilor aşa cum procedează fiecare grupare la startul partidelor pe teren propriu..

 „Slatina 1368’’ ,  la datorie  ca de fiecare dată.

Debut cu stângul

 Pentru ediţia 2010-2011 Alro Slatina are la dispoziţie următorul lot de jucători :  Oltean, Tătaru, Grecu –  Mantea, Pasăre, Kalay, Vodiţă, Preda, Grosu, Răducu, Ciugulea –  Sergiu Popescu, Badea, Dumitra, Precup, Mircea Voicu, Quist, Florin Radu, Stănescu, Eduard Stoica, Cr. Constantin –  Hebga, Bârsan, Aldea, Ene, Anghelina. Antrenori : Corneliu  Papură , Daniel  Mogosanu.

La 28 august 2010, Alro Slatina debutează in ediţia de campionat 2010-2011 , Liga a II a . Echipa slătineană pierde din păcate cu 1-0 partida  în faţa echipe ardelene Unirea Alba Iulia. Iată formula de echipa trimisă în teren la debut de cei doi antrenori: Alro Slatina: Grecu-  Pasăre,  Kalay, Vodiţă, Ciugulea ( Ene ) –  Voicu ( Precup ), Cr.  Quist, Sergiu Popescu – Hebga ( Aldea ), Bârsan.

La nici o lună de la debutul in eşalonul secund fotbalul slătinean va înregistra cel mai mare succes din ultimii 30 de ani. Ajutată şi de faptul că Internaţional Curtea de Argeş  s-a retras , Alro Slatina pătrunde pe tabloul principal al şaisprezecimilor Cupei României, după ce trece de echipa vâlceană Damila  Măciuca. Ultima dată când o echipa slătineană a jucat in prima faza a Cupei României a fost ediţia 1978-1979 când Dinamo Slatina a trecut in primul tur de Chimia Ramnicu Vâlcea si a fost eliminată in optimi de Steagu roşu Braşov. Următorul adversar, este o echipă de prim eşalon, aproape ca nici nu mai contează cine va fi. Se fac fel de fel de presupuneri. Comunicatul FRF suna sec „FC Vaslui va juca împotriva  formaţiei ALRO Slatina. Şaisprezecimile se desfasoara intr-o singura mansă, iar partida va avea loc, conform extragerii, pe Stadionul Metalurgistul din Slatina intr-una din zilele de 21, 22 sau 23 septembrie”.

 Stadionul “Metalurgistul”  – 13 noiembrie 2010, Alro – FC Bihor . Fundasul Pasăre  înscrie pentru 2-0. Alro  însă  nu va castiga, FC Bihor egalează  2-2  în minutul 90 prin Mărkus.

22 septembrie 2010, zi istorică.  F C Vaslui învinsă la Slatina

In oraş nu se discută decât despre meciul cu moldovenii lui Adrian Porumboiu. Cine si-ar fi imaginat aşa ceva  în urmă cu un an de zile ?. Din păcate Stadionul 1 Mai intră în renovare , aşa că trebuie să  ne descurcăm pe stadionul din cartierul Steaua. In ziua partidei, Slatina părea conectată la partida  respectiv, iubitorii fotbalului  încerca să-si facă programul în aşa fel încât la ora meciului să fie la stadion  pentru a vedea pe FC Vaslui. Întâlnirea cu Adailton si Wesley era singura dorinţa. Nu cred ca se gândea cineva ca Alro Slatina ar putea elimina echipa vasluiană. Spre surprinderea locuitorilor din zona, coloana de maşini se întinde de la sensul giratoriu din cartierul respectiv pană  la unităţile industriale din zona stadionului. Aproximativ 4000 de spectatori au fost prezenţi la stadion.

Accesul la stadion se face peste tot, inclusiv  peste calea ferată, unde bălăriile sunt de un metru înaltime. Nu mai insistăm asupra partidei,după cum se  ştie Alro Slatina,  a produs minunea si a eliminat pe FC Vaslui la loviturile de departajare. Vreau să subliniez altceva, solidaritatea publicului slătinean. Nu credeam că o să mai vedem aşa ceva la Slatina. Toţi cei prezenţi, tineri si tinere alături de bătrâni care probabil se vedeau pentru prima dată , se priveau în ochi si parcă la comandă, strigau fluturând pumnul in aer „ Slatina, Slatina, Slatina”, împingând  echipa spre victorie.  Seara , presa si toate posturile de televiziune anunţau marea surpriză, Alro Slatina era performera Cupei României.

Au marcat : Voicu, Dumitra, Pasare, Precup / Zmeu, Milanov, Adailton. Au ratat : Kalai / Wesley, Yero.

Alro Slatina :  Tătaru – Quist, Vişa, Kalai, Vodiţă – Sergiu Popescu ( Precup ) Dumitra, Voicu, Edi Stoica ( Cr. Constantin ) – Hebga, Bârsan.

FC Vaslui: Kuciak-  Papp, Zmeu, Milisavljevic, Annang – Milanov, Yero, Cânu, Raul Costin ( Adailton ) – Gheorghiu ( Wesley ), Burdujan ( Sanmartean).

Alro – FC Vaslui – 22 septembrie 2010.  Începe executarea loviturilor de departajare. Arbitrul asistent  încearcă să mai relaxeze atmosfera.

Să vină Dinamo

Se spune că trebuie să ai grijă ce –ţi doreşti că s-ar putea să ţi se întâmple.  „ Vrem să aducem la Slatina Dinamo” declarau  jucătorii la sfârşitul partidei cu Vaslui.  Si  întradevăr, la 29 septembrie 2010 sorţii au hotărât. Repartizată în urna a treia valorică, Alro Slatina  va lupta cu Dinamo Bucureşti pentru un loc  în sferturile Cupei. Partida se va disputa pe 27 octombrie 2010  într-o singură manşe. Toamna lui 2010 a  dus la Slatina o succesiune de evenimente fotbalistice cum numai  în anii 1980 am mai trăit aşa ceva, când la Slatina soseau : Dinamo, Steaua U Craiova samd. Pană la meciul cu Dinamo , Alro Slatina învinge pe teren propriu fosta divizionara A, Petrolul Ploieşti. Încurajaţi de succesul cu Vasluiul , slătinenii reuşesc cel mai bun meci contra ploieştenilor. In presa apar declaraţii despre organizarea meciului cu Dinamo..

Suporterii încearcă să-si amintească când a fost ultima dată  Dinamo la Slatina . S-a schimbat şi nu se mai joacă pe teren neutru. Suntem echipă organizatoare, deci se va juca la Slatina. Totul depinde de programul televiziunilor. Dacă nu, s-ar putea juca la Dinamo. Noi trebuie să facem în aşa fel încât să nu jucăm acolo, iar dacă ne lasă pe teren neutru, am vrea la Craiova sau Piteşti „ declara Jean Niţulescu in „Gazeta nouă” din 29 septembrie 2010.

 

Meciul la televizor, singura consolare

Organizarea partidei respective a fost o adevărată  telenovela. Au urmat câteva gafe care încercau să ascundă neputinţa de a aduce pe Dinamo la Slatina.

Nu mai insistăm asupra acestui lucru . Oficialul dinamovist Florin Prunea dă  cărţile pe faţă „Le înţeleg amărăciunea şi pe undeva le dau dreptate, dar nu trebuie să arunce pisica în curtea noastră, dacă ei nu au reuşit să-şi facă temele şi să închirieze nocturna. Clubul Dinamo nu are nici un amestec. Eu personal mi-aş fi dorit ca meciul să se  joace la Slatina, pentru că Dinamo are foarte mulţi suporteri acolo”, a declarat Prunea. După cum se ştie partida s-a disputat la Bucureşti si a fost câştigată de Dinamo cu 3-1. Din fericire pentru suporteri partida a putut fi urmărită  la televizor. A fost un meci fără istoric. O singură  concluzie se cuvine a fi subliniată. Prezenţa lui Dinamo la Slatina ar fi fost o adevărată  sărbătoare. Prezenţa lui Alro la Bucureşti nu a însemnat nimic.

Dinamo :  Dolha – Rus, D. Grigore, Scarlatache, Diabate – Mărgăritescu, N’Doye – Păun ( Torje, Ganea ), A. Cristea, Alexe – M. Niculae.

Alro :Tătaru – Pasare, Visa, Kalai, Vodiţă – Bârsan, Dumitra, Precup ( Hebga), Voicu – Aldea ( Ene ), C. Constantin ( E. Stoica ).

Alro –  Voinţa Sibiu , cel mai frumos meci al sezonului

Stadionul – 1 Mai – 30 aprilie 2011 .  Fază din meciul Alro Slatina – Voinţa Sibiu.

In ediţia 2010- 2011 Alro Slatina are un parcurs mai mult decât onorabil. Partidele din returul campionatului s-au desfăşurat pe stadionul 1 Mai. Dacă  în sezonul de toamnă  toată atenţia a fost îndreptată spre meciurile din Cupa României ,cel mai spectaculos meci al sezonului de primăvara este fără nici o îndoială cel susţinut contra celor de la Voinţa Sibiu. Echipa slătineană a reuşit să se impună cu 3-2 după ce sibienii au condus cu 2-1. Au marcat : Apostol ( autogol ), Goge, E. Stoica  / Hardău, Popa. Iată cele doua formaţii din partida susţinută la 30 aprilie 2011.

ALRO Slatina: Marinescu – Pasăre, Kalai ( Răducu ), Vişa, Goge – S. Popescu, Quist, Precup ( Precup ), E. Stoica ( Ghindeanu ) – D. Ene, Dulcea

Voinţa Sibiu: Dani – Forika, Miclea, D. Apostol – D. Tătar, Beza, Lungu ( Olteanu ), Bunea – Hardău, I. Popa ( Szabo ), Martinescu ( Negut ).

Alro Slatina încheie competiţia 2010-2011 pe locul 5 . Seria este câştigată de Petrolul Ploieşti care promovează  în Liga I , alături de ocupanta locului trei, Voinţa Sibiu. FC Bihor , echipa ce a ocupat locul doi nu a primit cartea verde din partea FRF.

• Jucători folosiţi 2010-2011  : Precup, Pasăre 24 jocuri, Ene, Stoica  23, Visa 22, Sg. Popescu 21, Quist 20, Kalai 17, Vodiţă 18, Dumitra 17, Tătaru, Voicu 15, Bârsan 13 j , Răducu, Dulcea 12, Hebga 9, Anghelina, Ghindeanu 8, Cr. Constantin ,Goge , Marinescu 7, Aldea ,Badea 6, Murgan 5, Grecu, Oltean, Ciugulea,  Mecea, Preda 1

• Golgheteri 2010-2011 : Precup 7, Dulcea 6, Aldea , Sg. Popescu 3 goluri, Kalai, Bârsan, Stoica, Pasare , Ene , Badea 2, Visa, Hebga, Dumitra, Voicu ,Goge ,Quist 1 . Apostol ( Voinţa Sibiu ) autogol,  3-0 la masa verde cu Silvania Simleul Silvaniei .

• Antrenori principal  C. Papură  (et. 1-28 )

Apare F C Olt  Slatina

La startul campionatului 2011-2012, toata atenţia este îndreptata spre singura reprezentanta a oraşului, Alro Slatina. Cea de a doua echipa CSM Slatina deşi  reuşise promovarea  în eşalonul doi,  fuzionează cu FC Piatra Olt si rezulta FC Olt. Iata lotul echipei slătinene la începutul sezonului :  Marinescu,  Bănică,  Mecea. –  Pasăre,  Vişa,  Grosu,  Dedu,  Răducu,  Stancu,  Vodiţă. – Sg Popescu,  Surugiu,  Voicu,  Coman,  Quist,  Precup, Ed. Stoica – Anghelina, Badea, Cretu ,  Dulcea,  Ene,  Stoianof.
Chiar daca toata lumea vorbea de promovare, sezonul de toamna  a fost neaşteptat de slab. Agitaţie si pe banca tehnica. In etapa a VI a, in partida contra celor de la FC Maramureş a dus la demiterea lui Corneliu Papura Trei înfrângeri, trei rezultate de egalitatea şi penultima poziţie în clasamentul seriei reprezintă bilanţul lui Papură . Noul antrenor principal va fi secundul Daniel Mogosanu. Urmează o oarecare reabilitare. Din tur reţinem victoria pe teren propriu cu 1-0  contra echipei FC Argeş , o echipa aflata intr-un regres continuu. Unicul gol a fost marcat de Ionuţ Stancu. Partida a avut loc la 22 octombrie 2011.

Alro Slatina: Marinescu – Pasăre, Vişa, Grosu, Ed. Stoica-  Sg. Popescu ( Coman ), Quist, Voicu, Stancu –  Ene ( Crăciun ) Stoianof ( Dulcea )

FC Argeş: Croitoru –  Tudor, Oct. Ionescu, Alves Da Silva –  Briceag, Răuţă, Cîrstoiu, Năstăsie, Manole ( Ion Marius) –  Ivănică ( Negoiţă ), Rover Cârstea ( Popa )

Alro Slatina, încheind prima parte a sezonului la jumătatea clasamentului cu 22 de puncte acumulate. Obiectivul este compromis inca de la jumătatea competiţiei.

În loc de promovare asistăm la „craiovenizarea”  Slatinei

In  mai 2012, adunarea generală a FRF, ratifică  dezafilierea Universitatii  lui Mititelu, în schimb oferă un loc  în Liga a II a, oraşului Craiova.   La Slatina  „craiovenizarea’’ echipei de fotbal începută  încă de la sosirea lui Niţulescu,  continuă  într-un ritm alert. Suporterii  sunt nemulţumiţi si nu se mai simt reprezentaţi de actuala echipă  a Slatinei.  Cei mai îndrăzneţi  ii cer socoteală lui Niţulescu si lui Cârţu. Singurii slătineni  scăpaţi ca prin minune de „selecţia’’ lui Niţulescu sunt organizatorul de competiţii, Doru Alexe si mijlocaşul Mircea Voicu.  Deşi  vorbeau de promovare, Niţulescu , ştia că  Alro se va desfiinţa. Locul lăsat liber urma să  fie ocupat de o echipa din Craiova, alta decât Universitatea lui Mititelu. La începutul lunii aprilie Dan Mogosanu este  înlocuit cu George Biţă .

Deşi obiectivul este compromis, Jean Niţulescu  face angajări. Spre finalul sezonului,  Alro Slatina avea  6 antrenori. Este vorba de  : Sorin Cârţu , Mircea Irimescu, George Biţă , Adrian Popescu , Dan Păsărin si Daniel  Mogasanu care rămâne in cadrul clubului. Sorin Cârţu, deşi figura ca  angajat la Alro, a fost prezent la Adunarea generala a FRF pentru a asista la dezafilierea Craiovei lui Mititelu. Numai că socoteala de acasă  nu se potriveşte cu cea din târg. Finanţatorul Craiovei  , nu renunţă si câştigă  procesul cu FRF. Singura echipă  care va apărea la Craiova se pare că va fi Craiova lui Mititelu, soluţie agreeata si de suporteri, aşa că planul de bătaie pus la punct pe banii slătinenilor de „grupul Niţulescu” nu a mai putut  fi pus in aplicare. Cu tot respectul pentru foştii internaţionali craioveni, dar prezenţa lor la echipa a fost inutilă. Locul cinci intr-o competiţie care isi pierde din valoare de la o ediţie la alta, putea fi obţinut si fară ei

                    

Singurele obiecte promoţionale care vor aminti de echipa de fotbal, Alro Slatina vor fi cele doua embleme realizate de:  Slatina forum ( dreapta ) si Olt fotbal de la a la z ( stanga ) nefolosita oficial,  precum si eşarfele inscripţionate cu Slatina 1368 si „susţineţi echipa locala” confecţionate si distribuite de membrii galeriei „ Slatina 1368” Asta in condiţiile in care la echipa a fost un director de marketing.

Ultimul bal

Aici trebuie precizat un lucru. Nu „ craiovenizarea „ fotbalului slătinean  a dus la dispariţia echipe Alro.  Încă din sezonul trecut, împinşi de la spate de UEFA, federaţia romană  trebuia  să  anunţe echipele  ca banul public nu mai este permis in finanţarea cluburilor“Vă avertizez că UEFA nu va permite din sezonul 2012 – 2013, ca salariile jucătorilor să fie plătite din banii bugetari, de la primării. Administraţia locală se va putea implica doar în infrastructură. Trebuie reorganizat fotbalul”, declara Mircea Sandu la începutul anului 2011 .Este exact ce aşteptau autorităţile locale si judeţene. După alegeri , zvonurile devin certitudine . Alro s-a desfiinţat, jucători vor fi  declaraţi liber de contract. Cei ramasi vor fi preluaţi de FC Olt, care se va muta de la Piatra Olt la Slatina.

Alro a funcţionat sase sezoane, patru in Liga a III a si două  in Liga a II a. Aşa cum am menţionat si la începutul materialului, Slatina nu a fost si se pare că  nu va fi o zona unde poţi sa obţii rezultate. Ca sa ai rezultate trebuie să ai continuitate ce a ce la Slatina este aproape imposibil . Se fac proiecte pe termen scurt, perioadele din preajma alegerilor sunt cele mai agitate , in rest tăcere.  Aventura celei cea fost Alro Slatina  începută la Costesti in vara lui 2006 se încheie la 1 iunie 2012  împotriva echipei lui Jean Pădureanu, Gloria Bistriţa. Pentru arhiva , iată cele doua echipe trimise in teren de cei doi antrenori George Bita si Nae Manea si încheiata nedecis 0-0.

Alro:  Savu – Vigariu, Murgan, Pasăre, Ed. Stoica –  Crăciun ( Quist ), Precup, Săceanu ( Sg. Popescu ), Stancu – A. Creţu ( Boroiban ), D. Ene

Gloria Bistriţa: Bota ( Oghinciuc )- Tîrcă, Feher, Cafasso, D. Stan – Curtuiuş, Reano, Pop, Traşcă – Fizeşan ( Nicoara ), Jarda ( Colta).

Alro Slatina termină competiţia 2011-2012  pe locul cinci.  Seria este castigată de Poli Timişoara urmat de Gloria Bistriţa. Începând cu sezonul  2012- 2013  la Slatina va evolua FC Olt care va devenii echipa oraşului. Din 1970, este al 13-lea proiect care începe la Slatina , să  sperăm că nu  va fi cu ghinion

• Jucători folosiţi in sezonul 2011-2012: Precup, Ene -28 jocuri , I. Stancu -26, Quist -25, Pasăre -23, Grosu -23, Sg. Popescu, Stoica – 22, Stoianof, Cretu – 20, Coman -17, Visa, Savu 14, Crăciun – 13, Marinescu -12, Velcovici, Boroiban, Vigariu – 11, M. Voicu, Anghelina, Muscă -9, Săceanu- 8, Dulcea-7, Răducu, Surugiu-5, Vodiţă, Murgan, Mecea -3, Dedu -2

• Golgheteri 2011-2012 : Creţu  9 goluri,  I. Stancu 6, Precup  5, Ene  4, Boroiban  3, Sg. Popescu, Visa, Stoianof  2, Pasăre, Grosu, Răducu, Coman, Crăciun -1, ( 3-0 cu Arieşul Turda )

• Antrenor principal :Corneliu Papură ( et. 1 – 6 ), Daniel Mogosanu  ( et. 7-19 ) Sorin Cârţu – director tehnic ,George Biţă – antrenor principal ( et. 20- 30 )

C.S Olt ’90

C.S. Olt ’90 

La 17 ianuarie 1990, în organizarea FRF, a avut loc o sedinta la care au participat si conducătorii echipelor divizionare A. Sedinta a fost deschisă chiar de fostul antrenor al echipei din Scornicesti, Cornel Dinu, ajuns între timp adjunct în Ministerului Sportului. Primii care si-au primit sentinta au fost cei de la Victoria Bucuresti. Totul a durat cinci minute. A urmat verdictul dat echipei din Scornicesti.Iată cum suna sentinta primita de FC Olt:

„Comitetul Frontului Salvării Nationale din cadrul FRF a hotărât desfiintarea echipei FC Olt, începând cu data de 17 ianuarie 1990. Jucătorii respectivului club vor fi legitimati la ultimul club de la care au fost transferati. În cazul în care clubul de la care a fost transferat nu doreste acest lucru, jucătorul poate fi legitimat la una din echipele din judetul de unde e provenit. În fiecare etapă, echipele care ar fi urmat să joace cu Victoria si FC Olt, stau”.

In vara  anului 1990, Scornicestiul primeste  un loc in Divizia C . Asa a aparut echipa C.S, Olt  90.  Mai jos va prezentam scurta istorie a noii echipe. La sfarsitul materialului gasiti si cateva articole din presa vremii care amintesc de C.S. Olt 90.
Ianuarie 1990… Pentru prima dată fotbalul nu mai constituie o prioritate chiar si pentru microbisti. La Bucuresti, are loc prima mineriadă, noua putere instalată în fruntea tării este contestată, sunt chemati minerii pentru a-i apăra. Toata tara urmăreste evenimentele din capitală.

Scornicestiul este conectat si el laceea ce se întâmplă în Bucuresti. La cârciumă, la serviciu, peste tot se discuta la nesfârsit despre Revolutia din Decembrie si despre venirea minerilor la Bucuresti. Încurajati de faptul că au reusit să schimbe încadrarea, din desfiintare în retrogradare în Divizia C, o parte din conducători, alături de câtiva jucători de la tineret, au rămas alături de club. Beneficiind de o bază sportivă modernă si de bani, se vorbea despre o sumă uriasă la vremea respectivă, noua echipă se va numi CS Olt ’90 si va avea ca obiectiv promovarea în Divizia B.

Singurul capabil să mobilizeze un grup de oameni să treacă peste socul desfiintării a fost regretatul Gheorghe Bărbulescu, cunoscut sub numele de nea’ Gheorghită. Între timp, divizionarele A se pregătesc pentru returul editiei 1989-1990, iar iubitorii fotbalului află din presa centrală că Iordan Eftimie, unul din cei mai reprezentativi jucători ai lui FC Olt, marchează primul gol pentru FC Arges. Asta se întâmpla la 26 ianuarie 1990, în partida amicală dintre CSM Caransebes si echipa pitesteană.

Punct si de la capăt 
Primul om însărcinat cu formarea echipei a fost Ginu Ciolca, fostul antrenor de la tineret, împreună cu Ion Anghel. Din vechea administratie a mai rămas fostul organizator de competitii Mihai Purnichi, numit presedintele clubului în noua organizare. Primii jucători reuniti la noua echipă au fost o parte din jucătorii de la tineret.Amintim aici pe portarul Valentin David si pe jucătorii de câmp:Ciucă, Mihaiu, Tudorache, Vintilă, Terci, Popescu, Căruntu si Tăgârtă, ultimul adus de la Corabia. Lotul va fi completat în vară cu jucători cu experientă, pentru ca echipa să-si atingă obiectivul din primul sezon. Situatie oarecum asemănătoare cu cea de la mijlocul anilor 1970, când s-a format Viitorul Scornicesti. Întâmplător sau nu, cei care vin în sprijinul noului proiect sunt tot pitestenii, după ce, în iarnă, la FC Arges au ajuns patru din cei mai buni jucători ai lui FC Olt. Primul si cel mai reprezentativ este Telu Stancu, care ocupa si functia de antrenor secund. Urmează Voicu, Simion, Eduard, Grigoriu, Balaur, Pană, Mihai Marcel. Mai sunt legitimati: portarii Dumitrescu si Voichitoiu si jucătorii de câmp Teculescu si R. Andrei.

Debut ezitant 
Noua grupare debutează în sistemul competitional la 26 august 1990 cu victorie în prima etapă a campionatului Diviziei C împotriva echipei IOB Bals, pe care o învinge cu 2-1. Chiar dacă avea un lot format din jucători cu experientă, prima parte a campionatului a fost ezitantă, victorii pe teren propriu, înfrângeri în deplasare.Prima parte a campionatului 1990-1991 a fost câstigată de Unirea Alexandria.Încet, încet experienta avea să-si spună cuvântul si CS Olt ’90 va câstiga competitia cu victorie pe terenul celor din Alexandria.La un an de la înfiintare, Scornicestiul avea echipă în divizia secundă. Divizionara B, CS Olt ’90 este repartizată în prima serie, o serie din care mai fac parte: Gloria Buzău, Progresul Bucuresti, FC Târgoviste si mai vechea cunostintă Flacăra Moreni. Cine mai credea, în ianuarie’90, că la Scornicesti vor sosi, după un an de zile, echipe precum cele enumerate mai sus? Lumea începe să revină la stadion. Editia de debut în esalonul al doilea a fost cea mai mare performantă a noii echipe. Locul sase, într-o competitie dominată si câstigată de Progresul Bucuresti, echipă ce a fost învinsă la Scornicesti cu 2-1, prin golurile marcate de: Pană si Popescu. Pentru bucuresteni a marcat Strizu.

Reducerea numărului de echipe, dispar 18 echipe de ligă secundă 

În editia 1992-1993, FRF modifică sistemul competitional, Divizia A devine Divizia Natională, Divizia B devine Divizia A s.a.m.d. Noua Divizie A, fostă B, trece de la trei serii a câte 18 echipe, la două serii a 18 echipe.
A fost perioada în care echipele mici si nesprijinite de autoritătile locale au dispărut una câte una. Judetul Olt avea să fie cel mai afectat, rând pe rând, echipe de traditie precum Metalurgistul Slatina, FCM Caracal, Progresul Corabia, Recolta Stoicănesti au dispărut din sistemul competitional timp de zece ani. Încurajată de locul sase, ocupat în editia anterioară, Scornicestiul pregăteste noul sezon printr-un cantonament la Poiana Tapului. Antrenorii Telu Stancu, Longin Ciolca si Ion Anghel au la dispozitie următorul lot: Dumitrescu, Voichitoiu – Mihaiu, M. Stan, Rădulescu, Stancu, Voicu, Simion, Ciucă, Pană, Teculescu, Grigoriu, R. Andrei, Popescu, Tudorache–Tăgârtă, Radut, Serban, Iovu, Vladut, Mihai Marcel, Enăchioaia. Seria I devine si mai puternică. Din Divizia Natională sosesc: FC Arges, ASA Târgu Mures si Politehnica Iasi.
Jucătorii intră în grevă 

Apar primele probleme financiare la echipă, banii din cont se reduc, iar cotizatiile primăriei precum si a le agentilor economici,devin insuficiente. La începutul anilor ’90, devalorizarea leului a ras practic toate economiile fiecăruia. Nici cluburile de fotbal nu au scăpat. Actuala editie va rămâne în amintirea suporterilor ca editia în care jucătorii au făcut grevă. După amânări repetate cu plata salariilor, spre sfârsitul lui august 1992, aproape tot lotul, în frunte cu Telu Stancu, refuza deplasarea la Mizil, pentru meciul din campionat si mergea la Bucuresti pentru a se plânge celor de la Federatie de situatia de la echipă (foto dreapta). Echipa de juniori pierde la scor partida de la Mizil, o înfrângere care va cântări la sfârsitul campionatului. În partea a doua, cel mai important moment îl reprezintă revenirea la echipă a fostului căpitan Iordan Eftimie. De asemenea, antrenor principal este numit Florian Dumitrescu. Portarul Dumitrescu, plus lotul de jucători sositi de la Pitesti, cu exceptia lui Mihai Marcel si Simion, părăsesc lotul. Iată echipa care a învins în retur Steaua Mizil cu 1-0, pe teren propriu, în primăvara lui 1993, prin golul marcat de Mihai Marcel:

CS Olt ’90: Voichitoiu–Mihaiu, Căpătână, Popescu, Ciucă–Teculescu, Eftimie, R Andrei, Miută–Mihai Marcel, Tăgârtă (Terci).

Evolutia echipei este afectată de instabilitatea financiară si rezultatele negative nu întârzie să apară. CS Olt intră în hora retrogradării si în partida cu principala contracandidată, Autobuzul Bucuresti nu reuseste decât un egal pe teren propriu si nu mai poate evita retrogradarea. Competitia 1992-1993 este câstigată de Ceahlăul Piatra Neamt. Echipa moldoveană debutează în Divizia A, retrogradează CS Olt ’90 si Unirea Slobozia. În editia următoare nu a fost altceva decât o prelungire a agoniei, asemenea celorlalte echipe din judet. Părăsită de toată lumea, echipa se clasează pe locul 17 si retrogradează în judet alături de Chimia Găesti, Sporting Rosiori si Metalurgistul Slatina.

Dupa un deceniu, reapare FC Olt 
După zece ani de absentă totală, cauzată de lipsa de interes a celor care s-au perindat pe la conducerile localitătilor, în judet reapar primele echipe de fotbal în sistemul divizionar. Primele apărute sunt: Oltul Slatina si FC Caracal. În editia 2003-2004, echipa din Scornicesti, rebotezată FC Olt, câstigă campionatul judetean în disputa cu Prodchim Bals si promovează în esalonul trei. Pentru a vă edifica asupra lotului de jucători din perioada respectivă vă prezentăm echipa care terminat la egalitate, pe teren propriu, partida contra celor de la Oltul Slatina, în editia 2003-2004.

FC Olt: Pavel–Mihai, Augustin, Tută, Bivoleanu, Stănescu, Căruntu, Tudose, Stanciu, Marinac, Butaru.

Fără o prea mare implicare a celor care trebuiau să o sustină, echipa nu reuseste să joace decât trei sezoane, după care se întoarce în campionatul judetean. Astăzi, fotbalul din Scornicesti nu mai înseamnă decât o prezentă modestă în liga a IV-a judeteana.

Sportul 14 octombrie 1991

Sportul  9 decembrie 1991

Olt Press – 4 ianuarie 1991. In clasamentul celor mai buni sportivi pe anul 1990 au fost alesi 3  fotbalisti:  Petrut Butaru, C-tin Pana  ( C S Olt ’90 ) si Ionel Danciulescu , viitorul golgheter al fotbalului ramanesc.

Olt Press – 11 martie 1992

Olt Press – 18 martie 1992

Olt Press – 5 mai 1992

 Olt Press – 29 iulie 1992

Olt Press – 26 august 1992

Olt Press – 2 septembrie 1992

Foto document

Mijlocul anilor’70 este cea mai frumoasă  perioadă  a fotbalului slătinean.  Asemenea rezultate nu erau posibile dacă alături  de jucători nu erau prezenti  şi spectatori.  Pe stadion se adunau in unele cazuri  peste 10 000 de spectatori. Aceştia erau sustinuti şi mobilizati de unul dintre cei mai infocati suporteri,  Geavid Memish.  Un om cu suflet extraordinar, un tip bine educat, pus pe glume tot timpul, reuşea să  mobilizeze un oraş   intreg.

Slatina – old boys 1992.  Sus  ( galben ) :  Martinescu, Ion Tatu, V. Popescu. I. Stoica, G. Enaru- T. Pana

Jos : Obrocea, Iamandi, Soarece, Asaftei, N. Paun – V. Dinca

Zece titluri de golgheter

Oltul, zece titluri de golgheter al fotbalului românesc

Atacul Universităţii Craiova  în cantonament la Herculane – ianuarie  1974. Stânga : Marcu, Oblemenco, Pană, Tarălungă. ( fotografie din cartea lui Marius Popescu – Oblemenco si campioana unei mari iubiri )

Toţi cei patru din imaginea de mai sus au avut un rol important în anumite perioade  si  în  fotbalul din  Olt. Dumitru Marcu a fost descoperit la Drăghiceni de Ion Pârvulescu la recomandarea regretatului Gigi Donciu.  De la  CFR Caracal  s-a transferat la Steaua si după un scurt popas  în  Bucuresti a ajuns la Universitatea Craiova unde a devenit unul dintre cei mai buni  jucători. Ion Oblemenco a fost descoperit de Petre Prodileanu la Corabia. Traseu asemănător cu cel al lui  Marcu. După un scurt popas la Rapid a fost transferat la Universitatea Craiova.  Constantin Pană a jucat la Dinamo Slatina unde a devenit golgheterul echipei  în ediţia 1974-1975 .Teodor Tarălungă  a fost legitimat la Dinamo Slatina , echipă pentru care a marcat 16 goluri  în  campionatul 1975-1976

Oltul , a fost prezent aproape permanent pe harta fotbalului românesc. Este foarte greu însă,  să identifici  mai ales după 1990 un succes în dreptul vreunei echipe de fotbal din această  zonă.  Sudul tării, cu excepţia Doljului a fost o zonă  care,  la o analiză sumară, pare că   nu au  contribuit cu nimic la istoria fotbalului românesc şi după cum stau lucrurile, cel puţin în Olt  nici în  viitorul apropiat nu se va schimba ceva. Talente există , dar cei care ar trebui să se ocupe de descoperirea si de promovarea lor, fie nu sunt băgati în seamă, fie  cei care sunt puşi să facă acest lucru ori nu se pricep,ori nu îi interesează.

Giuleşti – 7 octombrie 1964. Stânga : Valentin Stănescu, Victor Stănculescu, Tache Macri, Kraus, Langa, Oblemenco, Tuţuianu. ( Revista Sport nr. 20 / octombrie 1964 )

Singurele  perioade  când s-a făcut performanţă  au  fost : la începutul secolului când Oltul Slatina a câştigat doua titluri de campioană regională, la începutul anilor 1970 când a apărut Dinamo Slatina  si  în  anii 1980 când FC Olt a jucat timp de zece sezoane în divizia A. Situat intre  Piteşti şi Craiova  două dintre cele mai puternice centre fotbalistice din ţară , fotbalul slătinean a fost acaparat de forţa fotbalistică  a celor doua oraşe, forţă dată şi de numele a doi jucători unici. Este vorba de Nicolae Dobrin şi de Ion Oblemenco. In anii de glorie a celor doi , toată  puştimea care juca fotbal visa să  fie ca Dobrin sau Oblemenco chiar dacă recompensele erau mai degrabă simbolice.

Petre Prodileanu alături de o generatie  talenată în care îi regăsim pe  : Cheche,  Ciolca Longin, Velica  samd.

Paradoxal acest fotbal sărac şi nesprijinit de nimeni perioade lungi, a dat fotbalului românesc  jucători care au scris istorie. Chiar dacă au cunoscut gloria  altă parte decât cea în  care au  debutat in fotbal , trebuie  amintit permanent că jucători precum : Ion Oblemenco, Dumitru Marcu, Gheorghe Craioveanu, Mugurel Guşatu, Claudiu Niculescu, Ionel Dănciulescu, Ionut Luţu, Romeo Stancu, Ovidiu Burcă, Mihai Rădut  şamd  au început fotbalul la Corabia  Caracal sau Slatina . Patru dintre ei , este vorba de Ion Oblemenco, Gheorghe Craioveanu, Ionel Dănciulescu şi Claudiu Niculescu  au devenit cei mai buni marcatori ai României.

C S S Slatina . Sus:  Ion Parvulescu, M. Niculescu, V. Georgescu, Fl. Preda, I. Oanta, C. Varse, Fl. Zamfir. Jos : D. Tarcomnicu, M. Niculescu, C. Stanciu, A. Chirita, I. Lutu.

Olt Press – 17 martie 1992.  Primul articol  în presa scrisa despre generația de aur a profesorului Ion Parvulescu.  Avea sa urmeze sute, mii de articole despre  o parte din cei de mai sus. 

E greu să mai scrii ceva despre cei de mai sus. S-a scris atat de mult în ultimele decenii  încat este aproape imposibil să mai adaugi ceva în  plus la biografia foştilor golgheteri. Prin urmare,  scopul acestui articol este să  amintescă  faptul că  fotbalul din această  zonă a ţării, cu sprijinul antrenorilor Petre Prodileanu  ( Corabia ) şi Ion Parvulescu ( Caracal / Slatina ) a dat fotbalului românesc , jucători care au scris istorie,  patru dintre ei au câştigat zece titluri de golgheter al României.

Ion Parvulescu  în mijlocul unei generatii talentate. In imaginea de mai sus îl identificam pe Romeo Stancu , primul din stanga  sus.

•  1966-67  Ion Oblemenco ( U Craiova )            17

•  1969-70  Ion Oblemenco (U Craiova)               19

•  1971-72  Ion Oblemenco  (U Craiova)              20

•  1972-73  Ion Oblemenco  (U Craiova)              21

•  1993-94  Gheorghe Craioveanu (U Craiova)   21

•  1994-95  Gheorghe Craioveanu (U Craiova)  27

•  2003-04  Ionel Dănciulescu (Dinamo)             21

•  2004-05  Claudiu Niculescu (Dinamo)             21

•  2006-07  Claudiu Niculescu (Dinamo)             18

•  2007-08  Ionel Dănciulescu (Dinamo)             21

Anuarul fotbalului 1971-1973 – clasamentul golgheterilor în sezonul 1971-1972

Anuarul fotbalului 1971-1973 – clasamentul golgheterilor în sezonul 1972-1973

Ciocoiu, Luţu, Dănciulescu  in cantonament cu echipa natională  de tineret.

Claudiu Niculescu                                                                                                                                       Ionuţ Luţu

Oltul Slatina 1923-1973

Remember Oltul Slatina

( In partea a doua a materialului veti găsi articole din presa de la inceputul anilor 1970)

Florin Brutaru

Oltul Slatina in turneu in Bulgaria-16 august 1924

După ce ati aflat istoria fotbalului din Corabia si Scornicesti, în editiile următoare vom afla si povestea fotbalului slătinean. România, la începutul anilor 1920. Imediat după sfârsitul primului război mondial, activitatea fotbalistică reînvie relativ repede. În 1919, la Bucuresti, se constituie „Uniunea cuburilor de fotbal asociate”. Trei ani mai târziu, apar cluburi de fotbal si în provincie. Timisoara, Arad, Cluj sunt printre primele orase… La Craiova se pun bazele cluburilor: Rovine, Craiu-Iovan, Grivita si Gladiator. Prima grupare fotbalistică apărută la Slatina a fost „Oltul”. Societatea sportivă „Oltul” Slatina a fost înfiintată la 8 octombrie 1922, afilierea sa fiind confirmată oficial de Federatiunea Societătilor de Sport din România, un an mai târziu la 14 septembrie 1923. A fost prima unitate sportivă a orasului, printre cele mai vechi asociatii sportive din tara, în care au intrat elevi, militari si functionari. Fondatorul societătii sportive „Oltul” a fost căpitanul Mihail I. Mihail. Trebuie mentionat faptul ca în cadrul A. S. „Oltul” existau si sectii de: atletism, bob si schi.

 Polisportivul Mihail I. Mihail 

Căpitanul, ulterior colonelul, Mihail I. Mihail s-a născut la Slatina în anul 1890. Militar de carieră, un polisportiv înnăscut, practica din tinerete atletismul, fotbalul, dar mai cu seamă sporturile de iarnă. În 1924, M. Mihail reuseste să organizeze pe stadionul de fotbal din Zăvoi (astăzi 1 Mai), un meci amical între Oltul Slatina si „Venus” Bucuresti, una din cele mai puternice cluburi din tară în perioada respectivă. Două luni mai târziu, echipa slătineană face prima deplasare în străinătate si sustine prima partida internatională împotriva echipei bulgare Levski Sofia. Un împătimit al sporturilor de iarnă, M. Mihail participă la primul campionat international de schi (9 ianuarie – 7 februarie 1931) la Predeal, alături de echipele: Austriei, Iugoslaviei si Cehoslovaciei, echipa României clasându-se pe locul al treilea. Se bănuieste a fi primul om care a adus prima minge modernă de fotbal la Slatina. A murit în 1962 la Bistrita-Năsăud, la vârsta de 72 de ani.

Oltul Slatina, campioană  regională a Olteniei

Oltul Slatina 1933 . Sus:  foto 1 ( fata ), jos : foto 2 ( spate)

Astăzi pare greu de crezut, dar cea mai puternică echipă din Oltenia, la mijlocul anilor 1920, a fost Oltul Slatina. În editia campionatului regional 1924-1925, într-o serie cu sase echipe craiovene (Craiu-Iovan, Rovine-Grivita, Excelsior, Oltenia, Tinerimea si Generala), echipa slătineană reuseste să se impună si să câstige titlul de campioană regională, miza fiind participarea la turneul final al Campionatului National 1924-1925. În perioada respectivă, echipa campioană a tării se desemna după ce toate campioanele regionale jucau fiecare cu fiecare iar finalista era declarată campioană natională. Jucătorii folositi de campioana regională

Oltul Slatina în editia 1924-1925:  Scherer, Schandar – Cosma, căp. Mihail, Tică Petrescu, Wirs, fratii Huniady, Stoia, Ulmann…s.a.m.d. Oltul Slatina a fost eliminată în primul joc al turneului final de echipa Jahn Cernauti cu scorul de 4-0, titlul de campioana a României a revenit echipei Chinezul Timisoara.

Baza material financiară

Echipa de fotbal era sustinută financiar de Primăria Slatina. Iată ce scria în adresa trimisă primăriei de fondatorul clubului la 4 decembrie 1929: „Avem onoarea a vă ruga să binevoiti a aproba, ca din fondurile culturale, prevăzute în bugetul anului 1929, să ni se aloce o suma oarecare drept subventie pe anul curent, întru-cât, în acest an, contrar anilor trecuti, probabil din eroare, am fost omisi a fi trecuti în bugetul d-voastră. În fiecare an Primăria Slatina ne acorda o subventie de 2 000 la 3 000 lei, în scopul de a da posibilitatea de a putea întretine actualul stadion…” De asemenea, se organiza balul anual, care aducea venituri în valoare de 10-12 mii lei. Echipa fanion a orasului îsi disputa partidele pe teren propriu pe stadionul din Zăvoi, aflat pe acelasi amplasament cu cel de astăzi. Fiind în proprietatea primăriei, acesta găzduia si manifestări culturale.

„Avem onoarea să vă comunicam următoarele: Pe stadionul orasului s-au construit de noi, încă din 1924, cu binevoitorul concurs al Primăriei Slatina, o tribună de lemn si scânduri. Toate serbările scolare, militare si cele cu caracter national au avut loc pe acest stadion. În anul 1928, cu ocazia zilei de 10 Mai, tribuna fiind supra încărcată cu populatia orasului, a cedat rupându-se în mai multe locuri”, scria în aceeasi adresă din decembrie 1929.

„Oltul ” Slatina împreună  cu Sportul Muncitoresc Craiova ( tricouri în dungi ) – 1 iulie 1932. La finalul partidei Oltul Slatina – Sportul Muncitoresc Craiova 0-1.  (Fotografie din arhiva personală  a fostului jucător , Vasile Colonelu ).

Al doilea titlu de campioană  regională

Fiind sprijinită de autoritătile locale, la patru ani de la primul succes, Oltul Slatina reuseste să câstige pentru a două oară titlul de campioană regională, în editia 1929-1930 si participă la turneul final alături de alte 11 campioane regionale. Din păcate, nici de această dată nu reuseste să treacă de primul tur, fiind eliminată de campioana regiunii Timisoara, RGMT, cu 1-0 într-o partidă disputată la Craiova. Aici trebuie precizat faptul că turneul final pentru desemnarea campioanei s-a disputat mai devreme, pentru a da posibilitatea echipei nationale să participe la Campionatul Mondial din Uruguay. Iată lotul folosit de Oltul Slatina la începutul anilor 1930: A. Bălsanu, G. Fota, I. Marinescu, G. Prună, P. Dicu, F. Stroiescu, M. Mihail, M. Klainberg, V. Colonelu, J. Dumitrescu, I. Vasilică, J. Stănescu. În 1930, se desfiintează comitetele regionale si apar cinci ligi împărtite în districte. Este o perioada de căutări organizatorice, în 1931 având loc prima editie a Cupei României. Amintim că sistemul divizionar în fotbalul românesc a fost introdus, la initiativa Federatiei, din sezonul 1932-1933 pentru divizia A, 1934 divizia B si divizia C – 1935. Toate aceste măsuri nu fac altceva decât să crească nivelul competitiv, Oltul Slatina fiind prinsă nepregătită pentru astfel de măsuri si nu o mai regăsim în sistemul divizionar decât în editia 1946-1947. În februarie 1949, se renuntă la Divizia C, care se desfiintează înainte de începerea returului editiei 1948-1949. Esalonul trei al fotbalului românesc îsi va relua activitatea în anul 1957 când se revine la disputarea campionatelor (A, B, C ), sistem toamnă-primăvară.

Progresul Slatina, Aluminiu Slatina

În luna ianuarie 1953, Federatia Română de Fotbal, prin Biroul Comisiei Centrale, publică în ziarul „Sportul Popular”, nr. 2175, din 20.01.1953, stirea prin care obliga regiunile tării să înfiinteze campionate regionale de fotbal. Slatina este reprezentată de Progresul Slatina, care activează în campionatul regional Arges alături de echipe precum: Dinamo Pitesti, Flamura Pitesti, Avântul Stâlpeni, Locomotiva Pitesti, Minerul Câmpulung s.a.m.d. În componenta regiunii Arges intrau actualele judete: Olt, Vâlcea si Dâmbovita. Campionatul regional va functiona până în 1968, an în care se va înfiinta campionatul judetean, înfiintat datorită reorganizării teritoriale a tării. Lotul de jucători din perioada respectivă îi cuprindea printre altii pe: Iancu, Dută – Rizea, Câmpeanu, Malacu, Barbu, Ionită I, Serbănoiu, Ionită II, Mugurel, Ionascu, Bărbulescu, Plesca, Burtică etc. În vara anului 1965, la Slatina se inaugurează Uzina de Aluminiu. Activitătile sportive sunt sprijinite de Uzină si astfel apare Aluminiu Slatina. Între timp, fotbalistii din Pitesti si Craiova, adversari de altădată ai echipei Oltul Slatina, ajung în Divizia A. Prima este Dinamo Pitesti – în 1961, urmează Stiinta Craiova, care promovează în primul esalon în anul 1964. La Slatina, dezinteresul autoritătilor locale face ca totul să rămână la nivel de campionat regional. Iată echipa Aluminiu Slatina care învingea Progresul Băiculesti în primăvara anului 1968, în ultima editie a campionatului regional, cu scorul de 2-1, prin golurile marcate de Badea si Chelaru.

Aluminiu: Dută – Chelaru, Radu Ghe. Dobrescu, Martinescu – Scherer, Stefan – Circa, Puiu Badea, Despa, Purcăroiu.

Începând cu editia 1968-1969, apare campionatul judetean. Desi Slatina este reprezentată de două echipe, Aluminiu si Metalul Slatina, competitia este dominată de fotbalul caracalean, cu a sa generatie de exceptie antrenată de Ion Pârvulescu. În numărul viitor, vom afla povestea echipei trimisă la Slatina la începutul anilor 1970, Gloria Bârlad, precum si parcursul de neuitat al lui Dinamo Slatina.

Aluminiul Slatina 1969.  Sus : Munteanu, N. Iancu, Dobrescu, Ghe. Radu, Răduinea, Purcăroiu

Jos: Chelaru, Puiu, Ardeleanu , Gurău, Martinescu, Circaa

După reforma administrativă din 1968, fiecare judet îsi organizează propriul campionat de fotbal. Câstigătoarea competitiei urmează, fie să reprezinte judetul la meciul de baraj pentru a promova în Divizia C, fie să promoveze direct. Orasul resedintă participa în prima editie a campionatului judetean cu Aluminiu Slatina. În editia a doua, Slatina este reprezentată de doua echipe: Aluminiu si Metalul, fără rezultat însă. Desi un oras cu potential, mai ales după inaugurarea Uzinei de Aluminiu, Slatina nu reuseste să-si impună propria echipa în sistemul divizionar. Editiile 1968-1969 si 1969-1970 sunt câstigate de reprezentanta fostului judet Romanati, Răsăritul Caracal.

După două participări modeste în judet, la Slatina este adusă echipa de fotbal Gloria Bârlad. În presa locală apar informatii în acest sens, iubitorii fotbalului asteaptă cu nerăbdare noul proiect. Iată ce se scria în ziarul „Oltul” nr. 762 din 5 VIII 1970. „Începând cu sezonul competitional 1970-1971 va activa la Slatina, în Divizia C de fotbal, o echipa reprezentativă a orasului. Iubitorii sportului slătinean asteptau de multa vreme o astfel de veste. Formatia care va reprezenta orasul nostru este fosta divizionară B Gloria Bârlad, ce va purta de aici înainte numele de «Gloria» Slatina. Zilele acestea, Consiliul Judetean de Educatie Fizică si Sport, împreună cu Consiliul Orăsenesc, va definitiva măsurile organizatorice, lotul echipei, transferurile de jucători, sediul formatiei etc.” Trebuie precizat faptul că în campionatul judetean, editia 1970-1971, Slatina participa cu nou înfiintata Oltul Slatina, o echipa formată din jucători de la fostele Metalul, Aluminiu si Constructorul. Echipa reprezentativă a orasului „Gloria” Slatina începe seria meciurilor amicale, cu jucătorii în mare parte localnici cum ar fi: Miu, Sherer, Anghel, Ghe. Radu, Guse, Ispas plus câteva transferări: Spinghel (Electroputere), Stana (Dinamo), Predut (Bals), Zdrenghea (FC Arges), Ion Marin (Dacia Pitesti). Lotul este completat cu bucuresteni, veniti împreună cu prof. Ion Cotrut, antrenorul echipei. Iată lotul de jucători: Miu, Spinghel, Stana – Sherer, Anghel, Ghe. Radu, Samoilă, Dumitriu, Stefan, Stănescu, Chiser, Tita, Dumitrascu, Soiman, Muresan, Zdrenghea, Fiulei, Guse, Ispas, Predut, Mitroi, Petre Nicolae, Ion Marin.

Primul meci de Divizia C, la Slatina după 22 de ani

La 23 August 1970, zi importantă pentru romani în perioada respectivă, se dă startul editiei 1970-1971 la fotbal în Divizia C. Noua grupare evoluează în seria a IV-a, o serie din care mai fac parte: Chimia Râmnicu- Vâlcea, FC Caracal, Progresul Corabia, Autobuzul Bucuresti s.a.m.d. La Slatina, echipa locală „Gloria” întâlneste în prima etapă, în prezenta a 1 500 de spectatori, conform presei locale, echipa bucuresteană Sportul TMB Bucuresti. Lipsa de omogenitate, timpul relativ scurt de pregătire, fac ca echipa gazdă să debuteze cu stângul în noua competitie. Oaspetii câstigă cu 2-1. O partidă tensionată, în care mijlocasul Vasile Zdrenghea de la Gloria, a fost eliminat în minutul 30, pentru lovirea adversarului fără balon. Golul slătinenilor este marcat de jucătorul sosit de la Progresul Bals, extrema dreaptă Alex Predut. Iată prima formulă de echipă trimisă în teren în prima etapa.

Gloria Slatina : Miu – Sherer, Radu, Anghel, Dumitrascu (Guse) – Soiman, Zdrenghea – Predut, Stănescu, N. Petre, Fiulei.

Alte rezultate 1970-1971 :

Gloria Slatina – Unirea Dragăsani 1-0

( Predut’8 )

Gloria Slatina : Spinghel – Muresan, Samoilă, Stefan, Zdrenghea – Dumitrascu, Soiman – Predut, Rădulescu , Marin, Fiulei ( Guse ). Antrenor : Ion Cotrut

Unirea Dragasani : Vătăsescu – Ută, Iancu, Comoras, Mihai –  Ilie Marin, Moise – Onea, Oprea, Brandus, Zăvoianu. Antrenor  : Nicolae Mihai.

Fotografii  realizate   în  octombrie 1972 cu prilejul aniversării a 50 de ani de la  înfiintarea primei asociatii sportive în Slatina. Sus ,fostii jucători din anii 1950 si 1960. Jos, fostul jucător Toras este premiat pentru intreaga activitate.

În prima parte a sezonului de debut, echipa are un parcurs neasteptat de slab. Antrenorul Ion Cotrut este demis, soseste la echipa antrenorul Stefan Vasile. În februarie 1971, la sediul clubului, a avut loc o analiză a parcursului slab din prima parte a campionatului. Sunt acuzati că nu acordă suficientă atentie procesului de pregătire la antrenamente unii jucători, printre care: Stana, Muresan, Stefan, Ion Marin. În schimb, sunt evidentiati: Spinghel, Rădulescu, Predut, Zdrenghea si Chitu. Apar jucători noi: E. Stanciu (Progresul Bals), Onofrei (Slobozia), Knal, Moarcăs (Făgăras), fratii Niculescu, Profir s.a.m.d. Gloria Slatina termină sezonul la trei puncte de retrogradare, într-o competitie câstigată de Chimia Râmnicu Vâlcea, la mare luptă cu FC Caracal.

Gloria Slatina  devine Oltul Slatina

În sezonul 1971-1972, Divizia C se modifică, se trece de la 8 serii a câte 16 echipe la 12 serii a câte 14 echipe. Oltul face parte din seria a VI-a. Apar echipe noi cum ar fi: Flacăra Moreni, debutanta Rapid Piatra-Olt, Muscelul Câmpulung s.a.m.d. Pentru a evita parcursul dezastruos din editia precedentă, se iau câteva măsuri organizatorice. La propunerea lui Ion Diaconu, metodist în cadrul C.J.E.FS., echipa Constructorul fuzionează cu Gloria si astfel devine Oltul Slatina. Se fac modificări la lotul de jucători. De la Constructorul sunt legitimati: Ion Purcăroiu, care va deveni golgheterul echipei, Circa si Bold. Urmează : Mănică (Dacia Pitesti), Rizea (Turnu Măgurele), Bidi (Târnăveni), Andrei (Autobuzul), Ion Ciocioană (Minerul Motru), Puiu si Lucian Martinescu. Conducerea tehnică este asigurată tot de Stefan Vasile, antrenorul care a reusit promovarea în Divizia A cu FC Arges. Încet, încet, echipa slătineană devine una din cele mai puternice grupări din serie. Editia 1971-1972 a fost o dispută permanentă între Flacăra Moreni si Oltul Slatina. Debut cu dreptul de data aceasta… În prima etapă a editiei, Oltul Slatina câstigă în deplasare în fata echipei Dacia Pitesti prin golurile marcate de Rădulescu si Purcăroiu. Iată formatia aliniată la startul campionatului.

Oltul: Stana – Mănică, Onofrei, Rizea, Martinescu – Stanciu, Chitu – Purcăroiu, Rădulescu, Circa, Predut.

Jucători folositi 1971-1972 , in ordinea aparitiilor pe teren ( vezi mai jos ): Onofrei – 26 jocuri, Stanciu – 24 , Purcăroiu, Predut, Spinghel – 22, Rădulescu –  21, Pancu –  17, Puiu Martinescu, Bold – 16, Mănică – 15, Rizea 14, Tudor , Lucian Martinescu -13, Guran, Andrei – 11, Circa – 9, Ciocioană, Bidi – 8, Pană, Iancu – 4, Stana -2, Bănulescu , Popa -1.

Anuarul fotbalului romanescu 1971-1973 – Petre Gaţu

Seria a IV-a este câstigată de Flacăra Moreni, Oltul Slatina clasându-se pe locul 2 cu 38 de puncte. Atacantul Purcăroiu este golgheterul echipei, cu 12 goluri, si împreună cu Predut (9 goluri) devin principalii marcatori ai echipei.

Alte rezultate 1971-1972:

Dacia Pitesi – Oltul Slatina 1-2

( Purcaroiu’17’45 / Ionescu’83 )

Dacia Pitesti: Tudor  –  Gorgoi, Stancu, Tintaru, Musat – Ionescu, Stefănescu –  Cătusanu ( Pană), Farcas, Carciumărescu, Marin Gheorghe.

Gloria Slatina : Stana  –  Mănica, Rizea, Onofrei, Martinescu – Stanciu, Chitu – Purcăroiu, Rădulescu, Circa, Predut.

Oltul Slatina – Metalul Mija 2-0

( Purcăroiu’6, Rizea’55 )

Oltul Slatina : Spinghel – Manica, Rizea, Onofrei, Martinescu – Stanciu, Chitu, – Predut, Rădulescu, Purcăroiu, Bold ( Circa ). Antrenor : Stefan Vasile.

Metalul Mija : Radu – Capoianu, Enache, Florea, Bociu – Visalom, Minculescu – Iliescu, Iacob, Cucu, Casandra. Antrenor : Pavel Bădulescu.

50 de ani de la înfiintarea Asociatiei Sportive „Oltul” Slatina 

Câstigătoarea seriei, Flacăra Moreni, ratează accesul în Divizia B, în dispută cu Gloria Buzău, într-un turneu Play-off, într-o grupă din care mai făcea parte Electronica Obor Bucuresti si astfel Oltul nu reuseste să scape de echipa dâmboviteană.

Octombrie 1972 . Printre manifestarile dedicate implinirii a 50 de ani de la  înfiintarea primei asociatii sportive în Slatina a vut si o  întalnire  între echipele anilor 50 si 60.

Aici trebuie precizat că echipele de Divizia C, câstigătoare, participau la un mini turneu în trei si promova în Divizia B numai echipa care se clasa pe primul loc în grupă. La Slatina, în săptămâna 22-29 octombrie 1972, se sărbătoresc 50 de ani de când căpitanul M. Mihail a înfiintat A.S. „Oltul’’ Slatina.
Timp de o săptămână au loc manifestări sportive la care participă fosti si actuali sportivi care au evoluat în cadrul Asociatiei Sportive „Oltul”. De asemenea, cu acest prilej, se deschide si o expozitie sportivă.
În aceeasi perioadă, mai precis la 25 octombrie 1972, la Pitesti, are loc evenimentul anului. FC Arges, partenerul de competitie din anii ’50, joaca în Cupa Campionilor Europeni cu celebra echipă spaniolă Real Madrid.
Prezenta marelui Nicolae Dobrin face ca echipa pitesteană să aibă simpatizanti în toata tara si la Slatina fiind forte multi suporteri ai echipei FC Arges.

Oltul Slatina 1968 , Sus: Chelaru, Sherer, Răduinea, Puiu Ştefan, Guran, Dobrescu , Ion Cretea, antrenor

Jos : Ghe. Marin, Martinescu, Purcăroiu, Ene, Circa, N. Iancu

În editia 1972-1973, Oltul Slatina începe sezonul cu Florian Alexandru pe banca tehnică si cu jucătorii: Spinghel, Ghe. Ilinca, Pârvulescu – Mănică, Iancu II, Onofrei, Bold, Stanciu, Puiu Martinescu, Predut, Iancu I, Purcăroiu, Marin, Rizea, Lucian Martinescu, Bidi, Ciocioană. Echipa devine o echipă bine sudată, bine asezată în teren si presa locală semnalează acest lucru. Sunt evidentiati: Ion Purcăroiu, Iancu I si Predut, golgheterii echipei, Marin Bold – omul cu resurse fizice nebănuite, fundasii centrali Onofrei si Rizea, Eugen Stanciu – un joc fin de evidentă clasă, portarul Spinghel – sigurantă pe linia portii s.a.m.d.
Echipa se situează permanent între primele echipe, editia de fată fiind o editie disputată în trei: Flacăra Moreni, Oltul Slatina si Dacia Pitesti. În partea a doua a campionatului, antrenor la echipă a fost numit fostul portar din campionatul regional Costel Dută.
Desi rivali, Flacăra Moreni si Oltul cad la întelegere în ultima partidă si slătinenii câstigă partida de la Moreni cu 2-1, prin golurile marcate de Stanciu si Marin. În oras se zvoneste că Divizia B îsi măreste numărul de echipe si locul al doilea s-ar putea să fie cu noroc.

Câteva rezultate în campionat:

Oltul Slatina –  Progresul Corabia  4-0

( Iancu I’24,’49, Purcăroiu’77,’89 )

s-au remarcat :Onofrei, Iancu I, Iancu II, Preduţ, Purcăroiu, şi portarul Spinghel de la gazde, Stamin de la oaspeţi.

Chimia T. Măgurele – Oltul Slatina 1-1

( Cianguru’32 / Purcăroiu’62 )

Jucători  folositi in 1972-1973,  in ordinea aparitiilor pe teren ( vezi mai jos ) : Stanciu, Bold, Predut, Purcăroiu, Onofrei – 25, Puiu Martinescu – 23, Bidi – 17, Iancu I – 16, I. Marin – 14, Ciocioană – 12, Ghe. Iancu, Rizea, Matei – 11,  Jianu – 9, Spinghel, Lucian Martinescu  -8, Cene , Pană- 7, Mănică, Ion  – 5, Ghe.  Marin- 4, Pârvulescu – 3, Guran, Ilinca – 2, Nicolescu, Filipescu,Dogaru,  Niculescu, Popa – 1

Anuarul fotbalului romanescu 1971-1973 – Petre Gaţu
Competitia este câstigată tot de Flacăra Moreni, echipa slătineană se clasează pe locul doi, locul trei – Dacia Pitesti. În vara anului 1973, zvonul devine certitudine, în sezonul 1973-1974, Divizia B, trece de la două serii a câte 16 echipe la trei serii a câte 18 echipe si astfel promovează direct în esalonul secund Flacăra Moreni si Oltul Slatina. În numerele viitoare vom afla frumoasa poveste a echipe Dinamo Slatina.

Oltul – 30 iulie 1970.  In presa locală  apare primul articol despre echipa Gloria Bârlad. Incepând cu editia 1970-1971 echipa moldoveană  se va muta la Slatina si se va numi Gloria Slatina.

Oltul – 7 aprilie 1970

Oltul – 8 august 1970

Oltul – 25 august 1970

Oltul – 14 august 1970

Oltul  – 15 septembrie 1970

Oltul – 10 octombrie 1972

Oltul – 31 octombrie 1972

Oltul – 14 noiembrie 1972

Oltul – 24 octombrie 1972

Oltul – 19 iunie 1973

Oltul – 24 aprilie 1973

Oltul – 24 aprilie 1973

Oltul – 17 aprilie 1973

Recolta Stoicăneşti

 Stoicăneşti este o localitate situată în  sud- estul judeţului  Olt la 10 km distanţă de oraşul Drăgăneşti  şi la 50 de km distanţă de oraşul de reşedinţă  al  judeţului Olt. In perioada 1968-1972  în  ţară, s-au organizat şi dat  în folosinţă primele ciupercării. Din presa de specialitate aflăm că în  România primele ciupercării au fost inaugurate la Arad, Făgăraş, Stoicăneşti –Olt  şi Bucov – Prahova. Stoicaneştiul din perioada respectivă  dispunea de : ciupercărie, carmangerie plus  societatea  agricola I A S Boianul  unde lucrau sute de oameni. Toate funcţionau  în  cadrul C A P –ului condus de Dumitru Tudose unul din cei mai puternici oameni din judeţ din perioada respectivă  şi susţineau financiar printre altele : echipa de fotbal şi ansamblul artistic.

Recolta Drăgăneşti devine Recolta Stoicănesti.

Recolta Stoicanesti –  1979 : Sus : Andrei, Cârstea, Florescu, Ciobanu, Răduţ ( mijloc ). Jos : Rotaru, Cioabă, Mihalache,  Zăvelcă

Echipa de fotbal din Stoicăneşti este o echipă de tradiţie din judeţul Olt. Recolta , este un  nume cât se poate de sugestiv mai ales pentru zona rurală şi a  apărut ca etichetă sportivă  începând cu anii 1950 când la nivel naţional se constitute asociatia sportivă ‘’Recolta’’. Asemeni multor localităti, la Stoicănesti se joacă fotbal probabil din perioada interbelică. In materialul de faţă  aflăm  povestea  echipe Recolta Stoicănesti  începând cu sfârsitul anilor 1950.

In vara lui 1959, Recolta Drăgăneşti devine Recolta Stoicănesti şi apare pentru prima dată în campionatul regional Argeş în ediţia 1959 – 1960 când numărul de echipe creşte de la : 1 serie cu 13 echipe în ediţia 1958-1959,  la 2 serii X 14 .Comuna Drăgăneşti este reprezentată de „Oltul” Drăgăneşti.  Din ziarul „Secerea şi ciocanul „ care apărea în regiunea Argeş în perioada respectivă aflăm că „ La  4 iulie 1959  începe barajul de promovare în campionatul regional ediţia 1959-1960. Participă următoarele echipe : Dinamo Drăgăşani, Avântul Horezu, Recolta Drăgăneşti ( Stoicăneşti ), Oltul Slatina, Progresul Topoloveni, Flacăra Costeşti, Textilistul Piteşti, Unirea Potcoava, Minerul Câmpulung, Vointa Curtea de argeş „.

Echipele : Oltul, Victoria Slatina, Rapid Piatra Olt şi Recolta Stoicăneşti sunt repartizate în seria a II a alături de echipele din Vâlcea, primele jocuri le dispută la Drăgăneşti. Ca jucători evoluau : portarul Negru, jucătorii de câmp : T. Piţigoi, Toloş, Roşu, Jugănaru, Luca, Mihalache, Bobaru, Militaru, Rogojinaru  Ediţia de debut este încheiata apărea pe locul 10 cu 25 de puncte .

In campionatul regional Recolta Stoicănesti evoluează  9 sezoane,

1972 – Recolta Stoicanesti  – Sus : P. Ardeleanu ( antrenor ), Barabaş, – Florescu, Ciobanu, Rotaru, Dogaru, Puiu Marin, M. Tutunaru ( viceprimar ). Jos : D. Tutunaru, Mihalache, Voinea, Stirbu.

Campioană judeţeană în 1971-1972

Primul succes al echipei îl înregistrăm în octombrie 1968 când Recolta a fost la un pas de şaisprezecimile Cupei României . După ce a trecut de Progresul Corabia la lovituri de departajare , echipa din Stoicăneşti a fost eliminată de Electroputere Craiova cu 2-1 După aproape un deceniu de campionat regional, în 1968-1969 odată cu împărţirea teritorială a ţării după modelul sovietic  are loc prima ediţie a  Campionatului Judeţean Olt. Primele două campionate au fost câştigate de F.C. Caracal cu a sa generaţie de aur din care amintim doar pe  Mincioagă şi  Marcu şefi de promoţie. La  începutul anilor 1970 a urmat  rivalitate permanentă  între Recolta Stoicăneşti şi Metalul Slatina.

Va prezentăm echipele folosite în  partida susţinută la 26 aprilie 1970, în  returul ediţiei 1969-1970 şi câştigată cu 3-2 de slătineni. Au marcat :  Vinţă, Burdulea  şi  Dincă  pentru Metalul,  Cioabă şi Pantilie pentru Recolta.

Metalul Slatina : Ene – Tomescu, Gurlui, Despa,Burdulea – Basarab, Rogojinaru –  Vinţă, Dumitru, Gherlan, Dincă.

Recolta Stoicanesti : Ciobanu – Popescu, Grosu, Rotaru, Joiţa – Matei, Toloş –  Florescu, Nicolescu, Pantilie, Cioabă.

In ediţia 1971-1972 titlul de campioană judeţeană a revenit echipei Recolta Stoicăneşti după o dispută cu Metalul Slatina şi F.O.B. Balş. A fost o reuşită contestată de cei de la Metalul Slatina. Pentru desemnarea campioanei  judeţene s-a organizat o partidă de baraj la Stoicăneşti. Au câştigat gazdele cu 4- 1 şi astfel au reprezentat judetul Olt la barajul de promovare în  Divizia C împotriva campioanei judeţului Teleorman, Tractorul Troian.

Recolta Stoicanesti . Sus : Pitigoi ( antrenor ), Zăvelca,  Dogaru,  Răduţ, Matei, Grosu, Florescu.  Jos : Negru, Voinea, Mihalache, Croitoru, Rotaru, Andrei, Cioabă, Ciobanu.

Prima comuna in divizia C ?

După o dubla manşe 1-2 în deplasare, 2-0 acasă , echipa din Stoicăneşti reuşeşte promovarea în eşalonul trei al fotbalului românesc. A fost o surpriza pentru majoritate celor implicaţi în fenomen la vremea respectivă. De altfel, chiar circula vorba că Recolta Stoicăneşti şi Unirea Tomnatic ar fi primele  echipe de comună din divizia C. Artizanii acestei promovări au fost : Ciobanu  –  Matei,Grosu, Rotaru, Cârstea ,  Florescu, Mihalache, Răduţ, Voinea, Piţigoi, Andrei, Cioabă.  Un aspect inedit al acestui succes îl reprezintă faptul ca toţi componenţii echipei erau localnici. Astăzi, acest lucru  este imposibil, aria de selecţie în  zona rurală aproape că nu există. In « Oltul » din 4 iulie’72 scria

‘’Acum două zile peste 400 de stoicăneşteni au însotit in 14 maşini, pe sportivii care ii reprezintă la această importantă confruntare. Fotbaliştii noştri au pierdut cu 1-2 . In retur Recolta a câştigat cu 2-0 şi astfel au promovat în eşalonul trei al fotbalului nostru. Un merit deosebit alaturi de jucători il are şi Dumitru Tudose preşedintele C.A.P., Dumitru Prunăpreşedintele consilului popular, precum şi profesorul Tudor Pitigoi director al şcolii generale din Stoicăneşti antrenorul formatiei ».

Fază din partida Recolta Stoicanesti – Dacia Pitesti . Mihalache ( dreapta ) urmareste balonul trimis in bara si inscrie al doilea gol al partidei

De la baraj la retrogradare

Dupa promovare, lotul este cpmpletat cu : Alex Marinică ( IMGB ) –  Zamfir, Barabaş , Joiţa, Jumugă, Rădoi, Dogaru, Tunaru, Pantelie ( toţi Drăgăneşti ).

Recolta debutează în  divizia C în august 1972  împotriva echipei Progresul Corabia. Echipa din Stoicaneşti a reuşit să se impună cu 3-1 prin golurile marcate de Mihalache, Pantelie şi Dogaru. Pentru a afla cat mai multe din perioada respectivă stăm de vorbă cu Sandu Mihalache ( foto ), unul din cei mai buni jucători de la începutul anilor 1970,  care va rămâne în  istoria echipei ca fiind primul marcator al echipei  în sistemul divizionar

« Imi face placere sădiscut despre perioada de început a mea ca sportiv. Eram unul din cei mai tineri din echipă. Am pierdut la ei in tur cu 2-1 iar în retur am câstigat cu 2-0,  am marcat eu si cu Andrei. Am fost sustinuti de toata lumea din comuna. Eram angajati la CA P, unii  la ciupercarie , altii  la carmangerie. La  ora 11 plecam la antrenament şi la ora 14 reveneam la servici, mai tarziu am fost scosi definitiv din productie . Cantonamente nu se făceau , nu am stat în cantonament , decât pentru partida pentru baraj. Era de fapt o casa nationalizata  în care am fost cazati câteva  zile pentru pregatirea jocului cu Troianul».

Chiar dacă  debutează cu succes în divizia C,la sfarşitul editiei 1972-1973, echipa din Stoicăneşti termină  competiţia pe un loc retrogradabil. FRF schimbă regulile jocului. Se măreşte numărul echipelor şi astfel Recolta Stoicăneşti şi Textilistul Piteşti  răman în continuare.

Locul patru  în editia 1973-1974.

Timp de douăzeci de  ani , echipa din Stoicăneşti a fost o prezenţă constantă în eşalonul trei al fotbalului românesc. Cea mai bună  performanţă  a fost locul patru ocupat in ediţia 1973-1974. A fost un sezon de excepţie

In amintirea acelor vremuri vă prezentăm echipa care a învins cu 2-1 prin golurile marcate de Chiriţă şi Florescu, echipa teleormaneană  Rova Rosiori.

Recolta : Martinescu – Dogaru, Niculescu, Minulescu, Puiu –  Chiriţă, Florescu –  Rădoi, Andrei, Voinea  ( Rotaru) , Cioabă.

Chiar dacă era reprezentanta unei zone rurale, Recolta a creeat cararctere, oameni deosebiţi  care mai târziu au devenit elemente de baza ale societaţii. Amintim aici pe  : Tudor Pitigoi, Doru  Rădoi , Romeo Minulescu , Chirită  profesori de sport . Rădoi a jucat şi la Minerul Motru si la Rapid pe vremea cand antrenor la echipa bucuresteană era Ion Motroc . Iată ce işi aminteste fundaşul central Minulescu despre perioada respectivă «  Am fost legitimat la Recolta la începutul  sezonului 1973-1974 . Sunt originar din Drăgăneşti , acolo am început fotbalul. La Stoicăneşti am jucat pana în 1979, fiind si profesor de sport  la scoala din localitate, dar si datorită evolutiei mele ca jucător am avut un cuvant greu de spus în cadrul comunitatii. Eram o echipa respectată  în competitia la care participam. Banii necesari intretinerii echipei veneau de la C A P, eram sustinuti , atât financiar cât si moral de toată  comuna » 

Dacă astăzi o prezenţă în eşalonul trei , necesită  cheltuiel uriaşe pentru o comunitae precum Stoicăneştiul, pe vremuri, jucătorii care formau lotul erau majoritatea din comună sau din imprejurimi. Din echipa prezentată mai sus doar portarul Martinescu ( Videle), Chiriţă ( Tăndarei ) şi fundaşul Minulescu ( Drăgăneşti ) nu erau localnici.

In anii 1980 , pe la Stoicăneşti au trecut nume importante , Caracalul fiind principala sursă. Amintim  aici ca jucători pe : Nicu Florescu ( actualul antrenor ), Marian Stuparu ( fost la FC Argeş , Progresul Bucuresti, Energia Slatina ) , Nicu Creţu, Ion Năuiu, Mircea Roşca, Gore Barbulescu, Mugurel Guşatu ( viitorul golgheter al lui Poli Timisoara  ) toti  FC Caracal. Ca antrenori pe Victor Niculescu , fostul fundaş dreapta al Universităţii Craiova, Costel Duţă cel care a promovat Oltul Slatina in B , Pepi Ardeleanu,  Gheorghe Fărămus samd.

Galeria echipe Recolta Stoicanesti  înainte de  începeea partidei Recolta – Metalul Slatina , joc pentru desemnarea Campioanei Judetene. La partidele echipei asistau si soldatii venit la muncile agricole.

Mugur Guşatu la Stoicaneşti

Sfarşitul anilor 1980 , mai precis editia 1989-1990 va rămane în memoria iubitorilor fotbalului ca fiind ediţia în care la Stoicaneşti a jucat un tur de campionat  Mugur Guşatu, viitorul jucător al lui Poli Timisoara şi al echipei olandeze Heerenveen unde a fost coleg cu celebrul Ruud Van Nisterlooy.

In vara lui 1989 echipa pleacă  în cantonament la Herculane în următoarea componenţă : Matei Brăgaru (antrenor principal si jucător ), Ion Rotaru (antrenor secund), jucători : Ciubuc, Militaru –  Roşca, Creţu, Nistor, Dinu, Pătruna, Brăgaru, Năuiu, Păunaş, Nicolescu, Sfetcu, Dincă, Guşatu. Pentru a va edifica asupra formulei de baza  vă prezentăm echipa care a învins cu 4-0  Petrolul Stoina  în  primăvara lui 1990 prin golorile marcate de Dinu 2, Nistor si  Păunaş.

Recolta : Ciubuc – Roşca, Nistor, Creţu, Dinu – Brăgaru, Păunaş, Năuiu ,Nicolescu –  Sfetcu, Dincă.

Problemele financiare, specifice de altfel perioadei de după  revoluţie încep să-si pună  amprenta asupra evolutiei echipei Recolta si doi ani mai tarziu echipa retrogradează.

 ‘’Nu numai pentru noi dar şi pentru iubitorii fotbalului din judet se pune  întrebarea : cum a ajuns această  formatie ( una dintre  cele mai vechi din tara care activeaza la sate, care  împlineşte anul acesta două  decenii de prezenţă  în  eşalonul trei )  într-o asemanea situatie ? După  desfinţarea C.A.P. nu a mai fost sprijinită  de nimeni’’

Olt PRESS 30 iunie 1992

O întrebare care a rămas   fără răspuns. Recolta Stoicănesti termină campionatul pe locul 14 cu 14 p. si astfel după  douăzeci de prezenţe în divizia C retrogradează. Trebuie menţionat că acest lucru se datorează  si faptului că divizia C se reorganizează. Se trece de la 12 serii a cate 14 echipe la 4 serii a cate 20.

După  39  de ani, al doilea titlu de campioana a judetului Olt. 

Aventura echipei Recolta  în divizia C a durat  20 de ediţii consecutive. Disparută caţi-va ani buni,  Recolta Stoicăneşti a renăscut precum pasarea Phoenix, odată cu venirea la conducerea comunei a tânarului Marius Prioteasa, ales in funcţia de primar la alegerile din 2008. Beneficiind de un sprijin total din partea primăriei , Recolta reuşeşte să câştige faza judeţeană a Cupei Romaniei două ediţii la rând, precum şi titlul de campioană judeţeană în editia 2010 – 2011 si să reprezinte  judetul Olt in barajul de promovarea in Liga a III a.  Chiar dacă a  pierdut cu 1-0 partida contra echipei Damila  Măciuca, se cuvine să amintim lotul de jucători care au susţinut barajul pe fostul stadionul  Electroputere.

Recolta : Toloş –  Vezeanu, I. Zorzoliu, M. Zorzoliu, Baciu, Ciobanu, Zamfir, Dincă, Obreja, Ristea, Andrei., M. Popa, Păun, Coman, Streche. Antrenor Marian Florescu ( foto ).

 

 

FC Olt – 1980 ( foto )

 

FC Olt pe vechiul stadion: „Viitorul”. Sus : M. Lică, P. Petre, Al. Nicolae, Ghe . Soarece, M. Leac, Ghe. Iamandi, L. Martinescu, A. Mincu. Jos : C-tin Prepeliţă, I. Ciocioană. V. Piţurcă, M. Nedea, I. Anghel, C-tin Mincu, S. Iovanescu, C -tin Ardeleanu – antrenor principal

Revista presei – Progresul Corabia

Progresul Corabia

Progresul Corabia 1980 . Sus :  Mitroi, Stefan, Bănulescu, Velica, Popescu, Cîrciumaru, I. Bîrţan, Tudorache, Grecu. Jos : Maereanu, Mialţu, V. Bîrţan, Dincă , Ciolca, Băbălău,  S. Vlad.

Corabia este un oraș din județul Olt,  România, port la Dunăre. Are o populație de aproximativ 20.000 locuitori. În Corabia s-au născut actorul și fostul director al Teatrului Național din Craiova, Emil Boroghină , golgheterul Universității Craiova, Ion Oblemenco şi  hanbalista Cristina Vărzaru. În prezent, stadionul din Corabia poartă numele lui Ion Oblemeco, nume schimbat acum câțiva ani din „Progresul”. In editia 2010 – 2011 după  numai trei etape, Progresul Corabia a fost retrasă din campionat.

Progresul Corabia a intrat în istoria fotbalului romanesc ca fiind echipa care i -a lansat spre marea performanţă   pe fostul golgheter al României Ion Oblemenco şi pe Constantin Deliu fost jucător, antrenor şi preşedinte la Universitatea Craiova. Antrenorul care a contribuit decisiv la descoperirea celor doi a fost Petre Prodileanu ( foto stânga ).

Cea mai buna performanţă  din istoria echipei Progresul a fost calificarea in optimile Cupei Romaniei ediţia 1976-1977. În anii ‘60 fotbalul din judeţul Olt este reprezentat la nivel de divizia C de Progresul Corabia . Oraşe mult mai mari precum : Slatina şi Caracal nereuşind să menţină o echipa în eşalonul trei al fotbalului.

De-a lungul timpului echipa s-a mai numit : Tractorul  şi Dunarea Corabia. Progresul Corabia apare pentru prima data în  sistemul divizionar în ediţia  1956 în  divizia C alături de echipe cum ar fi : Dinamo Piteşti, C.F.R. Bucureşti, Metalul Constanţa ş.m.d. termină  campionatul pe locul 4 .

 

Progresul Corabia – Old boys 1992 . Sus : Velea, Ene, Neacşu, Oblemenco, Drăghia, Agape, Bulică , P. Prodileanu Jos. Spinghel, Magargiu, Sarpe, Stere, Baciu, Nicolaescu

O evolutie foarte bună a echipei Dunărea şi în sezonul 1957-1958. Din cotidianul « Sportul’’  aflăm că în ediţia respectivă  antrenorul Petre Prodileanu îi promovează pe tinerii : Neacşu ( n. 1938 ), Florea şi Agape ( n 1939 ) trei jucatori care vor deveni reprezentativi pentru fotbalul din Corabia. Dunărea termină  campionatul pe locul 6, seria este câştigată de Stiinta Craiova . Pentru a vă edifica asupra formulei de bază a echipei corabiene de la mijlocul anilor 1960 vă oferim echipa Tractorul Corabia care a invins Siderurgistul Hunedoara  cu 3-0 prin golurile marcate de :  Popescu’4, Bulică ’23 si  Oblemenco’30 .

Tractorul : Asănică – Agape, Nicolescu, Magargiu – Neacşu, Ristea  Ene, Bulică, Popescu ( Kovalski ), Oblemenco, Sarpe.

Progresul Corabia 1976  ( inaintea partidei din Cupa Romaniei cu Rapid Jibou ) Sus : Mialţu, Aipu, Căpraru, Sâia, Maereanu, Dincă, P. Prodileanu . Jos : Pârvu, Velica, Stoian, Preda, Tudorache.

Douăzeci de ani mai târziu, generaţia lui Renato Popa, Tăgârţă, Beşcucă, Ciucă, Grecu, Fl. Popescu, H. Vladu conduşi de această dată de unul dintre cei mai buni fundaşi centrali din istoria fotbalului corăbian, veteranul Petre Maereanu devenit sef de orchestră după retragerea lui Dumitru Mialţu a fost la patru puncte de promovare. În ediţia 1988-1989, după un parcurs ireproşabil, Progresul, avându-l pe banca tehnică de fiul Corabiei, Ion Oblemenco, termină ediţia pe locul doi, cu 38 de puncte, în spatele echipei Constructorul Craiova – 42 de puncte, care promovează în B.

Progresul Corabia – Roşiori de vede  ( in Cupa Romaniei cu Automatica Bucuresti ) Sus: Viorel Uţă ( conducator), P. Dincă , Mialţu, Sâia, Tudorache , Velica, Ilie Nicolae, P. Prodileanu . Jos : Nica, Maereanu, Stoian, Aipu, Căpraru.

Dacă vrei să afli cât mai multe informaţii despre perioada de aur a fotbalului corăbian, pătrunderea in optimile Cupei României, trebuie neapărat să intri în arhiva „Olt fotbal de la a la z”  (12 august 2012 )  şi să cauţi articolul ” Progresul Corabia”-

Mai jos vă oferim articole din presa vremii care amintesc de echipa de fotbal „Progresul” Corabia

Oltul – 29 septembrie 1970

Oltul -10 octombrie 1972

Oltul – 29 mai 1973

Oltul – 22 august 1973

Oltul – 7 august 1973

Oltul – 18 septembrie 1973

Oltul – 25 septembrie 1973

Sportul – martie 1977

Oltul – 29 mai 1984

Oltul – 17 aprilie 1984

Revista presei- fotbalul caracalean.

S. M. Caracal 1985 . Sus:  I. Uţu (antr. principal ), Dobrovolschi (organizator), Roşca, Stangaciu, Dicuţ, Mitran, Tanasoglu, Bărbulescu, St. Cheranoiu (antr. secund) Jos : Niţu, Nedelcu, Năuiu, Petrescu, Barbu, Creţu, Plotoagă, Vişan

Povestea sportului caracalean începe în anul 1924 odata cu infintarea a.s, „Rasaritul Caracal „. Printre membrii fondatori ai acestei asociaţii sportive s-au numărat: Mircea Botoi, Gheorghe Dumitrescu, Tudor Voiculescu, Ştefan Săndulescu, sustinuti de câţiva oameni cu posibilităţi financiare, printre care: Stavarache Borcescu, Ionică Brătăsanu sau Tudor Popescu. În 1964, vom înregistra prima  mare performantă a fotbalului caracalean, calificarea in şaisprezecimile Cupei României.

FCM Caracal 1988 R. Sus : Băleanu, V. Ro şca, Mogo şanu, Dicut, Veleanu, T. Nicu . Mijloc  : St. Cheranoiu ( a. principal ), Gâsca ( maseor ), Răducu, Stan, Ciurea, Crăciunescu, Moraru, Terteci, M. Vasilescu ( antrenor secund ) Jos : Dabu, I. P ătru, R. Popa, Plotoagă, Ciucă, Bărbulescu.

La sfarsitul ediţie 1986-1987 fotbalul caracalean promovează in Divizia B. Chiar dacă astăzi pare greu de imaginat, toţi jucătorii care au reuşit să câştige competiţia (cu exceptia lui Renato Popa si Tanasoglu), provin, fie de la juniori, fie din campionatul judetean.

Iată cei 21 de jucători care au reuşit promovarea în Divizia B, în anul 1987: Mincă (20), Petrescu (20) – V. Rosca (26), Tanasoglu (22), Cretu (24), Nicu (24), Dicu (24), C. Rosca (19), Mitrică (18), M. Rosca (24), R. Popa (20), Moga (19), Marinescu (21), Plotoagă (26), Mitran (27), Năuiu (28), Cheroiu (24), Stan (20), Erbănescu (19), Bărbulescu (22), Visan (20).

Întreaga poveste a fotbalului caracalean o puteţi afla din articolele: „Răsăritul Caracal „ 13 iulie 2012  „ Sportul Muncitoresc Caracal / F C M / Progresul  Caracal” 26 iulie 2012 – arhiva Olt fotbal de la a la z.

 Mai jos vă prezentăm programe de meci si articole din presa vremii care amintesc de fotbalul caracalean.

Program de meci din arhiva Olt fotbal de la a la z.

Program de meci din arhiva Olt fotbal de la a la z.

Program de meci din arhiva Olt fotbal de la a la z.

Program de meci din arhiva Olt fotbal de la a la z.

Program de meci din arhiva Olt fotbal de la a la z.

Oltul – 8 octombrie 1972

Oltul – 27 iulie 1974

Oltul-  martie 1987

Oltul – 13 octombrie 1987

Oltul – 29 noiembrie 1987

Oltul – 16 februarie 1988. Interviu cu noul antrenor Gheorghe Dungu.

Oltul – 24 mai 1988

Sportul – 14 septembrie 1988

Sportul – 24 octombrie 1988 -x

Oltul – 18 octombrie 1988

Sportul – 6 iunie 1989 – x

Oltul – 1 noiembrie 1988

Sportul – 9 octombrie 1989

Sportul – octombrie 1990 – x

Sportul – 13 noiembrie 1989 – x

Sportul – 8 decembrie 1989 -x

Sportul – 21 octombrie 1991-x

Olt Press – 4 martie 1992

Olt Press – 18 martie 1992

Olt Press – 13 ianuarie 1993

Olt Press- 14 aprilie 1993

Revista presei ” FC Olt”

 F C Olt Scorniceşti

FC Olt – F C M Brasov 3-1 / 21 iunie 1981 . Stanga : Ciocioană, Nedea, Prepeliţă, Gîrleşteanu, Soarece, Lică, A. Mincu, Iovănescu, Leac, Iamandi, A. Nicolae.

Povestea echipei FC Olt, una din cele mai controversate echipe, alături de Victoria Bucuresti şi Flacăra Moreni  din anii , 70 si 80,  începe spre finalul campionatului 1979-1980. Viitorul Scorniceşti ( după o scurtă perioadă  FC Scorniceşti ) , devine FC Olt şi totodată echipa fanion a judeţului. Returul ediţiei de debut în Divizia A, precum şi ediţia 1980 -1981 , FC Olt joacă la Slatina, vechiul stadion „Viitorul” intra într-un proces de modernizare.

Cele mai bune momente din scurta istorie a echipei din Scorniceşti  sunt realizate odată cu venirea la conducerea tehnică  a celui mai bun antrenor pe care îl avea fotbalului românesc la ora respectivă , Florin Halagian. In primul mandat al antrenorului piteştean, FC Olt ocupă  locul 4 în ediţia 1981-1982, când pierde un loc de cupa UEFA la golaveraj în dauna echipei Corvinul Hunedoara, performanţă obţinută pe vechiul stadionul „Viitorul” într-o formulă pe care chiar şi marile cluburi bucureştene şi-ar fi dorito. A fost anul lui Gheorghe Iamandi care alături de Piţurcă şi de căpitanul echipei Gheorghe Şoarece vor marca 30 de goluri.

FC Olt 1988. Stanga – Marian Popescu, Iordan Eftimie , Dorinel Munteanu.

După plecare lui Florin Halagian la Steaua , echipa din Scorniceşti se transformă   în echipa de casă a Stelei. Chiar dacă nimeni nu va recunoaşte, Steaua datorează cel puţin un campionat echipei FC Olt . Dinamo, principala contracandidata poate confirma acest lucru, spre sfârşitul anilor 1980 , echipa din Ştefan cel Mare , pierdea de fiecare dată la Scorniceşti.

Întreaga poveste , numele marilor jucători care au evoluat în tricoul echipei FC Olt precum şi sentinţa care a desfiinţat echipa,  în materialul „ FC Olt 1980 -1989” (arhiva –august 2012), sau  Olt Fotbal de la a la z – carte ( sus -click). 

Mai jos vă oferim programe de meci  şi articole din presa vremii care amintesc de echipa FC Olt

Insignă din colecţia  Olt Fotbal de la a la z

Program de meci din arhiva Olt Fotbal de la a la z

Program de meci din arhiva Olt Fotbal de la a la z

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Program de meci din arhiva Olt Fotbal de la la z.

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Program de meci din arhiva Olt Fotbal de la la z.

Program de meci din arhiva Olt Fotbal de la a la z

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Program de meci din arhiva Olt Fotbal de la a la z

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin Ghiţescu

Oltul – 2 octombrie 1979

Oltul – 29 ianuarie 1980

Oltul – 15 aprilie 1980

Sportul – 6 decembrie 1979

Oltul – 27 mai 1980

Oltul – 3 martie 1981

Oltul – 27 iunie 1981. Ultima etapa din sezonul 1980 -1981

Oltul – 1 august 1981

Sportul – 3 decembrie 1981.

Sportul – 1 martie 1982

Oltul – 21 septembrie 1982

Sportul – 11 octombrie 1982

Oltul – 26 octombrie 1982

Oltul – noiembrie 1982. Partida de debut a lui Marian Popescu. Mijlocasul slătinean va rămane in istoria echipei alături de Iordan Eftimie . Cei doi fiind cei mai reprezentativi jucători din istoria echipei FC Olt.

Sportul – 15 noiembrie 1982 . Primul gol marcat de Marian Popescu in Divizia A.

Sportul – noiembrie 1982

Sportul -8 noiembrie 1982

Sportul – 22 ianuarie 1983. De vorba cu Florin Halagian la jumatatea sezonului 1982 – 1983

Sportul – 21 martie 1983

Oltul – 30 aprilie 1983.

Oltul – 5 iulie 1983. F C  Olt – Chimia Ramnicu Valcea  4-1 , a fost ultima partidă disputată pe vechiul stadion „Viitorul”. Echipa se va muta la Slatina, iar la Scornicesti incepe construcţia noului stadion.

Oltul – 13 august 1983

Sportul – 10 octombrie 1983

Oltul – 24 ianuarie 1984. Interviu cu Florin Halagian. La sfarsitul sezonului, antrenorul pitestean va pleacala Steaua.

Oltul – 10 aprilie 1984

Sportul – 7 mai 1984

Sportul – 11 septembrie 1984

Sportul – 1 octombrie 1984

Oltul – 17 decembrie 1985

Oltul – 11 februarie 1986

Oltul – 23 decembrie 1986. Bilantul primei părti  a campionatului 1986-1987

Oltul – 28 august 1987 . Interviu cu nou antrenor al echipei FC Olt , Paul Popescu.

Oltul – 15 decembrie 1987

Oltul – 30 august 1988 . Prima partidă disputată pe noul stadion ” Viitorul”

Sportul – 13 martie 1989

Sportul – 15 iunie 1989

Sportul – ianuarie 1990. Cronica partidei FC Olt – Steau 0-1,  a apărut in ianuarie 1990

Sportul – 16 ianuarie 1990. Fostii jucători care se îninghesuiau să prindă un loc în lotul lui  FC Olt, înainte de ’89, acum fac pe victimele. Un exemplu în acest sens , în  articolul de mai sus.

Sportul – ianuarie 1990 . Sedinta în care s-a hotărat  soarta echipelor Victoria Bucureşti şi FC Olt Scorniceşti ( sus – prima parte , continuare in imaginea de mai jos ).

Revista presei ” Viitorul Scornicesti „

Viitorul Scornicesti

La începutul anilor 1970, mai precis in iunie 1973,  cei care se aflau la conducerea comunei au hotărât înfiinţarea unei echipe de fotbal. Destul de târziu, dacă este să comparăm cu Deveselu si Potcoava, comune aproximativ de mărimea Scornicestiului, care participau în campionatul Judeţean încă de la înfiinţare din anul 1968, ca să nu mai vorbim de Stoicănesti, care avea echipă de fotbal în campionatul regional din anii 1950.

Printre fondatorii clubului „Viitorul” se numără colonelul Valeriu Sturza (unul din primii conducători ai clubului Steaua) si Vasile Bărbulescu. Echipa din Scorniceşti a rămas in memoria suporterilor ca fiind echipa care l-a lansat in fotbalul mare pe Gheorghe Şoarece si echipa care a câştigat cu 18-0 pentru a promova in Divizia B in iunie 1978. Începând cu anul 1980 , echipa se va numi FC Olt si va deveni echipa fanion a judeţului Olt.

Întreaga poveste a echipei Viitorul Scorniceşti o puteţi afla din articolul „ Viitorul Scorniceşti 1973-1980 „ ( arhiva – august 2012 )

Viitorul Scornicesti -1979 ,pe vechiul stadion „Viitorul” . Sus : A. Mincu, Lică, Ciocioană, Dumitru Anescu ( a. principal ), Nedea, Anghel, I. Carciumarescu ( a . secund ), Stanciu, Badea, Martinescu. Jos : Voiculet, Fl. Dumitrescu, P. Manea, Palea, Ghe. Manea, Soarece, Florea.

 Mai jos vă prezentăm programe de meci si articole din presa vremii care amintesc de Viitorul Scornicesti.

Program de meci din colectia Olt. Fotbal de la A la Z

Program de meci din colectia Olt. Fotbal de la A la Z

Oltul – 12 septembrie 1973 .Prima competitie la care a participat Viitorul Scornicesti a fost Campionatul Judetean editia 1973-1974. Pentru că nu reusea să strangă un grup de jucători,prima partidă sustinută a fost la aproape o lună de la inceputul competitiei.

 Oltul – iulie 1974

Oltul – 23 septembrie 1975

Oltul – 22 august 1978 . Partida de debut in Divizia B.

Oltul – 5 septembrie 1978

Oltul – 30 octombrie 1978.

Sportul – 19 martie 1979

Viitorul Scornicesti – Dinamo Slatina 1-0. Derbiul care a hotarat echipa care promoveaza

 Oltul – 30 mai 1979

Oltul – 26 iunie 1979 . Lotul care a reusit promovarea in Divizia A.

Sportul  – august 1978. Partida de debut in  Divizia A

Aniversare – „Oltul” Slatina

 90  de ani de la  înfiinţarea primei asociaţii sportive din Olt

Olt . Fotbal de la a la z.
Anul acesta,  se împlinesc 90 de ani de când s-a înfiinţat  prima asociaţie sportivă din Slatina. La 8 octombrie 1922 , un grup de oameni cu iniţiativă în frunte cu căpitanul Mihail I. Mihail , au pus bazele primei asociaţii sportive Oltul Slatina. A fost prima unitate sportivă a oraşului, printre cele mai vechi asociaţii sportive din ţară, în care au intrat elevi, militari şi funcţionari.  Trebuie menţionat că în cadrul asociaţiei, existau secţii de fotbal, atletism, bob şi schi.

Cine  a fost Oltul Slatina ?

Aluminiu Slatina 1967 . Sus :  Ghe. Radu, Ispas, Barbu, Gelu Vasile, C. Iancu, Marin Gheorghe.  Jos.  Chelaru, Ignat, Coman, Ene, Corzin, N. Iancu.

La 14  septembrie 1924,  Oltul Slatina a fost recunoscută oficial de Federaţiunea Societăţilor de Sport din România . In acelaşi an , fondatorul Mihail I. Mihail reuşeşte să organizeze la Slatina pe stadionul „Zăvoi”,  ( astăzi 1 Mai  ) prima partidă  de fotbal Adversara echipei Oltul a fost nimeni alta decât celebra Venus Bucuresti.
Chiar dacă  astăzi pare greu de crezut ,echipa slătineană  a fost una din echipele  fanion a olteniei în perioada interbelică. In campionatului  regional , ediţiile  1924 – 1925 şi 1929-1930 ,  Oltul Slatina a reuşit să câştige două  titluri  de campioană regională. Miza câştigării campionatului regional era participarea la desemnarea campioanei naţionale. După 1950 , Oltul Slatina ,devine Progresul Slatina , iar din 1967  Aluminiu Slatina  La începutul anilor 1970, fotbalul din Slatina reapare în Divizia C  cu numele de Oltul , până  în 1973 când la Slatina a început proiectul Dinamo Slatina. Deasemenea in 2002 , cei care răspundeau de echipă au readus în prim plan numele istoric de Oltul timp de patru sezoane.

Concursuri de sanie si bob la Slatina

Dacă  activitatea echipei de fotbal o cunoaşteţi din articolul „Oltul Slatina „ puţină lume ştie ca Slatina a avut rezultate şi în sporturile de iarnă. In anii 1930 , sub conducerea aceluiaşi  Mihail I. Mihail , Slatina este reprezentată la Campionatele Naţionale de bob de celebrul echipaj format din : Mihail Mihail , Dan Mihail, Nicolae Mateescu, Tică Cosma. Vechiul traseu de la Sinaia , poartă  şi acum numele într-un loc „Curba Mihail”. In anul 1939 , bobul slătinean, reprezintă România la Campionatele Mondiale de la Cortina D’Ampezzo ( Italia ). şi la concursurile internaţionale de la Saint Moritz si Chaux des Fonds ( Elveţia ). La Slatina , anual se organizau, concursuri de sanie şi bob pe traseul Vintilă Vodă – Stadion, pe dealul Grădişte, şi în pădurea Strehareţ.

Ultima aniversare in 1972.

Din presa vremii aflăm că „La Slatina, în săptămâna 22-29 octombrie 1972, sau  sărbătorit  50 de ani de când căpitanul M. Mihail a înfiinţat A.S. „Oltul’’ Slatina.
Timp de o săptămână au avut loc manifestări sportive la care au participat  foşti şi actuali sportivi care au evoluat în cadrul Asociaţiei  Sportive „Oltul”. De asemenea, cu acest prilej, sa deschis  şi o expoziţie sportivă.”
Astăzi ,  putini îşi mai aminesc  de acest nume care impunea respect în toate competiţiile la care participa. Din păcate,  cei  răspund de sport fie nici nu au auzit despre aşa ceva, fie consideră o pierdere de timp readucerea în memoria slătinenilor numele de Oltul Slatina. . Acum când fotbalul din  Slatina  trece printr-o alta transformare ( a câta oara ? ) , se cuvine să  amintim şi despre cei care au scris istorie pentru acest oraş : Scherer, Schandar, Cosma, căp. Mihail, Tică Petrescu, Wirs, fraţii Huniady, Stoia, Ulmann , V. Colonelu, J. Dumitrescu, I. Vasilică, J. Stănescu samd.

PROMOTORI AI SPORTULUI SLATINEAN.

 MIHAIL I. MIHAIL

 Cel care a adus sportului slătinean o contribuţie deosebită  pentru afirmarea sa, colonelul Mihail Mihail s-a născut în 1890 la  Slatina.  Militar de cariera, un polisportiv înnăscut, practicând din tinereţe atletismul, fotbalul, ciclismul şi luptele, mai cu seamă sporturile de iarnă. Împreună cu Cristian Panaitescu, pune bazele secţiilor de înot, box, volei şi tenis de masă în sala Y.M.K.A. (Young Mens Christian Association – Asociatia Tinerilor Creştini ), unul din cele mai puternice centre sportive în  perioada interbelică.

A fost un organizator excelent al întrecerilor sportive, în  perioada 1941-1944 ( Cupele de război ), la mai multe ramuri de sport. Activitatea colonelului Mihail se confundă cu peste un sfert de veac din sportul slătinean, pe care l-a slujit cu credinţă  şi demnitate. A murit la 72 de ani  în 1962 la Bistriţa Năsăud.

DUMITRU DOBRESCU

S-a născut la 23 iulie 1928 în satul Runcuşoru, comuna Bala ( Mehedinţi ) la 6 Km de Herculane. Absolvă clasele gimnaziale la Liceul „ Diaconovici Loga” din Timişoara. In 1956 , devine student al Facultăţii de Construcţii Civile, Industriale si Agricole  din Timişoara Premiant în  toţi anii, sârguincios şi inteligent , polisportiv şi jucător de fotbal de exceptie.A fost sportiv de performanţă, crescut la „ Poli”  Timişoara, în anul 1959 marcând convocarea sa în lotul de tineret al României. A jucat la „ Stăruinţa Timişoara, „ Metalul” Bocşa şi patru sezoane la „Oltul” Slatina. Construieşte un număr impresionant de baze sportive şi spatii de agrement. La Slatina ,sălile de sport- de la şcoala 5, Şcoala Eugen Ionescu, Şcoala Ştefan Protopopescu, baza sportiva „ Sporting „ – Crisan I, Complexul sportiv 1 Mai Slatina , terenul „Metalurgistul „ Pentru cei peste 40 de ani de activitate sportiva şi de servicii aduse sportului românesc a fost distins cu „ Merite deosebite în activitatea sportiva „A fost „Cetăţean de onoare al municipiului Slatina „  A intrat în lumea umbrelor  la 11 decembrie 1996 .

 ION DIACONU

S-a născut la 29 iulie 1929 la Sineşti – Potcoava. Înregimentat de tânăr în mişcarea sportivă a muncit cu entuziasmul acelor ani – de după război, in Organizaţia Sportului Popular ( O. S.P. 1947 – 1950 ), în cadrul Comitetului pentru Cultura Fizica şi Sport ( C.C.F.S. 1951-1962 ) apoi în Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizica şi Sport ( C.N.E.F.S. ). A coordonat  activitatea sportivă  şi de masă  la Potcoava, Slatina şi Ramnicu – Vâlcea. A adus un nou avânt în fotbalul slatinean  ( la Oltul Slatina ) la sfârşitul anilor 1960 A  fost  secretarul clubului Dinamo Slatina, echipa de neuitat în eşalonul secund al fotbalului românesc. Cea mai buna echipa de lupte greco – romane „ Aluminiu „ Slatina , multiplă campioană naţională, medaliată în „Cupa Campionilor Europeni „ nu l-a uitat şi nu-l va uita niciodată pe Ion Diaconu. A fost neobosit mereu până în ultima clipă. A plecat dintre noi în primăvara anului 2003.

 

Revista presei „Dinamo Slatina”

Dinamo Slatina

Începând cu sezonul 1973-1974  în fotbalul romanesc, activitatea competiţională  suferă schimbări majore. In vara anului 1973,  în biroul executiv al C.N.E.F.S.  s-a hotărât modificarea  sistemului  competiţional. Astfel, Divizia A   îsi  mareşte numarul de echipe de la 16 la 18, Divizia B, trece de la : 2 serii X 16 echipe  la 3 serii X 18 echipe.

Ulterior,  s-a zvonit că Mircea Angelescu  din postura de preşedinte al FRF a influenţat decizia Federaţiei de a mări numărul echipelor de la 16 la 18  pentru a scăpa  Sportul Studenţesc de retrogradare

23 August 1979 – Dinamo Slatina.

Pentru slătineni cel mai important lucru a fost că  Divizionara C Oltul Slatina,  ocupanta locului  2 la finalul campionatului 1972-1973  avându-l pe bancă pe Constantin Duţă , promovează  în Divizia B alături de Flacăra Moreni., câştigătoare seriei a VI –a.

A fost  schimbarea care a dat posibilitatea  omului numărul unu  în judeţul Olt   în perioada respectivă, primului secretar PCR  Constantin Sandu,  să pună bazele unei  colaborări cu clubul bucureştean Dinamo. O colaborare acceptată de cei din capitală, singura conditie pusă  a  fost  – fără promovare.

Dinamo Slatina 1974 . Nucu Paun si Nicu Asaftei 

In iulie 1973, FRF validează   proiectul “Dinamo Slatina” şi astfel  începe cea mai frumoasă perioadă a fotbalului slătinean. Echipa cu performante neegalate nici după patruzeci de ani, este creaţia lui : Constantin Sandu, Gheorghe Raţiu – şeful securităţii Olt şi Ion Diaconu – metodist  în cadrul C J E F S . Primul  antrenor al echipei a fost regretatul Constantin Ştefan, fost jucător al echipei Dinamo Bucureşti.  Intamplător sau nu , parcursul echipei Dinamo Slatina  se termină  în vara anului1979  odată cu promovarea echipei Viitorul Scorniceşti  in Divizia A.

Întreaga poveste a echipei Dinamo Slatina o puteţi afla din articolele „Dinamo Slatina 1973-1979” şi „Constantin Ştefan”. Mai jos vă prezentăm articole din presa vremii care amintesc de Dinamo Slatina.

Insignă Dinamo Slatina

 

Program de meci din colectia „Olt Fotbal de la a la z”

Oltul – 22 iulie 1973. Prima fotografie de grup a echipei Dinamo Slatina

Oltul – 12 august 1973

Oltul – 16 august 1973. Primul gol din istoria echipei Dinamo Slatina. Autor,  Toma Zamfir.

Oltul – 11 august 1973

Oltul – 18 septembrie 1973

.

Oltul – septembrie 1978

Oltul – ianuarie 1976

 Sportul – 1 noiembrie 1974

Sportul – 4 noiembrie 1974

Sportul – 10 noiembrie 1977

Oltul – 26 august 1975

Oltul – 3 mai 1977

Sportul – 26 august 1976

Revista presei ” Energia Slatina „

Energia Slatina 

La sfârşitul ediţiei 1978-1979, după şase ani de fotbal de calitate, Dinamo Slatina devine istorie. Ascensiunea de neoprit a echipei Viitorul Scorniceşti îi determină  pe mai marii  clubului  bucureştean  Dinamo,  să întrerupă  orice legătura cu fotbalul din Olt. Cei mai reprezentativi jucători ai echipei din Slatina , vor pleca şi ei  la Scorniceşti. Este vorba de Marcel Lică, Eugen Stanciu şi Ion  Ciocioană .

Ion Pârvulescu

Timp de un deceniu  ( 1979-1989 )  echipa fanion a judeţului Olt va fi Viitorul Scorniceşti ( FC Olt ). Rămaşi fără nici un sprijin, noua echipă a oraşului Energia Slatina retrogradează în Divizia C la finalul campionatului 1979-1980. Aici trebuie precizat faptul că în prima parte a campionatului echipa a evoluat sub numele de Oltul Slatina.

După numai un an Energia Slatina a revenit în eşalonul doi . Iată lotul de jucători care a reuşit această performanţă: Ghenu, Ciurea – Cotoşman, Stanciu, N. Păun, Asaftei, Bucurescu, Vlad, Ghe. Florea, V. Rosca, Manea, Furnea, Stuparu, Terci, C. Pană, Andrei, Bălan, Şt. Leţa, Mincioagă, Vlădut, Frăţilă II, M. Popescu, M. Leţa, Jianu. Antr. Ion Pârvulescu şi Iulian Dobre.

Stadionul 1 Mai – 1981.  Sandu Bucurescu şi Nucu Păun

La revenirea în Divizia B, echipa este preluată de Întreprinderea de construcţii hidroenergetice ( T.C.H. ). Conducerea administrativa a fost formată din : Ion Diaconu ( preşedintele asociaţiei ) şi  Ştefan  Buzoianu ( preşedintele secţiei de fotbal ). Conducerea tehnică este alcătuita din :  Ilie Savu ( consilier tehnic ) şi Ion Pârvulescu ( antrenor principal ). Aventura echipe Energia Slatina  durează trei ani  In ediţia 1981-1982, Energia  termină  sezonul pe locul 14 , deasupra liniei şi scapă de la retrogradare  în ultimul moment. Începând cu anul competiţional 1982-1983 echipa este preluata pentru alţi trei ani , de I P A  Slatina ( vezi  „Revista presei I P A Slatina” ).

Mai jos vă  prezentăm articole din presa vremii, precum  şi programe de meci care amintesc de  Energia  Slatina

Oltul – 24 iunie 1980. Ultima partida in Divizia B pentru Energia . Urmeaza un an de Divizia C.

Oltul – 6 iunie 1981

Oltul . Interviu cu Ion Pârvulescu înainte de startul campionatului 1981-1982.

Sportul – 17 mai 1982

Sportul – 14 mai 1982

Program de meci din arhiva „Olt Fotbal de la A la Z” ( faţă )

Program. Energia Slatina – Dacia Piteşti ( interior )

Program de meci din arhiva „Olt Fotbal de la A la Z” ( faţă )

Program.  Energia Slatina – Petrolul Tîrgovişte ( interior )

Program de meci din arhiva „Olt Fotbal de la A la Z”

Alro Slatina 2009 ( foto )

Dragos Niculescu, Florin Ciocan, Viorel Mantea, Ovidiu Niculescu.

Alro Slatina 2009.  Slatinenii din lotul echipei.

Radu Mihai, Alex. Bugiu.

Cristi Niculescu, Florin Ciocan

Stadionul „Metalurgistul” – iunie 2009. Sedinta de antrenament

Cum s-a format Dinamo Slatina .

 INTERVIU CU  CONSTANTIN  ȘTEFAN.

Februarie 2012

Începutul anilor 1970. Fotbalul din  Slatina promovează cu şansă in eşalonul doi al fotbalului romanesc. Primul secretar din perioada respectivă, Constantin Sandu nu se mulţumeşte cu atât si propune înfiinţarea la Slatina a unei echipe care sa poarte numele de Dinamo Slatina. A fost cea mai frumoasă perioadă a fotbalului slătinean. Astăzi vom face cunoştinţă cu primul antrenor al noii echipe, totodată si antrenorul cu cele mai bune rezultate din fotbalul slătinean. Este vorba de fostul fundaş al lui Dinamo Bucureşti,  Constantin Ştefan.

 

Constantin Stefan , incantat că  a apărut cartea fotbalului slătinean.

–         Buna ziua d-le Ştefan, de la Slatina  suntem,  vrem sa aflăm si noi povestea celei mai frumoase echipe care a existat vreodată la Slatina.

–         Buna ziua, cu cea mai mare plăcere. Toată poveste începe în iulie 1973. Tocmai mă întorsesem din Italia cu echipa de tineret a lui Dinamo Bucureşti, unde am câștigat turneul de la Teramo ( Italia ). Eram foarte tânăr , aveam 34 de ani.  A fost primul meu succes în meseria de antrenor, aveam o echipă de excepţie cu jucători talentați. Notați  echipa din finala:  Eftimescu – Răuţu, Cozma, Ghiţă  Gungiu – George  Marincel, C-tin Popescu – M. Bucurescu, Stoichiță, Roşu, Dascălu .  La două zile după ce am venit din Italia, am fost chemat în biroul colonelului Liţă ( președintele clubului Dinamo ), unde l-am întâlnit pe Nelu Diaconu de la Slatina. Mi s- a explicat ca la Slatina se vrea o colaborare cu clubul bucureștean și pentru asta , trebuia în  primul rând un antrenor si  câți-va jucători. La data respectiva eram antrenor principal la tineretul lui Dinamo si secundul lui Nelu  Nunweiller la echipa mare. Aveam planuri mari la clubul bucureştean, târziu am aflat că cineva pe care îl consideram de încredere  m-a recomandat pentru Slatina.

     – Cum era Slatina atunci ? Ce jucători ați găsit din vechea formație Oltul     Slatina ?

–      

Constantin Stefan , încadrat de un suporter aflat întâmplator în cafeneaua „Dinamo” ( stânga ) și de autorul cărții”Olt Fotbal de la Ala Z” (dreapta )

–         Am fost dezamăgit , nu ştiam nimic despre Slatina, decât că treceam la Craiova pentru meciurile din campionat. Acum pot să spun ca a fost cea mai frumoasa perioadă din viată mea. Am fost aşteptat in biroul primului secretar Constantin Sandu , cel mai        puternic om din judeţ , se zvonea ca este naşul de cununie a lui Ceauşescu.. Ii plăcea fotbalul la nebunie, fusese la Piteşti până  să  vină  la Slatina. Pe biroul său stăteau permanent fotografiile lui Dobrin si Țarălungă.  Eram patru  persoane de față , eu, primul secretar Sandu, colonelul Raţiu comandantul securităţii din Olt si Ion Diaconu. Am stat de vorba mi, sa explicat ce se doreşte la Slatina. Atunci am aflat ca singura condiţie pusă  de Dinamo Bucuresti a fost fără promovare. Timpul era prea scurt , trebuia sa începem  pregătirile pentru campionatul 1973-1974. La Slatina i-am gasit pe : Puiu Martinescu, Ion Purcăroiu, Eugen Stanciu, Alex Preduţ, Marin Bold. Ion Diaconu a fost omul care mi-a oferi tot sprijinul.

–         Care a fost contribuția clubului bucureștean la formarea lotului de jucători ?

–         Primii jucători care au dorit sa mă  urmeze la Slatina au fost : Iosif  Gungiu, George Marincel, Marian Bucurescu, juniorul Coporoaie și  Marin Roşu . După   câteva zile l-am adus  și pe  Toma Zamfir de Viscofil. Au urmat  Eftimescu, Ghiță, Gheorghe Ştefan de la Progresul, toți jucători foarte tineri. Mi-a plăcut  să  lucrez cu tinerii , cunoşteam fiecare jucător, chiar si din țară , colaboram între noi . A urmat goana după  jucători, nu aveam juniorii la echipa . Pe Asaftei de la Metalul Mija l-am descoperit la recomandarea antrenorului federal Constantin Ardeleanu. Am mers special la un turneu de juniori la Sfântu  Gheorghe, pentru Asaftei  și pentru Ion Dumitru de la Slobozia un copil foarte talentat. Primul secretar îmi asigura tot sprijinul. La sediul securității din  Olt erau trei mașini, a treia maşina era la dispoziția mea., singura obligație care o aveam era sa anunț secretara când plecam cu mașina. Pe Asaftei l-am luat cu mare greutate de la Mija. Tatăl sau era subofițer in cadrul unității care asigura paza penitenciarului de la Mija, am reușit să-l transferam  la serviciul de pază al penitenciarul din Craiova si după aceia , l-am adus și pe copil. Era un pas mare pentru el in cariera. Au primit apartament în blocul turn de la intrare in Slatina ( n.r. Cornișei ).

Lângă  statuia lui  Cătălin Hâldan.

–         Un alt jucător promovat de dumneavoastră este regretatul Gheorghe Șoarece, unul din cei mai talentați  jucători din Olt.

–      Pe Gică l-am văzut  într-un joc amical. , Organizam multe jocuri cu echipele din jurul Slatinei pentru a descoperii jucătorii tineri, Oltenia a fost întotdeauna o zona bogata în talente. Am jucat cu I O B , atunci l-am văzut si i-am propus să vină la Slatina.  Si aici au fost probleme.. Echipa din Balș era echipa unei întreprinderi mari din județ. Directorul unității respective era Nae  Ionescu , i se spunea Mannix, un tip respectat în zonă si era inebunit  după Universitatea Craiova. Nici nu a vrut sa audă . Am mers cu Ion Diaconu la Șoarece  acasă, sa stăm de vorba cu  părinţi, fiind minor am avut nevoie de o convenţie din partea lor. Pană la urma totul sa rezolvat . A primit garsoniera  singur, nu trebuia să-i aprob , mai târziu mi-am reproşat acest lucru. Fiind tânăr acolo se făceau chefuri mari. Dupa ce am plecat  eu de la Slatina l-au  cerut la Scornicesti.  Primul mandat a fost cel mai greu dar si cel mai frumos. După un an si jumătate am lăsat o echipa  foarte bună. Am  plecat la Hunedoara , in locul meu a sosit Haralambie Eftimie de la Electroputere si el fost jucător al lui Dinamo. Gheorghe Şoarece si Victor Piturcă. Eu l-am adus pe Piturcă la Slatina

–         Victor Piţurcă ?

–         Pe Victor Piţurcă  l-am legitimat cu sprijinul lui Ioniţă  Nicolaescu, directorul de la I A S Sâmbureşti, un apropiat al fotbaliştilor. Si el era cu Universitatea Craiova. Deseori eram invitaţi la podgorie la Sâmburesti si ni se punea la dispoziţie vinuri alese . Se făceau chefuri mari acolo. M-a impresionat jocul lui . Era un tip slăbuţ, înalt si cu un dribling foarte bun, lucru mai rar la jucători  înalţi. In tribuna  m-am aşezat lângă Titi Deliu care îl cunoştea foarte bine si  Dumitrescu , un fundaş stânga  de la echipa mare. A fost mai simplu decât ma aşteptam, in doua zile a fost la Slatina.  Nu a jucat decat o jumatate de campionat , după ce am plecat eu la Hunedoara el a plecat la Târgu Jiu în armată.

 

Discuția  cu primul antrenor al echipei Dinamo Slatina se oprește aici datorita  stării  de sănătate  precare. Chiar  dacă  întâlnirea a avut loc în februarie 2012, starea de sănătate a antrenorului cu cele mai bune rezultate în fotbalul slătinean nu a permis finalizarea interviului. 

                                                             

 

Constantin Ștefan al doilea din stânga, rândul de sus , prima fotografie în tricoul lui Dinamo Bucureşti

CONSTANTIN ŞTEFAN N 03 06 1939 .A început fotbalul la 14 ani la Voința  Bucureşti. Între 1961-1971 activează la Dinamo Bucureşti,ca fundaş, câştigă 5 titluri de campion şi doua cupe ale României. Ca antrenor lucrează la nivel de copii şi juniori la debut în cadrul clubului Dinamo. La seniori a debutat ca antrenor la  Dinamo Slatina. A pregătit Dinamo Slatina  în trei mandate: 1973-1974 când ocupa locul 3 la sfârşitul campionatului 1976-1977,echipa se clasează pe locul 2. In al treilea mandat ( 1988-1989 ) la promavat pe Gheorghe Craioveanu. A mai antrenat: Corvinul Hunedoara, Pandurii Tg Jiu, Gloria Buzău, Progresul şi Rova Roşiori. Din 1984 activează în străinătate. A decedat la 11 septembrie 2012 după o lunga suferinţă. Dumezeu să-l odihneasca !

In fata Stadionului „Dinamo”

Anuarul fotbalului romanesc  1971-1973 – Petre Gaţu ( măreşte )

Lotul echipei Dinamo Bucuresti ( tineret -rezerve ) , antrenor Constantin Stefan. In ediţia 1972-1973 , tineretul lui Dinamo a incheiat competiţia pe locul doi, campioană a devenit Petrolul Ploieşti.   In lotul de atunci găsim nu mai puţin de 8 jucători care îl vor urma pe antrenorul Stefan la Slatina. Este vorba de : Cosma, Gungiu, Răutu, Bucurescu, Roşu, Eftimescu, C. Mincu, G. Marincel.  Deasemenea , în lotul Universitaţii Craiova îi descoperim pe Mincioaga  şi Piţurcă, iar în lotul lui FC Argeş  pe Miuţu  şi Neculce care au trecut si ei pe la Dinamo Slatina în mandatul lui Constantin Stefan.

Dinamo București  1970-1971 . Stânga , rândul de sus:  Cavai,  Stoenescu,  Dinu,  Andrei,  Cheran,  Deleanu,  Constantinescu.  Mijloc :  Both,  Mustățea, Haidu, Dumitru Nicolae-Nicușor (antrenor), Radu Nunweiller 6, Constantin Ștefan, Alexandru Moldovan. Jos:  Nuțu,  Lucescu,  Dumitrache,  Sălceanu, Petre Nicolae, Doru Popescu.

Revista presei „Metalurgistul Slatina”

Metalurgistul Slatina

Dezinteresul faţă  de sport care se manifestă  şi azi la Slatina vine din urmă.  Incă de la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990, susţinerea unei echipe de fotbal în oraşul reşedinţă  al  judeţului Olt, a fost şi continuă  să  fie o  adevărată povară . In iulie 1988 , după  numai trei ani cu  „Sportul  Muncitoresc”, factorii de decizie hotărăsc că echipa de fotbal să revină sub aripa Uzinei de Aluminiu. Începând cu sezonul 1988-1989 echipa se va numi „Metalurgistul Slatina”. Întrucât echipa FC Olt se mută la Scorniceşti, noua echipă a oraşului va disputa partidele de pe teren propriu pe stadionul 1 Mai.  După decembrie 1989,  Metalurgistul  a reuşit să  supravieţuiască   numai datorită  fondului de jucători care se formase  în timp.  In vara anului 1994  după  6 sezoane   (  4  în Divizia B  –  2 în Divizia  C ) , echipa retrogradează  în campionatul judeţean după care se desfinţează.

Metalurgistul Slatina va intra  în istorie ca fiind echipa care a lansat  în fotbalul mare  doi din cei mai mari fotbalişti din istoria fotbalului romanesc. Este vorba de atacanţii Gheorghe Craioveanu  şi Claudiu Niculescu.

Primul care debutează este Gică Craioveanu. După câteva sezoane reuşite la echipa „Constructorul” Slatina , la începutul anului 1989, Craioveanu este adus la Metalurgistul Slatina de antrenorul Constantin Ştefan. După numai trei etape, la 19 martie 1989  reuşeşte să marcheze primul gol pentru Metalurgistul în partida susţinută  contra lui FC Caracal. Iată echipa trimisă în teren  în partida respectivă.  Metalurgistul : Bancă – Mihaiu, Mozăceanu, Florea, Asaftei – Popescu, Din, Negoescu ( Baicu ), Candea- Răduţ, Craioveanu.

Gică Craioveanu se va impune rapid şi după numai un an va face pasul spre marea performanţă. După un scurt popas la Drobeta Turnu Severin se transferă la Universitatea Craiova unde devine golgheterul României în 1993-1994 cu 21 de goluri şi 1994-1995 cu 27 de goluri.

După 1990 echipa este abandonată de cei care trebuia să o susţină.  Presa locală trage semnale de alarmă privind situaţia echipei. Autorităţile de la acea vreme rămân impasibile la toate apelurile.

 Viorel Dincă  şi  Gheorghe Craioveanu pe vremea  când evoluau la Constructorul ( 1988 )

Mai mult, echipa  Metalurgistul este  târâtă într-un scandal în urma meciului cu Şoimii Sibiu  .Ambele sunt penalizate cu cinci puncte şi la sfârşitul sezonului 1991-1992 retrogadează în  divizia C . Seria a-II-a a fost dominată  de un alt scandal numit de presă „Haina de blană” în care au fost implicate UTA şi Unirea Alba-Iulia.

„Ne propunem construcţia unei noi echipe . Din păcate avem un lot destul de restrâns pentru o divizionară  C, compus din 13 jucători : Niţă, Răceanu – Ghe. Florea, Gorgonaru, Barbu, Alexe ( revenit de la Constrctorul ), Drăgan, Florescu, Din, Răduţ, Mugurel Postelnicu si Gavrilă . Lipsesc nemotivaţi : Butaru, Mozăceanu, Enaru.  Deocamdată nu există  echipament, mingi, baza de antrenament de la I.P.A. este în paragină ”declara preşedintele clubului Eugen Stanciu în „Olt Press” ( 21 august 1992 )

Apar primele probleme de lot la echipă, Metalurgistul Slatina se deplasează la Fieni cu un lot format din 13 jucători, antrenor fiind Ion Pârvulescu.  In primăvara anului 1993, in eşalonul trei consemnăm debutul  în fotbalul slătinean al tânărului Claudiu Niculescu.  Printr-o mobilizare generală, mai mult din partea jucătorilor, Metalurgistul scapă de la retrogradare la finalul sezonului 1992-1993, după victoria cu 4-0  în faţa echipei Minerul Uricani , prin golurile marcate de : Florescu’10,’84, Gorgonaru’13 si  Postelnicu’42

.Metalurgistul : Răceanu – Postelnicu, S. Din, F. Gheorghe, Mozăceanu, Ilie Micu, Gorgonaru, S. Barbu ( M. Niculescu ), D. Alexe, Florescu, Cl. Niculescu ( Lixăndroiu ).

Claudiu Niculescu se  transfer la Jiul I.E.L.I.F. şi apoi la U. Craiova unde s-a lansat spre fotbalul mare. A dovedit calităţi  de golgheter, încă de la început, fiind printre primii marcatori ai echipei.  Între 2001 şi 2010 joacă la Dinamo Bucureşti cu o singură excepţie 2002-2003 când activează la Genoa. In 2008 joacă la MSV Duisburg. Are trei campionate câştigate cu Dinamo 2002,2004 ,2007  şi trei cupe al României 2001,2004,2005. Golgheter al României în sezoanele 2004-2005,2006-2007.

Ceea ce se anunţa de mult se întâmplă  în vara anului 1994, fotbalul slătinean se sufocă şi moare. Autorităţile locale din acea vreme nici nu vor să audă La finalul campionatului 1993-1994 Metalurgistul Slatina termină sezonul penultimul loc şi  astfel se încheie un capitol din fotbalul slătinean început in 1970  odată cu aducerea echipei Gloria Bârlad la Slatina.

Mai jos vă  prezentăm articole din presa vremii, precum  şi programe de meci care amintesc de Metalurgistul Slatina

Oltul – 26 iulie 1988. Interviu cu Constantin Stefan primul antrenor al noii echipe  Metalurgistul, aflat la al treilea mandat la Slatina.

Sportul – 7 septembrie 1988

Oltul – 24 aprilie 1988. Debutul pe banca tehnică  a fostului fundaş , Sandu  Cotoşman

Oltul – 20 septembrie 1988

Sportul -14 octombrie 1991

Oltul – 25 februarie 1989.  Inerviu cu antrenorul Constantin Stefan

Sportul – 13 octombrie 1989

Olt Press – 6 aprilie 1993

Olt Press – 22 iunie 1993

Program de meci din colecţia lui Constantin ( Coca ) Ghiţescu

Program de meci din colecţia lui Constantin ( Coca ) Ghiţescu

Program de meci din colecţia lui Constantin ( Coca ) Ghiţescu

Revista presei, „I.P. Aluminiul Slatina”

Cine a fost I P A Slatina ?

I.P.A Slatina 1983-1984 . Sus : Ion Cârciumarescu ( antrenor principal ), Voicu ,Drăgan, Ion Din, Nuncă,  Nedea, Polifronie, Oancea, Comănescu,  Stanciu, Ciocioană, Vasile Stan (antrenor  secund)                                                                                                                                                        Jos : Jianu ,Cotoşman, Vlad, V. Popescu, N. Păun, Tufan,  Radu III,  Vrăjitoru , Asaftei , Stuparu, Florea,  St. Leţa, Pârvu

Începând cu sezonul 1982-1983 echipa reprezentativă a oraşului este încredinţată Întreprinderii de prelucrare a aluminului ( astăzi Alprom ). Este al patrulea proiect care începe la Slatina, după : Oltul, Dinamo şi Energia Slatina. Primul campionat sub acest nume va fi şi cel mai bun parcurs din scurta sa istorie. La finalul sezonului 1982-1983, echipa slătineană va încheia competiţia pe locul trei, la un singur punct in spatele ocupantei locului doi, Dinamo Victoria Bucureşti. Deşi au trecut treizeci de ani rămâne ultimul  rezultat pozitiv înregistrat de fotbalul din Slatina.

Este meritul jucătorilor in primul rând , dar şi al cuplului Petre Botoran  ( directorul întreprinderii  )  – Ion Cârciumarescu ( antrenor principal ).  Ultimele partide ale  sezonului  1982-1983 s-au disputat  pe  noul stadion I P A ( astăzi Metalurgistul ). Stadionul din cartierul Steaua a fost inaugurat la data de 24 aprilie 1983 ( citeste  fotocopia/ ziar  nr. 2 ).

Mai jos vă  prezentăm un interviu cu antrenorul principal Ion Cârciumărescu  antrenorul echipei I P A Slatina,locul 2 la jumătatea  ediției 1982-1983 apărut în ziarul „Sportul” din  19 ianuarie 1983.  ( citeste fotocopia/ ziar  nr. 5 ).

Alături de cei mai cunoscuţi jucători ai fotbalului slătinean : Stanciu, Asaftei, Ciocioana samd, la I P A Slatina au evoluat jucători care mai târziu au făcut cariera in Divizia A . Este vorba de: Marian Popescu, Sabin Ciurea sau Marian Leţa.,precum şi jucători proveniţi de la echipa judeţului FC Olt, cum ar fi : Prepeliţă, Ionaşcu, Nedea, Răduţ, Iulian Petre samd.

Vă prezentam mai jos : insignă, programe de meci şi articole din presa vremii care amintesc de I.P. Aluminiu Slatina

Sportul – 6 decembrie 1982

Oltul – 26 aprilie 1983

I.P.A Slatina – Precizia Săcele prima partidă  disputată  pe stadionul I.P.A (astăzi Metalurgistul)

Sportul – 7 noiembrie 1983

Sportul – 28 noiembrie 1983.  Derbiul seriei a II a, IPA Slatina – FCM Braşov 1-1. La echipa braşoveană  evolua şi fostul jucător oltean Gheorghe Soarece

Sportul – 19 ianuarie 1983. Interviu cu Ion Carciumarescu, antrenorul echipei I P A Slatina,  locul 2 la jumatatea editiei 1982-1983.

Oltul- 16 august 1983

Oltul -11 septembrie 1984

Oltul – 21 august 1984. La startul editiei 1984-1985. De vorba cu cel mai longeviv antrenor care a lucrat la Slatina , Ion Carciumarescu.

Oltul – 17 aprilie 1984

Oltul – 20 martie 1984

Program de meci din arhiva personala a lui Constanin ( Coca ) Ghitescu

Program de meci din arhiva personala a lui Constanin ( Coca ) Ghitescu

Oltul – 12 aprilie 1983

Program de meci din arhiva personala a lui Constanin ( Coca ) Ghitescu

Program de meci din arhiva ” Olt. Fotbal de la A la Z”

Program de meci din arhiva personala a lui Constanin ( Coca ) Ghitescu

Clasamentul seriei a-II-a la sfârşitul sezonului 1982-1983

1.	Rapid Bucureşti	34	26	4	4	68-23	56
2.	Dinamo Victoria Bucureşti	34	18	6	10	54-36	42
3.	IP Aluminiu Slatina	34	17	7	10	50-37	41
4.	Minerul Motru	34	16	3	15	56-59	35
5.	Carpaţi Mârşa	34	14	6	14	52-43	34
6.	Unirea Alexandria	34	15	4	15	46-41	34
7.	ROVA Roşiori	34	15	4	15	34-41	34
8.	Gaz metan Mediaş	34	14	6	14	34-42	34
9.	Metalul Bucureşti	34	15	3	16	51-41	33
10.	Progresul Vulcan Bucureşti	34	15	7	12	48-42	33
11.	Autobuzul Bucureşti	34	13	7	14	40-36	33
12.	Chimica Târnăveni	34	15	3	16	38-42	33
13.	Şoimii IPA Sibiu	34	13	7	14	44-48	33
14.	Automatica Bucureşti	34	14	5	15	34-42	33
15.	Pandurii Târgu-Jiu	34	13	4	17	46-46	30
16.	Mecanică fină Steaua	34	10	8	16	42-49	28
17.	CSM Turnu-Severin	34	8	7	19	27-49	23
18.	Precizia Săcele	34	8	3	23	30-77	19

Revista presei „Sportul Muncitoresc Slatina”

” Sportul  Muncitoresc  Slatina”

In august 1985, începe povestea echipei Sportul Muncitoresc Slatina. După trei ani de sprijin total din partea Întreprinderii de prelucrare a aluminiului, ( I P A ) echipa de fotbal a Slatinei este preluată de întreaga platformă  industrială a oraşului şi devine „Sportul Muncitoresc Slatina” .

Chiar dacă pe banca tehnică au stat antrenori cu experienţă, cum ar fi  : Ion Cârciumarescu, Ion Oblemenco, Constantin Deliu , echipa a înregistrat un regres faţă de I P A Slatina. Două clasări pe locul 11 şi una pe 12  este bilanţul Sportului Muncitoresc Slatina.

Pentru a vă  edifica asupra  jucătorilor care au evoluat la Sportul,  vă oferim lotul folosit in ediţia  1987-1988 :

Iliescu , Răduţ 33 meciuri, Asaftei 32, V.Popescu, Negoescu , Din  31, Şt. Leţa 30, Tâţu 25, Mihaiu , Vlad 23, N. Păun 22, Pârvu, Florea 17, Otiman 16, Plăviţiu 12, Dincă 11, Mozăceanu, Mladin 9, Baicu 7, Gheorghe 5, Vărzaru 4, Firu Baciu, Chiriac 1.

Mai jos  găsim : fanion,  programe de meci şi articole din presa vremii care amintesc de Sportul Muncitoresc Slatina

Fanion din colectia Olt Fotbal de la A la Z.

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin ( Coca ) Ghitescu.

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin ( Coca ) Ghitescu.

Oltul – 11 februarie 1986. Interviu cu Ion Oblemenco

Oltul – 3 februarie 1987. Interviu cu Constantin Deliu antrenorul care a reusit redresarea echipei Sportul Muncitoresc in toamna anului 1986.

Oltul – 29 aprilie 1986

Oltul – 8 decembrie 1987

Oltul – 1 martie 1988.

Oltul – 29 septembrie 1987

Oltul – 28 octombrie 1986

Oltul – 4 septembrie 1986

Oltul – 26 august 1986

Oltul – 8 mai 1987

Oltul – 1 decembrie 1987

Oltul – 29 martie 1988

Foto document

Energia  Slatina  1981  sus: Vadana, Vladut, Mincioaga, Ghenu, Ciurea, Furnea, Bucurescu, N. Paun,I. Parvulescu ( antr. principal )

Jos : Andrei, P. Manea, St. Leta, Stanciu, Asaftei, Balan, M. Popescu, Cotosman

Dinamo SLATINA 1973-1979

Dinamo Slatina

Florin Brutaru

 

Iulie 1974 – Bucuria plecarii la mare

Fotbalul din Slatina promovează pentru a doua oară într-un esalon superior, profitând de un concurs de împrejurări favorabil – modificarea esalonului al doilea, după ce si accederea în Divizia C s-a făcut prin aducerea Gloriei Bârlad la Slatina. Chiar dacă nu a castigat nicio competitie, cei apropiati de fenomen spun ca Oltul Slatina reusise să-si formeze, într-un timp relativ scurt, o echipă puternică si să lanseze în fotbal doi tineri care mai târziu vor deveni reprezentativi pentru fotbalul din Olt: Lucian Martinescu si Ion Ciocioană. Iată formatia care a reusit să joace împreună aproximativ două sezoane în Divizia C: Spinghel (Stana) – Mănică (Bold), Onofrei, Rizea, Puiu Martinescu – Stanciu, Chitu – Purcăroiu, Rădulescu, Iancu (Bidi), Predut.

Federatia Română de Fotbal validează proiectul Dinamo Slatina 

În vara anului 1973, va începe cea mai frumoasa perioadă a fotbalului slătinean, cu performante neegalate nici după aproape 40 de ani. Federatia Română de Fotbal validează proiectul Dinamo Slatina si, în Ziarul Oltul din 22 iulie 1973, apar primele informatii în acest sens: „În sedinta Biroului Executiv al CNEFS, din 23 iunie a.c., s-a stabilit printre alte măsuri, si aceea privind îmbunătătirea sistemului competitional intern la fotbal.

Ca urmare a aplicării acestei măsuri (alcătuirea a trei serii de Divizia B a câte 18 echipe fiecare pentru campionatul 1973-1974), formatia slătineană „Oltul”, clasată pe locul II în campionatul Diviziei C – seria a VI-a, a promovat în esalonul secund de fotbal al tării sub denumirea de «Dinamo Slatina»”. Toata lumea discută despre colaborarea clubului bucurestean Dinamo cu fotbalul slătinean. Publicul este nerăbdător sa vadă în ce constă această colaborare, ce jucători va trimite clubul Dinamo la Slatina. Între timp, vecinii de la Râmnicu Vâlcea, câstigă Cupa României, avându-l în poartă pe fostul jucător al echipei Oltul Slatina, Stefan Stana.

Prima sarcină, formarea lotului 

De la Bucuresti, primul om desemnat de clubul Dinamo să demareze pregătirile pentru noul proiect de la Slatina, este antrenorul de la tineretul clubului bucurestean, Constantin Stefan. Fost jucător la Dinamo Bucuresti timp de 10 ani, unde a cucerit cinci titluri de campion si două Cupe ale României, fostul fundas debutează ca antrenor la copii si juniori, în cadrul clubului. Dinamo Slatina este prima echipă de seniori pe care o conduce. Primii sositi la reunirea lotului sunt localnicii de la deja fosta „Oltul”: Bold, Onofrei, Puiu Martinescu, Stanciu, Predescu, Purcăroiu, Predut si Bidi. Primii jucători sositi de la Dinamo sunt: Iosif Gungiu, Toma Zamfir, George Marincel, Marian Bucurescu, juniorul Marius Coporoaie si Marin Rosu. Mai sunt transferati: Stan Ocea si Gheorghe Ionescu (Metalul Mija), Ion Plesa (Autobuzul), C-tin Pană (U. Craiova). Stadionul de lângă Olt, devenit între timp „1 Mai”, îsi dublează capacitatea, în vara lui 1973 ridicându-se si tribuna a II-a.

Echipa slătineană face parte din seria a II-a, alături de echipe puternice cum ar fi fostele divizionare A: Chimia Râmnicu Vâlcea (câstigătoarea Cupei României), Rapid Bucuresti, Progresul Bucuresti, CS Târgoviste s.a.m.d.
Campionatul începe la 12 august 1973, timpul de pregătire este foarte scurt, se testează zeci de jucători. Pentru omogenizarea lotului, se organizează „Cupa de Vară” la care participă: Chimia Găesti, Unirea Drăgăsani, Răsăritul Caracal si clubul organizator Dinamo Slatina.

Iosif Gungiu – pe post de selectioner 

Printre cei mai reprezentativi jucători din scurta istorie a echipei Dinamo Slatina este Iosif Gungiu. Desi au trecut aproape patruzeci de ani de la venirea la Slatina, fostul fundas îsi aminteste cu plăcere perioada petrecută printre olteni: „În 1973, am terminat pe locul al doilea la tineret cu Dinamo Bucuresti. Aveam o echipă de exceptie. La sfârsitul sezonului a venit la club un colonel, Popescu de la Slatina s-a recomandat, si ne-a propus să jucăm la nou-înfiintata Dinamo Slatina. Eu si cu antrenorul nostru de la tineret (Constantin Stefan – n.r.!) am fost printre primii sositi. După noi au urmat: Bucurescu, Marincel, Rosu, Zamfir, Ghită, Eftimescu, Stoenescu. Ne-am înteles minunat cu ceilalti jucători pe care i-am găsit la echipă: Bold, Puiu Martinescu, Onofrei, Stanciu, Bidi, Ciocioană. La Slatina am trăit cele mai frumoase momente din viata mea de sportiv. Aveam o echipă care putea învinge pe oricine. Cei de aici erau multumiti de jocul nostru, atât de multumiti încât ne-au rugat să mai aducem jucători.

Toma Zamfir (golgheterul echipei în editia 1973-1974 – n.r.!) si Gheorghe Stefan de la Progresul au fost convinsi de mine să vină la Slatina. Figuram ca angajati la Utilaj Alimentar cu 3000 de lei pe lună, mai primeam si câte 1000 sau 1500 de lei primă de joc în functie de adversar. Erau bani frumosi la vremea respectivă…”

Debutul în Divizia B 

La trei ani de la primul meci în Divizia C, fotbalul slătinean mai înregistrează o premieră. Pe 12 august 1973, în prezenta unui public numeros si entuziast, conform presei locale, Dinamo Slatina debutează în Divizia B, împotriva echipei Electroputere Craiova. La echipa craioveană jucau: Bâtlan, Vasilescu, Cotosman, Mincioagă s.a.m.d. Debut cu dreptul pentru echipa slătineană. Dinamo câstiga cu 2-1 prin golurile marcate de Toma Zamfir (care devine marcatorul primului gol în Divizia B, pentru fotbalul slătinean) si Bidi. Iată formula de echipă trimisă în teren: Dinamo: Ocea – Bold, Onofrei, Stanciu, Martinescu – Gungiu, Coporoaie (Marincel) – Bucurescu, Zamfir, Bidi, Rosu. Din păcate, urmează un parcurs pe care putini îl anticipau, înfrângeri la scor: 4-1 la Râmnicu Valcea, 3-0 la modesta Santier Naval Oltenita, egaluri cu Tractorul Brasov si Flacăra Moreni s.a.m.d. Cei care se ocupă de echipa sunt îngrijorati si solicită întăriri de la Bucuresti. Dinamo Bucuresti trimite la Slatina pe Vasile Ghită si Mircea Stoenescu. Mai sunt legitimati: Bujor Halmageanu si Gheorghe Soarece (IOB Bals). La 18 octombrie 1973, se întâmplă un eveniment deosebit, atât pentru jucători cât si pentru suporteri. Dinamo Bucuresti sustine un meci amical la Slatina împotriva echipei locale. Este pentru prima dată când iubitorii fotbalului aveau posibilitatea să-i vadă la Slatina pe marii jucători ai vremii: Cornel Dinu, Mircea Lucescu, Radu Nunweiler s.a.m.d.
Iată formatiile aliniate în partida încheiată la egalitate 1-1, prin golurile marcate de Zamfir respectiv A. Moldovan.

Dinamo Slatina: Ocea – Bold, Ghită, Onofrei, Martinescu – Stanciu (Palită), Marincel (Stoenescu) – Bucurescu, Pană, Zamfir, Predut.
Dinamo Bucuresti: Cavai – Fl. Dumitrescu, Dobrău, G. Sandu (Sălceanu), Deleanu – Sătmăreanu II, Dinu – A Moldovan, M. Lucescu, Dudu Georgescu, R. Nunweiler.

Toma Zamfir, prima vedetă a echipei 

Finalul primei părti a campionatului găseste echipa în subsolul clasamentului. Pentru a evita parcursul dezastruos din tur, în primăvara anului 1974, cei care se ocupă de echipă mai fac câteva transferări. Sunt adusi portarii: Eftimescu (Dinamo), Visan (Petrolul) si jucătorii de câmp: Gheorghe Stefan (Progresul), Matei, Asaftei (Metalul Mija). Rezultatele sunt pe măsura asteptărilor de data aceasta. A fost un retur foarte bun făcut de echipă, cu un marcator de exceptie, Toma Zamfir. Iată echipa care a învins la 12 mai 1974, în deplasare, Flacăra Moreni cu 4-1 prin golurile marcate de Zamfir (3) si Asaftei, desi în tur nu reusise decât un egal.
Dinamo Slatina: Visan (Eftimescu) – Stefan, Ghită, Stanciu, Gungiu – Onofrei, Stoenescu – Pană, Zamfir, Asaftei, Rosu (Predut).
Dinamo Slatina încheie campionatul 1973-1974 pe locul al treilea după Chimia Râmnicu Vâlcea, care promovează în Divizia A, si Soimii Sibiu.
Atacantul Zamfir va pleca la Dinamo Bucuresti în editia viitoare, recomandat de cele 17 goluri marcate în singurul sezon la Slatina si va deveni campion national alături de jucători precum Dinu, Lucescu, Dudu Georgescu s.a.m.d. (Va urma…)

După un an de functionare, Dinamo Slatina a lansat în fotbalul mare primul jucător, Toma Zamfir. Adus de Iosif Gungiu de la Popesti-Leordeni, atacantul a reusit un sezon de exceptie în editia 1973-1974, când a marcat 17 goluri. La un an de la sosirea la Slatina, Toma Zamfir juca în Cupa Campionilor Europeni, în atacul echipei Dinamo Bucuresti, împotriva celebrei echipe vest-germane, FC Koln, într-o formulă pe care orice jucător si-ar fi dorit-o: R. Nunweiler, T. Zamfir, M. Lucescu. Din păcate, din cauza unei accidentări care îi produce neplăceri si astăzi, dar si din alte motive, nu s-a împlinit pe măsura valorii sale. A mai jucat la SC Bacău si Autobuzul Bucuresti.

Cel mai bun atac: Rosu – Gojgaru – Pană – Piturcă 

Editia 1974-1975 începe la 12 august 1974, Dinamo Slatina debutează contra nou-promovatei C.S.U. Brasov. Clubul bucurestean este multumit de colaborarea cu echipa slătineană si trimite în continuare jucători. Pentru editia actuală, sunt trimisi la Slatina: Ghe. Gojgaru, Vasile Cosma si C-tin Mincu. Mai sunt legitimati: Nicolae Ivan si V. Piturcă (U. Craiova), juniorul Ion Dumitru (Unirea Slobozia), Ion Neculce (Gloria Buzău), Nucu Păun (Dinamo Slatina – tineret). Evolutia echipei în actuala editie a fost oscilantă, de la 3-0 cu Oltul Sfântu Gheorghe, la înfrângerea cu 4-1 la Târgoviste. Asa cum v-am obisnuit, vă oferim câte o formulă de echipă, pentru a vă edifica asupra formatiei aliniată de Dinamo Slatina în perioada respectivă. Iată echipa trimisă pe teren la 6 octombrie 1974, în partida sustinută lângă Turnul Chindiei.

Dinamo Slatina: Eftimescu – Cosma, Ghită, Gungiu, Stefan – Soarece, Dumitru – Rosu (Stanciu), Ivan (Piturcă), Gojgaru, Asaftei.
Echipa reuseste să se claseze pe locul trei la finalul primei părti a campionatului, după Rapid si Metalul, având cel mai bun atac din seria a II-a. Cei mai eficace jucători în tur au fost: Gojgaru si Pană (a nu se confunda cu Titi Pană) cu câte 6 goluri, Ivan cu 5, Rosu si Piturcă cu cate 4 reusite.

În partea a doua a campionatului, antrenorul C-tin Stefan este înlocuit cu secundul Haralambie Eftimie si el fost jucător al echipei Dinamo Bucuresti, iar doi dintre cei mai experimentati jucătorii Gojgaru si Bucurescu sunt trimisi la Chimia Râmnicu Vâlcea. Sosesc la schimb de la Vâlcea: Ghe. Petre, Mihai Petrescu si Horia Popescu. În timp, cele mai importante transferuri în această perioadă se vor dovedi a fi legitimarea lui Sande Cotosman (Electroputere Craiova) si revenirea lui Ion Ciocioană (Minerul Motru). Vor mai pleca Soarece si C. Mincu la Viitorul Scornicesti.
Iată echipa aliniată la 20 martie 1975 la startul returului 1974-1975, împotriva echipei CSU Brasov si încheiat la egalitate 1-1, golul echipei slătinene fiind marcat de C-tin Pană.
Dinamo Slatina: Eftimescu – Ciocioană, Ghită, Ivan, Stefan – Pană, Neculce – H. Popescu, Petrescu, N. Păun (Dumitru), Asaftei. Parcurs sub asteptări al echipei, la sfârsitul editiei, Dinamo Slatina se clasează pe locul 8, cu 34 de puncte.

Apar primele obiecte promotionale 

În vara lui 1975, se pun în vânzare primele obiecte promotionale: insigne cu emblema clubului, vederi cu echipa de fotbal precum si pungi de plastic imprimate cu numele jucătorilor.
De asemenea, clubul sportiv Dinamo Slatina, organizează tombole cu diferite premii, biletele de intrare la meci participă la extragere. În presa locală, apar listele cu câstigători.
Se oferă: Locul I – masini de aragaz în valoare de 1 384 lei/buc, locul II – aparate radio în valoare de 500 lei/buc, locul III – ceasuri dama de mână în valoare de 335 lei/buc, ceasuri bărbati în valoare de 338 lei/buc.
Astfel de actiuni de promovare a echipei, dar si parcursul destul de bun aduce spectatori în tribune. Partidele de pe teren propriu sunt urmărite de un număr foarte mare de spectatori.
De asemenea, se înfiintează si o galerie sustinută de regretatul Djavid Memish. Stadionul „1 Mai” îsi măreste capacitatea, se construieste prima peluză (cea cu tabela). Între timp, Rapid Bucuresti, adversara echipei Dinamo Slatina din seria a II-a, furnizează surpriza si câstigă Cupa României învingând cu 2-1 în finală pe Universitatea Craiova. După finală, la Craiova va începe reconstructia din temelii a echipei, reconstructie de care va beneficia si Dinamo Slatina.

Teodor  Taralunga

Colaborare Bucuresti–Craiova, beneficiar Slatina 

Dinamo Slatina devine atractivă pentru orice jucător, autoritătile locale se străduiesc să asigure cele mai bune conditii, în editia 1975-1976 se va înregistra cea mai mare performantă din scurta istorie a echipei Dinamo Slatina, locul al doilea. Performantă ce va fi repetată, după cum veti afla din prezentarea noastră. Noul antrenor al echipei este fostul portar al echipei Rapid, Gheorghe Dungu. Vor fi legitimati următorii jucători: Florin Oprea, Victor Niculescu, Teodor Taralungă, precum si fostul jucător al Caracalului, Virgil Mincioagă (toti de la U. Craiova ), Petre Manea (CSU Brasov), Aspritoiu (Minerul Oravita), Răutu, Petre Fratilă (Dinamo) si Miutu (Câmpulung). Programul este infernal pentru echipa slătineană, debut cu Steagu Rosu Brasov, deplasare la Progresul, urmează CS Târgoviste s.a.m.d. La 24 august 1975, pe stadionul „1 Mai”, suplimentat cu o ,,potcoavă”, în prezenta unui număr record de 10 000 de spectatori si cu sapte jucători noi în formatie, echipa gazdă învinge pe Steagul Rosu Brasov cu 2-0, prin golurile marcate de fostul international Teodor Tarălungă.

Iată cele doua formatii: Dinamo Slatina: Oprea – Cotosman, Ciocioană, Gungiu, Niculescu – Manea (Răutu) Ivan – Mincioagă, Fratilă II (H. Popescu), Frătilă III, Tarălungă.Steagul Rosu Brasov : Clipa – Hârlab, Naghi, Pescaru, Miclos – Papuc, Bucur, Nită (Mateescu), Stan, Paraschivescu, Iambor. Sezonul de toamna se încheie cu o remiza (1-1) pe teren propriu, tot împotriva unei echipe brasovene, Tractorul.

Cel mai bun atac, cea mai bună apărare 

Sezonul de primăvară continuă aproximativ în aceeasi formulă. Conducerea tehnică este formată din Gheorghe Dungu, ajutat de Gheorghe Cazacu. Noutăti putine în lot: Gheorghe Florea (Dinamo Slatina, juniori) si Lucian Martinescu (Viitorul Scornicesti), revenit. Echipa slătineană are un parcurs fără greseală, într-o competitie de valoare, cu mult peste ce este astăzi. A fost sezonul în care sistemul de joc se schimbă. Treptat, treptat se trece de la 1-4-2-4 la 1-4-3-3, un sistem care măreste viteza de joc si aduce doi jucători, stânga-dreapta, alături de atacantul central. Sistemul a fost promovat la nivel de artă de nationala Olandei la C.M. din RFG, în 1974, cu marele Johan Cruyff în prim-plan. Respectând proportiile, Dinamo Slatina a avut în cel mai bun an al său un atac format din Virgil Mincioagă, extremă dreapta, Fratilă II, vârf de atac si extremă stânga – Tarălungă, care au marcat împreună 45 de goluri, dintr-un total de 64 (cel mai bun din serie). La sfârsitul campionatului 1975-1976, Dinamo Slatina se clasează pe locul doi, cu 44 de puncte, 64 goluri marcate si 26 primite (cea mai bună apărare). Competitia a fost câstigată de Progresul Bucuresti, care promovează în Divizia A. Echipa bucuresteană a fost învinsă la Slatina cu scorul de 4-0, prin golurile marcate de: Frătilă II, Mincioagă, Tarălungă si Stanciu. 

Se spune că echipa care nu marchează este o echipă urâtă si neinteresantă. Golul este sarea si piperul fotbalului… Dinamo Slatina, tocmai pentru asta, a rămas în memoria suporterilor ca fiind cea mai spectaculoasă echipă din istoria fotbalului slătinean, pentru că a avut marcatori înnăscuti în întreaga sa existentă. Toma Zamfir, C-tin Pană, Tarălungă sunt câteva exemple.

Ultimii marcatori de profesie sositi la Slatina sunt: Petre Frătilă, cunoscut sub numele de Frătilă II, fratele mult mai cunoscutului atacant de la Dinamo Bucuresti, C-tin (Titi) Frătilă si jucătorul venit de la U. Craiova, dar descoperit la Răsăritul Caracal de Ion Pârvulescu si Virgil Mincioagă.

Ministrul Muncii, la Slatina 

Cum prima conditie pentru colaborare a clubului Dinamo Bucuresti cu Slatina a fost „fără promovare”, chiar dacă a reusit cel mai bun sezon ocupând locul doi, Dinamo Slatina trebuie să se despartă de câtiva jucători reprezentativi. Este vorba de portarul Eftimescu si fundasul Vasile Ghită, care sunt chemati la Bucuresti. Din grupul sosit de la Craiova, au mai rămas Nicolae Ivan, devenit antrenor secund si portarul Florin Oprea. Atacantul Teodor Tarălungă s-a întors la Universitatea, recomandat de sezonul de exceptie reusit la Slatina. Evolutia echipei se resimte si la finalul sezonului 1976-1977, echipa se clasează pe locul 8. Pregătirile pentru noul sezon încep pe bancă cu Gheorghe Dungu, antrenor principal, ajutat de Nicolae Ivan – secund. Sunt transferati: C-tin (Titi) Pană (Chimia Turnu Măgurele), Zoltan Erdei (CFR Timisoara), Viorel Stoica (Arad), Gheorghe Manea, Marian Sârbu, Gabrian – toti de la FC Arges. Nimeni nu bănuia atunci că unul dintre tinerii sositi de la Pitesti, atacantul Marian Sârbu, va deveni ministru douăzeci si ceva de ani mai târziu. De la Bucuresti sunt trimisi la Slatina portarul Ion Ghenu si Marian Bălan, campioni nationali la tineret cu Dinamo Bucuresti, colegi de generatie cu: Iamandi, Ion Marin, Augustin s.a.m.d. Iată lotul echipei Dinamo Slatina la startul sezonului 1976-1977: Oprea, Stoica, Ghenu – Cotosman, Ciocioană, Erdei, Gungiu, Răutu, Pană, Florea, Ghe. Manea, P. Manea, N. Păun, Mincioagă, Frătilă II, Martinescu, Gabrian, Sârbu.

Cel mai slab sezon 

Sezonul 1976-1977 va rămâne în istoria echipei Dinamo Slatina ca fiind cel mai urât sezon, nu atât prin locul ocupat la sfârsitul editiei (8), cât mai ales prin evolutia echipei. Rămasă fără sase titulari, fată de editia precedentă (Eftimescu, Ghită, Niculescu, Tarălungă, Ivan – retras si Asaftei – împrumutat la Viitorul Scornicesti) evolutia echipei nu mai putea fi aceeasi, mai ales în partea a doua a campionatului. Iată formatia care a învins în toamna anului 1976 Chimica Târnăveni cu scorul de 5-0, prin golurile marcate de: Gungiu, Ciocioană, Mincioagă (2) si Răutu. Dinamo Slatina: Stoica – Cotosman, Ciocioană, Răutu, Gungiu – Pană, Florea, P. Manea – Mincioagă, Frătilă II, Martinescu.

În partea a doua a campionatului, antrenorul Gheorghe Dungu este demis, soseste la Slatina antrenorul C-tin Stefan, omul care a început proiectul „Dinamo Slatina”, si care i-a adus la Slatina pe: Nicu Asaftei, Gheorghe Soarece si Victor Piturcă. Lumea începe să spere din nou. Iată ce îsi aminteste antrenorul Stefan din perioada respectivă: „Eram la Cugir când am fost sunat de C-tin Sandu, primul-secretar, să vin la Slatina. Am acceptat imediat, desi Dinamo Bucuresti nu a fost de acord, cei de la Slatina, prim-secretarul Sandu, colonelul Ratiu si Ion Diaconu au dat câteva telefoane si totul s-a rezolvat la Bucuresti, în biroul ministrului de Interne, Stănescu.” La nivelul lotului, singurele noutăti sunt: revenirile lui C-tin Mincu si Asaftei de la Viitorul Scornicesti. Jocul echipei rămâne confuz… Ziarul „Sportul” scria la 10 iunie 1977, după partida pierdută pe teren propriu, cu 2-1, în fata echipei CS Târgoviste: „Jucătorii dinamovisti au evoluat slab. Fundasii au gafat deseori, iar mijlocasii nu au ajutat cum trebuie atacantii. Pentru forma în scădere a gazdelor ni se pare semnificativ să amintim că de la 1 mai, Dinamo Slatina a pierdut cinci meciuri consecutive”. Echipa slătineană termină campionatul pe locul 8 cu 34 de puncte, la un singur punct de retrogradare. Competitia este câstigată de CS Târgoviste, ajutată si de victoria de la Slatina, care promovează în prima ligă.

1977-1978 – un sezon de vis 

Parcursul echipei, de la înfiintare si până acum, a fost cu suisuri si coborâsuri, după un sezon reusit, urmând unul mai putin reusit. Cum sezonul anterior a fost considerat un esec, stagiunea 1977-1978 va rămâne în istorie ca cel mai bun, locul al doilea, reusit cu aproximativ acelasi lot. Cel mai important transfer în această perioadă îl constituie legitimarea mijlocasului Ion Furnea (U. Cluj). Sunt promovati de la juniori: Avram si Enache. Mai sunt transferati: Vărzaru, Popescu, Tronaru (Tehnometal Bucuresti). În prima etapă al celui mai spectaculos campionat, Dinamo învinge pe teren propriu, pe mai vechea cunostintă, Progresul Bucuresti, retrogradată din Divizia A, la finalul sezonului trecut. Echipa slătineană învinge cu 3-1, prin golurile marcate de: Frătilă II (2) si Gungiu. Parcurs fără greseală, victorii categorice împotriva celor mai bune echipe din serie. În ultima etapă a turului, Dinamo încheie la egalitate (1-1) pe terenul celor de la Metalul. Iată echipa aliniată de antrenorul C-tin Stefan la 18 decembrie 1977. Dinamo: Stoica – Cotosman, Ciocioană, Răutu, Gungiu – Pană, Vărzaru (Popescu), Furnea – Mincioagă, Frătilă II, Asaftei (Bălan). Dinamo Slatina încheie sezonul de toamnă al editiei 1977-1978, pe locul al doilea, cu acelasi număr de puncte (21) cu Chimia Râmnicu-Vâlcea, locul întâi.

Scornicesti, motiv de ceartă între Slatina si Bucuresti

              

În retur, Viitorul Scornicesti îsi pregăteste asaltul spre Divizia B si cere sprijin, ca de fiecare dată, la Slatina. După Lucian Martinescu, fratii Petre si Gheorghe Manea, Dinamo Slatina mai trimite la Scornicesti pe Titi Pană, Ghe. Florea, C. Mincu si Nucu Păun. Această colaborare nu este pe placul celor de la Bucuresti si apar primele discutii în acest sens. Ascensiunea echipei din Scornicesti va pune capăt colaborării dintre Clubul Dinamo Bucuresti si fotbalul slătinean. Efectele întreruperii acestei colaborări vor apărea în stagiunea următoare, când Viitorul Scornicesti va promova în Divizia B. Pentru sezonul de primăvară al editiei 1977-1978, la Slatina sunt legitimati: Marcel Lică (IOB Bals), Bănulescu (Progresul Corabia), Raicea si Musat. Vă prezentăm echipa Dinamo Slatina în partida sustinută contra celor de la Pandurii Târgu-Jiu, în mai 1978 si câstigată de slătineni cu 1-0, prin golul marcat de Frătilă II. Dinamo Slatina: Ghenu – Cotosman, Ciocioană, Stanciu, Asaftei – Gungiu, Raicea, Popescu – Frătilă II, Furnea, Bănulescu. La echipa din Târgu-Jiu evoluau printre altii: Bălută, Tarălungă, Piturcă s.a.m.d. Echipa reuseste să se mentină în fruntea clasamentului si încheie competitia pe locul al doilea, promovând Chimia Râmnicu-Vâlcea. Sezonul se încheie si în Divizia C la 21 iunie 1978, cu acel meci de pomină între Viitorul Scornicesti si Electrodul Slatina la care a asistat si echipa Dinamo Slatina. Atacantul Petre Frătilă câstigă titlul de golgheter al echipei, pentru a treia oară consecutiv, cu 17 goluri marcate, podiumul este completat de: Furnea – 13, Mincioagă – 10. Va urma!

În vara lui 1978, după ce echipa din Scornicesti promovează în Divizia B, Dinamo Bucuresti pune capăt colaborării cu fotbalul slătinean. Frumoasa poveste a echipei Dinamo Slatina începută în 1973, cu performante neegalate nici până astăzi, se încheie în 1978. De asemenea, si fundasul Iosif Gungiu, unul din primii jucători sositi la Slatina în vara lui 1973, va părăsi echipa slătineană. Urmare a colaborării timp de cinci sezoane, rămân în continuare la Slatina: Ghenu, Bălan, Frătilă II, Răutu.

Antrenorul Stefan – trimis la Scornicesti 

Imediat după promovarea echipei Viitorul Scornicesti, antrenorului echipei Dinamo, Constantin Stefan, i s-a propus să preia banca tehnică a debutantei în Divizia B. Iată ce îsi aminteste cel mai bun antrenor din scurta istorie a echipei Dinamo Slatina: „După ce am obtinut locul doi cu Dinamo, la prima vizită a lui Teodor Coman (ministru de Interne în Guvernul Manea Mănescu între martie 1975 – septembrie 1978 – n.r.!) la Slatina, am fost chemat în birou la Ratiu (Gheorghe Ratiu, seful Securitătii Olt – n.r.!) si mi s-a propus să merg la Scornicesti să preiau nou-promovata echipă Viitorul. Nu am acceptat sub nici o formă si am fost trimis la Bucuresti la juniorii lui Dinamo. Acolo am găsit un climat ostil si la începutul sezonului 1978-1979 am preluat pe Muscelul Câmpulung.
Întreaga colaborare a clubului Dinamo Bucuresti cu fotbalul din Slatina s-a bazat pe legătura strânsă de prietenie între Teodor Coman si primul-secretar Constantin Sandu. Singura conditie pusa de clubul bucurestean a fost: fără promovare. Începând cu anul 1978, toată atentia s-a îndreptat către Scornicesti, se stia că va promova în Divizia A, la sfârsitul sezonului.
Eu m-am simtit foarte bine la Slatina, îmi face plăcere sa discut de fiecare data despre perioada respectivă”, povesteste antrenorul Stefan.

Judetul Olt, două echipe în B 

După Bucuresti si Prahova cu patru echipe, fotbalul din Olt înregistrează o premieră. Începând cu editia 1978-1979, alături de Sibiu si Teleorman, Oltul participă cu două echipe în esalonul doi al fotbalului românesc, Dinamo Slatina si Viitorul Scornicesti. Pentru iubitorii fotbalului, Dinamo rămâne echipa fanion a judetului si cred că prezenta echipei din Scornicesti în Divizia B, a fost un moft al autoritătilor de la Scornicesti, mai ales că formatia Viitorul era formată din jucători împrumutati de Slatina. Însă în anii 1980 fotbalul slătinean va pierde întâietatea în fata echipei Viitorul Scornicesti (FC Olt).
Pentru că timpul este foarte scurt pentru schimbarea numelui, echipa slătineana va evolua si în această editie cu numele de Dinamo Slatina. Campania de transferări – mai săraca ca niciodată… Cei care răspund de echipă, Gheorghe Ratiu si Ion Diaconu, sunt nevoiti să se descurce fără sprijinul celor de la Bucuresti. Este pentru prima dată din 1973, când Dinamo Bucuresti nu mai trimite jucători la Slatina.
Sunt transferati: Florin Vlădut, Nuncă (IOB Bals) si Cordos (Caracal). Sunt promovati de la juniori: portarul Sabin Ciurea si jucătorii de câmp Brabete, Dumitrascu si Musat. Pe parcursul campionatului va fi legitimat si tânărul Marian Popescu, care va deveni, în scurt timp, unul dintre ce mai reprezentativi jucători ai fotbalului din Olt. La conducerea tehnică, în locul lui C. Stefan, este numit fostul antrenor al echipelor Gloria Bistrita si FC Bihor, Virgil Blujdea, ajutat de prof. Gheorghe Cazacu.

Derbi judetean 

Dinamo Slatina debutează în editia 1978-1979 la Turnu Măgurele împotriva echipei Chimia. Partida se încheie la egalitate 2-2, prin golurile marcate de: Bădălută si Radu – pentru gazde, Stanciu si Furnea – pentru oaspeti. Autorul primului gol al gazdelor, Ion Bădălută se va transfera în retur la Viitorul Scornicesti.
Vă oferim echipa aliniată de Dinamo Slatina la 20 august 1978, în partida de la Turnu Măgurele.
Dinamo: Stoica – Cotosman, Ciocioană, Erdei, Lică – Stanciu, Furnea Bălan – Musat (Mincioagă), Vlădut, Asaftei (Brabete).
Va fi o editie dominată de partidele directe între Dinamo Slatina si Viitorul Scornicesti, programate la 15 octombrie 1978 (partida tur) si 29 aprilie 1979 (returul). Dinamo Slatina refuză să se predea si într-o partidă tensionată câstigă jocul contra celor de la Scornicesti cu 1-0 prin golul marcat de Frătila II.
În echipa de la Scornicesti jucau nu mai putin de 8 jucători care evoluaseră si la Slatina (Anghel, Florea, Martinescu, C. Mincu, Pană, Soarece, Gheorghe si Petre Manea).
Iată cele două echipe aliniate la startul partidei, în prezenta a 9000 de spectatori, conform presei locale.

Dinamo: Ghenu – Lică, Ciocioană, Stanciu, Dumitrascu – Cotosman, Mincioagă, Bălan – Vladut, Frătilă, Asaftei.
Viitorul: Anghel –Florea, Martinescu, Pană, A. Mincu – P. Petre, Badea, P. Manea, Ghe. Manea, Soarece, Fuiorea.
Echipa slătineana încheie prima parte a campionatului pe locul 6 cu 19 puncte, cu cel mai bun atac din serie (35 goluri marcate) dar si cu cea mai slabă apărare (29 goluri primite), după ultima clasată Chimia Brazi.

Ultima performantă – optimile Cupei României 

În partea a doua a campionatului, la conducerea tehnică a echipei este numit Constantin Deliu. Debutul în sezonul de primăvară avea să fie cât se poate de reusit. În urma rezultatelor, la jumătatea returului, Dinamo Slatina conducea în clasamentul seriei a II-a, cu un punct în fata echipei Viitorul Scornicesti. Forta si experienta lotului, format în timp, îi permite să meargă pe două fronturi: campionat si cupă. Este pentru prima dată când echipa slătineană pătrunde în fazele superioare ale Cupei României. Considerată a doua competitie, Cupa României nu a fost o prioritate pentru Dinamo Slatina până acum. În prima fază, echipa slătineană învinge pe teren propriu divizionara A, Chimia Râmnicu-Vâlcea cu 1-0, prin golul marcat de jucătorul legitimat la început de sezon: Florin Vlădut.
Dinamo : Stoica – Lică, Ciocioană, Stanciu, Nuncă – Bălan, Cotosman (Asaftei), Furnea – Mincioagă, Vlădut, Frătilă II.
Chimia: Rosca – Basno, Cârceag, Savu, Cincă – Stan, Iordan, Telespan – Coca, Stanca, Carabageac.
În optimi, pe stadionul „1 Mai” din Pitesti, Dinamo Slatina este eliminată de Steagul Rosu Brasov cu scorul de 2-1, după ce a condus cu 1-0, prin golul marcat de Furnea. Trebuie subliniat faptul că echipa brasoveană a fost revelatia Cupei, editia 1978-1979. A ajuns până în semifinale unde a fost eliminată de Steaua, echipa ce va câstiga trofeul în finala cu Sportul Studentesc.
Dinamo: Ghenu – Cotosman, Ciocioană, Răutu, Nuncă – Bălan (Mircea Popescu), Mincioagă, Furnea – Frătila II (Asaftei), Vlădut, Lică.
Steagul: Clipa – Porumbita, Pescaru, Mihăilescu, Naghi – Sulea, C. Popescu (Adam), Bucur – Papuc (Gheorghe), Paraschivescu, Siscă.

Dinamo Slatina – la ora bilantului 

Dinamo Slatina îsi încheie activitatea la finalul celui de-al saselea sezon 1978-1979 pe locul 12, cu 33 de puncte, într-o competitie câstigată de Viitorul Scornicesti. Golgheterul echipei este Furnea, cu 11 goluri, urmat de Mincioagă cu 10 reusite, Stanciu, Frătilă II si Vlădut cu câte 7.
Înfiintată în august 1973, Dinamo Slatina a obtinut următoarele rezultate: 1973-1974 – locul 3, 1974-1975 – 8, 1975-1976 – 2, 1976-1977 – 8, 1977-1978 – 2, 1978-1979 – 12. Considerată o echipă spectaculoasă, Dinamo a avut în linia de atac, indiferent de sistemul de joc, jucători care prin talentul lor reuseau să marcheze goluri care mai de care mai spectaculoase: Toma Zamfir, Teodor Tarălungă, Petre Frătilă, Virgil Mincioagă, Ion Furnea, Florin Vlădut. Acestia sunt câtiva dintre ei… Pe banca tehnică au stat următorii antrenori: Constantin Stefan (două mandate), Haralambie Eftimie, Gheorghe Dungu, Constantin Geolgău, Virgil Blujdea, Gheorghe Cazacu, Constantin Deliu. Începând cu 1979, fotbalul slătinean este trecut pe plan secund. Echipa din Scornicesti va deveni FC Olt si va fi considerată echipa fanion a judetului.
Aproape abandonată si fără cei mai buni apărători (Lică, Stanciu si Ciocioană) transferati la Scornicesti, Oltul Slatina în tur si Energia Slatina în retur va retrograda în Divizia C, la finalul sezonului 1979-1980.

Progresul Corabia

Remember Progresul Corabia

Sus : Wagner, Grecu, Maereanu, V. Bartan, I. Bartan, Patru, Longin Ciolca ( antrenor )

Jos : Bicoi, Bescuca, I. Dinca, Cinca, Filip. 

Corabia de aur

Nu, nu este vorba despre cunoscutul festival naţional de muzică uşoară si populară, ci despre echipa de fotbal a anilor ’70, ’80 mândria localnicilor. Dacă vrei să afli cât mai multe informatii despre perioada de aur a fotbalului corăbian, trebuie neapărat să stai de vorbă cu foştii jucători, oameni care au scris istorie. Nu este jucător care să nu îti povestească de regretaţii Petre Prodileanu sau Lulu Stanescu, oameni care, printr-o implicare totală, au reusit să asigure aproape permanent un fond de jucători pentru echipa de fotbal a orasului, timp de treizeci de ani. Cu o satisfactie deosebită, dar si cu un oarecare regret că fotbalul nu i-a răsplătit pe măsura valorii lor, câtiva fosti jucători povestesc fără să clipească momente de neuitat, deşi au trecut treizeci-patruzeci de ani de când Progresul Corabia, echipa care l-a dat pe Oblemenco fotbalului românesc, a fost la un pas de sferturile Cupei României. O echipă, fie cât de mică, are, fără îndoială, figurile sale reprezentative. Nu poti să vorbesti de fotbalul din Corabia fără să nu aminteşti de Dumitru Mialtu (omul care a jucat 17 de ani în tricoul echipei de pe malul Dunării ), Marin Velica, Lucian Tănăsescu, Aipu, Vasile Cheche, Ginu Ciolca, Ion Saia, Marin Bănulescu, Petre Maereanu (cel mai volubil interlocutor, dispus să povestească despre aventurile sale ca nimeni altul), Vasile si Nelutu Bartan s.a.m.d.

Progresul Corabia – în optimile Cupei României, editia 1976-1977 
Prima performantă notabilă a echipei Progresul Corabia a fost parcursul până în optimele Cupei României. „I-am bătut pe cei de la Slatina (n.r. Dinamo) si am fost la un pas să jucam cu Rapid Bucuresti. Am avut noroc la tragere la sorti si în saisprezecimi, si în optimi, unde am jucat cu Rapid Jibou si cu Automecanica, echipe de C, ca si noi. Partida s-a jucat la Rosiori. Am fost insotiti de 10-11 autobuze de suporteri, inaintea partidei au venit în fata hotelului unde eram cazati si au început să scandeze. Mi-au dat lacrimile de emotie, a fost cea mai fericită zi din viata mea. Am fost eliminati, la lovituri de la 11 metri, de echipa bucuresteană. Colegii mei au ratat patru lovituri, am fost singurul care am marcat”, ne-a declarat fundasul Petre Maereanu.

La patru puncte de promovarea în divizia B, în 1988-1989
După grupul de exceptie a lui Mialtu, Corabia a mai lansat, în fotbalul divizionar, încă o generatie, la fel de valoroasă. Este vorba despre generatia lui Renato Popa, Tăgârtă, Beacucă, Ciucă, Grecu, Fl. Popescu, H. Vladu condusi de această dată de unul dintre cei mai buni fundasi centrali din istoria fotbalului corăbian, veteranul Petre Maereanu devenit sef de orchestră după retragerea lui Dumitru Mialtu. „Atunci nu s-a vrut promovarea. La noi au lipsit cativa titulari, eu am jucat atacant, multi făceau legătura între formaţia aliniată de noi si prietenia lui nea’ Nelu (n.r. Ion Oblemenco) cu antrenorul lor, Tică Otet. Meciul retur s-a disputat la Corabia si s-a terminat 0-0. Aveam o echipă bună, multi copii talentati: Tăgârţă, Grecu si Bescucă erau copii foarte buni”, ne povesteste acelasi Petre Maereanu. În editia 1988-1989, după un parcurs ireprosabil, Progresul, avându-l pe banca tehnică de fiul Corabiei, Ion Oblemenco, termină editia pe locul doi, cu 38 de puncte, în spatele echipei Constructorul Craiova – 42 de puncte, care promovează în B.

Douăzeci de ani de agonie 
După pauza fortată pe care au luat-o toate reprezentantele Oltului la începutul anilor 1990 (reducerea numărului de echipe dublat de un dezinteres total) , Progresul Corabia apare în sistemul divizionar printr-un concurs favorabil de împrejurări, în edita 2004-2005. Desi a pierdut titlul de campioană judeteană, a promovat în divizia C, datorită trecerii lui FC Craiova la Caracal locul lăsat liber de Caracal a fost oferit echipei Progresul. După cinci editii chinuitoare, cu salvări miraculoase în ultima (ultimele) etapă, Progresul nu mai poate evita dezastru în editia 2009-2010. Sub privirile neputincioase ale fostelor glorii locale, mercenarii adusi pe bani grei reusesc să scufunde corabia, după ce initial acceptase oferta FRF de a continua cursa într-o competitie fără valoare. Cei care cunosc fenomenul spun că Liga a III-a de azi este sub campionatul judetean de altă dată.

Corabia de aur II

.

După ce editia trecută v-am prezentat o parte a discutiilor avute cu fostii jucători ai Corabiei, mândria suporterilor de altă dată, astăzi vom afla lucruri noi despre aceiasi perioadă. Mijlocul anilor 1970, si începutul anilor 1980 a fost fără îndoială perioada de aur a sportului rege din micuta localitate de la malul Dunării. Pare incredibil cum o comunitate asa mică reusea să-si asigure un fond de jucători prin forte proprii, astăzi orase de zece ori mai mari nu reusesc să promoveze decât foarte rar vreun jucător, restul sunt adusi din alta parte contra unor sume uriase fără ca ei să justifice banii investiti.

Nu există satisfactie mai mare pentru un amator de sport decât să stea de vorbă cu oameni extraordinari, dispusi să-ţi povestească la nesfârsit disputele lor cu diferiti adversari dar si ale predecesorilor lor. Un lucru mai rar intâlnit astăzi este respectul pe care îl sesizezi in vocea lor fata de cei din generatia anilor 1960: Papuc, Enescu, Ungureanu, Constantinescu, Sarpe, Cazacu, Agape, Bumbăcea, Agiu, Asanica, L. Stanescu ş.a.m.d, oameni, în primul rând care prin atasamentul lor ia determinat pe cei care au îmbracat tricoul echipei locale să facă performanta. Asa s-a născut generatia lui Ginu Ciolca, Vasile Bartan, Ion Velica, Lascu, Aipu, Marin Bănulescu, Dincă, Căpraru, Tudorache s.a.m.d.
Pentru amatorii de statistică suntem în măsura să vă oferim echipa care învingea în octombrie 1968 echipa Comertul Alexandria cu 3-1 prin golurile marcate de: Neacsu, Agape, Agiu.
Progresul: Daro (Albu) – Neacsu, Agape, Agiu, Magargiu – Constantinescu, Ghiocel (Mialtu ) – Dragut, Petcu, Ungureanu, Sarpe.

Progresul Corabia, campioana de toamnă în editia 1977-1978

Progresul Corabia 1977  : Sus:  Mialtu, Nica, Maereanu,  Chionea, Bucuresteanu,  Aipu, Saia,  Lulu Stanescu ( antrenor )

Jos : Moldoveanu, Preda, Tudorache,  St. Leta, Velica,  P. Dinca.

Dupa parcursul extraordinar din Cupa Romaniei din editia 1976-1977, Progresul Corabia are o evolutie remarcabilă si în campionat. În editia 1977-1978 echipa din Corabia, reuseste să termine prima parte a campionatului pe primul loc, înaintea unor echipe cu pretentii cum ar fi: Flacăra Moreni, Viitoru Scornicesti, Dacia Pitesti, Rova Rosiori pe care le invinge categoric. Este cea mai mare performanta din istoria acestui club.
Despre sezonul respectiv stăm de vorba cu golgheterul sezonului Marin Bănulescu, un tip echilibrat care povesteste fără să ezite despre partida contra celor de la Scornicesti considerat meciul sezonului. „Am câstigat cu 1-0, eu am marcat din lovitura libera de la 20 de metri, am trimis direct în vinclu. La ei jucau: Petre Petre, Soarece, fratii Manea, Martinescu s.a.m.d. Nu se asteptau sa piardă, la finalul partidei au existat altercatii între spectatori si Lică Bărbulescu. Am terminat prima parte a campionatului fără înfrângere, eu am marcat 11 goluri. A fost cea mai frumoasă perioadă din cariera mea de fotbalist. În retur am fost transferat la Slatina, am primit 20 000 de lei prima de instalare de la colonelul Ratiu. Alături de mine a venit si celalalt atacant, Căpraru.”
Editia respectivă a rămas în memoria suporterilor prin acea partida în care Viitorul Scornicesti a învins cu 18-0 echipa slatineană Electrodul. Trebuie precizat ca si cealaltă candidată la promovare, Flacăra Moreni, a pierdut cu 3-0 la Corabia prin golurile marcate de: Dincă, Căpraru si Bănulescu. La finalul campionatului linia de clasament a Echipei Progresul Corabia arăta astfel: locul 3, (dupa Viitorul Scornicesti si Flacara Moreni ) 17 victorii, 6 egaluri si 7 înfrângeri – golaveraj 55-27, 40 puncte (se acordau 2 puncte la victorie ).

Cine sa se mai facă fotbalist ?

Toate aceste performante au fost realizate de jucătorii corăbieni, născuti, crescuti în Corabia sau în localitătile din împrejurimi. În timp ce majoritatea echipelor rulează zeci poate sute de jucători într-un deceniu de activitate, fotbalul corăbian s-a bazat numai pe talente locale căutate si descoperite de Petre Prodileanu, acest Guy Roux al Corăbiei, urmat de Lulu Stănescu si Ciolca Longin. Astăzi, nu mai are cine să joace fotbal, copiii sunt „prizonieri” inventiei secolului XX, calculatorul. Sub privirile îngăduitoare ale părintilor celor mici li se anulează orice posibilitate de miscare. Vremea când copiii de altădată alergau după o minge plină de petice de dimineata până seara au apus de mult. Autoritătile locale (nu numai cele corăbiene) par depăsite de situatie în astfel de cazuri si la sfaturile unor oameni „priceputi” botezati peste noapte impresari, aduc jucători ale căror executii tehnice, pe vremuri ar fi stârnit râsete si în curtea scolii. Dacă vrei să renunti la serviciile lor, te trezesti că le mai datorezi si bani, sume la care cei ce făceau performanta nici nu îndrăzneau să gândească.

Pentru comparatie, vă oferim echipa care învingea Viitorul Scornicesti în toamna lui 1977, formată numai din corăbieni:

Progresul :Cenea – Velica, Tudorache, Maereanu, G. Popescu – Mialtu, Ciolca, Istrate – Dincă, Bănulescu, Căpraru si ultimul 11 trimis în teren la 17 septembrie 2010, în partida pierdută pe tren propriu cu FC Drobeta (echipa dispărută între timp). Firulescu – Pârvan, Ignat, Florea, Tănăsie, Bica, Ticlea, Zamfir, Balmau, Yuki, Shun

În editia viitoare, vom afla povestea ultimei generatii de copii talentati de la mijlocul anilor 1980, generatia lui Renato Popa lansată în fotbal de Ginu Ciolca. Ce a urmat, stim cu totii, fotbalul din judetul Olt a intrat într-o pauză prelungită, pauză impusă de dezinteresul total al celor care s-au perindat pe la conducerea localitătilor din judet.

Corabia de aur III

.

După ce v-am prezentat povestea sportului rege din micuta localitate de la malul Dunării, nu putem încheia periplul nostru prin fotbalul corabian până nu aflăm si câteva cuvinte despre copiii de altădată ai fotbalului din Corabia. Cu riscul de a mă repeta, îmi exprim uimirea si de data asta despre faptul că o localitate asa mică, nu numai că reusea să formeze o echipă cu rezultate foarte bune, dar îsi permitea să trimită la FC Olt, echipa fanion a judetului si cei mai talentati juniori.
Sigur, toate aceste performante nu erau posibile dacă la marginea terenului nu veghea aproape permanent oameni priceputi, fosti jucători, cu ochiul format, capabili să-ti dea un verdict si după câteva priviri aruncate peste gardul scolii.

Prima generatie de copii talentati

În ziarul local „Oltul” din noiembrie 1969, se evidentia parcursul fără greseală al echipei de juniori antrenată de Petre Prodileanu „Se remarcau, meci de meci, tinerii: Cheche, Moldoveanu, Lascu, Velica, Ciolca, Aipu, Orbulet, în curând vor face pasul la echipa mare” remarca ziarul respectiv. Un an mai târziu, generatia respectivă avea să termine pe locul doi intr-o serie cu FC Arges, Progresul si Vointa..
După ce în numerele trecute am amintit de Petre Prodileanu si Lulu Stănescu, astăzi, vom face cunostintă cu profesorul Longin Ciolca si cu Renato Popa, considerat liderul generatiei sale, generatie ce cuprinde pe: Bescucă, Mitroi, Grecu, Tăgârtă, H. Vladu .

„În 1977, după terminarea facultătii, am fost repartizat la Scoala nr. 2 Corabia, ca profesor de sport. Aici i-am descoperit pe: Ionel Bescucă, Scarlat, Mitroi care, ulterior, a ajuns la U. Craiova, international de juniori, Florin Cheroiu. Copii foarte talentati. Cel mai bun, considerat sef de promotie a fost Renato Popa pe care l-am descoperit la scoala din Celei (un cartier arondat orasului Corabia) alături de Sorin Vlad si Ion Asanica. La începutul anilor 1980, am reusit să fac o echipă cu rezultate deosebite, am ajuns în finala de juniori pe care am pierdut-o în fata lui FC Arges. Aici trebuie mentionat sprijinul oferit de domnul Stelică Spânu, directorul scolii în perioada respectivă. După ce am preluat echipa de seniori, i-am promovat pe toti la echipa mare alături de Grecu pe care l-am adus de la Gura Padinii, Bicoi de la Dăbuleni si Băbălau” ne povesteste profesorul Ginu Ciolca, fost jucător al echipei Progresul Corabia considerat alături de Petre Prodileanu, unul din cei mai mari descoperitori de talente din zonă.

Fuga de la Scornicesti

Se spune că, atunci când esti descoperit la o vârstă fragedă, succesul este garantat. În majoritatea cazurilor este valabil, „si da si nu” ar spune Renato Popa, ultimul mare talent propus de Corabia spre fotbalul mare. A fost solicitat la FC Olt, la vârsta de 16 ani si jumătate.
„Am fost făcut fotbalist de Ginu Ciolca. Eram elev la Scoala generala Celei, am jucat fotbal cu Scoala Nr. 2 Corabia, unde profesor de sport era Ciolca Longin, i-am bătut, eu si cu încă un coleg, Sorin Vlad, am fost chemati la juniorii Progresului Corabia si la 16 ani am debutat la echipa mare” ne povesteste copilul de aur al Corabiei, Renato Popa.

„Într-o bună zi, ne-am trezit la noi acasă cu Constantin Deliu, presedintele lui FC Olt, trimis de antrenorul Florin Halagian să mă ia la Scornicesti. M-am prezentat la echipă, initial am fost plăcut impresionat, am mers în turneu în fosta RDG, în cantonament la Herculane. La FC Olt, am avut plăcerea să stau alături de: Prepelită, Catoi, Eftimie, Chivescu, Marian Popescu s.a.m.d. A fost pentru prima dată când plecam de acasă o perioadă asa lungă, elev fiind am fost transferat la Liceul Agricol din localitate. Dorul de casă si de părinti nu-mi dă pace si, într-o zi, după ce am venit de la şcoală, am mers la club, bagajul era pregătit de seara, plănuisem totul, echipa era la antrenament, n-au stiut de plecarea mea decât bucătarul si instalatorul clubului. Lângă stadion, era o fabrică de confectii parcă, acolo erau parcate multe autobuze care plecau spre Slatina, m-am urcat în autobuz si nu m-am oprit decât la Corabia. Astăzi regret decizia luată atunci, antrenorul Halagian tinea mult la mine” completează mijlocasul corăbian. La FC Olt (tineret), au jucat si Hugo Vladu, portarul Costică Dorin si, ceva mai târziu, Tăgârţă.

Renato Popa pleacă la Caracal, rămâne forta grupului.

Apogeul acestei generatii este, spre sfarsitul anilor 1980, în 1988-1989, locul 2. Aici trebuie precizat că Renato Popa s-a transferat la FC Caracal la începutul sezonului 1986 -1987, unde, datorită talentului său avea să devină, în scurt timp, si aici unul din liderii echipei. La Corabia, greul este dus de forta grupului format din: Bescucă, Grecu, Hugo Vladu, Sorin Vlad, Mitroi, s.a.m.d. condusi de veteranul Petre Maereanu considerat alături de Mialtu unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului corăbian.

Pentru a întări cele afirmate mai sus vă oferim o formulă de echipă din sezonul 1987-1988. În toamna lui 1987, Progresul Corabia învingea Rova Rosiori pe teren propriu cu 2-0 prin golurile marcate de: Ionel Bescucă si Manea.
Progresul: Costică Dorin – Scarlat, V. Bartan, Maereanu, S. Vlad – Bicoi, Grecu, Bescuca, Mitroi, S. Popescu (Tudoran), Manea.
Astăzi, la sase luni de la abandonul echipei mari, fotbalul corăbian se rezumă la o grupă de copii condusî de Gigi Valcu care activează în campionatul judetean. Chiar dacă rezultatele sunt modeste deocamdată, poate în viitor va apărea o nouă generatie sau, de ce nu, un nou Renato Popa.

Performantele fotbalului din Corabia: locul 2 (divizia C), în editia 1988-1989 – optimile Cupei României în editia 1976-1977 – locul trei, editiile 1977-1978, 1982-1983 si 1984 -1985.

Viitorul Scornicești 1973-1980

Florin Brutaru

  

   După ce ediţiile trecute ati aflat frumoasa poveste a fotbalului din Corabia, astăzi vom încerca să aflăm cât mai multe lucruri despre fotbalul din Scorniceşti. La începutul anilor 1970, cei care se aflau la conducerea comunei au hotărât înființarea unei echipe de fotbal. Destul de târziu, dacă este să comparăm cu Deveselu şi Potcoava, comune aproximativ de mărimea Scorniceştiului, care participau în campionatul Județean încă de la înfiinţare din anul 1968, ca să nu mai vorbim de Stoicăneşti, care avea echipă de fotbal în campionatul regional din anii 1950. Printre fondatorii clubului „Viitorul” se numără colonelul Valeriu Sturza (unul din primii conducători ai clubului Steaua) și Vasile Bărbulescu.

Astăzi, majoritatea iubitorilor fotbalului asociază fotbalul din localitatea natală a lui Nicolae Ceausescu cu FC Olt, cu jucători precum Piţurcă, Soarece, Prepeliţă ş.am.d. Pentru a ajunge la performanţele celor enumeraţi mai sus, zeci de jucători au pus umărul mai mult sau mai puţin la ascensiunea echipei. Începând de astăzi, va propunem să parcurgem perioada mai puţin mediatizată a fotbalului din Scornicești, 1973 anul când a disputat prima partidă oficială si 1979, anul de debut în divizia A.

Nelu Vâlceanu, prima vedeta a echipei

Clubul „Viitorul” a fost înființat  vara lui 1972. Prima competiţie la care a participat echipa din Scornicești a fost Campionatul Județean , ediţia 1973-1974 o competiție puternica  unde mai găsim pe : Voința Caracal, Rapid Piatra Olt, Petrolul Potcoava, Tractorul Rusănesti smd. Primul antrenor al fost Gabi Stoicescu, fostul jucător al echipei Progresul București. Primii jucători legitimaţi la noua echipă  au fost: portarul Mircea Ciubotea și jucătorii de câmp: Petrescu, Ghe.Radu, Roşca, Cârstea Sevastian, Dima, Trantescu, Bobei, P.Petre, Voichin, Toma, Pleşa, Chelban si atacantul Vîlceanu, golgheterul echipei, jucători proveniți în mare parte de la Pitești si de la divizionara B, Dinamo Slatina, o echipă  puternica în perioada respectiva.

Un lucru mai putin obişnuit îl reprezintă  faptul ca deşi campionatul a început pe 26 august 1973, echipa Viitorul susţine prima partida în campionat impotriva echipei Tractorul Rusănesti pe care o învinge pe teren propriu cu 6-0 pe 16 septembrie 1973. Astfel, ziarul local „Oltul” nota despre partida respectiva „Viitorul  Scornicești a făcut un debut mai mult decât  promițător. Elevii lui G. Stoicescu au practicat,la prima lor evolutie un joc frumos, apreciat de cei prezenţi, reuşind să realizeze scorul etapei. Etapa viitoare,echipa din Scornicesti va juca in deplasare cu ocupanta locului trei Viitorul Leotesti

„Cel mai autorizat să  povestească  despre perioada respectiva este Mircea Ciobotea, primul portar din istoria echipei din Scornicești, unul dintre primii jucători legitimați la Viitorul.” Am început fotbalul la FC Arges cu Leonte Ianovschi. In vara lu’73 cand cei din Scornicesti umblau dupa jucatori, la juniori eram eu si cu Cristian care terminasem perioada de juniorat. La echipa mare erau Ariciu şi Niculescu. A venit nea Lenci si a întrebat dacă vreau sa mearg la Viitorul, am acceptat ,chiar dacă atunci am regretat, perioada petrecuta la Scornicesti avea sa fie cea mai frumoasa din viata mea de sportiv. Eu am fost printre primii, impreuna cu Radu Gheorghe, Nelu Valceanu care in scurt timp a devenit golgheterul si liderul echipei, Roşca de la Feteşti, Petrescu un pusti foarte talentat. După două  luni a venit si Petre Petre. Prima partida am jucat-o dupa aproape o luna de la startul campionatului la Jitaru, terenul din Scornicesti nu era gata. Cei care răspundeau de echipa nu reusea sa stranga un lot de jucători, majoritatea plecau dupa câteva zile, nu puteau sa se acomodeze” ne povestește fără ezitare primul portar din istoria echipei.

Prima promovare , primele contestații

Ediția 1973-1974 fost o disputa in trei Viitorul, Voința  Caracal si Rapid Piatra Olt. Asa cum era de așteptat  cei din Sornicesti castigă  competitia  și reprezinta judetul Olt la barajul pentru promavare  în divizia C, unde va întâlni  campioana judetului  Vâlcea, Unirea Băbeni.Ascensiunea rapidă a echipei necesită  transferuri de jucători  aproape permanent. Pentru ca pretențiile  creșteau  odată cu participarea la baraj, a fost legitimat si tânărul atacant Lucian Martinescu de la Dinamo Slatina. Fără  să existe vreo  formulă  de echipă  în presa vremii din discutiile purtate cu cei care au imbracat tricoul echipei Viitorul, antrenorul Costel Duta , cel care a pregătit partida cu Unirea Băbeni avea la dispozitie următoarea echipa: Ciobotea – Petrescu, Radu Ghe., Dima, Bobei (Trantescu)-Roşca, Petre Petre, Valceanu-Toma, Martinescu (Stîrcu) Pleşa.

A fost o dubla manșe  în tur la Babeni partida s-a incheiat la egalitate 1-1, pentru Viitorul a marcat Petrescu , iar in retur Viitorul Scornicești s-a impus cu 6-1 prin golurile marcate de: Vîlceanu (3), Petre Petre (2) si Plesa.„La ei am jucat pe o ploaie torentiala terenul era plin de baltoace, in retur meciul sa jucat la Slatina. In minutul 7 am primit un gol stupid, mingea a ricosat ciudat si mi-a scapat printre picioare, pana la final am reusit sa ma revansez, n-am mai primit nici un gol i-am batut cu 6-1.După  meci am mers la crama la Scornicesti si am chefuit doua zile .Fraţii Barbulescu se străduiau sa ne facă toate poftele, au fost momente de neuitat, promovarea în divizia C a fost prima noastra performanta . Dupa baraj am devenit mai apropiati de oameni , de localitate, eram răsfăţaţii comunei, eram angajați la C.A.P. Erau sectii de făcut : nasturi. lumânări., pungi, nu faceam altceva decat sa semnan statul si sa ridicam banii, sume cuprinse intre 1800 si 2000 de lei plus, statutul de vedeta locala care ne permitea sa avem usa deschisa permanent la nea Lică (n.r. Vasile Bărbulescu) lucru care nu era la îndemâna oricui” continua portarul Ciobotea.

Aici mai trebuie menționat  faptul că  în partida contra vâlcenilor de la Babeni disputata pe stadionul 1 Mai oaspetii au contestat maniera de arbitraj a arbitrului Romeo Stîncan atât în  timpul partidei, cât mai ales după.  Dupa fluierul final al arbitrului Romeo Stîncan , primul obiectiv al șefilor  clubului era stadionul. Construit în graba, asezat lângă o secție  de tractoare si cu un gazon contestat de majoritatea adversarilor noul stadion nu avea decât o tribuna, dar cel mai important era ca putea găzdui partidele considerate acasă de proaspăt divizionara C, Viitoru Scornicești.  Noua grupare începea sa capete identitate. După  ansamblul „Călusul” si echipa de fotbal trebuia să devină o atracție  a zonei.

La mijlocul anilor 1970, in Scornicesti apar primele blocuri şi se inaugurează Fabrica de confecții. Oamenii locului în  frunte cu Vasile Bărbulescu se străduiau sa ofere toate conditiile, atât cat poate sa-ti ofere o comuna, tinerilor jucători care urmau sa îmbrace tricoul echipei locale. Cel desemnat sa se ocupe de echipa ,de organizare era colonelul Valeriu Sturza, un bucureștean  născut la Cluj, care a fost printre membrii fondatori ai clubului CCA în anul 1947. Impactul cu sistemul divizionar avea sa fie mai greu decât se așteptau  cei care se ocupau de destinele echipei.

Azi e nor mâine senin, toti militaraşii  vin

Cred că  nu exista tânar al anilor 1970 care sa nu fi fredonat cunoscuta melodie interpretata de Benone Sinulescu și Irina Loghin, un cuplu de interpreți de muzica populara în vogă în perioada respectiva. Trebuie precizat, pentru cei tineri in special ca pana nu demult , armata era obligatorie, indiferent de pozitia sociala a fiecărui flăcău al patriei, in anul când împlinea 20 de ani (plus sau minus un an) primea ordin de incorporare. Asa s-a format lotul pentru divizia C la Scornicesti. Cum zona nu putea sa ofere tineri talentați  care sa formeze o echipa precum la Stoicănesti  sau la Corabia, armata era singurul criteriu de selectie pentru echipa din Scornicești. Cel mai dificil lucru era sa convingi un jucator de douăzeci de ani din capitala sau din orașe precum Pitești  sau Craiova sa vina sa joace la o echipa de comuna fie ea si comuna natala a preşedintelui  ţării.

Parcurs foarte slab la debutul în eşalonul trei al fotbalului romanesc pentru Viitoru Scornicești, în prima parte a sezonului 1974-1975 echipa nu reuşeste decât doua victorii, cinci egaluri  și opt înfrângeri si se clasează pe locul 15 (penultimul), lucru de neconceput pentru mai marii comunei.

Primele transferuri, leatul 1955

In ianuarie 1975 începe reconstrucția din temelii, antrenorul Costel Duţă  este demis sosește la echipa Constantin Rotaru. Sunt aduşi la echipa jucători noi,o perioada destul de agitata sosesc zeci de jucători, aproape toți militari în termen ,numai o parte însă au reușit să se adapteze cei mai reprezentativi sunt: portarul Ion Anghel (Sportul Studentesc), C. Mincu (Dinamo Slatina), plus Gheorghe Șoarece  (Dinamo Slatina) un jucător  care avea sa devină  simbolul echipei.

Despre perioada respectiva stăm de vorba cu Ion Anghel, un om, respectat de toată  lumea care sa acomodat greu la Scornicești  dar care avea sa rămână  lângă  echipă până  la final.” Prima legitimare a fost la Sportul Studentesc. In ianuarie 1975 am primit ordin de incorporare si am fost trimis de nea Angelo (n.r. Angelo Niculescu) la Dinamo Slatina unde antrenor era Haralambie Eftimie . Am rămas o jumătate de sezon, nu am jucat nici un minut ,portari la Slatina erau Oprea de la Craiova si Eftimescu  de la Dinamo după care am fost trimis la Scornicești.  Când am auzit am suferit mult , am fugit la București  nu vroiam sa merg acolo sub nici-o forma. După  două  zile nea Angelo ma sfătuit ca este mai bine sa merg la Scornicești, fiind și militar în termen am acceptat. Era foarte greu de ajuns, au fost cazuri când mergeam de la intersecție  pe jos, in comuna nu erau decât doua, trei masini. Cu mine au sosit la Viitorul si Gică Șoarece, Mincu, Bebe Stănescu,  militari si ei , aveam mașină  speciala care venea si ne lua la meciuri”

Dupa aceleaşi de metode aveau să  sosească la Scornicești si Asaftei,  Nucu Păun de la Slatina, Lăcătușu  și  Mehedintu trimisi de Dinamo Bucuresti, Dragoș Culea, fratii Petre si Gheorghe Manea, Cotigă , Marincel smd, toți militari în termen la UM 0866 Drăgășani.  In divizia C, Viitorul Scornicești  a evoluat 4 editii,  în 1977-1978 va promova in divizia B.

Primul pariu castigat, Gheorghe Soarece

După  Costel Duță si Constantin Rotaru pe banca tehnica au mai stat: Vasile Ștefan, fostul internaționalul  stelist Bujor Hălmageanu,  Gheorghe Cazacu și Dumitru (Tache) Macri care avea să  intre în istoria fotbalului. Cel mai important pentru echipa din Scornicești  este faptul ca încet, încet avea sa-si găsească liderul, Gheorghe Șoarece  unul dintre cei mai talentați  jucători. Descoperit de Constantin Ștefan,  antrenorul lui Dinamo Slatina la IOB Balș,  atrage atentia prin talentul sau inca de la debut. Poate părea surprinzător pentru cei ce nu cunosc perioada respectiva, dar cea mai buna echipa din seria a VI a nu a fost Viitorul Scornicesti sau Flacara Moreni ci Progresul Corabia cu a sa generatie de exceptie pe care ati aflat-o in numerele trecute.

Progresul, termina prima parte a campionatului pe primul loc insa in retur cedează si diputa continua intre Flacara Moreni si Viitorul Scornicesti pana in penultima etapa când echipa din Scornicesti va juca pe teren propriu impotriva echipei deja retrogradata Electrodul Slatina iar Flacara Moreni joaca acasă cu Rova Rosiori, aceste meciuri au loc in data de 21 iunie 1978.

  Steaua-Viitorul Scornicesti 4-1 .  Stanga : Martinescu, A. Mincu, C. Zamfir, A. Iordanescu, V. Nastase, C. Pana

Viitorul Scornicesti – Electrodul Slatina 18 -0

In ianuarie 1978 , la echipa soseste antrenorul Dumitru Macri .Viitorul Scornicesti pleaca in cantonament la Horezu cu urmatorul lot: Anghel, Visan – Cotiga, Pana, Florea, Bucurescu, M. Patru, C. Mincu, Nucu Păun, Petre Petre, C. Serbanoiu, Cruceru, Petre Manea, L. Martinescu, Ghe. Manea, Soarece, Marin Petre. S-a mers cap la cap, programul ultimelor etape crea un usor avantaj echipei din Scornicesti, cu Electrodul acasă si in deplasare la Videle o zona unde Flacara Moreni putea avea influenta,totul trebuia sa se rezolve cu vecinii de la Slatina. Echipa din Scornicesti avea un reprezentant la Moreni care avea rolul de a informa permanent evolutia scorului.

Din discutia purtată cu cei implicati, sunt doua variante, ambele la fel de credibile. Cum tehnica nu era de nivelul celei de astăzi, cel care a primit mesajul a înteles gresit. Varianta 1 – Desi la Moreni scorul era 0-0 acesta a inteles 9-0. Varianta 2 – Cel de la Moreni a incercat sa comunice codificat (desi nu-i ceruse nimeni acest lucru) si la scorul de unu la unu, a transmis unu langa unu, cei de la Scornicesti au inteles ca unu langa unu inseamna 11-0. A comunicat băncii tehnice si spre surprin-derea tuturor a început „măcelul”. Cel căruia i s-a transmis mesajul eronat a fost antrenorul principal Tache Macri.

Dupa finalul partidei, antrenorul si arbitru au sfatuit jucatorii sa nu se grabeasca la vestiar pentru a se dezechipa pana nu avea confirmarea ca la Moreni sa incheiat partida. Rezultatul final al celeilalte partide a fost Flacara – Rova Rosiori 2-1. In ultima etapa Viitorul a invins la Petrolul Videle cu 2-0, castiga seria la golaveraj si promoveaza in B cu urmatoarea linie de clasament: 30 de jocuri – 23 victorii- 1 egal – 6 infringeri – 95-24 golaveraj – 47 puncte. Dupa victoria cu 18 -0 s-au nascut fel de fel de discutii, cei care nu urmăriseră acest meci încercau prin diferite metode sa afle informatii suplimentare despre partida respectiva, nici presa centrala nici cea locala nu au oferit vre-o stire in plus. Un lucru este clar, a fost o expunere si un scenariu care s-au dovedit inutile, o simpla victorie pe teren propriu , lucru absolut normal, ar fi lămurit lucrurile.

Principalul vinovat de acest scenariu ineficient a fost considerat , antrenorul Tache Macri. Pentru ca trebuiau luate masuri, mai mult de ochii lumii, jucătorul Stanica (Electrodul) a fost suspendat din viata sportiva. De altfel si in sezonul următor echipa era primita cu ostilitate pe toate stadioanele din tara si datorita acestui meci, la vremea respectiva, o victorie cu 18 -0 întrecea orice imaginatie. Astăzi este mult mai simplu, se promoveaza fara joc din B in A, din C in A, echipe care retrogradează dar raman in competitie smd.

Viitorul Scorniceşti – Electrodul Slatina 18 – 0

( Martinescu 7, Şoarece 3, Pană 2, Culea 2 ,Ocea,  Stănica  2 autogoluri ).

Viitorul Scorniceşti : Anghel – Cotigă ( Florea ), Pană , Bucurescu, N. Păun –  P.Petre ( Ghe. Manea ) , P. Manea, Şoarece – Culea  ,Martinescu , C. Mincu.

Electrodul Slatina : Ocea – Cojocaru ( Condei ), Neacşu, Iliescu,  Ciobanu – Rotaru, Iancu ( Ignat ), Iamandei –  Rogojinaru, Stănica, Stănculescu.

Detalii suplimentare despre acest meci ne-au fost oferite de foştii jucatori Lucian Martinescu si  Nucu Păun ( Viitorul ) Ilie Iamandei  şi Marian Şerbanoiu ( Electrodu ) . Nici  ziarul local ” Oltul” , nici  cel central ” Sportul”  neoferind nici o informaţie in plus. 

Bun găsit, divizia B

Pentru a evita cele intamplat la debutul in C, când rezultatele au fost neasteptat de slabe, in vara lui 1978 la Scornicesti este numit presedintele clubului tanarul Dumitru Dragomir de la Vâlcea, care vine impreuna cu profesorul Dumitru Anescu, cei doi aveau in palmares o Cupa Romaniei cu Chimia Râmnicu Vâlcea. Comuna Scornicesti cunoaste o ascensiune fara precedent in toate domeniile. Dupa Fabrica de confectii, in 1977 se inaugurează un spital modern cu 150 de paturi, iar doi ani mai târziu, in septembrie 1979 incepe sa functioneze Intreprinderea de piese si subansamble auto, care dupa numai un an număra aproximativ 500 de angajati.

Capacitatea stadionului se mareste,se ridica si tribuna a II a, lumea din zona primeste cu satisfactie evolutia evenimentelor, pentru prima data aveau posibilitatea sa vadă la Scornicesti echipe de divizia B, lucru posibil numai la Slatina cu ceva timp in urma. De altfel, asemeni lui Dumitru Dragomir, la Scornicesti au fost adusi oameni considerati descurcareti,abili in afaceri, care sub protectia autoritatilor locale aveau rolul de a scoate bani prin orice mijloace. O parte din acesti bani urmau sa asigure cheltuielile neprevăzute ale echipei de fotbal.

Al doilea val de jucatori, leatul 1958.

In divizia C au trecut zeci, poate chiar o suta de jucatori, putini au reusit insa sa se impună, amintim aici cu plăcere jucatori precum: Ghe. Soarece, Ion Anghel, C-tin Pana, C. Mincu , Ghe. Florea fratii Gheorghe si Petre Manea, dar si doi dintre eroii de la dubla cu Babeni, partida disputata in urma cu patru sezoane: Petre Petre si Lucian Martinescu.. Lotul de jucatori se modifica dupa aceleasi criterii ca si in divizia C. Dupa leatul din 1955, urmează tinerii recruti nascuti 1958 sau 1959 si astfel la Viitorul debutează jucatori precum: A. Mincu (Autobuzul) Valeriu Ionita, Ion Balaur (Dinamo), V. Predescu (Sportul), Badea (I.O.R.), Voiculet (Dacia Pitesti), Palea (Electroputere) Bejan (Petrolul Videle), Badaluta (Chimia Turnu Măgurele), toti militari in termen la Slatina.

Despre perioada respectiva stăm de vorba cu portarul Valentin Predescu, rezerva lui Anghel din perioada respectiva.„ Am venit la Scornicesti in octombrie 1978, nu voi uita asta nici-o data, in ziua când FC Arges juca impotriva echipei spaniole Valencia in cupa UEFA, mama lucra la spitalul din localitate, eu trebuia sa fac armata si cineva m-a sfătuit sa merg la Viitorul, Anghel fiind singurul portar din lot am fost acceptat. Chiar daca nu am prins decât un sfert de ora in ultima etapa cu Câmpina, perioada petrecuta la Scornicesti a fost cea mai frumoasa din cariera mea de sportiv. Dupa ce am promovat in A, eu impreuna cu Ion Balaur si cu Vali Ionita am fost trimisi la Târgu Jiu in locul lui Piturca, am refuzat sa merg acolo si astfel aventura mea la Scornicesti s-a încheiat”

Divizia B, o zona ostila

Repartizata in seria a II a, echipa din Scornicesti urma sa dea piept cu echipe de traditie precum: Rapid, Petrolul, Progresul smd. Paradoxal cei mai dificili adversari aveau sa fie: Metalul, Autobuzul, Soimii Sibiu dar mai ales Dinamo Slatina. Daca in divizia C, prezenta unei echipe de fotbal din mediu rural devenise ceva obisnuit, in divizia B era clar pentru toata lumea ca Viitorul Scornicesti se afla in aceasta competitie numai pentru ca era considerata echipa lui Ceausescu.Contactul cu esalonul doi a fost un succes, victorie cu 2-1 impotriva echipei Gaz Metan Medias prin golurile marcate de Gheorghe Soarece. Pentru amatorii de statistica va oferim echipa de debut in divizia B.

Viitorul Scornicesti: Anghel – Cotiga, Martinescu, Pana, A. Mincu – Ghe. Manea, Petre Petre, Badea – Amza, Soarece, P. Manea.

Cele mai „aprinse” meciuri au fost cele impotriva echipelor Dinamo Slatina, Unirea Alexandria dar mai ales impotriva echipelor Metalul Plopeni si Metalul Bucuresti considerata cele mai bune echipe din serie. Dupa marginea terenului se vad cele mai spectaculoase lucruri, asa ca portarul de rezerva Predescu isi aminteste.„In meciul cu Metalul Bucuresti, noi conduceam cu 1-0 si când toti se pregăteau de final , Ion Ion de la oaspeti prinde un sut extraordinar de la 3o de metri si egalează, toata lumea a amutit. La un moment dat, un oficial al clubului striga la tusier „Ofsaid ba dobitocule ridica steagu”, tusierul s-a speriat si a ridicat steagul imediat, Aurica (n.r. Mincu) se uita spre margine si nu întelegea nimic „Dute ba si spunei centralului ca a fost ofsaid ce te uiti nu vezi ca asta a ridicat steagul„ strigau cat puteau cei de pe margine. Cei de la Metalul se imbratisau la centrul terenului nici n-au văzut ca centralul a anulat golul, Anghel bate lovitura si Soarece mai înscrie o data in ultimul minut si câstigam cu 2-0. Chiar daca au fost si astfel de „stimulente”, echipa juca frumos, eram printre primele echipe din serie, jucatori precum: Anghel, Petre Petre, Soarece, Petre Manea aveau loc in orice echipa de divizia A”.

Viitorul Scornicesti – Dinamo Slatina, derbi judetean

Din editia 1978-1979 ( tur ), mai retinem partida contra celor de la Rapid Bucuresti. Echipa din Scornicesti a castigat cu 3-1 prin golurile marcate de : Ghe. Manea, P. Manea si  Soarece.

Viitorul Scorniceşti: Anghel- C. Mincu, Pană ,Martinescu, A. Mincu, – Badea, Ghe. Manea, P. Petre –  P. Manea, Şoarece, Fuiorea , (Voiculeţ).

Rapid Bucureşti: Ioniţă – Popa, Puriţ, Dumitru, Adamescu, Pârvu, Rontea, Nicola, Şutru, Petcu, Manea.
Ascensiunea de neoprit a echipei din Scornicesti avea sa declanseze declinul unei grupări care a dominat seria a II a diviziei secunde aproape cinci sezoane, Dinamo Slatina. Se crease o rivalitate intre cele doua echipe atât in teren dar mai ales la vârf, o parte din jucatori: Soarece, C. Mincu, Martinescu, fratii Manea, ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi au fost dati la Scornicesti ca fiind considerati petrecăretii echipei. Cele doua întâlniri s-au lăsat cu „scântei” fiecare echipa si-a castigat partida cu 1-0 pe teren propriu. In amintirea vremurilor bune va oferim distributia celor doua echipe in partida disputata la Scornicesti din 29 aprilie 1979 , castigata cu 1-0 prin golul marcat de Soarece si arbitrata de Nicolae Raab.

Viitorul: Anghel – Florea, Martinescu, Pana, A. Mincu – Badea, Petre Petre, P. Manea – Voiculet, Soarece, C. Mincu.

Dinamo:  Ghenu  – Cotosman, Rautu, Stanciu Nunca – Furnea, Mincioaga, Fratila II – Lică, Vladut, Asaftei.

A fost partida care a consfintit, practic promovarea, programul pana la finalul campionatului nu mai putea încurca echipa din Scornicesti. Viitorul încheia campionatul cu urmatoarea linie de clasament: 34 de jocuri, 20 victorii, 3 egaluri, 11 infringeri, golaveraj 57-33, 43 puncte si promoveaza in divizia A. De asemenea Gheorghe Soarece câstiga titlul de golgheter cu 22 de goluri marcate.Ultima aparitie in divizia B a fost, victorie pe teren propriu impotriva modestei Poiana Câmpina. Echipa Viitorul Scornicesti devine prima echipa de comuna care evoluează in divizia A, o performanta privita cu neîncredere de majoritatea iubitorilor fotbalului din tara.

Stadionul era singurul loc unde puteau sa-si strige nemultumirea fata de regimul tot mai dur impus de cei care conducea tara. Scornicestiul se dezvolta permanent, in comuna apar primele blocuri cu spatii comerciale la parter, se da in folosinta un cămin de nefamilisti, in curând se va inaugura si Fabrica de bere. Odată cu promovarea echipei pe prima scena fotbalistica, un alt rezultat la fel de important îl reprezintă lansarea in fotbalul mare a unui golgheter inascut, este vorba de liderul echipei Gheorghe Soarece care la vârsta de nici 24 de ani reuseste sa devina simbolul si golgheterul echipei. Din respect pentru cei 13-14 jucatori care au dus greul in divizia B, acestia raman pe loc la care se mai adăuga si cateva transferări. Singurul nume sonor sosit la proaspăta divizionara A, este fostul international Florian Dumitrescu, omul care a marcat in poarta celebrei Feyenoord, au urmat: Marcel Lică, Eugen Stanciu si Ion Ciocioană de la Dinamo Slatina, portarii Istrate: (FC Arges), Nedea (Unirea Focsani) jucatori care au debutat in divizia A la Scornicesti.

Primul lider al diviziei A, in editia 1979-1980
In prima etapa, la Scornicesti va veni Olimpia Satu Mare o echipa cu experienta in divizia A, fosta finalista a Cupei Romaniei cu jucatori in lot precum: Smarandache, Muresean, Kaizer, Feher smd. Duminica, 12 august 1979, pe o ploaie mărunta de vara, in prezenta a 4000 de spectatori, conform presei locale, Viitorul Scornicesti invinge echipa din Satu Mare cu 6-0 prin golurile marcate de: Petre Manea, Lică, Fl. Dumitrescu, Soarece, Voiculet (2), si devine primul lider al campionatului. Partida a fost condusa la centru de bucuresteanul Romeo Stancan, acelasi arbitru care in urma cu cinci ani a arbitrat partida retur din barajul cu Unirea Babeni. Viitorul Scornicesti, cu 11 debutanti in teren, au dominat partida de la un capăt la altul. Pentru ca statistica este tot ce ramane in urma unei competitii, va oferim formatia din prima etapa a editiei 1979-1980:

Viitorul Scornicesti : Anghel-Lică, Martinescu, Stanciu, A. Mincu – Ciocioană, Petre Petre (Pana), P. Manea – Voiculet, Soarece, Fl. Dumitrescu.

Pe parcursul campionatului, la echipa sosesc trei dintre cei mai talentati jucatori din divizia B: Piturca (Pandurii) Prepelita (CSM Suceava) si Iamandi (Delta Tulcea).Despre aceasta perioada stăm de vorba cu Gheorghe Iamandi un jucator reprezentativ pentru prima parte a anilor 1980.„Am început fotbalul la Dinamo Bucuresti. In 1977 am fost împrumutat la Delta Tulcea unde am prins doua sezoane foarte bune, fiind principalul marcator al echipei, am avut oferte de la FC Arges, Jiul Petrosani chiar si de la Dinamo, presedintele Dumitru Dragomir m-a convins sa vin la FC Olt. Am fost legitimat aproape de sfarsitul turului, in toamna lui’79, nu am apucat sa joc la Scornicesti, echipa se mutase la Slatina. Sezonul următor, la recomandarea mea a fost legitimat si mijlocasul Rotaru. Dupa plecare lui Piturca am dat curs cereri lui Dinamo, in locul meu a fost adus regretatul Pompiliu Iordache.”

Campioana invinsa la Scornicesti
Prima partida cu incarcatura emotionala, atât pentru jucatori dar mai ales pentru suporteri, avea sa fie meciul impotriva echipei campioane FC Arges, care cucerise titlul in fata lui Dinamo dupa un dramatic 4-3 in „Stefan cel mare” in urma cu doua luni. Un eveniment major pentru locuitorii din Scornicesti, pentru prima data aveau posibilitatea sa vadă , pe viu cum se spune mari jucatori precum: Radu II, Doru Nicolae, Iovanescu smd in frunte cu Nicolae Dobrin. multi fiind simpatizanti ai echipei pitestene. Presa centrala anunta un număr record de spectatori, 10000, pentru micutul stadion „Viitorul” din Scornicesti, majoritatea veniti de la Pitesti. Echipa gazda , devenita intre timp FC Scornicesti câstiga partida cu 1-0 prin golul marcat de Soarece, considerat omul meciului. A fost meciul in care au debutat la Scornicesti tinerii: V. Piturca si M. Tiglariu.

Viitorul : Anghel – Lică, Badea, Ciocioană, A. Mincu ,P. Petre, P. Manea, Ciobanu, ( Martinescu ) ,Prepeliţă, ( Ţiglariu ), Piţurcă, Şoarece.

F.C.Argeş:  Cristian – Bărbulescu, Iatan ( Toma) , Ivan, Stancu, Cârstea, Chivescu ( Turcu ) ,Iovănescu,  Radu II,  Dobrin, Doru Nicolae.

Spre sfarsitul primei parti sezonului 1979-1980, suporterii avea sa afle ca echipa de care se atasase foarte mult se va muta la Slatina. Cei care se ocupau de echipa considera ca stadionul local trebuie imbunatatit si partidele pe teren propriu se vor disputa in orasul resedinta de judet Returul actualei editiei precum si editia următoare au purtat noroc echipei din Scornicesti, gândul ca la Slatina urmau sa vina marile echipe ale vremii, a făcut ca publicul slătinean sa primească cu căldura noua echipa devenita intre timp FC Olt , chiar daca ascensiunea celor din Scornicesti a însemnat decimarea fostei Dinamo Slatina. Achizitiile nu se mai fac cu militari in termen precum in C si B, echipa devine o atractie pentru toti fotbalistii, dupa Dinamo si Steaua FC Olt va fi preferata multor jucatori talentati. Intre timp la Slatina vor sosi: Iovanescu (FC Arges), Al. Nicolae (Gloria Buzău), Leac (UTA). Pe fondul unor evolutii bune, FC Olt propune pentru prima data un jucator echipei nationale. In mai 1980, fundasul dreapta Marcel Lică, debutează in reprezentativa Romaniei intr-o partida cu Cehoslovacia.

FC OLT – 1980 -1989

Sus : F. Dumitrescu ( presedinte ), V. Dinut ( antrenor secund ), Eftimie, Chivescu, Boriceanu, Căţoi, Minea, Rotaru, Matei, Firănescu, Barbu, F. Halagian ( antrenor principal ) Jos : Kallo, M.Leta, Ionaşcu, M. Popescu, Ariciu, Prepeliţă, State, Bumbescu, Ciurea, Despa.

La un pas de cupa UEFA.

La startul ediției 1981-1982 echipa revine la Scornicești. Dupa Dumitru Anescu, Dumitru Macri, Constantin Ardeleanu, conducerea tehnica va fi asigurata de Florin Halagian unul dintre cei mai in voga antrenori ai perioadei respective si Leonte Ianovschi care v-a fi înlocuit pe parcursul campionatului cu regretatul Victor Dinut. Lotul este completat cu: Matei (U. Craiova), Catoi (Sportul Studentesc), State (Petrolul), Ionascu (FC Arges), Onutan (A.S.A.). In primul mandat al lui Florin Halagian se înregistrează si cea mai buna performanta din scurta istorie a echipei din Scornicesti, locul 4 in editia 1981-1982, când pierde cupa UEFA la golaveraj in dauna echipei Corvinul Hunedoara, performanta obtinuta pe stadionul „Viitorul” intr-o formula pe care chiar si marile cluburi bucurestene si-ar fi dorit.

A fost anul lui Gheorghe Iamandi care alături de Piţurcă  si de căpitanul echipei Gheorghe Soarece vor marca 30 de goluri. Atacantul venit de la Tulcea se va clasa pe locul 4 in clasamentul golgheterilor cu 14 reusite, dupa: Iordănescu, Cartu si Gangu. Pentru a va edifica asupra formulei de baza, va oferim echipa aliniata in partida contra echipei FCM Brasov  ( tur ) si câștigata cu 3-0, prin golurile marcate de : Iamandi’44, Iovanescu’52, Alexandru Nicolae’88

F.C.Olt : Anghel-  Martinescu  (Sigmirean), Ionaşcu ( Ciocioană ) Nicolae, Matei – Iovănescu, Cătoi, Rotaru- Prepeliţă ,Piţurcă, Iamandi

F.C.M. Brasov : Clipa- Ştefan, Panache (Luca), Naghi, Manciu- Şulea,  Gheorghe, Chioreanu, Boriceanu- Benţea (Martinescu) Paraschivescu

                  

 FC Olt ( tineret ) 1983 . Sus  :Popa,Tudoran, Cr. David, Ghidanac, Ghe. Ilie, Dinca          

            (mijloc) : Gall, Ariciu (antrenor) , Nita, Voicu, Fl. Gheorghe        

          (jos) : Baraitaru, Ghencea, Raicu, Baboi, Balteanu

Ionascu „eroul” de la Târgoviste
Paradoxal, in cel mai reusit sezon, echipa devine protagonista unui moment penibil care nu face altceva decât sa-si atragă si mai multa antipatie. In meciul din cadrul saisprezecimilor Cupei Romaniei editia 1981-1982, disputat pe 2 decembrie 1981 la Pitesti, intr-o zona ostila echipei din Scornicesti, FC Olt a fost eliminata la penaltiuri de CS Târgoviste, echipa antrenata de Emerich Jenei, fara marele Dobrin in teren. Eroul negativ al acelei partide, a fost fundasul Ionascu, un jucator cu posibilitati limitate care a reusit performanta sa rateze de trei ori consecutiv la loviturile de departajare. Cu toata discretia specifica vremurilor respective, trimisul ziarului „Sportul” Mircea M. Ionescu relata „….S-a ajuns la 6-6, transforma Ciceu, Matei si Niculescu, iar la acest scor de 8-7 pentru târgovisteni, Ionascu are de trei ori sansa egalării pentru ca arbitrul craiovean Venus Ciocalteu întrece orice limita si dictează de doua ori repetarea penaltiului de departajare pentru imaginara miscare a portarului Voinea, insa Ionascu a ratat de trei ori”. Un circ absolut inutil , regizat de cei care se inverteau pe langa echipa, FC Olt nu a considerat o prioritate Cupa Romaniei, dovada ca nu a trecut de „saisprezecimi” decât de doua ori in zece partcipari.

Parcursul echipei alterna, intre momente precum cel relatat si meciuri de neuitat impotriva granzilor. In returul editie 1981-1982, dupa ce Steaua pierduse cu 1-0 si viitoarea campioana, Dinamo este invinsa la Scornicesti cu 3-0 dupa un meci fabulos prin golurile marcate de: Rotaru, Iamandi si State. Echipa traversează cea mai buna perioada, simpla prezenta a lui Halagian pe banca tehnica iti garanta succesul. Achizitiile de jucatori continua, la Scornicesti sosesc: fostul international de tineret Iordan Eftimie (CS Târgoviste), Bumbescu (Dinamo), Barbulescu, Radu II (FC Arges), Marian Popescu (IPA Slatina).

Venirea lui  Florin Halagian a insemnat plecarea simbolului echipei,  Gheorghe Soarece.

Clasarea aproape de podium, precum si prezenta lui Halagian pe banca tehnica a făcut ca echipa sa fie respectata de adversari. Dar cum peste tot exista un echilibru, exigentul tehnician pitestean avea sa-si impună propriile reguli si mai ales fostii elevi de la Pitesti. O parte din jucatorii emblematici vor parasi gruparea, primii care sunt nevoiti sa-si caute echipa sunt si cei mai vechi componenti, eroii din dubla partida de baraj din 1974 impotriva echipei vâlcene Unirea Babeni: Lucian Martinescu si Petre Petre. Dupa numai un an, aceiasi soarta o va avea si simbolul echipei Gheorghe Soarece care la sfarsitul editiei 1982- 1983, dupa opt sezoane petrecute la Scornicesti in urma unor altercatii cu antrenorul, va pleca la divizionara B, FC Brasov unde presedinte este Dumitru Dragomir si antrenor, profesorul Anescu.

Echipa incepe sa se despartă de simbolurile sale, dupa plecarea celor mai reprezentativi jucatori, urmează demolarea „bătrânului” stadion Viitorul. Începând cu editia 1983-1984, FC Olt va juca la Slatina si astfel micuta localitate ramane cel putin la sfârsit de saptamana pustie, zilele când sâmbăta sau duminica erau invadate de suporteri veniti din toate localitătile raman o amintire.

Atacul destrămat
Principala arma in perioada de aur a echipei din Scornicesti a fost atacul alcătuit din: Prepelita, Iamandi si Piturca. Evolutiile bune si numărul mare de goluri înscrise nu puteau trece neobservate de marile cluburi bucurestene Steaua si Dinamo. Primul care a plecat a fost Victor Piturca la Steaua, urmat de Gheorghe Iamandi la Dinamo. La FC Olt, clubul militar trimite pe Barbu, Minea si Nitu, iar Dinamo pe Pompiliu Iordache si mai târziu pe Viorel Turcu, jucatori care nu reusesc sa se acomodeze si vor pleca numai dupa un sezon. Singurul care va ramane si care va devenii golgheterul echipei este Viorel Turcu.Echipa resimte plecarea celor mai importanti jucator si încheie sezonul 1983-1984 pe locul 10, greul echipei este preluat de: Mircea State si Radu II, care sunt si principalii marcatori ai echipei, precum si de: Bumbescu, Catoi, M. Popescu si Eftimie. Chiar dacă partidele le disputa la Slatina, cantonamentul echipei se afla la Scornicesti, un autocar pus la dispozitia jucătorilor asigura transportul pe ruta Slatina – Scornicesti pentru antrenamente.

Aici trebuie precizat ca în anul 1985, pe același  amplasament, începe  construirea noului stadion. La sfârșitul sezonului, echipa mai primește  o lovitura, antrenorul Florin Halagian, secundul Victor Dinut, precum si jucatorii: Bumbescu, Barbulescu si Radu II, pleaca la Steaua. Din păcate pentru Florin Halagian aventura sa la clubul bucureștean nu va tine decât câteva luni, metodele de antrenament care au dat rezultate la Pitești  si  Scornicesti la Steaua s-au dovedit ineficiente si acesta va fi înlocuit cu Emerich Jenei. Echipa FC Olt nu-si găseste antrenorul ideal, pe banca tehnica se perinda mai multi tehnicieni: Ion Voica, Tache Macri, Traian Ionescu, fara rezultate deosebite, echipa încheie primul sezonul fără Halagian pe locul 13 la doua puncte de retrogradare.

Apare Victoria Bucuresti
La startul editiei 1985-1986, in divizia A debutează Victoria Bucuresti, o noua echipa contestata de suporteri, in curând vor debuta in primul esalon alte doua echipe alcătuite dupa acelasi model, Inter Sibiu precum si mai vechea cunostinta a echipei din Scornicesti, Flacara Moreni. Intre timp, Steaua, cu fostii jucatori reinventati de FC Olt in teren: Piturca, Bumbescu, Radu II si Barbulescu câstiga la lovituri de departajare, Cupa Campionilor Europeni in finala cu echipa spaniola CF Barcelona. Dupa ce la inceputul anilor’80,FC Olt s-a orientat spre Pitesti pentru alcătuirea lotului, in partea a doua a deceniului opt, Craiova si mai ales Steaua vor contribui la formarea fondului de jucatori, astfel la Scornicesti vor ajunge mai intai : Dudan, Sorohan, precum si fostii componenti ai „Craiovei maxima„ Balaci, Donose si Crișan, iar pe banca tehnica vor sta: Ion Oblemenco si ceva mai târziu: Constantin Otet, Marian Bondrea si Silviu Stănescu.

Dupa Marian Popescu, Slatina contribuie si ea cu portarul Sabin Ciurea si atacantii Marian Leta si Valentin Radut. Mai sunt legitimati trei jucatori care vor deveni importanti in existenta echipei: Gheorghe Pena (Progresul), Gică Mihali (Luceafărul) si Adrian Georgescu (Flacara Moreni). Pentru a va edifica asupra formulei de baza va prezentam echipa care a încheiat la egalitate 1-1 prin golul marcat de Turcu, partida sustinuta in deplasare cu Politehnica Iasi in prima parte a editiei 1984-1985. FC Olt:  Nitu – Prepelita ( Eftimie ), Ionascu, I. Andrei, M. Zamfir –  Minea,  Catoi,  Kallo – M. Popescu ( Hanghiuc ),  Turcu,  A. Georgescu.

Foaie verde si-o cucuta
Slatina, la mijlocul anilor 1980, asemeni multor localități din tara era un oraș în care nu se întâmpla nimic, singura atractie o reprezintă cele doua echipe de fotbal: FC Olt si Metalurgistul Slatina Echipa este urmărita, pe teren propriu de o medie de 4000-5000 de spectatori, galeria era formata dintr-un grup de instrumentiști, postati in fata cabinei de transmisie radio a regretatului Sebastian Domozina si care sunt coordonati de un anume Panait, un personaj destul de cunoscut in perioada respectiva. FC Olt, reuseste cea mai buna performanta dupa plecarea lui Halagian, locul 7 la sfarsitul campionatului 1986-1987, dupa ce la finalul primei parti s-a clasat pe locul 3, dupa Steaua si Dinamo. Clubul militar, Steaua continua sa trimită jucatori, la Slatina vor fi legitimati: Laurentiu, Dan Petrescu, Daniel Gherasim si ceva mai târziu Ilie Dumitrescu. FC Olt devine cu sau fara voia ei echipa de casa a stelei.

Meciurile directe, nu sunt altceva decât simple antrenamente pentru echipa bucuresteana. Un alt obiectiv impus de clubul militar este ca singura rivala, Dinamo Bucuresti sa plece invinsa de la Scornicesti s-au Slatina. Desi nimeni nu va recunoaste vre-o data , Steaua ii datorează cel putin un campionat castigat ,echipei FC Olt. In editia 1987-1988, Steaua câstiga la Slatina cu 4-2 prin golurile marcate de Piturca (3) si Cojocaru (2), singura miza a fost ca atacantul stelist Victor Piturca sa marcheze cat mai multe goluri. Grupul de instrumentisti aflati la datorie, văzând ce se întâmpla pe teren au început sa cânte spre amuzamentul întregului stadion „foaie verde si-o cucuta, jucati fotbal nu bătuta„ La sfarsitul editiei , Piturca câstiga gheata de bronz cu 34 de goluri.  In partida respectiva au evoluat urmatorii jucatori:

F.C.Olt ;Gherasim – Moraru, Mihali, Minea (A. Popescu) I. Dumitrescu – M.Popescu, Leţa, Eftimie, Laurenţiu (C.Gheorghe), Pena, A. Georgescu

Steaua; Stângaciu- D.Petrescu, Ivan, Belodedici, Ungureanu- Majearu, T.Stoica, (Cireaşă), Rotariu, Bălan, (Cojocaru)-  Lăcătuş, Piţurcă

Casa, dulce casa

Dupa patru sezoane de „exil”, echipa se întoarce la Scornicesti. Odată cu terminarea noului stadion, se pun in vânzare si abonamente la partidele pe care echipa gazda le va sustine pe noua arena, practic fiecare angajat, bărbat sau femeie este obligat sa cumpere contra sumei de 250 lei un astfel de permis de intrare. La startul editiei 1988-1989 antrenori la FC Olt sunt: Silviu Stanescu si Marian Bondrea. Steaua trimite inca un grup de jucatori format din: Stangaciu, Pistol, Cireasa, Craiu (ASA), Ruse (Petrolul) plus maiorul Constantin Danilescu care va ocupa functia de presedinte al clubului. La 28 August 1988 are loc primul meci oficial pe noua arena: FC Olt-FC Bihor 0-0. In programul editat de club la partida respectiva cei przenti sunt anuntati ca noul stadion „Viitorul” este o constructie moderna cu 15 000 de locuri si ca tribuna intai este prevăzuta cu scaune.

F.C.Olt; Ciurea- Ruse, Mihali, Munteanu – M. Popescu ( C.Gheorghe ) Minea, Pistol, (A.Georgescu), Ene, Turcu, Eftimie, Craiu.

F.C.Bihor; Lăzăreanu- Ciocan, Biszok, Baba, Brukental, Mureşan, Tamaş, Mandoca, Szeneş, Mujnai (C. Georgescu), O.Lazăr.

Este editia in care la Scornicesti debutează tanarul Dorinel Munteanu, un jucator de banda stanga adus de la FCM Resita si care a impresionat inca de la început. Iata formatia care a sustinut prima partida pe noul stadion:  La 3 mai 1989, are loc cel mai important eveniment al sezonului, la Scornicesti echipa locala, va juca impotriva echipei Dinamo Bucuresti. Astfel de jocuri erau asteptate un an de zile, nici partida de mai sus nu a inselat asteptările. In fata unui stadion arhiplin, FC Olt câstiga cu 1-0 in fata unui Dinamo condus de pe banca de Mircea Lucescu, iar in teren cu : Sabau, Mateut, Klein, Raducioiu, Vaiscovici smd. Golul gazdelor a fost marcat de atacantul Gheorghe Pena.

Primul campionat disputat acasă, se încheie pe pozitia 8, editia următoare pe la echipa se perinda multi tehnicieni, primul sosit este Tanase Dima urmează: Emanoil Hasoti, Constantin Carstea si Cornel Dinu. Parcurs foarte slab in prima parte a campionatului 1989-1990, echipa se clasează pe un loc retrogradabil, in ultima partida, Steaua câstiga cu greu de data asta cu 1-0 la Scornicesti prin golul marcat de Hagi. Obisnuiti sa câstige meciul fara efort, in timpul partidei s-a declansat o bătaie generala, Mihali la faultat pe Lacatus, acesta a ripostat si scandalul a continuat si dupa fluierul final. Nimeni nu avea sa stie ca v-a fi ultimul meci al echipei FC Olt.

FC Olt : Gherasim – V. Popa, Cireasa, Mihali, Ciobanu – Ene, Ruse, Eftimie, Pistol ( Gruia ) – Dudan, Ad. Georgescu.

Steaua : Lung – D. Petrescu, Iovan, Negrau, Ungureanu – Mujnai, Rotariu, Hagi, I. Dumitrescu – Lacatus, Balint ( D. Minea )

 Sfarsitul,  este declansat chiar de cei care trebuiau  sa fie un sprijin

Obedienta fata de clubul bucurestean avea sa-i grăbească sfarsitul. In timpul evenimentelor din decembrie 1989 cei care găsiseră un loc căldut cu cateva luni in urma, atât in conducerea clubului precum si pe banca tehnica, au apărut la televiziune si au propus desfintarea echipelor: FC Olt si Victoria Bucuresti. Cum in apărarea echipei nu mai putea fi nimeni, conducerea federatiei de atunci a retras cele doua echipe din competitie, urmând ca in returul editiei 1989-1990, partidele contra celor doua echipe sa fie castigate cu 3-0 la masa verde. Nu putem încheia povestea începută în toamna anului 1973, până nu aflăm cum s-a hotărât desfiintarea echipei din Scornicesti.

O poveste ce debutează pe terenul comunal din Jitaru, împotriva echipei Tractorul din Rusănesti, si care se încheie la mijloc de decembrie 1989, într-un meci contra echipei campioane Steaua Bucuresti. Ianuarie 1990, primele sărbători libere, echipele se află în vacantă de iarnă, suporterii nu mai sunt preocupati de fotbal, evenimentele din Decembrie 1989 au captat atentia tuturor. Apar primele cozi la ziare, lumea vrea să afle stiri noi. Pentru prima dată, apar informatii suplimentare despre ultima partidă sustinută de FC Olt în divizia A, la 10 decembrie 1989, o dispută ce s-a lăsat cu scandal. Cei care nu au văzut partida au avut ce regreta. Situatia exactă din culisele meciului respectiv o aflăm dintr-un post-scriptum al cronicii partidei apărut în „Gazeta Sporturilor” din 9 ianuarie 1990.

Trimisul cotidianului respectiv, Stelian Trandafirescu relata: „S-a întâmplat la căderea cortinei de toamnă a Diviziei A la fotbal la meciul FC Olt -Steaua. Un joc în «familie», care părea să nu ridice probleme deosebite, mai ales că, ajuns la fata locului, cineva mi-a spus ca va fi «pace», numai că seara, de la Bucuresti, a venit altă dispozitie: se va juca cinstit! Stirea a creat o stare de tensiune si nemultumire în tabăra gazdelor. «Auzi domnule, ei au uitat că în primăvară le-am băgat titlul în buzunar învingându-i pe dinamovisti pe teren propriu. Asta-i răsplata?», se auzeau voci din tabăra gazdelor”, povestește cronicarul partidei. De altfel, gazdele se așteptau ca cei de la Steaua să-i lase să câștige partida. FC Olt, cu Cornel Dinu la cârmă, avea o situatie grea în clasament. Echipa bucureșteana ieșise din cursa pentru titlu, după înfrângerea cu 3-0 în Ghencea, în fata echipei Dinamo, iar cu o săptămână înaintea jocului de la Scornicești, pierduse în fata Universității Craiova, tot pe teren propriu.

„Ne-am făcut de rușine” 

Despre desfăsurarea partidei s-au scris destule, o partida câstigată de Steaua cu 1-0 si care, de fapt s-a încheiat, înainte de minutul 90. Cum a decurs totul până atunci aflăm tot din relatarea lui Stelian Trandafirescu: „În minutul 82, Mihali si Lăcătus au fost eliminati. Ce se întâmplase? După ce în prima repriza arbitrul pitestean Alexandru Mustătea a trecut cu vederea două grave infractiuni ale lui Hagi si Ungureanu, care trebuiau să fie eliminati, Mihali l-a faultat destul de dur pe Mujnai.S-a dictat lovitură liberă, dar Lăcătus s-a repezit si l-a tras de păr pe Mihali. Acesta a ripostat si a început bătaia.Gherasim a vrut să-i tempereze pe stelisti, dar s-a pomenit cu un pumn în fată, rămânând uluit. A început goana după Mihali. Medicul Stelei, Valentin Stănescu, a încercat să-l imobilizeze, dar degeaba. În acest circ al rusinii, a intrat si Hagi, alergând să lovească pe oricine. Spectacol penibil, civili si jucători se alergau unii pe altii. Singurul care s-a dovedit mai matur a fost Stefan Iovan, care la iesirea de pe teren a strigat spre propria banca de rezerve «Ne-am făcut de rusine».”Implicarea lui Valentin Ceausescu la echipă le-a dat puteri nelimitate unor jucători stelisti, Era perioada când puteau face orice, atât pe teren cât si în afara lui, fără să pătească ceva. Cu un an înainte, acelasi personaj dictase retragerea de pe teren a echipei Steaua, în finala Cupei României, contra celor de la Dinamo.

„Victoria Bucuresti si FC Olt si-au încetat afilierea la FRF” 
La 17 ianuarie 1990, în organizarea FRF, a avut loc o sedinta la care au participat si conducătorii echipelor divizionare A. Echipa FC Olt a fost reprezentată de Constantin Dănilescu, cel care îl adusese pe Cornel Dinu antrenor la echipă si el ajuns la Scornicesti tot pe filiera clubului bucurestean. Sedinta a fost deschisă chiar de fostul antrenor al echipei din Scornicesti, Cornel Dinu, ajuns între timp adjunct în Ministerului Sportului. Primii care si-au primit sentinta au fost cei de la Victoria Bucuresti. Totul a durat cinci minute. A urmat verdictul dat echipei din Scornicesti.Iată cum suna sentinta primita de FC Olt: „Comitetul Frontului Salvării Nationale din cadrul FRF a hotărât desfiintarea echipei FC Olt, începând cu data de 17 ianuarie 1990. Jucătorii respectivului club vor fi legitimati la ultimul club de la care au fost transferati. În cazul în care clubul de la care a fost transferat nu doreste acest lucru, jucătorul poate fi legitimat la una din echipele din judetul de unde e provenit. În fiecare etapă, echipele care ar fi urmat să joace cu Victoria si FC Olt, stau”.După o perioada scurtă, la insistentele celor care mai erau pe la echipă, FC Olt a obtinut un loc în Divizia C, începând cu editia 1990-1991. Era perioada când cei mai descurcăreti încercau prin orice mijloace să pară victime ale vechiului regim si, astfel, să ajungă în functii noi create de noua putere.

Pe cine nu lasi sa moară nu te lasă sa trăiesti 
La recomandarea lui Cornel Dinu, înainte de pronuntarea sentintei, presedintele interimar al FRF din perioada respectiva, Andrei Rădulescu, a dat citire unui raport în care s-au adus la cunostintă câteva capete de acuzare. Iată ce i se reprosa echipei din Scornicesti: „FC Olt Scornicesti s-a înfiintat în anul 1973, ca efect nemijlocit al manevrelor si indicatiilor clanului ceausist. Ca urmare, s-a ajuns ca o echipa sătească să promoveze în scurt timp, prin abuzuri, fraude si alte fărădelegi. Pentru exemplificare, este de ajuns să mentionăm că în ultimul meci oficial din Divizia C, ea a câstigat cu 18-0,evident nereal si sub presiune. De asemenea, în mod nejustificat si sfidător,la Scornicesti s-a construit un mare stadion al cărui număr de locuri depăseste de câteva ori necesitătile locuitorilor localitătii respective.”Din ultima parte a materialului reiese că noua putere de la Olt a propus schimbarea denumirii si sediul echipei la Slatina. „Apreciem că chiar dacă FC Olt Scornicesti îsi schimbă denumirea si sediul la Slatina, întregul popor nu va înceta să facă legătura între această echipă si clanul ceausist.

Ca atare, aparitia acestei echipe pe stadioanele tării la:Timisoara, Brasov, Bucuresti s.a.m.d., ar determina din partea publicului spectator manifestări anticeausiste, care ar putea dauna integritătii fizice ale publicului si sportivilor.” Imediat după evenimentele din Decembrie, în presă s-a declansat o adevărată campanie de defăimare a cluburilor: Flacăra Moreni,Victoria Bucuresti si FC Olt. Clubul din Moreni a fost singurul care a cerut si primit dreptul la replică. Nici un cuvânt despre Inter Sibiu, o echipa înfiintată în 1982 si ajunsă în Divizia A în 1988. Sibiul tocmai fusese declarat oras martir. Iată ce declara portarul Gherasim, cel care a încasat o bătaie zdravănă, în ultima partida de la viitori săi colegi, în Gazeta Sporturilor din 16 ianuarie 1990: „Stie toata lumea că noi am fost o echipă de mercenari. Nimeni dintre colegii mei, cu care am vorbit în această perioadă, nu mai vrea să activeze la aceasta echipă fantomă, de care nu ne leagă nimic sufleteste” se plângea Daniel Gherasim,un jucător reinventat de FC Olt, crescut de Steaua, dar adus de la Farul Constanta.În prima parte a editiei 1989-1990, a fost integralist, după o scurtă escală la Craiova, unde nu a reusit să joace decât o partidă.

FC OLT (tineret) – 1982 .

Sus : Ghencea, Dinca, Raicu, Stancu, Dudan, Radut, Nitu, Antr.Enachescu                  

Jos : Radoi, Mihali, C. Dorin, Mihai Ionel, Nastase, Serb, Vladu

„Întoarceti-vă din drum, am fost desfiintati!” 
La începutul anului 1990, echipele încep pregătirile pentru partea a doua a editiei 1989-1990. Campionatul se încheie mai devreme pentru a da posibilitatea echipei nationale să se pregătească pentru Campionatul Mondial din Italia. Întâmplător sau nu, chiar în ziua când la Bucuresti se hotăra destinul echipei, FC Olt, fără jucătorii sositi de la Steaua, se deplasa la Poiana Brasov pentru un cantonament centralizat. Atât jucătorii cât si majoritatea iubitorilor fotbalului asteptau decizia celor instalati la putere în Decembrie 1989, privind soarta echipei. În ziua când echipa a plecat spre Brasov, autocarul face escală la Sinaia si primeste vestea cea mare. Primul care a aflat a fost noul antrenor principal, fostul secund al lui Cornel Dinu, Tănase Dima. Acesta a fost chemat la telefonul hotelului si i s-a comunicat sentinta.Cu o mina tristă a comunicat jucătorilor vestea: „Ministerul Sporturilor,împreună cu FRF, au hotărât desfiintarea echipelor Victoria Bucuresti si FC Olt Scornicesti, trebuie se ne întoarcem acasă”, au fost singurele cuvinte spuse de antrenor.Mijlocasul Marius Stan, unul din jucătorii care au fost lângă echipă până la final îsi aminteste. „Am plecat în cantonament la Poiana Brasov si când am ajuns la Sinaia, la hotel, nea’ Tase (nr Tănase Dima) a fost căutat la telefon si i s-a transmis că trebuie să facem cale întoarsă pentru că am fost desfiintati. S-a asternut o liniste, priveam unii la altii si nu stiam ce să spunem, nimeni nu a scos vreun cuvânt.

Cred că cei de la Bucuresti stiau acest lucru, pentru că nu s-au prezentat la reunirea echipei. Până seara am ajuns acasă, fiind vacantă, toti jucătorii au plecat în pregătiri cu alte echipe, eu am mers la Metalurgistul Slatina, iar după un sezon am revenit la CS Olt 90. Cu mine în autocar se mai aflau: antrenorul principal Tănase Dima, secunzii Ciolca Longin si Ion Anghel, precum si jucătorii Eftimie, Moraru, Ruse, V.Popa, Ene, Dudan, Ciobanu, David, Suvagău, Tulba, Georgescu, Gruia, smd.”, îsi aminteste fostul jucător sosit de la Gloria Buzău la începutul sezonului 1989-1990.După primirea sentintei, jucătorii, cei care mai rămăseseră, au început să-si caute echipe. Astfel, cei din Bucuresti: Gherasim, Pena si Cireasă au fost preluati de Steaua. Eftimie, A. Georgescu, si Pistol  au ajuns la FC Arges. Dorinel Munteanu si Mihali au ajuns la Sibiu, în timp ce Ruse a fost luat de Petrolul. Ceilalti jucători au fost legitimati la diferite cluburi din tară, după cum urmează:  Moraru – FC Constanta,  O. Ciobanu–Suceava, M. Ene–Slobozia, M. Stan–Metalurgistul Slatina, V. Popa–Chimia Râmnicu Vâlcea, Suvagău–Gloria Bistrita, Tulba–Maramures Baia Mare.

Oltul SLATINA 1923-1973

Remember Oltul Slatina

Florin Brutaru

OLTUL SLATINA, una din echipele fanion ale Olteniei în anii 1920 si 1930

Oltul Slatina in turneu in Bulgaria-16 august 1924

După ce ati aflat istoria fotbalului din Corabia si Scornicesti, în editiile următoare vom afla si povestea fotbalului slătinean. România, la începutul anilor 1920… Imediat după sfârsitul primului război mondial, activitatea fotbalistică reînvie relativ repede. În 1919, la Bucuresti, se constituie „Uniunea cuburilor de fotbal asociate”. Trei ani mai târziu, apar cluburi de fotbal si în provincie. Timisoara, Arad, Cluj sunt printre primele orase… La Craiova se pun bazele cluburilor: Rovine, Craiu-Iovan, Grivita si Gladiator. Prima grupare fotbalistică apărută la Slatina a fost „Oltul”. Societatea sportivă „Oltul” Slatina a fost înfiintată la 8 octombrie 1922, afilierea sa fiind confirmată oficial de Federatiunea Societătilor de Sport din România, un an mai târziu la 14 septembrie 1923. A fost prima unitate sportivă a orasului, printre cele mai vechi asociatii sportive din tara, în care au intrat elevi, militari si functionari. Fondatorul societătii sportive „Oltul” a fost căpitanul Mihail I. Mihail. Trebuie mentionat faptul ca în cadrul A. S. „Oltul” existau si sectii de: atletism, bob si schi.

Polisportivul Mihail I. Mihail 

Căpitanul, ulterior colonelul, Mihail I. Mihail s-a născut la Slatina în anul 1890. Militar de carieră, un polisportiv înnăscut, practica din tinerete atletismul, fotbalul, dar mai cu seama sporturile de iarnă. În 1924, M. Mihail reuseste să organizeze pe stadionul de fotbal din Zăvoi (astăzi 1 Mai), un meci amical între Oltul Slatina si „Venus” Bucuresti, una din cele mai puternice cluburi din tară în perioada respectivă. Două luni mai târziu, echipa slătineană face prima deplasare în străinătate si sustine prima partida internatională împotriva echipei bulgare Levski Sofia. Un împătimit al sporturilor de iarnă, M. Mihail participă la primul campionat international de schi (9 ianuarie – 7 februarie 1931) la Predeal, alături de echipele: Austriei, Iugoslaviei si Cehoslovaciei, echipa României clasându-se pe locul al treilea. Se bănuieste a fi primul om care a adus prima minge modernă de fotbal la Slatina. A murit în 1962 la Bistrita-Năsăud, la vârsta de 72 de ani.

Oltul Slatina, campioana regională a Olteniei 

Astăzi pare greu de crezut, dar cea mai puternică echipă din Oltenia, la mijlocul anilor 1920, a fost Oltul Slatina. În editia campionatului regional 1924-1925, într-o serie cu sase echipe craiovene (Craiu-Iovan, Rovine-Grivita, Excelsior, Oltenia, Tinerimea si Generala), echipa slătineană reuseste să se impună si să câstige titlul de campioană regională, miza fiind participarea la turneul final al Campionatului National 1924-1925. În perioada respectivă, echipa campioană a tării se desemna după ce toate campioanele regionale jucau fiecare cu fiecare iar finalista era declarată campioană natională. Jucătorii folositi de campioana regională

Oltul Slatina în editia 1924-1925:  Scherer, Schandar – Cosma, căp. Mihail, Tică Petrescu, Wirs, fratii Huniady, Stoia, Ulmann…s.a.m.d. Oltul Slatina a fost eliminată în primul joc al turneului final de echipa Jahn Cernauti cu scorul de 4-0, titlul de campioana a României a revenit echipei Chinezul Timisoara.

Baza material-financiară 

Echipa de fotbal era sustinută financiar de Primăria Slatina. Iată ce scria în adresa trimisă primăriei de fondatorul clubului la 4 decembrie 1929: „Avem onoarea a vă ruga să binevoiti a aproba, ca din fondurile culturale, prevăzute în bugetul anului 1929, să ni se aloce o suma oarecare drept subventie pe anul curent, întru-cât, în acest an, contrar anilor trecuti, probabil din eroare, am fost omisi a fi trecuti în bugetul d-voastră. În fiecare an Primăria Slatina ne acorda o subventie de 2 000 la 3 000 lei, în scopul de a da posibilitatea de a putea întretine actualul stadion…” De asemenea, se organiza balul anual, care aducea venituri în valoare de 10-12 mii lei. Echipa fanion a orasului îsi disputa partidele pe teren propriu pe stadionul din Zăvoi, aflat pe acelasi amplasament cu cel de astăzi. Fiind în proprietatea primăriei, acesta găzduia si manifestări culturale.

„Avem onoarea să vă comunicam următoarele: Pe stadionul orasului s-au construit de noi, încă din 1924, cu binevoitorul concurs al Primăriei Slatina, o tribună de lemn si scânduri. Toate serbările scolare, militare si cele cu caracter national au avut loc pe acest stadion. În anul 1928, cu ocazia zilei de 10 Mai, tribuna fiind supra încărcată cu populatia orasului, a cedat rupându-se în mai multe locuri”, scria în aceeasi adresă din decembrie 1929.

Al doilea titlul de campioană regională

Fiind sprijinită de autoritătile locale, la patru ani de la primul succes, Oltul Slatina reuseste să câstige pentru a două oară titlul de campioană regională, în editia 1929-1930 si participă la turneul final alături de alte 11 campioane regionale. Din păcate, nici de această dată nu reuseste să treacă de primul tur, fiind eliminată de campioana regiunii Timisoara, RGMT, cu 1-0 într-o partidă disputată la Craiova. Aici trebuie precizat faptul că turneul final pentru desemnarea campioanei s-a disputat mai devreme, pentru a da posibilitatea echipei nationale să participe la Campionatul Mondial din Uruguay. Iată lotul folosit de Oltul Slatina la începutul anilor 1930: A. Bălsanu, G. Fota, I. Marinescu, G. Prună, P. Dicu, F. Stroiescu, M. Mihail, M. Klainberg, V. Colonelu, J. Dumitrescu, I. Vasilică, J. Stănescu. În 1930, se desfiintează comitetele regionale si apar cinci ligi împărtite în districte. Este o perioada de căutări organizatorice, în 1931 având loc prima editie a Cupei României. Amintim că sistemul divizionar în fotbalul românesc a fost introdus, la initiativa Federatiei, din sezonul 1932-1933 pentru divizia A, 1934 divizia B si divizia C – 1935. Toate aceste măsuri nu fac altceva decât să crească nivelul competitiv, Oltul Slatina fiind prinsă nepregătită pentru astfel de măsuri si nu o mai regăsim în sistemul divizionar decât în editia 1946-1947. În februarie 1949, se renuntă la Divizia C, care se desfiintează înainte de începerea returului editiei 1948-1949. Esalonul trei al fotbalului românesc îsi va relua activitatea în anul 1957 când se revine la disputarea campionatelor (A, B, C ), sistem toamnă-primăvară.

Progresul Slatina, Aluminiu Slatina 

În luna ianuarie 1953, Federatia Română de Fotbal, prin Biroul Comisiei Centrale, publică în ziarul „Sportul Popular”, nr. 2175, din 20.01.1953, stirea prin care obliga regiunile tării să înfiinteze campionate regionale de fotbal. Slatina este reprezentată de Progresul Slatina, care activează în campionatul regional Arges alături de echipe precum: Dinamo Pitesti, Flamura Pitesti, Avântul Stâlpeni, Locomotiva Pitesti, Minerul Câmpulung s.a.m.d. În componenta regiunii Arges intrau actualele judete: Olt, Vâlcea si Dâmbovita. Campionatul regional va functiona până în 1968, an în care se va înfiinta campionatul judetean, înfiintat datorită reorganizării teritoriale a tării. Lotul de jucători din perioada respectivă îi cuprindea printre altii pe: Iancu, Dută – Rizea, Câmpeanu, Malacu, Barbu, Ionită I, Serbănoiu, Ionită II, Mugurel, Ionascu, Bărbulescu, Plesca, Burtică etc. În vara anului 1965, la Slatina se inaugurează Uzina de Aluminiu. Activitătile sportive sunt sprijinite de Uzină si astfel apare Aluminiu Slatina. Între timp, fotbalistii din Pitesti si Craiova, adversari de altădată ai echipei Oltul Slatina, ajung în Divizia A. Prima este Dinamo Pitesti – în 1961, urmează Stiinta Craiova, care promovează în primul esalon în anul 1964. La Slatina, dezinteresul autoritătilor locale face ca totul să rămână la nivel de campionat regional. Iată echipa Aluminiu Slatina care învingea Progresul Băiculesti în primăvara anului 1968, în ultima editie a campionatului regional, cu scorul de 2-1, prin golurile marcate de Badea si Chelaru.

Aluminiu: Dută – Chelaru, Radu Ghe. Dobrescu, Martinescu – Scherer, Stefan – Circa, Puiu Badea, Despa, Purcăroiu.

Începând cu editia 1968-1969, apare campionatul judetean. Desi Slatina este reprezentată de două echipe, Aluminiu si Metalul Slatina, competitia este dominată de fotbalul caracalean, cu a sa generatie de exceptie antrenată de Ion Pârvulescu. În numărul viitor, vom afla povestea echipei trimisă la Slatina la începutul anilor 1970, Gloria Bârlad, precum si parcursul de neuitat al lui Dinamo Slatina.

Aluminiul Slatina 1969

Sus:Munteanu,N. Iancu,Dobrescu,Ghe. Radu,Raduinea,Purcaroiu

Jos:Chelaru,Puiu,C. Duta,Gurau,Martinescu,Circa

Oltul Slatina (II)

După reforma administrativă din 1968, fiecare judet îsi organizează propriul campionat de fotbal. Câstigătoarea competitiei urmează, fie să reprezinte judetul la meciul de baraj pentru a promova în Divizia C, fie să promoveze direct. Orasul resedintă participa în prima editie a campionatului judetean cu Aluminiu Slatina. În editia a doua, Slatina este reprezentată de doua echipe: Aluminiu si Metalul, fără rezultat însă. Desi un oras cu potential, mai ales după inaugurarea Uzinei de Aluminiu, Slatina nu reuseste să-si impună propria echipa în sistemul divizionar. Editiile 1968-1969 si 1969-1970 sunt câstigate de reprezentanta fostului judet Romanati, Răsăritul Caracal.

Gloria (Bârlad) Slatina 

După două participări modeste în judet, la Slatina este adusă echipa de fotbal Gloria Bârlad. În presa locală apar informatii în acest sens, iubitorii fotbalului asteaptă cu nerăbdare noul proiect. Iată ce se scria în ziarul „Oltul” nr. 762 din 5 VIII 1970. „Începând cu sezonul competitional 1970-1971 va activa la Slatina, în Divizia C de fotbal, o echipa reprezentativă a orasului. Iubitorii sportului slătinean asteptau de multa vreme o astfel de veste. Formatia care va reprezenta orasul nostru este fosta divizionară B Gloria Bârlad, ce va purta de aici înainte numele de «Gloria» Slatina. Zilele acestea, Consiliul Judetean de Educatie Fizică si Sport, împreună cu Consiliul Orăsenesc, va definitiva măsurile organizatorice, lotul echipei, transferurile de jucători, sediul formatiei etc.” Trebuie precizat faptul că în campionatul judetean, editia 1970-1971, Slatina participa cu nou înfiintata Oltul Slatina, o echipa formată din jucători de la fostele Metalul, Aluminiu si Constructorul. Echipa reprezentativă a orasului „Gloria” Slatina începe seria meciurilor amicale, cu jucătorii în mare parte localnici cum ar fi: Miu, Sherer, Anghel, Ghe. Radu, Guse, Ispas plus câteva transferări: Spinghel (Electroputere), Stana (Dinamo), Predut (Bals), Zdrenghea (FC Arges), Ion Marin (Dacia Pitesti). Lotul este completat cu bucuresteni, veniti împreună cu prof. Ion Cotrut, antrenorul echipei. Iată lotul de jucători: Miu, Spinghel, Stana – Sherer, Anghel, Ghe. Radu, Samoilă, Dumitriu, Stefan, Stănescu, Chiser, Tita, Dumitrascu, Soiman, Muresan, Zdrenghea, Fiulei, Guse, Ispas, Predut, Mitroi, Petre Nicolae, Ion Marin.

Primul meci de Divizia C, la Slatina, după 22 de ani 

La 23 August 1970, zi importantă pentru romani în perioada respectivă, se dă startul editiei 1970-1971 la fotbal în Divizia C. Noua grupare evoluează în seria a IV-a, o serie din care mai fac parte: Chimia Râmnicu- Vâlcea, FC Caracal, Progresul Corabia, Autobuzul Bucuresti s.a.m.d. La Slatina, echipa locală „Gloria” întâlneste în prima etapă, în prezenta a 1 500 de spectatori, conform presei locale, echipa bucuresteană Sportul TMB Bucuresti. Lipsa de omogenitate, timpul relativ scurt de pregătire, fac ca echipa gazdă să debuteze cu stângul în noua competitie. Oaspetii câstigă cu 2-1. O partidă tensionată, în care mijlocasul Vasile Zdrenghea de la Gloria, a fost eliminat în minutul 30, pentru lovirea adversarului fără balon. Golul slătinenilor este marcat de jucătorul sosit de la Progresul Bals, extrema dreaptă Alex Predut. Iată prima formulă de echipă trimisă în teren în prima etapa.

Gloria Slatina : Miu – Sherer, Radu, Anghel, Dumitrascu (Guse) – Soiman, Zdrenghea – Predut, Stănescu, N. Petre, Fiulei.

Alte rezultate 1970-1971 :

Gloria Slatina – Unirea Dragăsani 1-0

( Predut’8 )

Gloria Slatina : Spinghel – Muresan, Samoilă, Stefan, Zdrenghea – Dumitrascu, Soiman – Predut, Rădulescu , Marin, Fiulei ( Guse ). Antrenor : Ion Cotrut

Unirea Dragasani : Vătăsescu – Ută, Iancu, Comoras, Mihai –  Ilie Marin, Moise – Onea, Oprea, Brandus, Zăvoianu. Antrenor  : Nicolae Mihai.

În prima parte a sezonului de debut, echipa are un parcurs neasteptat de slab. Antrenorul Ion Cotrut este demis, soseste la echipa antrenorul Stefan Vasile. În februarie 1971, la sediul clubului, a avut loc o analiză a parcursului slab din prima parte a campionatului. Sunt acuzati că nu acordă suficientă atentie procesului de pregătire la antrenamente unii jucători, printre care: Stana, Muresan, Stefan, Ion Marin. În schimb, sunt evidentiati: Spinghel, Rădulescu, Predut, Zdrenghea si Chitu. Apar jucători noi: E. Stanciu (Progresul Bals), Onofrei (Slobozia), Knal, Moarcăs (Făgăras), fratii Niculescu, Profir s.a.m.d. Gloria Slatina termină sezonul la trei puncte de retrogradare, într-o competitie câstigată de Chimia Râmnicu Vâlcea, la mare luptă cu FC Caracal.

Gloria devine Oltul Slatina

În sezonul 1971-1972, Divizia C se modifică, se trece de la 8 serii a câte 16 echipe la 12 serii a câte 14 echipe. Oltul face parte din seria a VI-a. Apar echipe noi cum ar fi: Flacăra Moreni, debutanta Rapid Piatra-Olt, Muscelul Câmpulung s.a.m.d. Pentru a evita parcursul dezastruos din editia precedentă, se iau câteva măsuri organizatorice. La propunerea lui Ion Diaconu, metodist în cadrul C.J.E.FS., echipa Constructorul fuzionează cu Gloria si astfel devine Oltul Slatina. Se fac modificări la lotul de jucători. De la Constructorul sunt legitimati: Ion Purcăroiu, care va deveni golgheterul echipei, Circa si Bold. Urmează : Mănică (Dacia Pitesti), Rizea (Turnu Măgurele), Bidi (Târnăveni), Andrei (Autobuzul), Ion Ciocioană (Minerul Motru), Puiu si Lucian Martinescu. Conducerea tehnică este asigurată tot de Stefan Vasile, antrenorul care a reusit promovarea în Divizia A cu FC Arges. Încet, încet, echipa slătineană devine una din cele mai puternice grupări din serie. Editia 1971-1972 a fost o dispută permanentă între Flacăra Moreni si Oltul Slatina. Debut cu dreptul de data aceasta… În prima etapă a editiei, Oltul Slatina câstigă în deplasare în fata echipei Dacia Pitesti prin golurile marcate de Rădulescu si Purcăroiu. Iată formatia aliniată la startul campionatului.

Oltul: Stana – Mănică, Onofrei, Rizea, Martinescu – Stanciu, Chitu – Purcăroiu, Rădulescu, Circa, Predut.

Jucători folositi 1971-1972 , in ordinea aparitiilor pe teren ( vezi mai jos ): Onofrei – 26 jocuri, Stanciu – 24 , Purcăroiu, Predut, Spinghel – 22, Rădulescu –  21, Pancu –  17, Puiu Martinescu, Bold – 16, Mănică – 15, Rizea 14, Tudor , Lucian Martinescu -13, Guran, Andrei – 11, Circa – 9, Ciocioană, Bidi – 8, Pană, Iancu – 4, Stana -2, Bănulescu , Popa -1.

Anuarul fotbalului romanescu 1971-1973 – Petre Gaţu

Seria a IV-a este câstigată de Flacăra Moreni, Oltul Slatina clasându-se pe locul 2 cu 38 de puncte. Atacantul Purcăroiu este golgheterul echipei, cu 12 goluri, si împreună cu Predut (9 goluri) devin principalii marcatori ai echipei.

Alte rezultate 1971-1972:

Dacia Pitesi – Oltul Slatina 1-2

( Purcaroiu’17’45 / Ionescu’83 )

Dacia Pitesti: Tudor  –  Gorgoi, Stancu, Tintaru, Musat – Ionescu, Stefănescu –  Cătusanu ( Pană), Farcas, Carciumărescu, Marin Gheorghe.

Gloria Slatina : Stana  –  Mănica, Rizea, Onofrei, Martinescu – Stanciu, Chitu – Purcăroiu, Rădulescu, Circa, Predut.

Oltul Slatina – Metalul Mija 2-0

( Purcăroiu’6, Rizea’55 )

Oltul Slatina : Spinghel – Manica, Rizea, Onofrei, Martinescu – Stanciu, Chitu, – Predut, Rădulescu, Purcăroiu, Bold ( Circa ). Antrenor : Stefan Vasile.

Metalul Mija : Radu – Capoianu, Enache, Florea, Bociu – Visalom, Minculescu – Iliescu, Iacob, Cucu, Casandra. Antrenor : Pavel Bădulescu.

50 de ani de la înfiintarea Asociatiei Sportive „Oltul” Slatina 

Câstigătoarea seriei, Flacăra Moreni, ratează accesul în Divizia B, în dispută cu Gloria Buzău, într-un turneu Play-off, într-o grupă din care mai făcea parte Electronica Obor Bucuresti si astfel Oltul nu reuseste să scape de echipa dâmboviteană.

Aici trebuie precizat că echipele de Divizia C, câstigătoare, participau la un mini turneu în trei si promova în Divizia B numai echipa care se clasa pe primul loc în grupă. La Slatina, în săptămâna 22-29 octombrie 1972, se sărbătoresc 50 de ani de când căpitanul M. Mihail a înfiintat A.S. „Oltul’’ Slatina.
Timp de o săptămână au loc manifestări sportive la care participă fosti si actuali sportivi care au evoluat în cadrul Asociatiei Sportive „Oltul”. De asemenea, cu acest prilej, se deschide si o expozitie sportivă.
În aceeasi perioadă, mai precis la 25 octombrie 1972, la Pitesti, are loc evenimentul anului. FC Arges, partenerul de competitie din anii ’50, joaca în Cupa Campionilor Europeni cu celebra echipă spaniolă Real Madrid.
Prezenta marelui Nicolae Dobrin face ca echipa pitesteană să aibă simpatizanti în toata tara si la Slatina fiind forte multi suporteri ai echipei FC Arges.

În editia 1972-1973, Oltul Slatina începe sezonul cu Florian Alexandru pe banca tehnică si cu jucătorii: Spinghel, Ghe. Ilinca, Pârvulescu – Mănică, Iancu II, Onofrei, Bold, Stanciu, Puiu Martinescu, Predut, Iancu I, Purcăroiu, Marin, Rizea, Lucian Martinescu, Bidi, Ciocioană. Echipa devine o echipă bine sudată, bine asezată în teren si presa locală semnalează acest lucru. Sunt evidentiati: Ion Purcăroiu, Iancu I si Predut, golgheterii echipei, Marin Bold – omul cu resurse fizice nebănuite, fundasii centrali Onofrei si Rizea, Eugen Stanciu – un joc fin de evidentă clasă, portarul Spinghel – sigurantă pe linia portii s.a.m.d.
Echipa se situează permanent între primele echipe, editia de fată fiind o editie disputată în trei: Flacăra Moreni, Oltul Slatina si Dacia Pitesti. În partea a doua a campionatului, antrenor la echipă a fost numit fostul portar din campionatul regional Costel Dută.
Desi rivali, Flacăra Moreni si Oltul cad la întelegere în ultima partidă si slătinenii câstigă partida de la Moreni cu 2-1, prin golurile marcate de Stanciu si Marin. În oras se zvoneste că Divizia B îsi măreste numărul de echipe si locul al doilea s-ar putea să fie cu noroc.

Câteva rezultate în campionat:

Oltul Slatina –  Progresul Corabia  4-0

( Iancu I’24,’49, Purcăroiu’77,’89 )

s-au remarcat :Onofrei, Iancu I, Iancu II, Preduţ, Purcăroiu, şi portarul Spinghel de la gazde, Stamin de la oaspeţi.

Chimia T. Măgurele – Oltul Slatina 1-1

( Cianguru’32 / Purcăroiu’62 )

Jucători  folositi in 1972-1973,  in ordinea aparitiilor pe teren ( vezi mai jos ) : Stanciu, Bold, Predut, Purcăroiu, Onofrei – 25, Puiu Martinescu – 23, Bidi – 17, Iancu I – 16, I. Marin – 14, Ciocioană – 12, Ghe. Iancu, Rizea, Matei – 11,  Jianu – 9, Spinghel, Lucian Martinescu  -8, Cene , Pană- 7, Mănică, Ion  – 5, Ghe.  Marin- 4, Pârvulescu – 3, Guran, Ilinca – 2, Nicolescu, Filipescu,Dogaru,  Niculescu, Popa – 1

Anuarul fotbalului romanescu 1971-1973 – Petre Gaţu
Competitia este câstigată tot de Flacăra Moreni, echipa slătineană se clasează pe locul doi, locul trei – Dacia Pitesti. În vara anului 1973, zvonul devine certitudine, în sezonul 1973-1974, Divizia B, trece de la două serii a câte 16 echipe la trei serii a câte 18 echipe si astfel promovează direct în esalonul secund Flacăra Moreni si Oltul Slatina. În numerele viitoare vom afla frumoasa poveste a echipe Dinamo Slatina.

Sportul Muncitoresc / FCM / Progresul Caracal

Sportul Muncitoresc  / FCM  / Progresul Caracal 

OLD BOYS: Gica Barbu,Marin Patru,Ilie Balaci,Mihai Oancea

Dacă fotbalul caracalean a contat vreodată în fotbalul românesc, acest lucru s-a întâmplat, fără nici o îndoială, în anii ’80  când echipa de fotbal a reusit să aducă la Caracal, din postura de Divizionară C, în patru editii consecutive, echipe de prim esalon precum: Petrolul Ploiesti, Rapid Bucuresti si Corvinul Hunedoara.  Considerată a doua competitie a fotbalului românesc, participarea în Cupa României este singura posibilitate pentru echipele mici de a sustine o partidă oficială contra unui adversar dintr-un esalon superior.

Una caldă, alta rece 

După ce scapă de retrogradare, în ultimul moment, la finalul campionatului 1978-1979, editia următoare aduce fotbalului caracalean un nume nou pentru prima echipă a orasului, Sportul Muncitoresc Caracal, si un loc trei la finalul editiei 1979-1980. Este cel mai bun rezultat, de la locul doi obtinut la începutul anilor 1970. Este si perioada când fotbalul din Caracal este condus de pe banca tehnică de doi dintre cei mai cunoscuti jucători ai fotbalului românesc, din anii ’60, este vorba de extrema dreaptă a Rapidului, Constantin (Bebe) Năsturescu si fostul portar al echipelor Dinamo Bucuresti si Farul Constanta, Iuliu Utu. Primul sosit este fostul rapidist Constantin Năsturescu, care va fi numit antrenor principal la startul editiei 1979-1980, ajutat de Stefan Cherănoiu. Apar si jucători noi, sunt transferati: Cotigă si Bejan de la Viitorul Scornicesti. De asemenea, este promovat din campionatul judetean, Nicu Cretu (Progresul Dobrosloveni). Adus la echipă de Marin Pătru, la recomandarea lui Gheorghe Donciu, fundasul Nicu Cretu se va impune în cele din urmă si va deveni unul dintre jucătorii de bază al fotbalului caracalean. Iată lotul de jucători al echipei Sportul Muncitoresc Caracal, în editia 1979-1980: Mantoc, Barbu – Pâstae, Cotigă, Cretu, Boscor, M. Dumitrescu, Bejan, Lăcătus, D. Dumitrescu, Mincută, Plotoagă, Mirică, Antonescu, Mincă, Pârvu, Nedelcu. Echipa caracaleană încheie campionatul 1979-1980 pe locul trei, la egalitate de puncte cu Progresul Pucioasă, seria este câstigată de Rova Rosiori care promovează în Divizia B.

Gheorghe Donciu, pe post de selectioner 

În sezonul 1980-1981, conducerea tehnică este asigurată de fostul portar al lui Dinamo si Farul Constanta, Iuliu Utu ajutat de Marin Pătru. Lotul de jucători este aproximativ acelasi. Cel mai important transfer în această perioadă îl constituie legitimarea lui Ion Năuiu de la Vointa Rotunda din campionatul judetean. După fundasul Cretu, Gigi Donciu mai recomandă un tânăr jucător echipei fanion a orasului, este vorba de atacantul Ion Nauiu. „Am debutat la Sportul Muncitoresc Caracal în vara anului 1980. După o scurtă perioadă petrecută la tineretul Universitătii Craiova, la recomandarea arbitrului Gheorghe Donciu, am fost legitimat la Sportul Muncitoresc Caracal. Primul meu meci în tricoul echipei caracalene a fost împotriva echipei libaneze AMSAR Beirut, aflată în turneu în România. În campionat, am debutat cu gol chiar în prima etapă, în partida cu Electronistul Curtea de Arges, pe care i-am învins cu 2-1. Am marcat eu si Dumitrescu… În partida respectivă, am jucat cu: Mantoc – Pâstae, M. Dumitrescu, Boscor, D. Dumitrescu – Lăcătus, Antonescu, Nica – Năuiu, Pârvu, Plotoagă. Astfel de momente nu se uită niciodată…”, povesteste Ion Năuiu începuturile sale în fotbalul caracalean. Extrema dreaptă, Ion Năuiu va deveni unul din principalii marcatori ai fotbalului caracalean de la mijlocul anilor 1980. Este perioada când, încet-încet, se formează lotul de jucători care va reusi câstigarea competitiei la sfârsitul sezonului 1986-1987. După Cretu si Năuiu, va fi legitimat si Mircea Rosca (CSS Caracal) de la grupa pregătită de fostul jucător din anii ’60, Ion Băsănete. Aici trebuie notat că editia 1980-1981 este câstigată de Energia Slatina, antrenată de profesorul Ion Pârvulescu, avându-l în formatia de bază pe unul din cei mai talentati jucători de la începutul anilor 1980, caracaleanul Viorel Rosca. Sportul Muncitoresc termină campionatul pe locul 5, cu 32 de puncte.

După 19 ani, în saisprezecimile Cupei României 

În campionat, Sportul Muncitoresc Caracal, termină prima parte a editiei 1982-1983 pe locul 5. După ce în toamnă echipa a fost antrenată de Ion Catană, din Alexandria, în partea a doua a campionatului, antrenor la echipă revine Ion Pârvulescu. Sezonul de primăvară 1982-1983, readuce fotbalul caracalean în prim-plan, prin calificarea, după nouăsprezece ani în saisprezecimile Cupei României. În primăvară, la Caracal, urmează să sosească o echipă de prim esalon. Sortii trimit la Caracal echipa de Divizia A, Petrolul Ploiesti. Ultima prezentă a unei echipe caracalene în această fază a Cupei României a fost la 1 martie 1964, când Răsăritul Caracal, cu antrenorul Ion Pârvulescu în teren, pierdea cu 3-2 în fata echipei Farul Constanta. Pentru caracaleni marcau: Vătafu si Sterie. Într-o organizare ireprosabilă, la 23 februarie 1983, pe stadionul „Parc” din localitate, Sportul Muncitoresc Caracal întâlneste Petrolul Ploiesti. În prezenta a 4000 de spectatori, asa cum nota în cronica partidei Mircea Tudoran, trimisul ziarului „Sportul”. Divizionara A, o echipă cu experientă, reuseste să câstige partida cu 3-0, prin golurile marcate de: Pancu, Marica si Simaciu, calificându-se în faza următoare. Petrolul Ploiesti va fi eliminată în semifinale de Poli Timisoara, echipa care va juca finala cu Universitatea Craiova. Vă prezentăm distributiile celor două echipe în partida din 23 februarie 1983.

Sportul Muncitoresc: Mantoc – Pâstae, M. Dumitrescu, Boscor, D. Dumitrescu – Antonescu (Vatu, Nitu), Pătrascu, Lăcătus – Năuiu, Plotoagă, Nedelcu.

Petrolul: Marzea – Pancu (Stanciu), Butufei, Borz, Toma – Lazăr, Cojocaru (Hâncu), Cozarec – Marica, Simaciu, Călin. Cealaltă reprezentantă a judetului, Divizionara A FC Olt a fost învinsă cu 1-0 de Progresul Vulcan Bucuresti.

Scapă Simian, cade I.P.C. Slatina 

Odată eliminati din Cupă, caracalenii continuă pregătirile pentru a doua parte a campionatului. Apar nume noi în lotul de jucători, sunt transferati: Dumitru Vatu (Stoicănesti), Teodor Nicu si Ionel Nitu ( FC Olt tineret), Viorel Rosca (Energia Slatina, revenire), Ilie Pătrascu (Alexandria). Sunt promovati de la juniori, portarul Ionel Puscasu si jucătorii de câmp: Georgel Mitran, Stefan Marinescu si Florin Dincă. Iată lotul echipei pentru returul editiei 1982-1983: Mantoc, Barbu, Puscasu – Pâstae, Boscor, Viorel Rosca, Cretu, D. Dumitrescu, Antonescu, Platagă, Lăcătus, Nedelcu, Năuiu, Nitu, Pătrascu, Mitran, Vatu, Marinescu, Dincă, M. Dumitrescu. Campionatul se reia la 20 martie 1983. Sportul Muncitoresc Caracal, câstigă prima partidă din retur, învingând Petrolul Ticleni cu 3-0, prin golurile marcate de Năuiu, Nitu si Boscor. Antrenorul Ion Pârvulescu începe sezonul cu următoarea formulă de echipă: Mantoc – Pâstae, Boscor, V. Rosca, D. Dumitrescu – Nedelcu, Lăcătus (Cretu), Plotoagă (Marinescu) – Năuiu, Pătrascu, Nitu. În penultima etapă, Sportul Muncitoresc Caracal joacă în deplasare la Simian. Jocul rezultatelor face ca echipa caracaleană să decidă a doua echipă care retrogradează alături de Minerul Horezu, între Mecanizatorul Simian si slătinenii lui Paul Gurlui, I.P.C. Slatina. Din însemnările lui Ion Pârvulescu, aflăm că în minutul 78 al partidei dintre Caracal si Simian scorul era 2-0 pentru caracaleni, scor la care I.P.C. era salvată. Gazdele reusesc să egaleze si să marcheze golul victoriei în minutul 95, scor care trimite echipa slătineană în judet, chiar dacă mai era de disputat o etapă. În ultima rundă, Sportul Muncitoresc Caracal învinge cu 3-0 pe Jiul Rovinari. Vă prezentăm formula de echipă care încheie sezonul 1982-1983, la 24 iunie 1983. Sportul Muncitoresc Caracal: Mantoc – Nedelcu, Pâstae, Rosca, D. Dumitrescu – Mitran, Antonescu (Boscor), Plotoagă – Pătrascu (Dincă), Năuiu, Nitu. Caracalul termină campionatul 1982-1983 pe locul 5. Competitia este câstigată de Constructorul Craiova, care promovează în Divizia B, retrogradează I.P.C. Slatina si Minerul Horezu.

La mijlocul anilor 1980, fotbalul din Caracal se desparte de trei dintre cei mai longevivi jucători ai săi. Dacă cineva se va gândi vreodată sa întocmească un clasament al celor mai fideli jucători din istoria fotbalului caracalean, podiumul nu poate fi altul decât cel ce urmează : locul I – Gică Barbu (16 sezoane jucător / două sezoane antrenor), locul II – Marinel Pâstae (14 sezoane) si locul III – Marin Boscor (13 sezoane). Meritul este cu atât mai mare cu cât cei trei nu sunt caracaleni. Primul sosit este Gică Barbu de la Minerul Anina în 1970, urmat de Marinel Pâstae în 1973, de la Visina Nouă si, mai apoi, Marin (Oaie) Boscor de Metalul Turnu Severin, în 1974.

De la seria a VII-a, la seria a VI-a

Sportul Muncitoresc Caracal evoluează în sezonul 1983-1984 în seria a VI-a. După deplasări la echipele din: Dolj, Mehedinti si Gorj, la Caracal vor sosi, în acest sezon, echipele: Flacăra Moreni, Muscelul Câmpulung, Electrica Titu care, alături de Progresul Corabia, sunt de departe cele mai puternice echipe din serie. Echipa din Moreni, cu un lot de jucători din care se detasează câteva nume, care nu peste mult timp vor face cariera în Divizia A: Adrian Georgescu si Gabriel Tabacu (FC Olt), Iulian Mihăescu (Dinamo Bucuresti). Muscelul Câmpulung – cu fostii slătineni Miutu si Gheorghe Stefan în centrul apărării, iar în atac cu Ion Apostol (fost jucător la Progresul si Dinamo) si cu Radu Pamfil (ex FC Baia Mare). La echipa din Titu evoluau, în perioada respectivă fostii jucători divizionari A: Bruno Grigore, Clement Surenghin, Sandu Gabriel si Emilian Tevi. Ce vremuri!! Caracalenii încep sezonul cu aceiasi conducere tehnică: Ion Pârvulescu – antrenor principal, ajutat de Stefan Cherănoiu. Apar jucători noi cum ar fi portarul Cristian David si jucătorii de câmp: Dicut, Militaru si Florin Stan. Iată lotul de jucători pentru sezonul 1983-1984: Mantoc, Barbu, Cr. David – Cretu, Boscor, V. Rosca, Dicut, D. Dumitrescu, Lăcătus, Antonescu, Plotoagă, Mitran, Militaru, Nedelcu, Năuiu, Vatu, Nitu, Bărbulescu, Marinescu, Stan.

Ascensiunea echipei Flacăra Moreni începe cu Sportul Muncitoresc 

Editia 1983-1984 începe la 28 august 1983. Sportul Muncitoresc Caracal învinge, în prima etapă, cu 1-0, echipa Dacia Pitesti, prin golul marcat de fundasul golgheter Marin Boscor, care transformă o lovitură de la 11 m. Antrenorul Ion Pârvulescu începe campionatul cu următoarea echipa: Mantoc – Pâstae, Boscor, V. Rosca, Dumitrescu – Marinescu, Antonescu (Mitran), Lăcătus (Plotoagă) – Năuiu, Nedelcu, Nitu. Sezonul de toamnă va fi unul solicitant pentru jucătorii caracaleni, se încearcă pătrunderea pe tabloul saisprezecimilor Cupei României, pentru a doua oară consecutiv. În campionat, după primele sase etape, Caracalul este pe primul loc, la egalitate de puncte cu Moreni si Câmpulung. În etapa următoare, în derbiul etapei, la Moreni, Sportul Muncitoresc Caracal suferă cea mai grea înfrângere din ultimii ani. Flacăra câstiga cu 5-0… Iată cele doua formatii aliniate în partida care a avut loc la 23 octombrie 1983.

Flacăra Moreni: Barbu – Stefănescu, Tabacu, Badea, Polizache – Năstase, Filipescu, Rus – Toma (I. Mihăescu), Nicolae, A. Georgescu.

Sportul Muncitoresc: Mantoc – V. Rosca, Dicut, Boscor, Dumitrescu – Marinescu, Antonescu, Lăcătus, Nedelcu – Năuiu, Nitu.

Urmează o nouă victorie, cu 2-0, în Cupa României, împotriva divizionarei B, Unirea Alexandria, prin golurile marcate de Plotoagă si Năuiu, victorie ce duce echipa caracaleană în saisprezecimile Cupei României. In campionat, înfrângere la Fieni si un egal, pe teren propriu, cu Petrolul Videle, rezultate în urma cărora antrenorul Ion Pârvulescu părăseste echipa caracaleană, urmând ca de echipă să se ocupe secundul Stefan Cherănoiu.

Mateut si Văetus – la Caracal 

Sezonul de toamnă se încheie la 7 decembrie cu partidele din cadrul saisprezecimilor Cupei României. Sortii trimit la Caracal divizionara A Corvinul Hunedoara. Lumea astepta cu nerăbdare partida respectivă, în care aveau posibilitatea să-i vadă la Caracal pe doi dintre eroii de la Bratislava. Vă reamintim că, în urmă cu o săptămână, la 30 noiembrie 1983, reprezentativa de fotbal a României obtinea calificarea la un turneu final după 14 ani, după un 1-1 cu Cehoslovacia. În partida respectivă au jucat si hunedorenii Romulus Gabor si Michael Klein. Pe un timp friguros, în prezenta a 5000 de spectatori, echipa hunedoreană s-a prezentat, din păcate, fără cei doi internationali. Romulus Gabor, accidentat în partida respectiva si Michael Klein – suspendat, nu au făcut deplasarea la Caracal. Corvinul câstiga meciul cu 1-0, prin golul marcat de Oncu, cu cinci minute înainte de pauză. Din cronica partidei, apărută a doua zi în cotidianul „Sportul” aflăm că echipa gazdă a evoluat peste asteptări în partida cu hunedorenii, golul oaspetilor fiind marcat dintr-o pozitie flagrantă de offsaid. Chiar dacă Sportul nu reuseste să treacă de prima fază, rămâne performanta de a aduce la Caracal o echipă de Divizia A. Cei doi antrenori au folosit următoarele distributii.

Sportul Muncitoresc: Mantoc – Cretu, Rosca, Boscor, Dumitrescu – Dicut, Mitran, Plotoagă – Năuiu, Nedelcu, Antonescu (Nitu).

Corvinul: Ionită – Nicsa, Dubinciuc, Gălan, Bogdan – L. Moldovan, Oncu, Petcu – Văetus, Cojocaru (Ghe. Radu), Mateut.

În campionat, nimic spectaculos, editia 1983-1984 fiind câstigată de Flacăra Moreni, care promovează în Divizia B, urmata de Muscelul Câmpulung si de Progresul Corabia. Echipa din Caracal termină campionatul pe locul 10.

Târă, Goantă si cu Gheară 

În editia 1984-1985, Sportul Muncitoresc Caracal începe campionatul cu aproximativ acelasi lot. O noutate o constituie numirea pe banca tehnică a fostului jucător al echipei Steaua Bucuresti din anii 1960, Cornel Pavlovici – un atacant pur-sânge (golgheterul României în campionatul 1963-1964, la egalitate cu Titi Frătilă), dar cu rezultate modeste ca antrenor. Acesta vine însotit de mijlocasul Nicolae Stângaciu (Electroaparataj Bucuresti). De asemenea, sunt promovati de la CSS Caracal, atacantul Grigore Bărbulescu si extrema stângă Cristian Visan. Din editia 1984-1985, retinem câteva rezultate (tur): S.M. Caracal – Cimentul Fieni 3-0 (au marcat: Năuiu, Pâstae si Pârvu), S. M. Caracal – Textila Rosiori 2-0 (Mitran si Lăcătus). În sezonul de primăvară: Electrica Titu – S.M. Caracal 1-0, S.M. Caracal – Chimia Turnu Măgurele 2-0 (Năuiu si Bărbulescu). Dacă în campionat parcursul este cel cu care ne-am obisnuit, trebuie remarcat faptul că echipa caracaleană se califică în saisprezecimile Cupei României pentru a treia oară consecutiv. Publicul este entuziasmat, aproape că a devenit ceva obisnuit ca toamna să aducă la Caracal o echipă de Divizia A. După ce pe stadionul „Parc” au sosit: Petrolul Ploiesti si Corvinul Hunedoara este rândul echipei Rapid Bucuresti să joace, în prima fază a Cupei României, contra echipei din Caracal. Pentru a aduce echipa giulesteană, caracalenii au fost nevoiti să treacă de divizionarele B, Unirea Alexandria cu 2-1, prin golurile marcate de Florin Stan si de Progresul Vulcan Bucuresti, cu 1-0, printr-un gol senzational marcat de Georgel Mitran. Iată ce îsi aminteste mijlocasul caracalean despre golul calificării: „În primul sfert de oră, am prins un sut de la 30 de metri direct la vinclu, portarul bucurestean nu a schitat nici un gest. A fost o reusită care ne-a ridicat moralul. Progresul avea o echipa destul de bună, s-au bătut cu Dinamo Victoria pentru promovare în prima ligă. Nu pot să uit acel gol niciodată, a fost cea mai frumoasă executie din cariera mea”. În afară de Caracal, alte trei echipe de divizie C au reusit să ajungă în această faza a competitiei. Este vorba despre: Viitorul Drăgăsani, Cimentul Medgidia si C.I.L. Sighet. Cu o săptămână mai devreme decât în sezonul trecut, la 29 noiembrie 1984, Sportul Muncitoresc Caracal joacă împotriva echipei Rapid Bucuresti. Nici de data asta echipa caracaleană nu reuseste să furnizeze surpriza, Rapid câstiga în prelungiri cu 1-0, prin golul marcat de Ion Ion, în minutul 119. Asa cum v-am obisnuit, vă oferim distributia celor două echipe.

Sportul: Mantoc – V. Rosca I, Cretu, Nicu, M. Rosca II – Nedelcu (Lăcătus), Năuiu, Mitran – Pârvu, Stângaciu, Plotoagă.

Rapid: Manu – Marinescu, M. Grigore, Cârstea, Bacos – Rada, Ion Ion, St. Popa (Târă), Agiu – Goantă, Teodorescu (Pârvu).

Divizionara A, FC Olt, a fost eliminată de A.S. Mizil. Trofeul va fi câstigat de Steaua Bucuresti care învinge, în finală, Universitatea Craiova. În campionatul 1984-1985, Sportul Muncitoresc termină sezonul pe locul 7, cu 29 de puncte. Seria a VI-a, este câstigată de Muscelul Câmpulung la mare luptă cu Electrica Titu. Echipa argeseană promovează în Divizia B. Au retrogradat: Dunărea Zimnicea si Stiinta Drăgănesti-Olt.

În toamna lui 1985, fotbalul din Caracal se califica pentru a patra oara în saisprezecimile Cupei României. Patru editii consecutive în această competitie, pentru o echipă din esalonul al treilea, poate fi un record. Este putin probabil ca o altă divizionară C să reusească acest lucru. Evolutiile bune din Cupa României prevesteau, parcă, saltul fotbalului caracalean într-un esalon superior. În vara anului 1987, Sportul Muncitoresc Caracal reuseste să câstige competitia si să promoveze în Divizia B, după patru decenii de campionat regional, judetean sau de Divizia C.

Schimb de generatii 

Înainte de startul campionatului 1985-1986, fotbalul din Caracal se desparte de câtiva jucători reprezentativi cum ar fi: Marinel Pâstae, Marin Boscor, Ion Antonescu, Doru Dumitrescu, Constantin Lăcătus, precum si portarul Florea Mantoc, care se transferă la Sportul Muncitoresc Slatina. Editia actuală începe cu fostul international Iuliu Utu pe banca tehnică. Fostul portar al lui Dinamo si Farul Constanta se afla la al doilea mandat pe banca lui Sportul Muncitoresc. Buna colaborare din prima perioadă petrecută la Caracal i-a determinat pe cei care se ocupă de fotbalul din Caracal să-l numească, din nou, pe Utu, antrenor principal. Putine nume noi, singurul jucător legitimat în perioada de transferuri este tânărul portar Marian Petrescu.

Iată lotul de jucători: Barbu, Petrescu – Nedelcu, V. Rosca I, Cretu, M. Rosca II, Teodor Nicu, Dicut – Marinescu, Stângaciu, Militaru, Plotoagă, Mitran, Cheroiu – Năuiu, Bărbulescu, Visan, Emil Stan, Pârvu.
Antrenor principal: Iuliu Utu Antrenor secund: Stefan Cheranoiu.
Sportul Muncitoresc evoluează în seria a IV-a, o serie dominată numeric de echipele teleormănene, cinci la număr: Rova Rosiori, Textila Rosiori, Automatica Alexandria, Metalul Alexandria si Chimia Turnu Măgurele. Oltul este reprezentat de Caracal, Progresul Corabia, Recolta Stoicănesti si de debutanta Viitorul Scornicesti care, în cele din urmă, va fi cedată la Bals. Debut cu victorie în campionatul 1985-1986, Sportul Muncitoresc Caracal învinge cu 2-0 echipa Chimia Turnu Măgurele, prin golurile marcate de Pârvu si Bărbulescu. Din campionat mai retinem victoria cu 5-0 împotriva echipei Constructorul Craiova (Stângaciu – 2 goluri, Bărbulescu, Plotoagă si Nicu – câte unul), precum si înfrângerea cu 1-0, pe teren propriu, în fata celor de la Automatica Alexandria, una din cele mai puternice echipe din serie.

Petrolul se întoarce 

Asa cum ne-am obisnuit, sezonul de toamnă se încheie cu saisprezecimile Cupei României. Sportul Muncitoresc Caracal s-a calificat, pentru a patra oară consecutiv, în Cupa României. După un parcurs bun si în campionat, echipa caracaleană are un parcurs fără greseală si în Cupă. Pentru a aduce o echipă de Divizia A, Sportul Muncitoresc a eliminat, pe rând, echipele: Progresul Corabia (3-2), prin golurile marcate de Plotoagă, Năuiu si Cretu, Stiinta Drăgănesti (4-1), au marcat Bărbulescu, Stângaciu (2 goluri) si Marinescu, Muscelul Câmpulung (1-0), prin golul marcat de Bărbulescu. Ultimul obstacol a fost colega de serie Progresul Băilesti pe care a învins- o cu 3-0, prin tripla lui Bărbulescu. Sortii trimit la Caracal, pentru a doua oară, echipa Petrolul Ploiesti. Vă reamintim că seria celor patru prezente consecutive a fost deschisă tot cu Petrolul. La 4 decembrie 1985, se aflau în teren cinci jucători care au jucat si în partida din 23 februarie 1983. Este vorba de: Năuiu, Plotoagă si Nedelcu – de la Caracal, Butufei si Hâncu – de la Petrolul. În prezenta a 5000 de spectatori, echipa gazdă speră să furnizeze surpriza. Nu se va întâmpla acest lucru, nici de data aceasta, echipa ploiesteană se impune cu 3-2. Pentru caracaleni au marcat Marinescu si Dicut. Iată cele doua echipe trimise în teren de cei doi antrenori, Iuliu Utu si Mircea Dridea.
Sportul: Barbu – Nedelcu (Cheroiu), Cretu, Rosca, Nicu – Dicut, Marinescu, Stângaciu (Militaru), Plotoagă – Năuiu, Bărbulescu.

Petrolul: Jipa – P. Costin, Butufei, Pitulice, Hâncu (Enache) – Mocanu, Solomon, O. Grigore, Nută – Catinca, A. Ene (Rosu).
În editia de campionat 1985-1986, Sportul Muncitoresc Caracal încheie competitia pe locul trei. Seria este câstigată de Rova Rosiori, care promovează în Divizia B. Au retrogradat: Armata Craiova si Metalul Alexandria.

Promovarea, în dauna Cupei 

Editia 1986-1987 va rămâne în istoria fotbalului caracalean. Echipa locală va reusi, după 40 de ani, să promoveze în Divizia B. Aici mai trebuie notat si faptul că, la începutul actualului sezon, portarul Gheorghe Barbu se retrage din activitatea competitională, după 16 ani între buturile fotbalului caracalean. El va rămâne în cadrul echipei si va debuta în meseria de antrenor, fiind secundul lui Stefan Cherănoiu chiar în anul promovării. La nivelul lotului, apar multi jucători tineri. Sunt promovati, de la juniori, de către Stefan Cherănoiu, portarul Bogdan Mincă si jucătorii de câmp: Claudiu Rosca, Gabriel Dicu, Gigi Moga si Cristinel Mitrică. Au mai fost transferati: Nicusor Tanasoglu (Rosiori), precum si unul dintre cei mai talentati jucători din perioada respectivă, Renato Popa (Progresul Corabia). Sportul Muncitoresc Caracal evoluează în seria a IV-a, alături de echipe precum: Dacia Pitesti, Progresul Corabia, Electronistul Curtea de Arges, Muscelul Câmpulung s.a.m.d. Început greoi, în editia 1986-1987, trei înfrângeri în primele patru etape. Urmează o victorie cu I.O.B. Bals, cu 4-1, prin golurile reusite de: Plotoagă (2), Mircea Rosca si Cheroiu. Pentru bălseni a marcat fostul jucător al lui Dinamo Slatina, Florin Vladut. Prima victorie în deplasare vine abia în etapa a zecea, la Textila Rosiori. Sezonul de toamnă se încheie pentru fotbalul caracalean mai devreme ca de obicei. La 10 decembrie 1986 se dispută saisprezecimile Cupei României. După patru participări consecutive, Caracalul nu se mai regăseste pe tabloul principal al competitiei. Seria a IV-a este reprezentată în această fază de Automatica Alexandria, care este eliminată în primul tur de Gloria Buzău.

Bun găsit Divizia B 

Sezonul de primăvară începe cum nu se poate mai bine, 8 puncte în primele patru etape (se acordau atunci 2 puncte la victorie). În etapa a treia s-a disputat derbiul seriei, între Sportul Muncitoresc Caracal si Muscelul Câmpulung. Principalele contracandidate la promovare au oferit celor 4000 de spectatori un spectacol deosebit. După ce în prima parte a sezonului muscelenii au câstigat cu 1-0, echipa gazdă reuseste să se impună cu 3-0, prin golurile marcate de Plotoagă, Renato Popa si Năuiu. La oaspeti a evoluat si fostul international Dudu Georgescu. A fost victoria care a determinat toti factorii de decizie din oras să sustină echipa locală de fotbal. Mobilizati de puterea locală, în frunte cu Gheorghe Anghel, primarul orasului, echipa va beneficia de sprijinul financiar al tuturor întreprinderilor aflate pe platforma industriala a orasului în perioada respectivă. Pentru a vă edifica asupra lotului vă oferim formula de echipă folosită de tânărul antrenor Stefan Cherănoiu, la 24 mai 1987, în partida câstigată cu 3-0, contra celor de la Textila Rosiori, prin golurile marcate de Renato Popa (2) si Stan  Sportul: Mincă – C. Rosca, Tanasoglu, M. Rosca, Nicu – Mitran, Renato Popa, Plotoagă – Năuiu, Stan, Mitrică. Cu sase etape înainte de final, Sportul Muncitoresc Caracal conducea în clasament cu sase puncte avans. Echipa caracaleană îsi asigura matematic promovarea în penultima etapă contra celor de la Constructorul Pitesti, o echipa retrogradată încă din tur, pe care o învinge cu 6-1, prin golurile marcate de: Bărbulescu (2), Fl. Stan, Plotoagă, Renato Popa si Moga. Sportul Muncitoresc Caracal încheie competitia pe primul loc, cu următoarea linie de clasament: 63 de puncte, 20 de victorii, 3 egaluri si 7 înfrângeri, golaveraj 70 de goluri marcate si 30 primite. Golgheterul editiei 1986-1987 este Ion Năuiu, cu 18 goluri marcate. Chiar dacă astăzi pare greu de imaginat, toti jucătorii care au reusit să câstige competitia (cu exceptia lui Renato Popa si Tanasoglu), provin, fie de la juniori, fie din campionatul judetean.

Iată cei 21 de jucători care au reusit promovarea în Divizia B, în anul 1987: Mincă (20), Petrescu (20) – V. Rosca (26), Tanasoglu (22), Cretu (24), Nicu (24), Dicu (24), C. Rosca (19), Mitrică (18), M. Rosca (24), R. Popa (20), Moga (19), Marinescu (21), Plotoagă (26), Mitran (27), Năuiu (28), Cheroiu (24), Stan (20), Erbănescu (19), Bărbulescu (22), Visan (20).

(În paranteză – vârsta jucătorilor la data promovării) Ionel (Jean) Nitulescu – presedinte, Stefan Cherănoiu – antrenor principal, Gheorghe Barbu – antrenor secund.

O promovare înseamnă si o provocare pe plan profesional pentru un jucător de fotbal. După deplasări la: Stoicănesti, Rosiori sau Brezoi, urmează jocuri în orase cu traditie pe prima scenă fotbalistică. Asadar, urmează deplasări la: Petrosani, Râmnicu-Vâlcea, Târgoviste. Din păcate, o parte din cei care au pus umărul la promovare nu se vor mai regăsi în lot la debutul în Divizia B. Dicu si Visan sunt împrumutati la Stoicănesti, iar Marinescu, Cheroiu, Mitran, Nicu, Pârvu si Mitrică vor pune umărul la promovarea în Divizia C a echipei Sportul Muncitoresc Drăgănesti.

Stadionul „Parc” 

În vara lui 1987 se împlinesc patruzeci si unu de ani de când jucători precum Grecu, Holingher, Petre Moldoveanu Wolf, Saramet s.a.m.d. sustineau primul joc al echipei CFR Caracal, în editia 1946-1947 a Diviziei B. Si atunci, ca si acum, partidele de pe teren propriu s-au disputat pe stadionul „Parc”. Cel mai răsunător succes din editia respectivă este victoria cu 5-3 împotriva echipei Politehnica Timisoara, la 25 iunie 1946. Din monografia fotbalului caracalean (aflată în manuscris) a lui Gheorghe Donciu aflăm că „În 1934, pe locul unei plantatii de nuci, la initiativa primăriei locale si cu sprijinul militarilor aflati sub comanda maiorului Nicolae Speriatu, a fost amenajat actualul stadion. Noua arenă a fost dată în folosintă în anul 1935 si cuprindea un teren cu iarbă, având dimensiuni regulamentare si o pistă de alergare de 400 metri. La marginea terenului erau amenajate vestiare confectionate din scândură pentru jucătorii celor două echipe si unul pentru arbitri. Modernizarea acestei frumoase baze sportive a început în anul 1960 de către primăria orasului si a continuat în anii 1970, 1980-1985, 2005-2007, rezultând un stadion modern cu o capacitate de 10 500 de locuri. Stadionul „Parc” a fost omologat de UEFA în anul 2005 pentru circuit international”. Sportul Muncitoresc Caracal va evolua în seria a II-a a Diviziei B, alături de echipele retrogradate din primul esalon, Jiul Petrosani si Chimia Râmnicu-Vâlcea, precum si Inter Sibiu, CS Târgoviste, Electroputere Craiova s.a.m.d. Din Divizia C, în afară de Caracal, în seria a II-a mai sosesc: Sportul 30 Decembrie si Electromures Târgu Mures.

Primul oaspete, un fost caracalean 

Pregătirile pentru startul editiei 1987-1988, aduc modificări în cadrul lotului de jucători. Pentru că pretentiile cresc odată cu promovarea în esalonul secund, se fac si câteva transferuri care să întărească lotul echipei, pentru a face fată în noua competitie. Cei care se ocupă de transferuri sunt: presedintele clubului Jean Nitulescu împreună cu antrenorul principal Stefan Cherănoiu. Printre primii sositi la echipă se află si tânărul Daniel Mogosanu, viitor campion cu Universitatea Craiova în sezonul 1990-1991. Iată ce îsi aminteste fostul fundas dreapta: „Am fost legitimat la Caracal la începutul sezonului 1987-1988, după ce am fost urmărit la câteva meciuri de Jean Nitulescu si Stefan Cherănoiu. Cei doi oficiali din Caracal au fost multumiti de jocul meu si mi s-a propus să joc la Sportul Muncitoresc. Clubul Universitatea Craiova m-a împrumutat pe timpul stagiului militar la Caracal. După mine au venit si Marcel Bileru, Marius Anton si Moraru. Am jucat două sezoane la Caracal, după care am revenit la Craiova. Îmi face plăcere să-mi amintesc de perioada respectiv㔂 povesteste Daniel Mogosanu despre începuturile sale ca sportiv. Tot în această perioadă a fost legitimat si regretatul Iulică Pătru (Progresul Corabia). Din păcate, o parte din jucătorii care au pus umărul la promovare sunt nevoiti să-si caute echipă. Primii plecati sunt Gabriel Dicu si Cristi Visan (Recolta Stoicănesti). La 30 august 1987 se dă startul editiei de fotbal 1987-1988, Divizia B. Echipa caracaleana întâlneste, în prima etapă, echipa Mecanică Fină Bucuresti, antrenată de fostul caracalean, Dumitru Marcu. Într-o atmosferă de mare sărbătoare, în prezenta a 10 000 de spectatori, conform presei locale, Sportul Muncitoresc Caracal învinge cu 3-0 echipa bucuresteană, prin golurile marcate de Năuiu (2) si Bărbulescu. După debutul cu dreptul, urmează o înfrângere cu 2-1 la Bucuresti, în fata echipei Autobuzul. Pentru caracaleni a marcat Renato Popa. Iată formatia aliniata de Stefan Cherănoiu la 6 septembrie 1987: Mincă – M. Rosca (Stan), Cretu, V. Rosca, Plotoagă – I. Pătru, Popa, Mogosanu, Năuiu – Bărbulescu, Bileru (Mitran).

Patru antrenori într-un sezon 

Parcurs modest în prima parte a sezonului de debut… Antrenorul Stefan Cherănoiu este înlocuit de Ilie Oană, care nu rezista nici el prea mult. Returul începe cu Gheorghe Dungu pe banca tehnică. Sunt transferati portarul Dragos Popescu (Recolta Stoicanesti) si jucătorii de câmp: Emil Răducu, Tănase Floricel (Rosiori), precum si fostul fundas stânga al lui FC Olt, international de tineret, medaliat cu bronz în Australia 1981, Marin Matei. Din retur retinem următoarele rezultate: S.M. Caracal – AS Drobeta 2-0 (marcatori Plotoagă si Moraru), Sportul 30 decembrie – S.M. Caracal 1-0, S.M. Caracal –Electroputere Craiova 2-1 (Plotoagă, M. Anton). Echipa nu reuseste să părăsească zona fierbinte a clasamentului. Antrenorul Gheorghe Dungu este înlocuit cu Ion Pârvulescu. Debutul în Divizia B nu a fost usor, echipa din Caracal termină competitia pe locul 14 cu 33 de puncte. Golgheterul editiei 1987-1988 este fiul Caracalului, Mihai Plotoagă cu 10 goluri marcate. Seria este câstigată de Inter Sibiu, o echipă înfiintată în 1982, care în sase ani a ajuns în Divizia A. Retrogradează patru echipe: Autobuzul, Mecanică Fină, Metalul si Progresul, toate din Bucuresti. Aici trebuie notat si faptul că, la finalul sezonului 1987-1988, Sportul Muncitoresc Caracal se desparte, după sapte sezoane de Ion Năuiu, unul dintre golgheterii echipei, care se transferă la Recolta Stoicănesti împreună cu Nicu Cretu si Mircea Rosca.

Locul al patrulea, cea mai bună performantă din istoria clubului 

După un sezon mai putin reusit, cu salvarea de la retrogradare în ultimul moment, fotbalul din Caracal reuseste, la finalul sezonului 1988-1989, cea mai bună clasare din istoria clubului. Al doilea sezon în Divizia B începe cu fostul golgheter al echipei Chimia Râmnicu-Vâlcea, Sorin Gângu, antrenor si jucător. Apar jucători noi: Ciucă (Automatica Bucuresti), Nica (Alexandria), Veleanu (U. Craiova) si Ciofâcă (Chimia Râmnicu-Vâlcea). După ce Inter Sibiu promovează, cele mai puternice echipe din seria a II-a rămân Jiul Petrosani (la care jucau Racoltea, Lasconi, Timofte s.a.m.d.) si Chimia Râmnicu-Vâlcea, echipă ce avea în componentă jucători ca: Mangalagiu, Guda, Marin Nicolae s.a.m.d. Noua editie de campionat începe la 28 august 1988. Prima etapă a sezonului 1988-1989, aduce la Caracal, Electromures Târgu Mures. Echipa ardeleană va fi revelatia campionatului. Sportul Muncitoresc Caracal reuseste să învingă cu scorul de 2-0, prin golurile marcate de Sorin Gângu si Moraru. Mai retinem victoriile contra celor de la Minerul Motru, cu 2-0, prin golurile marcate de Renato Popa si Ciuca, Dunărea Călărasi, cu 6-0, prin golurile marcate de Ciucă (2), Gângu (2), Renato Popa si Mogosanu. Echipa caracaleană suferă cea mai severă înfrângere, 4-1 în fata echipei Jiul Petrosani. Pentru Sportul a marcat Răducu… În sezonul de primăvară, Sportul Muncitoresc Caracal devine FCM Caracal. Aici trebuie notat si transferul portarului Sabin Ciurea (FC Olt). În derbiul judetean, la 19 martie 1989, FC Caracal pierde la Slatina cu 1-0, după ce în tur au câstigat cu 2-1 partida sustinută contra celor de la Metalurgistul. Unicul gol al partidei a fost marcat de Craioveanu. Este primul gol marcat de atacantul slătinean Gheorghe Craioveanu pentru Metalurgistul Slatina. FCM Caracal termină campionatul pe locul 4, cu 39 de puncte. Seria este câstigată de Jiul Petrosani, care promovează în Divizia A. Retrogradează: Electroputere Craiova, Dacia Pitesti, Dunărea Călărasi si Metalul Mangalia.

Evenimentele din Decembrie 1989, găsesc fotbalul caracalean în cea mai prolifică perioadă din întreaga sa istorie. La sfârsitul primei părti a campionatului 1989-1990, FCM Caracal ocupa locul al treilea în clasament. După revolutie, cei care s-au cocotat în fruntea localitătilor din judet au abandonat sportul. Rând pe rând, echipe de traditie din judetul Olt au dispărut. Zeci de jucători au fost nevoiti să-si caute echipă sau să renunte. Timp de aproape un deceniu, judetul Olt nu a mai fost reprezentat în sistemul divizionar de nici un club de fotbal.

Ajutoare de la FC Olt 

Încurajati de locul patru ocupat în editia trecuta, cei care se ocupă de fotbalul caracalean vor să mentină, eventual să depăsească, performanta din editia anterioară. Pentru a reusi acest lucru se fac modificări, atât în lot, cât si pe banca tehnică. Sosesc la echipă: Silviu Stănescu (FC Olt), care va ocupa functia de antrenor principal, atacantul Marian Leta si fundasul Decebal Balaur, si ei fosti jucători în perioade diferite la echipa din Scornicesti. Vor mai fi transferati: portarul Crăciunescu (Rova Rosiori), jucătorii de câmp Dogaru si Dabu (tineretul Universitătii Craiova), Ilie Viorel (Rapid Bucuresti), Bălan (Metalul Plopeni). Au revenit la echipă: Marinescu (S.M. Drăgănesti), M. Rosca si Bărbulescu (Recolta Stoicănesti). De asemenea, sunt promovati de la CSS Caracal tinerii Morariu si Corsei. Iată lotul echipei FCM Caracal pentru editia 1989-1990: Ciurea, Crăciunescu – V. Rosca, Marinescu, M. Rosca, Moraru, Corsei, Dicut, Balaur II, Bălan, Dogaru, Renato Popa, Plotoagă, Morariu, Stan, M. Anton, Dogaru, Răducu, V. Ilie, Bărbulescu, M. Leta. Antrenor principal Silviu Stănescu, Stefan Cherănoiu si Marian Vasilescu – antrenori secunzi. Debut cu stângul, înfrângere la Mecanică Fină, în prima etapă, cu 2-0. Urmează două victorii: 2-0 cu Sportul 30 Decembrie, prin golurile marcate de Răducu si Plotoagă si 3-0 cu Autobuzul Bucuresti (Rosca, Răducu, Renato Popa). Sezonul de toamna se încheie la 7 decembrie cu partida restantă dintre FCM Caracal si Rapid Bucuresti, încheiată la egalitate 1-1. Un parcurs aproape perfect în tur, echipa încheie sezonul pe locul trei, după Rapid si AS Drobeta Turnu Severin, revelatia campionatului.

Nicusor Dogaru, primul marcator după Revolutie 

Caracal, ianuarie 1990… Este pentru prima dată când fotbalul este trecut pe plan secund chiar si de cei mai înfocati sustinători. La stadion, pe stradă, toată lumea vorbeste despre evenimentele din decembrie, despre desfiintarea echipei fanion a judetului, precum si despre venirea minerilor la Bucuresti. La mijlocul lui februarie 1990, echipele îsi reiau pregătirile, pentru partea a doua a campionatului. FCM Caracal pierde cu 2-0 un joc amical cu Minerul Motru. Pentru gorjeni au marcat Mihut si tânărul de 17 ani, Dorel Mutică, un jucător ce în curând va fi descoperit si adus de Mircea Lucescu la Rapid, unde va deveni campion. Returul debutează la 3 martie, cu jocul pe teren propriu contra celor de la Mecanică Fină. FCM Caracal câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Dogaru. Pentru amatorii de statistică, Dogaru este primul marcator pentru fotbalul caracalean după evenimentele din Decembrie 1989. Chiar dacă se desparte de Renato Popa, în urma unor discutii cu antrenorul Stănescu, echipa din Caracal reuseste un parcurs la fel de bun si în sezonul de primăvară. Pentru a va edifica asupra formulei de bază, vă oferim echipa trimisă în teren în partida câstigată cu 3-2 contra celor de la Pandurii Târgu Jiu. Pentru caracaleni au marcat: Fl. Stan, V. Ilie si Plotoagă. FCM Caracal: Ciurea – M. Rosca, Balaur (Dicut), V. Rosca, Moraru – M. Leta, Dogaru, V. Ilie – Morariu, Stan (Plotoagă), Răducu. Cel mai bun jucător de pe teren, conform trimisului ziarului „Sportul”, a fost tânărul Morariu. Antrenorul Silviu Stănescu pleacă la jumătatea returului, echipa fiind preluată de Stefan Cherănoiu. Nu putem încheia rezumatul editiei 1989-1990 până nu amintim si partida contra liderului Rapid Bucuresti. Conform ziarului mai sus mentionat, partida Rapid – FCM Caracal a fost una dintre cele mai frumoase partide ale campionatului. Echipa giulesteană s-a impus greu, cu 2-1, în ultimele cinci minute ale jocului, după ce caracalenii deschiseseră scorul prin fundasul Balaur. Pentru bucuresteni au marcat Caciureac si Târă, cel din urmă din penalti. Iată distributia celor două echipe:

Rapid: Toader – Stanciu, Cârstea, Constantinovici, Dumitrascu – Drăghici, Bealcu (Nicolae), Caciureac, Damaschin II – Târă, Voinea (Estincă).

FCM Caracal: Ciurea – M. Rosca, Balaur, V. Rosca, Moraru – M. Leta, Dumitru, Dogaru, Bălan – V. Ilie, Răducu (Plotoagă).

Echipa din Caracal termina sezonul 1989-1990 pe locul 7. Golgheterii sezonului 1989-1990 sunt: Mihai Plotoaga – 11 goluri, urmat de Fl. Stan – 5 goluri si Raducu – 4 goluri. Seria este câstigată de Rapid Bucuresti, care promovează în Divizia A. Retrogradează:Tractorul Brasov, IMASA Sfântu Gheorghe, Metalul Mija si Constructorul Craiova.

Gusi-Gol debutează la Caracal 

În vara lui 1990, FCM Caracal se desparte de o serie de jucători. Vor părăsi echipa: portarul Sabin Ciurea si jucătorii sositi odată cu Silviu Stănescu. Este vorba de Marian Leta si Decebal Balaur. Vor fi transferati portarul Cristi David de la fosta FC Olt, precum si Laurentiu Urâtu (Rova Rosiori), Mugur Gusatu (Recolta Stoicănesti), Gavrilescu si Stanciu de la tineretul Universitătii Craiova, Rosu (CSS Caracal) si Renato Popa. (revenit). Iată ce îsi aminteste Laurentiu Urâtu despre

debutul său la Caracal: „Am venit la Caracal într-un moment greu pentru echipă. După primele sapte etape, antrenor la echipă a fost adus Sorin Gângu. Antrenorul vâlcean a riscat în primul joc după preluarea echipei. La Brasov, cu ICIM, a introdus în teren patru debutanti. În afară de mine au mai jucat portarul Cristi David, fundasul Stanciu si atacantul Mugurel Gusatu. Am pierdut cu 1-0, în minutul 85, din penalti. A fost primul meu meci pentru fotbalul caracalean. Primul gol l-am marcat în etapa a XII-a, cu Soimii Sibiu, când am deschis scorul. Nu o să uit niciodată acele partide”, povesteste fundasul care a început fotbalul la CSS Caracal. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în toamna lui 1990 în partida pierduta cu 3-1 în deplasare, la Autobuzul Bucuresti. Pentru Caracal a marcat Plotoagă.                                                     FCM Caracal : Crăciunescu – Gavrilescu, Dicut, V. Rosca, Moraru – Dogaru, Bălan, Plotoagă, Morariu – Gusatu (Bărbulescu), Răducu (Ciucă). Tânărul atacant Mugurel Gusatu, născut la Cezieni, va ajunge la Poli Timisoara, locul unde va cunoaste consacrarea. La mijlocul anilor 1990, se va transfera în Olanda, la Heerenveen. Parcurs destul de slab, în prima parte a campionatului, apar si primele probleme financiare, banii se obtin din ce în ce mai greu. FCM Caracal nu reuseste să părăsească zona fierbinte a clasamentului si încheie sezonul de toamnă pe locul 16, cu 14 puncte si golaveraj negativ.

Stefan Cherănoiu din nou salvatorul echipei 

În partea a doua a campionatului, cei care se ocupă de echipă încearcă să o scoată din zona retrogradării. Sorin Gângu părăseste banca tehnică. Cel desemnat să salveze situatia este, si de această dată, Stefan Cherănoiu. De asemenea, se fac transferuri, mai ales în atac. În tur, echipa nu reuseste să marcheze decât 24 de goluri, doar Montana Sinaia a marcat mai putine goluri. Sunt legitimati: Nelu Petrisor (Electroputere Craiova), Iulian Petre, fostul jucător al echipelor FC Olt si Aluminiu Slatina, precum si Alexandru Gheorghe (Rova Rosiori), unul dintre cei mai talentati tineri din zonă, international de tineret, coleg de generatie cu: Lupescu, Prunea, Ilie Dumitrescu s.a.m.d. Echipa reuseste un retur aproape perfect, atacul îsi face datoria si marchează 35 de goluri. Din returul editiei retinem următoarele rezultate: FCM Caracal – ICIM Brasov 4-0 (Alex. Gheorghe, Plotoagă, Moraru, Petrisor), FCM Caracal – Metalurgistul Slatina 2-0 (Alex. Gheorghe, Rosu). FCM Caracal încheie tot în fortă, 4-1 cu Mecanică Fină Bucuresti. Au marcat: Renato Popa, Dogaru, Ciucă si Alex. Gheorghe. Iată echipa trimisă în teren de Stefan Cherănoiu, la 23 iunie 1991, în ultima etapă a sezonului 1990-1991. FCM Caracal: Crăciunescu – M. Rosca, Urâtu, V. Rosca (Marinescu), Moraru –Dogaru, R. Popa, Plotoagă (I. Petre) – Ciucă, A. Gheorghe, Petrisor. Alexandru Gheorghe reuseste să devină golgheterul echipei cu 12 goluri marcate. Atacantul teleormănean va debuta în primul esalon cu Foresta Fălticeni, fiind coleg de echipa cu Dorin Goian, Mihai Gurită, Robert Ilyes s.a.m.d. Pentru echipă suceveană joacă patru sezoane si sustine 86 de partide în primul esalon. Echipa caracaleană încheie sezonul 1990-1991 pe locul 10, cu 33 de puncte. Seria este câstigată de Electroputere Craiova, care promovează în Divizia A. Au retrogradat: Mecanică Fină, Pandurii Târgu Jiu, Minerul Motru si Montana Sinaia.

La începutul anilor 1990, fotbalul din esaloanele inferioare trece prin cea mai dificilă perioadă. Situatia financiară din ce în ce mai grea, precum si dezinteresul celor care trebuiau să-l sustină, a făcut ca majoritatea jucătorilor să migreze spre alte campionate mai bine plătite. Devalorizarea galopantă, precum si modificarea sistemului de la începutul editiei 1992-1993, au dus la disparitia multor echipe de traditie din esaloanele inferioare. După cinci sezoane în esalonul al doilea al fotbalului românesc, fotbalul caracalean se întoarce în Divizia C, pentru o jumătate de sezon, după care renuntă…

FC Caracal – în seria I 

La începutul sezonului 1991-1992, Divizia B se reorganizează. După patru editii în seria a II-a, FC Caracal, împreună cu echipele din Bucuresti, sunt mutate în seria I, alături de echipele din Dobrogea si Moldova. Aici trebuie precizat faptul că, la finalul editiei, vor retrograda în Divizia C sase echipe, în loc de patru ca până acum. Cei mai redutabili adversari rămân vechile cunostinte: Progresul Bucuresti (echipă la care evoluau Ciobotariu, Bolborea, Dună samd.), Flacăra Moreni (care avea în componentă jucători cu experienta cum ar fi Butufei, Leahu, Dorel Zamfir), debutanta CS Olt 90 (o echipă formată din fostii pitesteni: Telu Stancu, Voicu, Simion, Mihai Marcel samd), precum si CS Târgoviste sau Gloria Buzău. Asemenea multor cluburi de fotbal si clubul caracalean trece prin momente grele, banii se găsesc din ce în ce mai greu. După salvarea miraculoasă din sezonul trecut, situatia financiară rămâne neschimbată. O parte din jucători părăsesc echipa… Este vorba despre: Renato Popa, Emil Răducu, Florin Stan, Stefan Marinescu, Gore Bărbulescu, precum si tânărul Morariu – unul din cei mai talentati jucători promovati de fotbalul caracalean la sfârsitul anilor 1980. Rămân alături de echipă si în sezonul 1991-1992 jucători cu experientă precum: Alexandru Gheorghe si Nelu Petrisor, golgheterii din sezonul trecut, Mihai Plotoagă – căpitanul echipei, portarul Crăciunescu samd. Cum de transferat nici nu putea fi vorba, lotul este completat cu tinerii: Marcu, Fl. Rosu, G. Stefan si S. Rosu, toti de la CSS Caracal, antrenor Nicolae Matei.

Cel mai frumos meci, în ultima etapă 

Sezonul 1991-1992 începe cu Stefan Cherănoiu pe banca tehnică. Debut cu stângul, FC Caracal primeste sapte goluri în primele trei etape (4-0 cu Râmnicu Sărat si 3-0 cu CS Olt 90), înscriind doar un gol, 1-0 cu Steaua Mizil. Echipa nu reuseste să părăsească zona retrogradării pe tot parcursul sezonului de toamnă. Pentru a va edifica asupra formulei de bază vă oferim distributia echipelor trimise în teren de cei doi antrenori la 20 octombrie 1991, în partida încheiata 0-0, contra fostei divizionare A, Flacăra Moreni. FC Caracal: Crăciunescu – M. Rosca (Fl. Rosu), Dicut, V. Rosca, Moraru – S. Rosu, Urâtu (G. Stefan), Plotoagă – Ciucă, Petrisor, A. Gheorghe. Flacăra: Paraschiv – Dincă, Costin, Butufei, Leahu – Traciu, Năstase, Stefănescu, Petrescu – L. Popescu (Matincă), Savu (D. Zamfir). Paradoxal, după ce încasează 14 goluri în doua partide, 9-2 cu Metalul si 5-0 cu Portul Constanta, FC Caracal reuseste cel mai bun meci al sezonului, în ultima etapă, la 8 decembrie 1991, contra echipei CS Târgoviste. A fost un sec 4-0, prin golurile marcate de: Ciucă (2), Moraru si A. Gheorghe. Vor fi ultimele goluri marcate de cei trei pentru fotbalul caracalean. FC Caracal încheie sezonul de toamnă pe ultimul loc, cu 11 puncte, 4 victorii, 3 egaluri si 10 înfrângeri. Golaveraj: 16 goluri marcate si 37 primite. Cele 16 goluri marcate de FC Caracal în prima parte a campionatului au fost realizate de următorii jucători: Alexandru Gheorghe – 4 goluri, Petrisor, Ciuca, Moraru – 3, Iulian Petre – 2, Marcu– 1. În sezonul de primăvară, antrenorul Stefan Cherănoiu renuntă să se mai ocupe de echipă. Sătui să fie amânati la nesfârsit cu banii, o parte dintre jucători vor părăsi echipa. Este vorba de: Iulian Dicut, Alexandru Gheorghe, Iulian Petre, Nelu Petrisor, Moraru si Ciucă.

Profesorul Nicolae (Doru) Matei, urmasul lui Pârvulescu 

Conducerea tehnică este preluată de profesorul Nicolae Matei de la CSS Caracal. Din vechea gardă nu rămân decât: Crăciunescu, Mihai Plotoagă, Claudiu Rosca, Mircea Rosca si Laurentiu Urâtu. Lotul va fi completat cu juniorii: S. Popescu, Rizea, Mocanu, Barbu (fiul fostului portar Gheorghe Barbu), Dima. Iată ce povesteste Doru Matei despre perioada respectivă: „La începutul anului 1992, am fost chemat de către Florin Ciobanu, jurist în cadrul primăriei si mi s-a propus să găsim o metodă prin care să încercăm să tinem echipa în continuare. Banii se terminaseră, iar cei care se ocupaseră de echipă au plecat. Am venit cu 7-8 jucători de la grupa mea si împreună cu doi, trei dintre cei mari am încercat să tinem locul, în speranta că se va găsi o solutie. Începusem să formez o echipă… Încerc să nu uit pe cineva: Mitrică – Cl. Rosca (Fl. Rosu), M. Rosca, Rizea, Stefan – Mocanu, Andrei, S. Rosu (Marcu), Dima – S. Popescu, Barbu. Din păcate, în afară de domnul Ciobanu, nimeni din primărie nu ne-a sustinut. La un moment dat, chiar am fost amenintati ca să terminăm cu fotbalul ăsta o dată că s-ar putea să avem probleme, desi copiii jucau gratuit. Păcat… S-a pierdut o generatie. A fost cea mai neagră perioadă pentru fotbalul caracalean. Salvarea a venit de la d-l Gheorghe Anghel, la începutul anilor 2000, dar pentru generatia respectivă a fost prea târziu.” Din presa locală, din martie 1992, aflăm că în etapa a II-a, la Mizil, echipa s-a prezentat cu o echipă originală. Din „veteranii” echipei nu au fost prezenti decât portarul Crăciunescu si mijlocasul Plotoagă. FC Caracal a pierdut cu 5-0. Din returul editiei 1991-1992 mai retinem următoarele rezultate: FC Caracal – Olimpia Râmnicu Sărat 0-0, FC Caracal – FEPA 74 Bârlad 2-2 (Stefan, S. Popescu). Tot ca un paradox, singurul meci reusit este victoria cu 6-1, în penultima etapă contra celor de la Portul Constanta. Au marcat pentru caracaleni: Stefan (2), M. Rosca, Cl. Rosca, Barbu (2). Echipa caracaleană retrogradează în Divizia C, după cinci sezoane în Divizia B, alături de: Petrolul Ianca, Olimpia Râmnicul Sărat, CS Târgoviste, FEPA 74 Bârlad si Sportul Comaico. Seria este câstigată de Progresul Bucuresti, care promovează în A.

Modificarea sistemului competitional, a doua lovitură 

În editia 1992-1993, Divizia C este formată din patru serii a câte 20 de echipe, după ce editia trecută a fost alcătuită din 12 serii a câte 16 echipe. Dispar, asadar 100 de echipe din esalonul trei. În astfel de situatii, echipele mici si fără sprijin, asa cum este si FC Caracal în cazul de fată, nu au nicio sansă. Echipa caracaleană face parte din seria a III-a, alături de: Gaz Metan Medias, Dacia Pitesti, Metalurgistul Slatina samd. După agonia din sezonul trecut, situatia rămâne neschimbată si în actuala editie de campionat. În sezonul de toamnă s-a mers din înfrângere în înfrângere. În partea a doua a campionatului, cei care trebuiau să sustină echipa au considerat prezenta în campionat o pierdere de timp si au hotărât retragerea din competitie. Echipei FC Caracal i se anulează toate rezultatele. La douăzeci si ceva de ani de când profesorul Pârvulescu promova în Divizia C, cu acea generatie de exceptie formată din Oancea, Mototol, Marcu, Mincioagă samd, fotbalul caracalean dispare din sistemul competitional. De altfel, în judetul Olt, din sase echipe au mai rămas doar Metalurgistul Slatina si CS Olt 90, echipe care vor dispărea si ele la sfârsitul sezonului viitor. Rând pe rând, Sportul Muncitoresc Drăgănesti, IOB Bals, Recolta Stoicănesti si FC Caracal au dispărut din peisaj. Retragerea din competitie, la jumătatea sezonului 1992-1993, nu reprezintă o premieră pentru fotbalul caracalean. În editia 1975-1976, Vointa Caracal părăseste competitia la mijlocul campionatului. Zeci de jucători sunt nevoiti, fie să se retragă, fie să îsi caute echipe în alta parte. Barbu si Mocanu au fost cedati la Electroputere Craiova, Cristi Visan, Nicu Teodor, Mircea Rosca – la Minerul Aninoasa, Viorel Rosca, Claudiu Rosca, Laurentiu Urâtu la Minerul Uricani. Singura zonă capabilă să sustină financiar, fără probleme, fotbalul în acea perioadă, era zona Văii Jiului. Seria a fost câstigată de Gaz Metan Medias, care promovează în Divizia A (fosta B). În afară de Caracal, care a fost exclusă din campionat, au mai retrogradat: Caromet Caransebes, Soimii Compa Sibiu si Electrica Fieni.

Anii ’90 au fost, fără îndoială, cea mai grea perioadă pentru fotbalul caracalean. Chiar dacă s-au încercat fel de fel de improvizatii, cei care readuc fotbalul în prim-plan sunt tot fostii jucători. Primul care se încumetă este Stefan Cherănoiu, în 1997, care si promovează în Divizia C, după numai un la judet. Inexplicabil, cei care trebuiau să sustină financiar echipa renuntă si, după numai un an, totul se năruieste. În 2002, este rândul lui Laurentiu Urâtu să încerce. Fostul fundas reuseste, într-un timp relativ scurt, să alcătuiască o echipă capabilă să câstige barajul si să intre pe tabelul principal al Cupei României.

Pleacă Progresul, vine Dinamo Calafat 
La cinci ani de la ultimul joc în sistemul divizionar, fotbalul din Caracal revine la suprafată. Echipa apare în competitie cu numele de Progresul Caracal. Primul succes îl reprezintă câstigarea campionatului judetean editia 1997-1998 si, implicit, participarea la barajul de promovare în Divizia C. În vara lui 1998, Progresul Caracal, echipă pregătită de Stefan Cherănoiu, învinge, cu 2-1, campioana judetului Dâmbovita, Petrolul Târgoviste si promovează în Divizia C. Cel mai indicat să povestească despre perioada respectivă este chiar autorul acestei promovări, Stefan Cherănoiu. „În campionatul judetean ne-am luptat cu cei de la I.O.B. Bals. Aveau o echipa destul de bună cu jucători ca Albăstroiu, Gogu Dumitra, Bălan s.a.m.d. La baraj, am câstigat cu 2-1, prin golurile marcate de Drăgusin (un jucător foarte talentat, adus de la Pitesti) si Stancu. Am fost sprijinit permanent de Stelian Veselin… Reusisem să formăm o echipă foarte bună. De asemenea, trebuie amintit faptul că pentru promovare am fost ajutati si de câtiva jucători cu experientă. Iată formatia care a câstigat barajul: Ciurea – Velea, M. Rosca, Mihăescu, Oprea – A. Dumitrescu, I. Pătru, R. Popa – Barbu (Stancu), Fiscălie (Gliscă), Drăgusin. Sper că nu am uitat pe cineva. Partida s-a jucat la Stefănesti – Arges”. Lumea era încântată si astepta, cu nerăbdare, primele jocuri în esalonul al treilea, după sase ani. Din păcate, parcursul este dezastruos. Antrenorul Cherănoiu pleacă, echipa este preluată de Sabin Ciurea si Mircea Rosca. Prima victorie vine abia în etapa a XII-a, împotriva echipei Pandurii Târgu Jiu, prin golul marcat de Drăgoi. Un sezon de care nimeni nu vrea să-si amintească. Cu 25 de înfrângeri si aproape o sută de goluri primite, Progresul Caracal termină campionatul 1998-1999 pe locul 19 (penultimul) si retrogradează. Seria este câstigată de Electro Bere Craiova, care promovează în B. Desi pierde contactul cu sistemul divizionar, Caracalul este reprezentat în esalonul trei si în editia 1999-2000. Dinamo International Calafat este mutată la Caracal. Desi în arhiva FRF rămâne Dinamo International Calafat, în presa locală apare cu numele de Dinamo International Caracal. Echipa pregătită de Silviu Stănescu la Caracal s-a retras din campionat la jumătatea editiei 2000-2001.

Urâtu reuseste cel mai frumos parcurs
După scurta aventură a echipei din Calafat, autoritătile locale îsi îndreaptă, din nou, fata spre fotbal. Cel desemnat să se ocupe de echipă este tot Stelian Veselin, seful Întreprinderii de Gospo-dărire a Orasului (IGO), unitate aflată în subordinea primăriei. La sfârsitul editiei 2001-2002, Progresul Caracal, sprijinită financiar de către primărie, câstigă titlul de campioană judeteană si reprezintă judetul Olt la barajul de promovare în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Vâlcea. Echipa caracaleană, antrenată de Laurentiu Urâtu (antrenor-jucător) învinge, cu 3-0, echipa vâlceană Rarora Mateesti, prin golurile marcate de Rebiga si promovează în Divizia C. Vă oferim distributia echipei câstigătoare. Progresul Caracal: Vintilă – Dumitrescu, Năuiu, Neicu, Militaru – Chiliman, Mosteanu, Bălan, Sterie – Urâtu, Rebiga. Au mai jucat: Oprea si Chircă. Iată ce îsi aminteste fundasul Daniel Năuiu (fiul fostului golgheter din anii ’80, Ion Năuiu), unul din cei mai talentati juniori din perioada respectivă: „Am debutat în fotbal la CSS Caracal, cu profesorul Marius Caracudă. După o scurtă perioadă la juniorii Universitătii Craiova, unde am fost coleg cu Moti, Plesan, Ionut Stancu, Rada s.a.m.d., am revenit la Caracal. Am câstigat campionatul judetean si am pus umărul la promovarea în Divizia C, în meciul sustinut la Pitesti, pe stadionul „Strand”. În lot, în afară de mine, au mai fost trei caracaleni.. Este vorba de portarul Vintilă si jucătorii de câmp Dumitrescu si Oprea. A fost primul meu succes pentru fotbalul caracalean. Nu pot să uit acele momente niciodată”. Primii jucători legitimati au fost Mosteanu si Militaru (Rova Rosiori). După baraj au mai fost transferati: Răceanu (Unirea Alexandria), Velica (Corabia), Frunză (U. Craiova, tineret), Sorin Chivu (Craiova), Maftei (Bals), Marius Oprea si Tache (CSS Caracal).

În saisprezecimile Cupei României după 17 de ani 
Fotbalul caracalean debutează în Divizia C la 31 august 2002. Debut cu stângul, în prima etapă echipa este învinsă, cu 2-0, de Flacăra Moreni. La 17 ani de când Răsăritul Caracal pierdea greu în fata Petrolului din Ploiesti, Progresul Caracal reuseste, în toamna anului 2002, să se califice în saisprezecimile Cupei României. Lumea este încântată de această performantă la care nimeni nu se astepta. La 6 noiembrie 2002, în fata unui stadion arhiplin, echipa caracaleană întâlneste divizionara A, FC National – echipă antrenată de italianul Walter Zenga. Echipa bucuresteană câstigă partida cu 3-0, prin golurile marcate de Petre Marin, Săpunaru si Sabin Ilie si se califică în faza următoare. Iată cele două echipe.

Progresul: Răceanu – Dumitrescu, Năuiu, Urâtu, Oprea, Maftei (Militaru) – Bălan, G. Popescu (Frunză), Chiliman – Rebiga (Mosteanu), Chivu.  

FC National: M. Popa – Keca, Iodi, Nemteanu, Petre Marin – Dan Petrescu, Duro, Nae (Dumitru), Micic – V. Iacob (S. Ilie), Săpunaru (Pena).

De altfel, echipa bucuresteană va ajunge în finala competitiei unde va fi învinsă de Dinamo Bucuresti. În campionat, comportarea este mai mult decât meritorie. Desi debutantă, Progresul termina campionatul 2002-2003 pe locul al patrulea. Seria este câstigată de Dacia Mioveni, care promovează în Divizia B. În editia următoare, Divizia C îsi schimbă componenta: se trece la 9 serii a câte 14 echipe. Este, cu sigurantă, cea mai frumoasă perioadă a fotbalului caracalean după revenire. După Caracal, si Slatina va avea echipă în esalonul trei, prin aducerea echipe Metalul Râmnicu-Vâlcea în orasul resedinta de judet. Fotbalul din Olt începe să-si revină. În editia 2003-2004, vor apărea si FC Olt, si Prodchim Bals.

Laurentiu Urâtu pleacă la Videle
Al doilea sezon în Divizia C, începe cu aceiasi conducere tehnică. Apar jucători noi… Sunt transferati: Tunaru (Bucuresti), Robu (CSS Caracal), Goiceanu si Iriza (FC Onesti). Sezonul începe, ca de obicei, cu meciurile din Cupa României. Progresul Caracal este eliminată de CFR Craiova cu 1-0. Partida s-a disputat la 28 august 2003. Iată formatia caracaleană din partida respectivă: Răceanu – Militaru, Năuiu, Oprea, Tunaru – G. Popescu (Goiceanu), Sterie, Chiliman (L. Urâtu), Vasile (Mosteanu) – Chivu, Iriza. Progresul Caracal face parte din seria a V-a, o serie dominată de Oltul Slatina. Din sezonul de toamnă mai retinem partida de la 4 octombrie 2003, între Armata Craiova, una din revelatiile campionatului. si Progresul Caracal, partidă încheiată 0-0. Iată cele două distributii.

Armata: Petrescu – Dinu, Sodoleanu, Ghită, Grigore – Burghiu, Negrea, Stănculescu, Rădut – Turcilă, Boroiban.

Progresul: Răceanu – Tunaru, Vasile, Urâtu, Robu – Goiceanu (Mosteanu), Popescu, Chivu, Chiliman – Iriza (Oprea), Velica (Frunză).

În retur, Laurentiu Urâtu se desparte de Progresul Caracal. După patru sezoane ca antrenor si jucător preia banca tehnică a echipei Petrolul Videle. În sezonul de primăvară, conducerea tehnică va fi asigurată de regretatul Marin Catană, fost la Dunărea Călărasi, ajutat de Stefan Cherănoiu, Este transferat Valeriu Mieilă (Extensiv Craiova)… Campionatul se încheie la 29 mai… În ultima partidă, Progresul pierde cu 2-0 la Slatina. Pentru Oltul Slatina au marcat: S. Din si Georgescu. Progresul Caracal termină sezonul 2003-2004 pe podium, după Oltul Slatina (care promovează în Divizia B) si după Armata Craiova. Vor retrograda cinci echipe… Pe lângă cele patru (FC Lăpusata, Petrolul Videle, Dunărea Calafat si Juventus Pitesti), va mai retrograda si Prodchim Bals, victimă a sistemului de retrogradare. Se stabileste un clasament al echipelor de pe locul zece al celor nouă serii iar ultimele sase echipe iau drumul campionatului judetean. Printre ele si echipa din Bals.

La mijlocul anilor 2000, fotbalul caracalean accede într-un esalon superior, printr-o metoda folosită tot mai des în perioada respectivă. Divizionara B, FC Craiova, este mutată la Caracal si astfel orasul Caracal va avea echipă în esalonul doi al fotbalului românesc. Cel mai bun rezultat al noii echipe este locul 7 la sfârsitul sezonului 2006-2007, precum si calificarea, în premieră, în optimile Cupei României. După trei sezoane, echipa este preluată de primărie si va deveni echipa orasului.

Electroputere Craiova devine FC Caracal 

Locul trei ocupat la sfârsitul sezonului 2003-2004, într-o competitie câstigată de Oltul Slatina, a fost considerat un esec pentru cei care răspundeau de echipă. La startul sezonului următor (2004-2005), la Caracal va fi transferată echipa de Divizia B, FC Craiova, echipă aflată în proprietatea unor oameni de afaceri craioveni. În aceiasi perioadă, primăria demarează un proces de modernizare al stadionului „Parc”. Pentru cei tineri, trebuie precizat faptul că FC Craiova este fosta Electroputere Craiova, o echipa de traditie în fotbalul românesc la care au evoluat aproape toti marii jucători ai Universitătii Craiova, precum si caracalenii: Vasilescu, Mincioagă, Calotă, Cherănoiu s.a.m.d. Începând cu anul 1998 s-a numit Extensiv Craiova. În ianuarie 2004 devine FC Craiova, iar din august 2004 va deveni FC Caracal. Noua echipă rezultată în urma fuziunii rămâne în proprietatea oamenilor de afaceri, urmând ca Primăria Caracal să pună la dispozitia echipei stadionul precum si baza sportivă de la Deveselu. Caracalul dispune de o bază sportivă si un stadion cum putine orase se pot mândri. De aceasta mutare va beneficia si fotbalul din Corabia. După fuzionarea echipelor FC Craiova si Progresul Caracal va rezulta FC Caracal, iar locul rămas liber în Divizia C, va fi cedat echipei din Corabia. La Corabia vor ajunge si restul jucătorilor care nu vor intra în vederile noilor antrenori.

Alexandru Piturcă – primul golgheter al noii echipe 

La startul editiei 2004-2005 a diviziei B judetul Olt este reprezentat de două echipe: Oltul Slatina si FC Caracal. Lotul echipei caracalene va fi aproximativ cel sosit de la Craiova. Din lotul fostei echipe Progresul vor fi opriti portarul Vintilă si jucătorii de câmp: Daniel Năuiu, Marius Militaru si Dumitru Mosteanu. Vor mai fi transferati: Ghe. Mihăită, Daniel Orac si Alexandru Piturcă (Steaua), Stroescu si Ciobanu (Dierna Orsova). Antrenorul echipei este Nicolae Ungureanu… La 25 august 2004, în prezenta a numai 2500 de spectatori, conform presei locale, are loc primul meci al noii echipe FC Caracal. Semiesec pentru caracaleni, în etapa inaugurală contra celor de la International Pitesti. Partida s-a încheiat la egalitate (2-2), după ce oaspetii au condus cu 2-0. Pentru FC Caracal au marcat: Velcovici si Al. Piturcă. Antrenorul Nicolae Ungureanu va pleca după prima etapă. Echipa va fi preluată de Silvian Cristescu si Nicolae Negrilă. Desi are un parcurs modest în campionat, FC Caracal se califică din nou în Cupa României. Sortii trimit la Caracal, pentru a doua oară, echipa bucuresteană FC National. Evolutie dezamăgitoare si de data aceasta. La 13 octombrie 2004, FC Caracal pierde cu 4-0 în fata echipei bucurestene. Pentru FC National au marcat: Ghindeanu (2), Chihaia si Coman. Iată cele două formatii:

FC Caracal: Bornescu – Totoroată, D. Stoica, Năuiu (Gârlă), Militaru – Velcovici, M. Ciucă, Săceanu, D. Orac – Ciobanu (Petrescu), A. Piturcă.

FC National: M. Popa – Ghindeanu, Thwaite, F. Moldovan (Panc), Săpunaru – Olah, Shroj, Herea, Griffits (Coman) – M. Savu (Caramarin), Chihaia.

La finalul sezonului, FC Caracal se clasează pe locul 9. Golgheterii echipei sunt: Alexandru Piturcă – 8 goluri, Bornescu – 6 reusite (toate din 11 m), urmat de Orac, Mihăită, Săceanu si Ciucă cu câte 3 goluri. Seria este câstigată de Pandurii Târgu Jiu, care promovează în Divizia A. Retrogradează: Building Vânju Mare, Oltul Slatina si Rulmentul Alexandria.

U. Craiova – FC Caracal, derbiul Diviziei B! 

La sfârsitul sezonului 2004-2005, se întâmplă un lucru pe care nimeni nu îl putea anticipa. După 41 de ani, simbolul Olteniei, Universitatea Craiova, retrogradează. Aproape toti jucătorii veniti de la Craiova în urmă cu un sezon se întorc în Bănie si încearcă să pună umărul la renasterea echipei. Vor părăsi pe FC Caracal nu mai putin de 10 jucători: Bornescu, Ciucă, D. Stoica, Săceanu, Orac, Piturcă, Dănănae, Gârlă, Dina si Velcovici. Vor fi legitimati: Sergiu Popescu (care va deveni numărul unu al echipei), Alexandru Negrilă, Schintee (Pandurii Tg. Jiu), Cătălin Beldeanu, precum si portarul Radu Petre. Din editia de campionat 2005-2006, retinem jocul tur dintre Universitatea Craiova si FC Caracal si încheiat cu victoria craiovenilor. Cei doi antrenori au folosit următoarele distributii:

U. Craiova: Bornescu – Crăciunescu, A. Ionescu (Argintaru), Ciucă, Stoica, Săceanu (Fritea), Velcovici, Dănănae, Orac, Stângă (Piturcă), Dina.

FC Caracal: R. Petre – Mosteanu, Chirita, Năuiu, Militaru, Vodita, Băia (Stroescu), Mazilu (Pasăre), S. Popescu, Schintee, Beldeanu. Un sezon greu pentru FC Caracal.

După plecarea celor 10 jucători la Craiova, toti o vedeau ca si retrogradată, mai ales că la finalul sezonului vor retrograda 6 echipe. Scapă de emotii în ultima etapă când câstigă cu 3-1 partida sustinută contra celor de la Dacia Mioveni. Pentru caracaleni au marcat: Beldeanu, Năuiu si Lută. Universitatea Craiova revine în primul esalon, după primul sezon. Golgheterii sezonului 2005-2006 sunt: Sergiu Popescu – 8 goluri, Militaru – 4 goluri, Stancu, Mosteanu si Lută – câte 3.

Optimile Cupei României 

În sezonul 2006-2007, Divizia B se reorganizează. Se trece de la trei serii a câte 17 echipe la doua serii a câte 18 echipe. Antrenori la echipă sunt: Iordan Eftimie si Sabin Ciurea. Sunt transferati atacantul Laurentiu Boroiban (Armata Craiova) Gheba si Balaban (Scoala Nucet), Săvulescu (Progresul Corabia), O. Istinie (Minerul Motru). FC Caracal are un parcurs destul de bun, atât în campionat cât mai ales în Cupa României, unde reuseste în premieră să treacă de faza saisprezecimilor competitiei, eliminând echipa de primă ligă Gloria Bistrita, în urma loviturilor de departajare. Iată cele două echipe trimise în teren de către cei doi antrenori Ion Ovidiu Sabău si Iordan Eftimie, la 25 octombrie 2006: FC Caracal: Lung – Săvulescu, Pasăre, Năuiu, Vodită – Sergiu Popescu, Negrilă, Schintee (56’ Filip), Stancu (70’ Gheba) – Serban (46’ Istinie), Boroiban. Gloria Bistrita: Tufis – Frăsinescu, Astilean, Muresan, Sărmăsan, Păduretu (Damian), Păcurar, Stoica (Curtuius), Ciubotariu, Rozel, Zaharia, Costea. La 7 noiembrie, echipa caracaleană va da piept, în optimile competitiei, tot cu FC National. Partida s-a disputat la Alexandria si a fost câstigată de bucuresteni cu 3-2. Golurile caracalenilor au fost marcate de Laurentiu Boroiban. Pentru suporteri, rămâne regretul că sortii nu au trimis la Caracal în cele 8 prezente în saisprezecimi, una din cele doua mari echipe bucurestene, Steaua sau Dinamo.

Bertea si Gârlă sunt ultimii marcatori ai Caracalului în Liga a II-a 

La sfârsitul sezonului 2006-2007, echipa caracaleană termină sezonul pe locul 7, o competitie câstigată de Universitatea Cluj. A fost sezonul în care s-au remarcat Sergiu Popescu, precum si Laurentiu Boroiban, care devine si golgheterul editiei cu 11 goluri marcate. La începutul editiei 2007-2008, fostii proprietari se retrag, nu înainte ca cei mai buni jucători (Sergiu Popescu, Laurentiu Boroiban si Marius Pasăre) să fie directionati spre Râmnicu-Vâlcea. Echipa este preluată de către primărie. Lipsită de aportul celor mai buni jucători, FC Caracal are un parcurs dezamăgitor. Ultimele etape au fost practic o cursă pentru acumularea celor 25 de puncte. Vă prezentăm echipa care a sustinut ultimul joc în Liga a II-a, 2-0 cu Minerul Lupeni, la 24 mai 2008.  

FC Caracal: Iordan – Răducu, Mihai Daniel, Militaru, Bertea – Serban, Gârlă, Neacsu, Năuiu – Koko, Gărgălie. Au mai jucat: Badea si Stemat. Antrenor Florin Cioroianu După patru editii în esalonul doi al fotbalului românesc, fotbalul caracalean se întoarce în Liga a III-a. În esalonul trei, cea mai bună evolutie a fost în sezonul 2008-2009, când echipa pregătita de Daniel Mogosanu si Sabin Ciurea, a încheiat competitia pe locul doi, loc ce îi permite participarea la barajul de promovare în Liga a II-a. Este de fapt un miniturneu la care mai participa FC Simleul Silvaniei si CS Ineu. Echipa caracaleană se prezintă modest si ratează promovarea. Pentru statistică, vă prezentăm echipa FC Caracal în partida cu Simleul Silvaniei, disputat la 10 iunie 2009. FC Caracal: Iordan – Răducu, Militaru, Ciobanu, Cârnu – Precup, Quist, Koko (Urucu), Aria (Voicu) – Bobonete (Ursu), Al. Serban (Hebga). Echipa F.C. Simleul câstigă turneul, după două victorii, 2-0 cu Caracal si 3-1 cu Ineu. În prezent, echipa de fotbal este, deocamdată, o participantă constantă în Liga a III-a.

FC Olt 1983 ( foto)

 

In turneu in Germania.

Sus (stanga) : S. Ciurea , Radu II, C. Deliu ( presedinte ) , Fl. Halagian ( antr. principal ), Florin Dumitrescu ( organizator ), Florian Dumitrescu ( antr. secund ), I. Gagiu ( masor ), Firanescu, Bumbescu, Catoi, M.Leta, P. Iordache, Boriceau, Dr. Tomescu,  Nitu, Prepelita

Jos: Minea, Balaur II, Kallo, Matei,  Eftimie, Ionascu, State, M. Popescu, R. Popa, Chivescu

Dinamo Slatina-Metalul Bucuresti,Stadionul 1 Mai,1976

Remember

Fază spectacol pe stadionul 1 Mai . La inceputul anilor 1970, stadioul 1 Mai nu avea decât o tribună ( tribuna I ), tribuna a II a , nu era altceva decât un mal de pământ. ( imaginea este făcuta din spatele porţii de langă tabela de acum ).

Rasaritul Caracal

Florin Brutaru

Pentru început, trebuie precizat faptul că informatiile despre fotbalul caracalean, din perioada interbelică si nu numai, au fost posibile si datorită parcurgerii monografiei sportului din Caracal (aflată în manuscris) a regretatului Gheorghe Donciu. A fost omul care a stiut totul despre sportul din această zonă, reusind să transforme cea mai mică competitie sportivă într-un eveniment. Corespondent al ziarelor: Înainte, Oltul, Sportul Popular, Sportul, fost jucător la Progresul Caracal, fost arbitru divizionar, presedinte al comitetului orăsenesc Caracal, în anii 1980, Nea Gigi, asa cum îi spuneau prietenii si-a dedicat întreaga viată sportului caracalean, lăsând în urma sa o arhivă impresionantă.

Răsăritul Caracal 

Povestea sportului caracalean începe în anul 1924. Imediat după sfârsitul Primului Război Mondial, fotbalul încearcă să-si reintre în drepturi. La Bucuresti, se constituie «Uniunea cluburilor de fotbal asociate». În Oltenia, primele grupări recunoscute de noul for sunt: Craiu Iovan, Rovine Craiova si Oltul Slatina. În 1924, la Caracal ia fiintă Asociatia Sportivă „Răsăritul” Caracal. Printre membrii fondatori ai acestei asociatii sportive s-au numărat: Mircea Botoi, Gheorghe Dumitrescu, Tudor Voiculescu, Stefan Săndulescu, sustinuti de câtiva oameni cu posibilităti financiare, printre care: Stavarache Borcescu, Ionică Brătăsanu sau Tudor Popescu.

Prima competitie majoră la care ia startul Răsăritul Caracal este editia 1926-1927 a campionatului regiunii Olteniei, alături de Rovine Grivita, Craiu-Iovan, Tinerimea, Generală, toate din Craiova si Oltul Slatina. Miza câstigării campionatului regional este participarea la desemnarea campioanei nationale a României. Sistemul divizionar în fotbalul românesc a fost introdus cinci ani mai târziu, la începutul sezonului 1932-1933 pentru divizia A, divizia B – 1934, si divizia C – 1935.

Scorul campionatului la Caracal 

Comportare meritorie a debutantei Răsăritul. Din ziarul „Constiinta Natională”, care apărea la Craiova, în perioada respectivă, aflăm că, aproape de finalul editiei, la sfârsitul lunii iunie 1927, la Caracal, s-a disputat meciul de campionat dintre Răsăritul Caracal si „Tinerimea” Craiova. Echipa caracaleană câstigă partida cu 9-1. Iată formatia aliniată de Răsăritul: Teodorescu – P. Dumitrescu, Alexandru, Nica, D. Dumitrescu – Geambasu, Constantinescu – Bocai, Halas, Blau, Voiculescu. Competitia este câstigată de Rovine Craiova, echipa caracaleană încheie campionatul pe locul 4, înaintea formatiilor Tinerimea si Generală Craiova. Urmează aproape două decenii de prezentă constantă în campionatul regional al Olteniei. După sfârsitul celui de-al Doilea Război Mondial, se caută sisteme de organizare care să dea valoare jocului de fotbal. De asemenea, se organizează competitii pentru a promova sportul în general. În „Sportul Popular”, din 30 aprilie 1948, scria că, la Slatina, în ziua de 8 aprilie 1948, a avut loc prima întâlnire de fotbal a tineretului sportiv. U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor). Caracal – Tineretea Slatina 2-2

U.T.M. Caracal: Valentin – Lupu, Bul, Bebe, Radu Vasile, Ivanovici, Brandi, Sevastian, Savu, Prodileanu, Tomescu. Au mai jucat: Moisescu, Popescu si Gicu.

În sezonul 1946-1947, reapare divizia C, după o întrerupere de 8 ani cu 12 serii x 10 echipe. Caracalul este reprezentat de Generală Caracal (echipa functionarilor comerciali) care cu doar două victorii, un egal si 15 înfrângeri, încheie competitia pe ultimul loc. Esalonul trei îsi va întrerupe din nou activitatea până în anul 1957.

CFR Caracal 

Fotbalul caracalean este reprezentat, în 1946-1947, si în divizia B. Echipa fanion a orasului este preluată de conducerea santierului care construia calea ferată Bucuresti-Craiova si devine CFR Caracal. Accesul în esalonul doi al fotbalului românesc s-a făcut în urma unui baraj. Iată ce scria Gheorghe Donciu în „Caracal – file de monografie sportivă”: „În jocul de baraj programat cu sfidarea regulamentului de către oficialitătile fotbalistice ale campionatului districtual Craiova, s-au întâlnit primele două clasate în editia 1946, Răsăritul Caracal si CFR Craiova. Jocul se încheie la egalitate, cele două goluri fiind înscrise de Radu Vasile (Răsăritul) si Dunăreanu (CFR Craiova). Federatia de la Bucuresti a hotărât ca ambele echipe să promoveze în divizia B”. Promovarea în esalonul doi este cea mai mare performantă a fotbalului din Caracal. Din lotul echipe făceau parte, printre altii: Grecu – Holingher, Petre Moldoveanu, Haisan, Marinescu, Wolf, Radu Vasile s.a.m.d., antrenor Iosif Tzinter. Desi termină editia 1946-1947 pe un loc retrogradabil, locul 14 (penultimul), divizia B îsi măreste numărul de echipe si CFR Caracal rămâne în esalonul doi, si editia 1947-1948. O evolutie bună (locul 9 din 16 echipe), numai că divizia B îsi reduce numărul de echipe, de data asta si echipa caracaleană se întoarce în campionatul regional, în vara lui 1948.

Două decenii în campionatul regiunii Oltenia 

La mijlocul anilor 1950, diviziei C îsi reia activitatea, singurele reprezentante din zonă, în esalonul respectiv, sunt: Dunărea Corabia, Feroviaru Craiova si Stiinta Craiova, care promovează în B, la sfârsitul editiei 1957-1958. Echipa din Caracal devine Progresul si evoluează în campionatul regiunii Oltenia, o competitie mai puternică ca niciodată, alături de grupări precum : Electroputere Craiova, Progresul Strehaia, Metalurgistul Sadu, Progresul Bals s.a.m.d. În sezonul 1960-1961, antrenor la echipă este numit Nicolae Oteleanu. A venit la Caracal de la Jiul Craiova însotit de trei jucători Tătărăsanu, Văideanu si interul drept, George Sterie. Parcurs fără greseală, nouă victorii cu 3-1, în primele nouă etape. Iată echipa care a reusit o astfel de performantă la începutul sezonului 1960-1961:

Rasaritul : Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Lepădatu – Vancu, Vruse – Sterie I, Sterie II, Dana (zis Cartus), Dobre, Duca.

La sfârsitul sezonului, antrenorul Oteleanu pleacă la 7 Noiembrie Craiova. Este perioada când, la Caracal, se acordă o atentie mare centrului de copii si juniori. Unul din antrenorii care lucrau cu copiii, în perioada aceea, a fost Ion Cretea, fost jucător la Bacău. Iată ce îsi aminteste unul dintre tinerii promovati de fotbalul din Caracal, Dumitru Botar: «Am început fotbalul la Progresul Caracal, în 1959, am parcurs toate etapele, pitici, juniori si seniori. La prima echipă, am fost promovat, în 1961, de către antrenorul Sebastian Taciuc. Eram sustinuti financiar de Primăria orasului Caracal. Echipa de bază, în perioada respectivă, era următoarea: Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Rosca – A. Dumitrescu, Botar – Sterie I, Dana, Dobre, Pârvulescu, Duca. Se juca sistemul 1-3-2-5. A fost cea mai frumoasă perioadă a mea de sportiv, îmi face plăcere să povestesc, de câte ori am ocazia».

Saisprezecimile Cupei României, editia 1963-1964, la Caracal 

Anii 1960, au însemnat pentru Caracal, o dezvoltare permanentă, atât economică, cât si sportivă. La mijlocul deceniului sase începe constructia Fabricii de Conserve, o unitate industrială, care va sprijini echipa de fotbal a orasului. În 1964, vom înregistra cea mai mare performantă a fotbalului caracalean, saisprezecimile Cupei României. Considerată a doua competitie, Cupa României, este singura posibilitate pentru echipele mici de a se confrunta, într-o partidă oficială, cu echipele mari. La conducerea tehnică a echipei este numit fostul mare international Alexandru (Piti) Apolzan. La 1 martie 1964, Răsăritul Caracal joacă împotriva divizionarei A, Farul Constanta, în saisprezecimile competitiei. Iată ce relata Gheorghe Donciu, corespondentul ziarului „Sportul”, în ziarul din 2 martie 1964: «Peste 5000 de spectatori au înfruntat ninsoarea si vântul, tinând să fie prezenti la această întâlnire. Jucătorii echipei gazdă au initiativă încă de la început si, în minutul 7, Vătafu înscrie cu concursul portarului constăntean. Ei domină în continuare si dacă Pârvulescu (min. 15), Vătafu (min. 20), Cernega (min 25) si, din nou, Vătafu (min. 44), n-ar fi ratat ocazii clare, am fi asistat la o victorie, la scor pe deplin meritată, a echipei Răsăritul…» Partida va fi câstigată, în cele din urmă, de constănteni cu 3-2. Cele cinci goluri au fost marcate de Vătafu si Sterie pentru caracaleni, Tufan (2) si Bibere pentru oaspeti. Iată formatia Răsăritul Caracal trimisă în teren de antrenorul Alexandru Apolzan:

Răsăritul: Cernac – Farcas, Mincă, Tinca, Petrescu – Neamu, Cernega – Vătafu, Radu, Pârvulescu, Sterie.

La Farul Constanta, au jucat, printre altii: Tufan, Tâlvescu, Dinulescu, Bükosi s.a.m.d., antrenor Petre Steinbach.

Datorită rezultatelor deosebite, spre sfârşitul anilor 1970, fotbalul caracalean începe să conteze pentru fotbalul mare din această zonă. Portarul Marian Vasilescu şi fundaşul Constantin Mincă vor fi transferaţi la Universitatea Craiova. După retragere, ambii jucători se vor întoarce în fotbalul caracalean şi vor ocupa banca tehnică a echipei, în diferite perioade. La începutul anului 1965, fostul jucător Ion Pîrvulescu debutează în munca de antrenor şi, după trei ani de căutări, inventează, practic, o generaţie de excepţie cu Dumitru Marcu şi Virgil Mincioagă, şefi de promoţie.

Unirea Caracal 

În ultimele ediţii ale campionatului regional, Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul, a cărei poveste aţi aflat-o, şi Unirea Caracal. Cine este Unirea? Considerată a doua echipă a oraşului, Unirea este înfiinţată în anul 1965, de un anume Victor Oprea, care deţinea în cadrul societăţii Arta Meşteşugarilor, un atelier de confecţionat plăpumi. Printre primii jucători legitimaţi au fost portarul Dina, jucătorii de câmp: Roşca, Vlăduţ, Coconete, Crăciunică, Teodorescu, Mircea Păun ş.a.m.d.

Cea mai bună performanţă a echipei Unirea, devenită Voinţa, a fost promovarea în divizia C, în ediţia 1975-1976, în urma unui baraj susţinut contra celor de la Cozia Călimăneşti 2-1 în deplasare şi 2-0 pe teren propriu, prin golurile marcate de Calotă. În eşalonul trei, nu a rezistat decât o jumătate de sezon, în returul ediţiei 1975-1976 s-a retras din campionat. Aşa cum se întâmplă, de obicei, partidele directe dintre cele două echipe erau adevărate derbiuri, se juca cu deosebită ambiţie.
Ediţia 1965-1966 este prima ediţie în care Caracalul este reprezentat, în campionatul regional, de Răsăritul Caracal şi de Unirea Caracal. Cele două echipe fac parte din seria I, alături de: Dunărea Calafat, Petrolul Cărbuneşti, Unirea Dioşti ş.a.m.d. Antrenorul Ion Pîrvulescu (Răsăritul) conta pe următorii jucători: Doroftei – Mureşan, Rusu, Suliman, Beche, Necula, Ujvari, Şuteu, Avram, Manta, Novac, Feri ş.a.m.d. Unirea Caracal: Marin Pătru Cheran, Vasilică, Petcu, Teodorescu.
Evoluţie modestă atât în ediţia 1965-1966, cât şi în ediţia 1966- 1967, într-o serie cu: Stăruinţa Craiova, Dunărea Calafat, Unirea Dioşti, Petrolul Cărbuneşti, Tractorul Bălceşti ş.a.m.d. Lotul echipei Răsăritul Caracal la startul ediţiei 1966-1967: Pârlea, Cernac – Cristea, Rusu, Pantea, Mureşan, C. Mincă (revenit U. Craiova), Oncu, Savu, Petrescu (transferat de la Steagu Roşu Braşov), Suciu, Datcu, Petcu, Chesa, Suliman (Farul Constanţa), Pleşa, Negrilă, Miron, Mateescu, Manta (Moreni), Toma, Dana.

Reforma administrativă din 1968 

Pentru amatorii de statistică, trebuie subliniat faptul că ediţia 1967-1968 a fost ultima ediţie de campionat regional. Câştigătoarea ultimei competiţii regionale Oltenia a fost Progresul Balş. După reforma administrativă din 1968, datorită numărului mare de cereri de înscriere, FRF, prin C.J.E.F.S. ( Consiliul Judeţean de Educaţie Fizica şi Sport) propune ca fiecare judeţ să-şi organizeze propriul campionat de fotbal. Prima ediţie a campionatului judeţean de fotbal a fost ediţia 1968-1969. O competiţie foarte puternică, dacă este să ne luăm după numele echipelor înscrise în competiţie: Aluminiu Slatina, Recolta Stoicăneşti, Oltul Dragăneşti, CFR Caracal ş.a.m.d. Este perioada când trupa lui Ion Pîrvulescu începe să impună respect pe teren şi care va domina fotbalul, atât in judeţ, cât şi în primul an după promovare în divizia C.
Deşi au trecut patruzeci şi cinci de ani, prof. Ion Pîrvulescu povesteşte cu mare plăcere perioada respectivă.

„În 1966, la Sinaia, am ocupat locul doi cu echipa de juniori a Liceului nr. 1, acolo a început practic construcţia echipei care câştigat de două ori titlul de campion judeţean. Plus un loc doi în Divizia C. Primii jucători legitimaţi au fost: Mincioagă, Platagă, Neagu, Petrache şi Petcu, zis Macai. Pe Marcu l-am descoperit la Drăghiceni, într-un meci de Cupă. Deşi mai jucasem cu ei, nu mi-a atras atenţia din prima dată, cineva mi-a spus să-l urmăresc şi m-a impresionat, jucător de picior stâng, avea o viteză deosebită. Cu excepţia lui Oancea, care era de la Topoloveni, toţi ceilalţi erau din Caracal sau din împrejurimi”.
Aşa cum echipa din Balş va rămâne în istorie ca fiind ultima învingătoare în campionatul regional, aşa şi CFR Caracal va rămâne ca fiind prima câştigătoare a campionatului judeţean. La finalul ediţiei 1968-1969, campioana judeţului Olt întâlneşte campioana judeţului Dâmboviţa, Petrolul Târgovişte, în barajul pentru promovarea în eşalonul trei al fotbalului românesc. Echipa pregătită de profesorul Pîrvulescu pierde cu 1-0 „barajul” susţinut în compania celor de la Petrolul, în cel de-al treilea joc disputat pe teren neutru, la Stefăneşti Argeş, după 2-2 la Caracal şi 2-2 la Târgovişte (nu se acordau lovituri de departajare sau prelungiri).

Atac de excepţie – o sută de goluri marcate 

La startul ediţiei 1969-1970, echipa de fotbal este preluată de Fabrica de conserve din localitate. Din presa vremii, aflam că, înaintea disputării ultimei etape, la Caracal s-a disputat partida amicală dintre F.C. Caracal şi Universitatea Craiova, cu fostul fundaş al Răsăritului Caracal, Mincă, în centrul apărării. Fondurile rezultate din încasări au fost depuse în contul ajutorării sinistraţilor din urma inundaţiilor, din vara lui 1970. În prezenţa a peste 4000 de spectatori, echipa caracaleană a câştigat cu 2-1. Au marcat: Mincioagă (2) pentru Caracal şi Dumitrescu (autogol) pentru Craiova. Arbitru Gheorghe Donciu (Caracal) a condus următoarele formaţii:
F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu (tatăl lui Cornel Frăsineanu), M. Pătru, (Dumitrescu), Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

 

U. Craiova: Pâlcă – Niculescu, Mincă, Deselnicu, Bâtlan – Strâmbeanu, Ivan – Martinovici, Niţă, Neagu (Daşcu), Ţarălungă.
La sfârşitul ediţiei 1969-1970, se declara campioană judeţeană la fotbal echipa Fabricii de conserve Caracal. Cu un sprijin financiar deosebit şi cu iubitorii fotbalului lângă echipă, trupa pregătită de Ion Pîrvulescu are un parcurs aproape fără greşeală şi câştigă competiţia pentru a doua oară consecutiv, cu o linie de clasament impresionantă: 20 jocuri, 17 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere, golaveraj 101-13, puncte 36. Podiumul este completat de: Rapid Piatra-Olt, cu 26 de puncte – Aluminiu Slatina cu 25 de puncte. Principalii marcatori sunt: Mincioagă – 25 de goluri, Marcu – 12, Neagu, Platagă – 11.

Al doilea baraj este câştigător 

După numai un de la pierderea barajului în fata celor de la Petrolul Târgovişte, FC Caracal reprezintă judeţul Olt, din nou, la barajul de promovarea în divizia C, tot împotriva campioanei judeţului Dâmboviţa, Metalul Mija, o echipă cu jucători experimentaţi cum ar fi: Dragnea, Frâncu, Casandra, Brătăşanu, Pal ş.a.m.d. Partida tur se dispută la Mija. La 22 iulie 1970, FC Caracal, însoţită de un număr mare de suporteri care au creat o atmosferă deosebită, câştigă în deplasare cu 2-1, prin golurile marcate de cel mai bun jucător de pe teren, Dumitru Marcu. Iată echipa câştigătoare

F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu, M. Pătru, Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

Echipa caracaleană este favorită după victoria din tur şi după numai o săptămână, în faţa propriilor suporteri FC Caracal, joacă cu promovarea pe masă. La 29 iulie 1970, pe stadionul «Parc», în aproximativ aceeaşi formulă, echipa gazdă câştigă partida cu 2-1, prin golurile marcate de Neagu şi Marcu. Iată ce scria ziarul «Oltul», din 30 iulie 1970: „Meciul de ieri a avut decorul de desfăşurare potrivit: timp admirabil, un public înfocat (peste 5000 de spectatori) cu tălăngi şi sirene, grup de fete care au împărţit flori arbitrilor şi jucătorilor, fanfare etc. Adăugând la toate acestea, bucuria victoriei şi, implicit, a calificării, caracalenii au petrecut o după-amiază plăcută”.
În ediţia următoare, vom afla parcursul aproape perfect la debutul în divizia C, precum şi transferul extremei stânga, Dumitru Marcu şi a lui Octavian Platagă, la Steaua Bucureşti.

Pentru majoritatea echipelor nou-promovate, obiectivul principal rămâne salvarea de la retrogradare. Nu si pentru echipa pregătită de Ion Pârvulescu. După doi ani de suprematie la judet, echipa caracaleană a dominat întrecerea si în esalonul trei până în ultima etapă. A fost o dispută permanentă între FC Caracal si Chimia Râmnicu-Vâlcea, o echipă destul de puternică care, peste doi ani, în 1973, va reusi să câstige Cupa României. Desi considerat un esec, locul doi ocupat la sfârsitul sezonului va rămâne cea mai bună performantă până în editia 1986-1987, când fotbalul din Caracal va promova în Divizia B.

Liderul primei părti a editiei de debut 

După binemeritata vacantă, divizionara C, FC Caracal, începe pregătirile pentru editia 1970-1971. Apar noutăti în lotul de jucători. Vor fi transferati: Barbu (Minerul Anina), Teodorescu (CFR Caransebes), L. Cârciumaru II (Cilieni), Sanda (Tehnometal Bucuresti), Demetrescu (Progresul Corabia), Vâlceleanu (Oltul Drăgănesti). FC Caracal este repartizată în seria a IV-a, alături de echipe cunoscute precum: Chimia Râmnicu-Vâlcea, Dacia Pitesti, Chimia Turnu Măgurele precum si Gloria Slatina, echipă rezultată prin aducerea echipei Gloria Bârlad la Slatina.
La 24 August 1970, pe stadionul «Parc» din localitate, echipa de fotbal FC Caracal debutează, în editia de campionat 1970-1971, împotriva echipei prahovene IRA Câmpina. În prezenta a 5000 de spectatori, echipa locală învinge cu 3-1, prin golurile marcate de: Marcu – în minutele 19 si 24 si Platagă – în minutul 35. Nu fără emotii însă, oaspetii au condus cu 1-0, prin golul marcat de Pârvu în minutul 15.
Iată echipa trimisă în teren în primul joc de antrenorul Ion Pârvulescu.

FC Caracal: Oancea – Dumitrescu, M. Pătru, Mototol, Toma – Platagă, M. Cârciumaru – Petcu, Neagu (L. Cârciumaru), Mincioagă, Marcu.
La 8 septembrie 1970, are loc la Caracal derbiul seriei între echipa locală si Chimia Râmnicu-Vâlcea, câstigat de caracaleni cu 1-0, prin autogolul fundasului vâlcean Pintilie.
FC Caracal: Barbu – Frăsineanu, Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu (Petrache), Platagă, Sanda, Neagu (Demetrescu), Petcu, Marcu.
Chimia Ramicu Valcea  (cu Dumitru Dragomir, actualul presedinte LPF, fundas dreapta): Marinescu – Dragomir, Pintilie, Sârbu, Ciobanu – Gheorghe, Zarnic – Popescu, Mihăilescu, Paciulete, Tifirel (Toma).
Desi debutantă, FC Caracal termină prima parte a campionatului 1970-1971 pe primul loc, cu 23 de puncte, cu unul mai mult decât ocupanta locului doi Chimia Râmnicu-Vâlcea. În ultima etapă, disputată la 6 decembrie 1970, echipa caracaleană câstiga cu 1-0, prin golul marcat de Platagă, partida contra echipei teleormănene Chimia Turnu Măgurele.

De la Drăghiceni la Bucuresti 

În urma unui meci amical pe care FC Caracal l-a sustinut contra echipei de tineret Steaua Bucuresti, în toamna anului 1970, la recomandarea lui Nicolae Tătaru, Dumitru Marcu este transferat de clubul bucurestean. Extrema stângă Dumitru Marcu debutează în Divizia A la 29 noiembrie 1970. După un an de zile revine printre olteni la U. Craiova, unde reuseste să câstige titlul de campion în editia 1973-1974 si să debuteze în echipa natională unde a strâns 19 selectii. A s 

sustinut aproape trei sute de jocuri în primul esalon. A mai jucat la Mecanică Fină Bucuresti si Gloria Buzău. Rămasă fără cel mai bun atacant, în sezonul de primăvara FC Caracal mai face câteva transferări: Ocea, Ionită si Octavian Marcu (Progresul Bucuresti) si Minulescu (Oltul Drăgănesti). Ion Pârvulescu mai descoperă un jucător, care va deveni reprezentativ pentru fotbalul caracalean: Stefan Cherănoiu. Parcursul fără greseală în prima parte a campionatului atrage atentia marilor echipe ale vremii. În mai si iunie 1971, într-o organizare ireprosabilă, în Caracal au loc câteva meciuri amicale cu adversari redutabili cum ar fi: FC Arges, Progresul Bucuresti si echipa vest-germană Munchen 1880, aflată în turneu în România. Pentru că nu este la îndemână oricărei echipe de Divizia C să sustină un meci amical contra viitorilor campioni, cu marele Dobrin în prim-plan, va oferim cele doua distributii.
FC Caracal: Ocea – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu, M. Cârciumaru – Petcu, Mincioagă, Ionită, O. Marcu.
FC Arges: Niculescu – Pigulea, Crăciunescu, Rosu, Ivan II – M. Popescu, Prepurgel – C. Radu I, Dobrin, Frătilă, Jercan.

La un pas de promovare 

Returul debutează la 10 martie 1971, cu înfrângere pentru FC Caracal, 1-3 la Câmpina, golul oaspetilor a fost marcat de tânărul Stefan Cherănoiu. La 9 mai 1971 are loc partida retur, dintre Chimia Râmnicu-Vâlcea si FC Caracal, o partida cât un campionat. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Mihăilescu dintr-o lovitură de la 11 metri contestată de oaspeti.
Iată ce scria ziarul Oltul, din 12 Mai 1971.
«…În minutul 71, Turcan este faultat la circa 22 de metri de poarta caracaleană, fapt ce atrage dictarea unei lovituri indirecte. Aflat în spatele zidului, desi nici nu fusese atins, Horia schitează un fault în careu, gest pe care arbitrul de centru îl ia drept valabil dictând lovitura de la 11 metri, care este executata de Mihăilescu, înscriind singurul gol al partidei.»

Cea mai mare parte a jocului de la Râmnicu-Vâlcea s-a disputat într-o atmosfera tensionată. În sedinta Comisiei de Competitii si Disciplină s-a hotărât suspendarea portarului Ocea pe un an de zile, pentru atitudine nesportivă fată de public si observator. De asemenea, a mai fost suspendat si Cârciumaru (4 etape). Chiar si în astfel de conditii, urmează o serie de rezultate bune: 4-0 cu Lotrul Brezoi, 4-1 cu Dacia Pitesti, 2-1– în deplasare – cu Autobuzul s.a.m.d. Se merge cap la cap până în ultima etapă, când FC Caracal pierde cu 4-2 la Turnu Măgurele si astfel ratează promovarea. Caracalenii încheie competitia pe locul doi, cu 42 de puncte si cu cel mai bun atac din serie: 56 de goluri marcate. Desi a fost transferat la Steaua, Marcu rămâne golgheterul echipei cu 9 goluri, urmat de: Mincioagă, Neagu si O. Marcu cu câte 7 reusite. Echipa vâlceană, ocupanta locului întâi, va participa la un mini-turneu pentru promovarea în Divizia B.

Mincioagă la U. Craiova 

Editia următoare echipa de fotbal pierde sustinerea principalului sponsor. Deranjati de ratarea promovării, factorii de decizie de la Fabrica de Conserve hotărăsc retragerea sprijinul financiar. În partea a doua a editiei 1971-1972, echipa revine la numele de Răsăritul Caracal. Si pe banca tehnică survin modificări, antrenorul principal Ion Pârvulescu este înlocuit cu fostul portar al echipelor Răsăritul Caracal si U. Craiova, din anii 1960, Dorel Vasilescu. După primele zece etape, profesorul Pârvulescu va fi rechemat la conducerea tehnică. La începutul sezonului 1971-1972, FC Caracal rămâne si fără al doilea marcator, Virgil Mincioagă se transferă la U. Craiova. Putine nume noi în lotul de jucători în actuala editie. În etapa a doua a campionatului, echipa caracaleană joacă la Corabia, contra celor de la Progresul. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Preda. Iată distributia celor două echipe, în jocul de la 28 august 1971.
Progresul Corabia: Gruia – Aipu, Popescu, Albu, Constantinescu – Enescu, Agiu – Sarpe, Preda, Mialtu, Stănescu.

F.C. Caracal: Barbu – Frăsineanu, Mototol, Vâlceleanu, Nută – Teodorescu, Pătru – M. Cârciumaru I, Petcu, L. Cârciumaru II, Cherănoiu.
În retur, echipa revine la numele istoric, Răsăritul. Se acordă o atentie sporită jucătorilor tineri. Sunt promovati de la juniori următorii jucători: Graur, Pâslă si Gâtită. De asemenea, sunt legitimati: Cornel Zuică (Drăgănesti) – extremă stânga si Komistek. Sezonul se încheie duminică 18 iunie 1972, pe teren propriu, cu partida sustinută împotriva celor de la MEVA Turnu Severin, a doua echipa a orasului Drobeta Turnu Severin si câstigată de Răsăritul cu scorul de 7-0, prin golurile marcate de: Platagă (4), Zuică (2) si Cherănoiu.
Răsăritul: Barbu – Graur, M. Pătru, Mototol, Pâslă – Komistek, Teodorescu – Gâtită, Cherănoiu, Platagă, Zuică.
Răsăritul Caracal termină campionatul 1971-1972, pe locul 8 cu 22 de puncte. Seria este câstigată de Metalul Turnu Severin, care sustine un meci împotriva echipei Independenta Sibiu pentru promovarea în Divizia B.

După 1975, fotbalul caracalean a avut rezultate sub posibilităti, chiar dacă, la un moment dat, era reprezentat de două echipe în esalonul al treilea. După sapte ani de prezentă constantă în Divizia C, la sfârsitul editiei 1976-1977, Răsăritul Caracal se întoarce la judet. În astfel de situatii se impune o reconstructie din temelii, asemenea celei începute de profesorul Pârvulescu în anul 1967. Pentru fotbalul caracalean, cel putin teoretic, acest proces va începe în iulie 1978, după câstigarea barajului cu Gloria Berevoiesti, campioana judetului Arges.

Prima victorie, după o lună si jumătate 

După un sezon cu deplasări la Petrosani, Turnu Severin, Motru sau Lupeni, Răsăritul Caracal revine în editia 1972-1973, în seria a IV-a, alături de echipe precum: Dacia Pitesti, Flacăra Moreni, Textilistul Pitesti, Oltul Slatina, debutanta Recolta Stoicănesti (campioana judetului Olt, editia 1971-1972) s.a.m.d. O serie dominată de duelul de la distantă dintre Flacăra Moreni si Oltul Slatina. Apar jucători noi în lot: portarul Miu (Oltul Slatina) si jucătorii de câmp Bădită (Ascensorul Bucuresti), Gigiu (I.C.S.I.M. Bucuresti), Mincă (U. Craiova), Haita (Victoria Cezieni), Babolea (Electroputere Craiova). Editia 1972-1973 debutează la 20 august 1972, Răsăritul Caracal pierde cu 2-0 jocul din prima etapă, în deplasare la Petrolul Videle. Vă prezentăm echipa trimisă în teren de antrenorul Ion Pârvulescu în etapa de debut.
Răsăritul: Barbu (Miu) – Frăsineanu, Mincă, Vâlceleanu, Toma (Bădită) – M. Pătru, Teodorescu – Plătagă, Petcu, Cherănoiu, Zuică.
Parcurs sub asteptări în prima parte a editiei 1972-1973. Prima victorie o înregistrăm abia la 8 octombrie 1972, în etapa a opta (3-0), în partida cu Chimia Turnu Măgurele, prin golurile marcate de: Rosca, Cherănoiu si Bădită. O partidă tensionată… S-a jucat cu o deosebită ambitie, atât publicul cât si o parte din jucători au vrut să se răzbune pentru pierderea promovării în ultima etapă a sezonului trecut. Centralul Sever Drăgulici a acordat patru cartonase rosii, câte două pentru fiecare echipă, de la gazde „norocosii” au fost: Frăsineanu si Gigiu.
Iată echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Barbu – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Gigiu, Teodorescu – Petcu (Haita), Cherănoiu, Rosca, Babolea (Bădită).

Echipa caracaleană încheie sezonul 1972-1973 pe locul 9. Seria este câstigată de Flacăra Moreni. Aici trebuie precizat faptul că începând cu editia 1973-1974, Divizia B îsi va mări numărul de echipe. Se trece de la două serii a câte 16 echipe, la trei serii a câte 18 echipe. Oltul Slatina, ocupanta locului doi, profită de aceasta schimbare si promovează direct în esalonul al doilea, alături de Flacăra Moreni.

Apare Viitorul Scornicesti 

În vara anului 1973, la Caracal se dă în folosintă Fabrica de Vagoane, o unitate industrială care va avea si ea un cuvânt de spus în evolutia fotbalului din Caracal. Încă de la inaugurare, unitatea respectivă îsi înfiintează propria echipă de fotbal „Vagonul” Caracal, pe care o înscrie în competitie la începutul sezonului 1973-1974. Asadar, orasul Caracal va avea în sezonul de fotbal 1973-1974, trei echipe de fotbal. Este vorba de: Răsăritul Caracal, sustinută financiar de primărie, în divizia C, Vointa Caracal, echipa mestesugarilor si Vagonul Caracal, echipa fabricii de vagoane, în campionatul judetean.
Prima echipă a orasului, Răsăritul, este antrenată de Marian Vasilescu. Lotul de jucători: Barbu, Vintilă – Frăsineanu, Toma, Vâlceleanu, Pâstaie, Dinu, Cherănoiu, Visan II, Bara, Petcu, Calotă, Bărăitaru.
Pe parcursul campionatului vor fi transferati: Marin Boscor (Metalul Turnu Severin), Ion Purcăroiu (Dinamo Slatina), portarul Visan (Petrolul Ploiesti), Deleanu (U. Craiova, tineret). Trebuie notat si debutul în campionatul judetean al unei grupări care nu peste mult timp va deveni echipa fanion a judetului, Viitorul Scornicesti (FC Olt).

Echipa Vointa, antrenată de Ion Pârvulescu, a avut un parcurs foarte bun atât în campionat dar mai ales în Cupa României. Vointa Caracal a fost eliminată de Electroputere Craiova la penaltiuri, în turul patru, după ce reusise să treacă de: F.O.B. Bals, Progresul Corabia si Cetatea Turnu Măgurele. Din editia campionatului judetean 1973 -1974 retinem partidele: Vagonul Caracal – Vulturii Bals 3-2, pentru caracaleni au marcat: Bogdan (2) si Ciocan, Vointa – Vagonul 4-0 si Vointa – Viitorul Scornicesti, partidă câstigată de oaspeti cu 1-0 prin golul marcat de Vâlceanu în minutul 90, după ce în tur, la Potcoava, jocul s-a încheiat la egalitate 0-0.
Vointa: Scarlat – Căldărus, Prună, Gogorici, Incrosnatu – Grozăvescu, Crângureanu – Constantinescu, Lupu, Bălăican, Gliscă.
Din însemnările profesorului Pârvulescu, aflăm că la finalul celor 90 de minute, gazdele depun contestatie, sunt acuzati de dubla legitimare patru jucători de la oaspeti. Este vorba de portarul Mircea Ciubotea, mijlocasul Petre Petre, precum si atacantii: Ion Vâlceanu si Ion Plesa.
Echipa din Scornicesti va câstiga competitia cu 44 de puncte si va reprezenta judetul Olt la baraj împotriva echipei vâlcene, Unirea Băbeni. Vointa Caracal termină competitia pe locul as doilea cu 43 de puncte.

Vagonul absoarbe Răsăritul, Vointa rămâne 

În presa locală, din august ’74, autoritătile locale ne informează că echipa „Răsăritul”, din campionatul Diviziei C activează în sezonul 1974-1975 sub denumirea de „Vagonul” Caracal. Antrenorul echipei este Marian Vasilescu. Au revenit la echipa Toma si Plătagă, ce jucaseră temporar la Electroputere Craiova si respectiv Unirea Arad. Noul presedinte al asociatiei este Constantin Man.

De asemenea, în această perioadă este legitimat portarul Florea Mantoc (Recolta Vlădila) si mijlocasul Marancea (Cilieni). Din lot mai fac parte: Tomescu – V. Neagu, Prună, Pâstaie, Visan II, Cherănoiu, Calotă, Boscor, M. Neagu…s.a.m.d.
Practic, echipa Fabricii de Vagoane absoarbe echipa Răsăritul si evoluează în Divizia C, pe locul rămas vacant în urma fuziunii.
Evolutie modestă, Vagonul termină prima parte a campionatului pe locul 13. În ancheta de sfârsit de an, în presa locală apare clasamentul primilor jucători pe anul 1974. Fotbalul din Caracal este reprezentat de: Marin Pătru (Vagonul) – locul 6 si Stelian Bălăican (Vointa) – locul 10. Locul întâi i-a revenit lui Constantin Eftimescu (Dinamo Slatina). Nici în sezonul de primăvară Vagonul nu are prea mult succes, echipa va încheia competitia pe locul 13 si este salvată de la retrogradare numai de evolutia extrem de slabă a echipei Textilistul Pitesti.
Pe parcursul campionatului mai antrenează Marin Pătru si Anatol Mităchescu.

Vointa – campioană judeteană

În campionatul judetean evoluează cu succes, de data aceasta, Vointa Caracal care, după ce scapă de Viitorul Scornicesti, câstigă competitia 1974-1975 si va reprezenta judetul la barajul pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Vâlcea, Cozia Călimănesti. După ce pierde partida tur de la Călimănesti cu 2-1, peste numai o săptămâna, Vointa Caracal câstigă, pe teren propriu, cu 2-0, prin golurile marcate de Petre Calotă. Este cea mai mare performantă a echipei înfiintată de Victor Oprea în anul 1965. Autorul acestei promovări este, cine altul decât, Ion Pârvulescu. Pentru că statistica este tot ce rămâne în urma unei competitii, vă oferim echipa trimisă în teren în partida tur de la Călimănesti.
Vointa: Tomescu – Tătaru, Neagu, Mototol, Caracudă – Lupu, Florea – Constantinescu, Calotă, Bălăican, Diaconu.
Odată cu această promovare, orasul Caracal se trezeste cu doua echipe în stagiunea 1975-1976 a Diviziei C, performantă ce produce mai multă dezamăgire decât bucurie. O editie din care nu retinem decât abandonul echipei Vointa, în returul competitiei, si parcursul la fel de modest al echipei Vagonul, care termină campionatul pe locul 14 si scapă de retrogradare datorită golaverajului, pentru a două oară consecutiv. După două salvări miraculoase, în sezonul 1976-1977, tocmai golaverajul este cel care o trimite în judet, alături de Otelul Târgoviste, pe Vagonul, redevenită între timp, din nou, Răsăritul Caracal.

Se spune că, indiferent de domeniu de activitate, o generatie poate performa zece ani. Exact zece ani au trecut de când profesorul Ion Pârvulescu a revigorat fotbalul caracalean, pornind la drum, în anul 1967, cu generatia lui: Vâlceleanu, M. Pătru, Marcu, Mincioagă s.a.m.d. Un bilant simplu, ne arată că cele mai bune rezultate ale generatiei respective sunt: locul al doilea – la debutul în Divizia C, plus lansarea în fotbalul mare a unor jucători de exceptie, Dumitru Marcu si Virgil Mincioagă. După un deceniu, în 1977, fotbalul caracalean începe un nou proces de reconstructie, proces care se va finaliza cu promovare în esalonul doi la sfârsitul editiei 1985-1986.

Punct si de la capăt 

La startul editiei 1977-1978 a campionatului judetean Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul Caracal – antrenată de instructorul sportiv Nicu Marcel si Vagonul Caracal – pregătită de profesorul Ion Pârvulescu. Vă prezentăm loturile de jucători ale celor două echipe care se vor duela între ele până la finalul competitiei, un duel care pentru cineva care nu este implicat, nici măcar sentimental, pare de neînteles. Răsăritul Caracal, sustinută de Consiliul Popular al Primăriei: Barbu, I. Vintilă – Ciobanu, Gută, Dumitrescu, Nută, Lupu, A. Petcu, V. Rosca, Puiu Rosca, Gurică, Tolu, Pârvu, Soare, D. Nedelcu, Antonescu, P. Nedelcu. Vagonul Caracal, sustinută de Fabrica de Vagoane: Mantoc, T.Vintilă – Prună, Pâstae, Caracudă, Găletan, Saptelei, Dumitrescu, Nica, Marancea, M. Petcu, Boscor, Viespe, Mincă, Baronescu, Ceausene, Neagu, Rădulescu, Mitran, Calofeteanu. Editia 1977-1978 este o editie dominată de disputa dintre Răsăritul si Vagonul, de departe cele mai bune echipe. Au marcat împreuna aproximativ 250 de goluri. La finalul competitiei, echipa câstigătoare este Răsăritul Caracal.

Echipa primăriei, campioana judeteană 

Chiar dacă a fost cotată cu sansa a doua, Răsăritul Caracal, câstiga campionatul cu 61 de puncte, podiumul este completat de Vagonul Caracal cu 58 si Rapid Piatra-Olt cu 42 de puncte. Echipa primăriei este declarată campioana judetului Olt, editia 1977-1978, si va participa la meciul de baraj, pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Arges, Gloria Berevoiesti. În iulie 1978, Răsăritul Caracal reuseste în partida tur, disputată la Berevoiesti, să termine egal 1-1, prin golul marcat de Antonescu, un rezultat care îi dă sperante în partida decisivă de la Caracal. Pe teren propriu, caracalenii câstigă cu 2-1, prin golurile marcate de Pârvu si Antonescu si reuseste să promoveze în Divizia C, după numai un an de exil la judet. Iată echipa care a sustinut cele doua manse ale barajului.
Răsăritul: Barbu – V. Rosca, Gută, M. Dumitrescu, Nută – Fl. Tolu, Lupu, A. Petcu – Soare, Pârvu (Gurică), Antonescu.

Odată revenită în Divizia C, autoritătile locale hotărăsc ca cele două echipe să fuzioneze. La startul editiei 1978-1979, echipa apare tot cu numele Răsăritul iar din retur se va numi Vagonul. Conducerea tehnică va fi asigurată de Nicu Marcel si Ion Pârvulescu, iar presedintele clubului va fi numit Ion (Jean) Nitulescu.

Haita este suspendat pe viată 

Duminică, 27 august 1978, se dă startul editiei 1978-1979. Echipa Răsăritul Caracal întâlneste, pe teren propriu Chimia Găesti, o echipă modestă care va retrograda la sfârsitul campionatului. Debut cu dreptul pentru reprezentanta Caracalului, victorie cu 6-2, contra celor de la Găesti, prin golurile marcate de Pârvu (4), Nedelcu si Soare. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în prima etapă a editiei 1978-1979.
Răsăritul: Barbu (Mantoc) – Rosca, Gută, Dumitrescu, Nută – Lupu (Gurică), Pâstae, Gâtan – Soare, Pârvu, Nedelcu.
Va fi o editie de campionat care va rămâne în memoria suporterilor, prin scandalul declansat de jucătorul caracalean Haita, în minutul 55 al partidei, sustinute pe teren propriu contra celor de la Progresul Pucioasa, în etapa a X-a. Ce s-a întâmplat? În minutul 55, la scorul de 1-0 pentru oaspeti, la un atac al echipei gazdă un jucător este faultat în suprafata de pedeapsă. Convins că arbitrul a acordat lovitura de la 11 metri, jucătorul gazdelor, atacantul Ion Haita ia mingea în brate, pentru a executa lovitura de pedeapsă. Spre surprinderea celor prezenti, dar mai ales a lui Haita, un tip impulsiv, arbitrul a acordat fault în atac. Haita nu acceptă decizia, merge la arbitru si îl loveste direct cu capul în gură. Acesta cade, rămâne întins la pământ minute bune si primeste îngrijiri medicale. Partida s-a întrerupt în minutul 55. Comisia de Disciplină din cadrul Federatiei hotărăste ca partida să fie câstigată cu 3-0 de către Progresul Pucioasa, iar jucătorul Haita este suspendat pe viată din orice competitie sportivă. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Mantoc – Rosca, Pâstae, Gută, Nută – Lupu, Bidi, Gâtan – Pârvu (Soare), Haita, Nedelcu.

 

Uite Vagonul, nu e Vagonul 

La începutul anului 1979, iubitorii fotbalului din Caracal sunt informati, prin presa locală, că: „Începând din 26 ianuarie 1979, Comitetul de Partid Orăsenesc a luat hotărârea ca echipa de fotbal Răsăritul Caracal să activeze pe lângă Întreprinderea de Vagoane Caracal în cadrul A.S. Vagonul, purtând denumirea de Vagonul”. Este pentru a treia oară, într-un timp relativ scurt când se încearcă această colaborare, între întreprinderea mai sus mentionată si fotbalul caracalean. Nici de această dată nu va dura mult aceasta asociatie. În editia următoare echipa se va numi Sportul Muncitoresc Caracal si va fi sustinută de întreaga platformă industrială a orasului. În partea a două a campionatului 1978-1979, conducerea tehnică este asigurată de Ion Pârvulescu – antrenor principal si Constantin Mincă – antrenor secund. În vacanta de iarnă, echipa caracaleană sustine un meci amical împotriva Universitătii Craiova. Echipa craioveană a fost întotdeauna aproape de fotbalul caracalean. Este perioada când si la Craiova începe reconstructia echipei care va domina fotbalul românesc câtiva ani. Prima peformantă notabilă este eliminarea în turul II al Cupei U.E.F.A, în toamna aceluiasi an, a echipei engleze Leeds United. În amintirea vremurilor bune, trebuie notat faptul că echipa Craiovei din partida cu Vagonul este, cu mici exceptii (Stefănescu în locul lui Tilihoi si Crisan în locul tânărului Lută Ciobanu, plecat la FC Olt), aceiasi care, la 17 noiembrie 1979, a intrat în istorie ca fiind prima echipă româneasca care elimina o echipă din Anglia. Iată distributia celor două echipe, în jocul amical din 4 februarie 1979, disputat pe stadionul „Parc” si câstigat cu 2-0 de oaspeti.

Vagonul: Mantoc (Vintilă) – V. Rosca (Antonescu) Prună, Pâstae, Dumitrescu (Stănescu) – Nica (Marancea), Lăcătus (Lupu), Gâtan – Nedelcu (Neagu), Boscor (Petcu), Pârvu.

Universitatea: Boldici – Ungureanu, Tilihoi, Bumbescu, Purima (Negrilă) – Donose (Irimescu), Beldeanu, Balaci – Ciobanu (Geolgău), Cârtu (Cămătaru) Ticleanu.

Pleacă Platagă, vine Plotoagă 

Evolutie modestă în sezonul de primăvară, înfrângeri la Găesti cu 3-0, la Rosiori cu 4-2, la Dacia Pitesti 2-0. Prima victorie concludentă este obtinută la 29 aprilie 1979, în etapa cu numărul 23, 4-0 cu Dinamo Alexandria, prin golurile marcate de: Nedelcu (3) si Lupu. Autorii acestei victorii sunt: Mantoc – Rosca, Prună, Dumitrescu, Mot – Lăcătus, Nica, Lupu (Gâtan) – Mincă (Neagu), Boscor, Nedelcu. În retur, cel mai important lucru îl constituie debutul tânărului Mihai Plotoagă, care în scurt timp va deveni unul din cei mai reprezentativi jucători ai fotbalului caracalean. „Am început fotbalul la CSS Caracal cu antrenorul Doru Matei. La echipa mare am fost promovat împreună cu Lucian Grosu de Ion Pârvulescu. Primul meci jucat în tricoul echipei Vagonul a fost în Cupa României, contra celor de la Alexandria, în primăvara lui 1979, meci câstigat de noi cu 1-0, prin golul marcat de mine. Nu voi uita niciodată acel meci”, povesteste Mihai Plotoagă despre perioada de început a activitătii sale. La 8 iunie 1979, cu două etape înainte de final, nemultumit de conditiile oferite, antrenorul principal Ion Pârvulescu părăseste banca tehnică. Vagonul Caracal încheie sezonul 1978-1979 pe locul 14, cu 26 de puncte, cu unul mai mult decât Chimia Găesti care retrogradează împreună cu Cetatea Turnu Măgurele. Seria a IV-a este câstigată de Flacăra Moreni, care promovează în Divizia B, după ce sezonul trecut a pierdut promovarea în ultima etapa în disputa cu Viitorul Scornicesti. Golgheterii echipei Vagonul Caracal, în editia 1978-1979, sunt: Boscor (13 goluri), Pârvu (11 reusite) si Nedelcu (7).