Archive for iulie 2012

Oltul SLATINA 1923-1973

Remember Oltul Slatina

Florin Brutaru

OLTUL SLATINA, una din echipele fanion ale Olteniei în anii 1920 si 1930

Oltul Slatina in turneu in Bulgaria-16 august 1924

După ce ati aflat istoria fotbalului din Corabia si Scornicesti, în editiile următoare vom afla si povestea fotbalului slătinean. România, la începutul anilor 1920… Imediat după sfârsitul primului război mondial, activitatea fotbalistică reînvie relativ repede. În 1919, la Bucuresti, se constituie „Uniunea cuburilor de fotbal asociate”. Trei ani mai târziu, apar cluburi de fotbal si în provincie. Timisoara, Arad, Cluj sunt printre primele orase… La Craiova se pun bazele cluburilor: Rovine, Craiu-Iovan, Grivita si Gladiator. Prima grupare fotbalistică apărută la Slatina a fost „Oltul”. Societatea sportivă „Oltul” Slatina a fost înfiintată la 8 octombrie 1922, afilierea sa fiind confirmată oficial de Federatiunea Societătilor de Sport din România, un an mai târziu la 14 septembrie 1923. A fost prima unitate sportivă a orasului, printre cele mai vechi asociatii sportive din tara, în care au intrat elevi, militari si functionari. Fondatorul societătii sportive „Oltul” a fost căpitanul Mihail I. Mihail. Trebuie mentionat faptul ca în cadrul A. S. „Oltul” existau si sectii de: atletism, bob si schi.


Polisportivul Mihail I. Mihail 

Căpitanul, ulterior colonelul, Mihail I. Mihail s-a născut la Slatina în anul 1890. Militar de carieră, un polisportiv înnăscut, practica din tinerete atletismul, fotbalul, dar mai cu seama sporturile de iarnă. În 1924, M. Mihail reuseste să organizeze pe stadionul de fotbal din Zăvoi (astăzi 1 Mai), un meci amical între Oltul Slatina si „Venus” Bucuresti, una din cele mai puternice cluburi din tară în perioada respectivă. Două luni mai târziu, echipa slătineană face prima deplasare în străinătate si sustine prima partida internatională împotriva echipei bulgare Levski Sofia. Un împătimit al sporturilor de iarnă, M. Mihail participă la primul campionat international de schi (9 ianuarie – 7 februarie 1931) la Predeal, alături de echipele: Austriei, Iugoslaviei si Cehoslovaciei, echipa României clasându-se pe locul al treilea. Se bănuieste a fi primul om care a adus prima minge modernă de fotbal la Slatina. A murit în 1962 la Bistrita-Năsăud, la vârsta de 72 de ani.

Oltul Slatina, campioana regională a Olteniei 

Astăzi pare greu de crezut, dar cea mai puternică echipă din Oltenia, la mijlocul anilor 1920, a fost Oltul Slatina. În editia campionatului regional 1924-1925, într-o serie cu sase echipe craiovene (Craiu-Iovan, Rovine-Grivita, Excelsior, Oltenia, Tinerimea si Generala), echipa slătineană reuseste să se impună si să câstige titlul de campioană regională, miza fiind participarea la turneul final al Campionatului National 1924-1925. În perioada respectivă, echipa campioană a tării se desemna după ce toate campioanele regionale jucau fiecare cu fiecare iar finalista era declarată campioană natională. Jucătorii folositi de campioana regională

Oltul Slatina în editia 1924-1925:  Scherer, Schandar – Cosma, căp. Mihail, Tică Petrescu, Wirs, fratii Huniady, Stoia, Ulmann…s.a.m.d. Oltul Slatina a fost eliminată în primul joc al turneului final de echipa Jahn Cernauti cu scorul de 4-0, titlul de campioana a României a revenit echipei Chinezul Timisoara.

Baza material-financiară 

Echipa de fotbal era sustinută financiar de Primăria Slatina. Iată ce scria în adresa trimisă primăriei de fondatorul clubului la 4 decembrie 1929: „Avem onoarea a vă ruga să binevoiti a aproba, ca din fondurile culturale, prevăzute în bugetul anului 1929, să ni se aloce o suma oarecare drept subventie pe anul curent, întru-cât, în acest an, contrar anilor trecuti, probabil din eroare, am fost omisi a fi trecuti în bugetul d-voastră. În fiecare an Primăria Slatina ne acorda o subventie de 2 000 la 3 000 lei, în scopul de a da posibilitatea de a putea întretine actualul stadion…” De asemenea, se organiza balul anual, care aducea venituri în valoare de 10-12 mii lei. Echipa fanion a orasului îsi disputa partidele pe teren propriu pe stadionul din Zăvoi, aflat pe acelasi amplasament cu cel de astăzi. Fiind în proprietatea primăriei, acesta găzduia si manifestări culturale.

„Avem onoarea să vă comunicam următoarele: Pe stadionul orasului s-au construit de noi, încă din 1924, cu binevoitorul concurs al Primăriei Slatina, o tribună de lemn si scânduri. Toate serbările scolare, militare si cele cu caracter national au avut loc pe acest stadion. În anul 1928, cu ocazia zilei de 10 Mai, tribuna fiind supra încărcată cu populatia orasului, a cedat rupându-se în mai multe locuri”, scria în aceeasi adresă din decembrie 1929.

Al doilea titlul de campioană regională

Fiind sprijinită de autoritătile locale, la patru ani de la primul succes, Oltul Slatina reuseste să câstige pentru a două oară titlul de campioană regională, în editia 1929-1930 si participă la turneul final alături de alte 11 campioane regionale. Din păcate, nici de această dată nu reuseste să treacă de primul tur, fiind eliminată de campioana regiunii Timisoara, RGMT, cu 1-0 într-o partidă disputată la Craiova. Aici trebuie precizat faptul că turneul final pentru desemnarea campioanei s-a disputat mai devreme, pentru a da posibilitatea echipei nationale să participe la Campionatul Mondial din Uruguay. Iată lotul folosit de Oltul Slatina la începutul anilor 1930: A. Bălsanu, G. Fota, I. Marinescu, G. Prună, P. Dicu, F. Stroiescu, M. Mihail, M. Klainberg, V. Colonelu, J. Dumitrescu, I. Vasilică, J. Stănescu. În 1930, se desfiintează comitetele regionale si apar cinci ligi împărtite în districte. Este o perioada de căutări organizatorice, în 1931 având loc prima editie a Cupei României. Amintim că sistemul divizionar în fotbalul românesc a fost introdus, la initiativa Federatiei, din sezonul 1932-1933 pentru divizia A, 1934 divizia B si divizia C – 1935. Toate aceste măsuri nu fac altceva decât să crească nivelul competitiv, Oltul Slatina fiind prinsă nepregătită pentru astfel de măsuri si nu o mai regăsim în sistemul divizionar decât în editia 1946-1947. În februarie 1949, se renuntă la Divizia C, care se desfiintează înainte de începerea returului editiei 1948-1949. Esalonul trei al fotbalului românesc îsi va relua activitatea în anul 1957 când se revine la disputarea campionatelor (A, B, C ), sistem toamnă-primăvară.

Progresul Slatina, Aluminiu Slatina 

În luna ianuarie 1953, Federatia Română de Fotbal, prin Biroul Comisiei Centrale, publică în ziarul „Sportul Popular”, nr. 2175, din 20.01.1953, stirea prin care obliga regiunile tării să înfiinteze campionate regionale de fotbal. Slatina este reprezentată de Progresul Slatina, care activează în campionatul regional Arges alături de echipe precum: Dinamo Pitesti, Flamura Pitesti, Avântul Stâlpeni, Locomotiva Pitesti, Minerul Câmpulung s.a.m.d. În componenta regiunii Arges intrau actualele judete: Olt, Vâlcea si Dâmbovita. Campionatul regional va functiona până în 1968, an în care se va înfiinta campionatul judetean, înfiintat datorită reorganizării teritoriale a tării. Lotul de jucători din perioada respectivă îi cuprindea printre altii pe: Iancu, Dută – Rizea, Câmpeanu, Malacu, Barbu, Ionită I, Serbănoiu, Ionită II, Mugurel, Ionascu, Bărbulescu, Plesca, Burtică etc. În vara anului 1965, la Slatina se inaugurează Uzina de Aluminiu. Activitătile sportive sunt sprijinite de Uzină si astfel apare Aluminiu Slatina. Între timp, fotbalistii din Pitesti si Craiova, adversari de altădată ai echipei Oltul Slatina, ajung în Divizia A. Prima este Dinamo Pitesti – în 1961, urmează Stiinta Craiova, care promovează în primul esalon în anul 1964. La Slatina, dezinteresul autoritătilor locale face ca totul să rămână la nivel de campionat regional. Iată echipa Aluminiu Slatina care învingea Progresul Băiculesti în primăvara anului 1968, în ultima editie a campionatului regional, cu scorul de 2-1, prin golurile marcate de Badea si Chelaru.

Aluminiu: Dută – Chelaru, Radu Ghe. Dobrescu, Martinescu – Scherer, Stefan – Circa, Puiu Badea, Despa, Purcăroiu.

Începând cu editia 1968-1969, apare campionatul judetean. Desi Slatina este reprezentată de două echipe, Aluminiu si Metalul Slatina, competitia este dominată de fotbalul caracalean, cu a sa generatie de exceptie antrenată de Ion Pârvulescu. În numărul viitor, vom afla povestea echipei trimisă la Slatina la începutul anilor 1970, Gloria Bârlad, precum si parcursul de neuitat al lui Dinamo Slatina.

Aluminiul Slatina 1969

Sus:Munteanu,N. Iancu,Dobrescu,Ghe. Radu,Raduinea,Purcaroiu

Jos:Chelaru,Puiu,C. Duta,Gurau,Martinescu,Circa

Oltul Slatina (II)

După reforma administrativă din 1968, fiecare judet îsi organizează propriul campionat de fotbal. Câstigătoarea competitiei urmează, fie să reprezinte judetul la meciul de baraj pentru a promova în Divizia C, fie să promoveze direct. Orasul resedintă participa în prima editie a campionatului judetean cu Aluminiu Slatina. În editia a doua, Slatina este reprezentată de doua echipe: Aluminiu si Metalul, fără rezultat însă. Desi un oras cu potential, mai ales după inaugurarea Uzinei de Aluminiu, Slatina nu reuseste să-si impună propria echipa în sistemul divizionar. Editiile 1968-1969 si 1969-1970 sunt câstigate de reprezentanta fostului judet Romanati, Răsăritul Caracal.



Gloria (Bârlad) Slatina 

După două participări modeste în judet, la Slatina este adusă echipa de fotbal Gloria Bârlad. În presa locală apar informatii în acest sens, iubitorii fotbalului asteaptă cu nerăbdare noul proiect. Iată ce se scria în ziarul „Oltul” nr. 762 din 5 VIII 1970. „Începând cu sezonul competitional 1970-1971 va activa la Slatina, în Divizia C de fotbal, o echipa reprezentativă a orasului. Iubitorii sportului slătinean asteptau de multa vreme o astfel de veste. Formatia care va reprezenta orasul nostru este fosta divizionară B Gloria Bârlad, ce va purta de aici înainte numele de «Gloria» Slatina. Zilele acestea, Consiliul Judetean de Educatie Fizică si Sport, împreună cu Consiliul Orăsenesc, va definitiva măsurile organizatorice, lotul echipei, transferurile de jucători, sediul formatiei etc.” Trebuie precizat faptul că în campionatul judetean, editia 1970-1971, Slatina participa cu nou înfiintata Oltul Slatina, o echipa formată din jucători de la fostele Metalul, Aluminiu si Constructorul. Echipa reprezentativă a orasului „Gloria” Slatina începe seria meciurilor amicale, cu jucătorii în mare parte localnici cum ar fi: Miu, Sherer, Anghel, Ghe. Radu, Guse, Ispas plus câteva transferări: Spinghel (Electroputere), Stana (Dinamo), Predut (Bals), Zdrenghea (FC Arges), Ion Marin (Dacia Pitesti). Lotul este completat cu bucuresteni, veniti împreună cu prof. Ion Cotrut, antrenorul echipei. Iată lotul de jucători: Miu, Spinghel, Stana – Sherer, Anghel, Ghe. Radu, Samoilă, Dumitriu, Stefan, Stănescu, Chiser, Tita, Dumitrascu, Soiman, Muresan, Zdrenghea, Fiulei, Guse, Ispas, Predut, Mitroi, Petre Nicolae, Ion Marin.

Primul meci de Divizia C, la Slatina, după 22 de ani 

La 23 August 1970, zi importantă pentru romani în perioada respectivă, se dă startul editiei 1970-1971 la fotbal în Divizia C. Noua grupare evoluează în seria a IV-a, o serie din care mai fac parte: Chimia Râmnicu- Vâlcea, FC Caracal, Progresul Corabia, Autobuzul Bucuresti s.a.m.d. La Slatina, echipa locală „Gloria” întâlneste în prima etapă, în prezenta a 1 500 de spectatori, conform presei locale, echipa bucuresteană Sportul TMB Bucuresti. Lipsa de omogenitate, timpul relativ scurt de pregătire, fac ca echipa gazdă să debuteze cu stângul în noua competitie. Oaspetii câstigă cu 2-1. O partidă tensionată, în care mijlocasul Vasile Zdrenghea de la Gloria, a fost eliminat în minutul 30, pentru lovirea adversarului fără balon. Golul slătinenilor este marcat de jucătorul sosit de la Progresul Bals, extrema dreaptă Alex Predut. Iată prima formulă de echipă trimisă în teren în prima etapa.

Gloria Slatina : Miu – Sherer, Radu, Anghel, Dumitrascu (Guse) – Soiman, Zdrenghea – Predut, Stănescu, N. Petre, Fiulei.

Alte rezultate 1970-1971 :

Gloria Slatina – Unirea Dragăsani 1-0

( Predut’8 )

Gloria Slatina : Spinghel – Muresan, Samoilă, Stefan, Zdrenghea – Dumitrascu, Soiman – Predut, Rădulescu , Marin, Fiulei ( Guse ). Antrenor : Ion Cotrut

Unirea Dragasani : Vătăsescu – Ută, Iancu, Comoras, Mihai –  Ilie Marin, Moise – Onea, Oprea, Brandus, Zăvoianu. Antrenor  : Nicolae Mihai.

În prima parte a sezonului de debut, echipa are un parcurs neasteptat de slab. Antrenorul Ion Cotrut este demis, soseste la echipa antrenorul Stefan Vasile. În februarie 1971, la sediul clubului, a avut loc o analiză a parcursului slab din prima parte a campionatului. Sunt acuzati că nu acordă suficientă atentie procesului de pregătire la antrenamente unii jucători, printre care: Stana, Muresan, Stefan, Ion Marin. În schimb, sunt evidentiati: Spinghel, Rădulescu, Predut, Zdrenghea si Chitu. Apar jucători noi: E. Stanciu (Progresul Bals), Onofrei (Slobozia), Knal, Moarcăs (Făgăras), fratii Niculescu, Profir s.a.m.d. Gloria Slatina termină sezonul la trei puncte de retrogradare, într-o competitie câstigată de Chimia Râmnicu Vâlcea, la mare luptă cu FC Caracal.

Gloria devine Oltul Slatina

În sezonul 1971-1972, Divizia C se modifică, se trece de la 8 serii a câte 16 echipe la 12 serii a câte 14 echipe. Oltul face parte din seria a VI-a. Apar echipe noi cum ar fi: Flacăra Moreni, debutanta Rapid Piatra-Olt, Muscelul Câmpulung s.a.m.d. Pentru a evita parcursul dezastruos din editia precedentă, se iau câteva măsuri organizatorice. La propunerea lui Ion Diaconu, metodist în cadrul C.J.E.FS., echipa Constructorul fuzionează cu Gloria si astfel devine Oltul Slatina. Se fac modificări la lotul de jucători. De la Constructorul sunt legitimati: Ion Purcăroiu, care va deveni golgheterul echipei, Circa si Bold. Urmează : Mănică (Dacia Pitesti), Rizea (Turnu Măgurele), Bidi (Târnăveni), Andrei (Autobuzul), Ion Ciocioană (Minerul Motru), Puiu si Lucian Martinescu. Conducerea tehnică este asigurată tot de Stefan Vasile, antrenorul care a reusit promovarea în Divizia A cu FC Arges. Încet, încet, echipa slătineană devine una din cele mai puternice grupări din serie. Editia 1971-1972 a fost o dispută permanentă între Flacăra Moreni si Oltul Slatina. Debut cu dreptul de data aceasta… În prima etapă a editiei, Oltul Slatina câstigă în deplasare în fata echipei Dacia Pitesti prin golurile marcate de Rădulescu si Purcăroiu. Iată formatia aliniată la startul campionatului.

Oltul: Stana – Mănică, Onofrei, Rizea, Martinescu – Stanciu, Chitu – Purcăroiu, Rădulescu, Circa, Predut.

Jucători folositi 1971-1972 , in ordinea aparitiilor pe teren ( vezi mai jos ): Onofrei – 26 jocuri, Stanciu – 24 , Purcăroiu, Predut, Spinghel – 22, Rădulescu –  21, Pancu –  17, Puiu Martinescu, Bold – 16, Mănică – 15, Rizea 14, Tudor , Lucian Martinescu -13, Guran, Andrei – 11, Circa – 9, Ciocioană, Bidi – 8, Pană, Iancu – 4, Stana -2, Bănulescu , Popa -1.

Anuarul fotbalului romanescu 1971-1973 – Petre Gaţu

Seria a IV-a este câstigată de Flacăra Moreni, Oltul Slatina clasându-se pe locul 2 cu 38 de puncte. Atacantul Purcăroiu este golgheterul echipei, cu 12 goluri, si împreună cu Predut (9 goluri) devin principalii marcatori ai echipei.

Alte rezultate 1971-1972:

Dacia Pitesi – Oltul Slatina 1-2

( Purcaroiu’17’45 / Ionescu’83 )

Dacia Pitesti: Tudor  –  Gorgoi, Stancu, Tintaru, Musat – Ionescu, Stefănescu –  Cătusanu ( Pană), Farcas, Carciumărescu, Marin Gheorghe.

Gloria Slatina : Stana  –  Mănica, Rizea, Onofrei, Martinescu – Stanciu, Chitu – Purcăroiu, Rădulescu, Circa, Predut.

Oltul Slatina – Metalul Mija 2-0

( Purcăroiu’6, Rizea’55 )

Oltul Slatina : Spinghel – Manica, Rizea, Onofrei, Martinescu – Stanciu, Chitu, – Predut, Rădulescu, Purcăroiu, Bold ( Circa ). Antrenor : Stefan Vasile.

Metalul Mija : Radu – Capoianu, Enache, Florea, Bociu – Visalom, Minculescu – Iliescu, Iacob, Cucu, Casandra. Antrenor : Pavel Bădulescu.

50 de ani de la înfiintarea Asociatiei Sportive „Oltul” Slatina 

Câstigătoarea seriei, Flacăra Moreni, ratează accesul în Divizia B, în dispută cu Gloria Buzău, într-un turneu Play-off, într-o grupă din care mai făcea parte Electronica Obor Bucuresti si astfel Oltul nu reuseste să scape de echipa dâmboviteană.

Aici trebuie precizat că echipele de Divizia C, câstigătoare, participau la un mini turneu în trei si promova în Divizia B numai echipa care se clasa pe primul loc în grupă. La Slatina, în săptămâna 22-29 octombrie 1972, se sărbătoresc 50 de ani de când căpitanul M. Mihail a înfiintat A.S. „Oltul’’ Slatina.
Timp de o săptămână au loc manifestări sportive la care participă fosti si actuali sportivi care au evoluat în cadrul Asociatiei Sportive „Oltul”. De asemenea, cu acest prilej, se deschide si o expozitie sportivă.
În aceeasi perioadă, mai precis la 25 octombrie 1972, la Pitesti, are loc evenimentul anului. FC Arges, partenerul de competitie din anii ’50, joaca în Cupa Campionilor Europeni cu celebra echipă spaniolă Real Madrid.
Prezenta marelui Nicolae Dobrin face ca echipa pitesteană să aibă simpatizanti în toata tara si la Slatina fiind forte multi suporteri ai echipei FC Arges.

În editia 1972-1973, Oltul Slatina începe sezonul cu Florian Alexandru pe banca tehnică si cu jucătorii: Spinghel, Ghe. Ilinca, Pârvulescu – Mănică, Iancu II, Onofrei, Bold, Stanciu, Puiu Martinescu, Predut, Iancu I, Purcăroiu, Marin, Rizea, Lucian Martinescu, Bidi, Ciocioană. Echipa devine o echipă bine sudată, bine asezată în teren si presa locală semnalează acest lucru. Sunt evidentiati: Ion Purcăroiu, Iancu I si Predut, golgheterii echipei, Marin Bold – omul cu resurse fizice nebănuite, fundasii centrali Onofrei si Rizea, Eugen Stanciu – un joc fin de evidentă clasă, portarul Spinghel – sigurantă pe linia portii s.a.m.d.
Echipa se situează permanent între primele echipe, editia de fată fiind o editie disputată în trei: Flacăra Moreni, Oltul Slatina si Dacia Pitesti. În partea a doua a campionatului, antrenor la echipă a fost numit fostul portar din campionatul regional Costel Dută.
Desi rivali, Flacăra Moreni si Oltul cad la întelegere în ultima partidă si slătinenii câstigă partida de la Moreni cu 2-1, prin golurile marcate de Stanciu si Marin. În oras se zvoneste că Divizia B îsi măreste numărul de echipe si locul al doilea s-ar putea să fie cu noroc.

Câteva rezultate în campionat:

Oltul Slatina –  Progresul Corabia  4-0

( Iancu I’24,’49, Purcăroiu’77,’89 )

s-au remarcat :Onofrei, Iancu I, Iancu II, Preduţ, Purcăroiu, şi portarul Spinghel de la gazde, Stamin de la oaspeţi.

Chimia T. Măgurele – Oltul Slatina 1-1

( Cianguru’32 / Purcăroiu’62 )

Jucători  folositi in 1972-1973,  in ordinea aparitiilor pe teren ( vezi mai jos ) : Stanciu, Bold, Predut, Purcăroiu, Onofrei – 25, Puiu Martinescu – 23, Bidi – 17, Iancu I – 16, I. Marin – 14, Ciocioană – 12, Ghe. Iancu, Rizea, Matei – 11,  Jianu – 9, Spinghel, Lucian Martinescu  -8, Cene , Pană- 7, Mănică, Ion  – 5, Ghe.  Marin- 4, Pârvulescu – 3, Guran, Ilinca – 2, Nicolescu, Filipescu,Dogaru,  Niculescu, Popa – 1

Anuarul fotbalului romanescu 1971-1973 – Petre Gaţu
Competitia este câstigată tot de Flacăra Moreni, echipa slătineană se clasează pe locul doi, locul trei – Dacia Pitesti. În vara anului 1973, zvonul devine certitudine, în sezonul 1973-1974, Divizia B, trece de la două serii a câte 16 echipe la trei serii a câte 18 echipe si astfel promovează direct în esalonul secund Flacăra Moreni si Oltul Slatina. În numerele viitoare vom afla frumoasa poveste a echipe Dinamo Slatina.

Publicitate

Sportul Muncitoresc / FCM / Progresul Caracal

Sportul Muncitoresc  / FCM  / Progresul Caracal 

OLD BOYS: Gica Barbu,Marin Patru,Ilie Balaci,Mihai Oancea

Dacă fotbalul caracalean a contat vreodată în fotbalul românesc, acest lucru s-a întâmplat, fără nici o îndoială, în anii ’80  când echipa de fotbal a reusit să aducă la Caracal, din postura de Divizionară C, în patru editii consecutive, echipe de prim esalon precum: Petrolul Ploiesti, Rapid Bucuresti si Corvinul Hunedoara.  Considerată a doua competitie a fotbalului românesc, participarea în Cupa României este singura posibilitate pentru echipele mici de a sustine o partidă oficială contra unui adversar dintr-un esalon superior.

Una caldă, alta rece 

După ce scapă de retrogradare, în ultimul moment, la finalul campionatului 1978-1979, editia următoare aduce fotbalului caracalean un nume nou pentru prima echipă a orasului, Sportul Muncitoresc Caracal, si un loc trei la finalul editiei 1979-1980. Este cel mai bun rezultat, de la locul doi obtinut la începutul anilor 1970. Este si perioada când fotbalul din Caracal este condus de pe banca tehnică de doi dintre cei mai cunoscuti jucători ai fotbalului românesc, din anii ’60, este vorba de extrema dreaptă a Rapidului, Constantin (Bebe) Năsturescu si fostul portar al echipelor Dinamo Bucuresti si Farul Constanta, Iuliu Utu. Primul sosit este fostul rapidist Constantin Năsturescu, care va fi numit antrenor principal la startul editiei 1979-1980, ajutat de Stefan Cherănoiu. Apar si jucători noi, sunt transferati: Cotigă si Bejan de la Viitorul Scornicesti. De asemenea, este promovat din campionatul judetean, Nicu Cretu (Progresul Dobrosloveni). Adus la echipă de Marin Pătru, la recomandarea lui Gheorghe Donciu, fundasul Nicu Cretu se va impune în cele din urmă si va deveni unul dintre jucătorii de bază al fotbalului caracalean. Iată lotul de jucători al echipei Sportul Muncitoresc Caracal, în editia 1979-1980: Mantoc, Barbu – Pâstae, Cotigă, Cretu, Boscor, M. Dumitrescu, Bejan, Lăcătus, D. Dumitrescu, Mincută, Plotoagă, Mirică, Antonescu, Mincă, Pârvu, Nedelcu. Echipa caracaleană încheie campionatul 1979-1980 pe locul trei, la egalitate de puncte cu Progresul Pucioasă, seria este câstigată de Rova Rosiori care promovează în Divizia B.

Gheorghe Donciu, pe post de selectioner 

În sezonul 1980-1981, conducerea tehnică este asigurată de fostul portar al lui Dinamo si Farul Constanta, Iuliu Utu ajutat de Marin Pătru. Lotul de jucători este aproximativ acelasi. Cel mai important transfer în această perioadă îl constituie legitimarea lui Ion Năuiu de la Vointa Rotunda din campionatul judetean. După fundasul Cretu, Gigi Donciu mai recomandă un tânăr jucător echipei fanion a orasului, este vorba de atacantul Ion Nauiu. „Am debutat la Sportul Muncitoresc Caracal în vara anului 1980. După o scurtă perioadă petrecută la tineretul Universitătii Craiova, la recomandarea arbitrului Gheorghe Donciu, am fost legitimat la Sportul Muncitoresc Caracal. Primul meu meci în tricoul echipei caracalene a fost împotriva echipei libaneze AMSAR Beirut, aflată în turneu în România. În campionat, am debutat cu gol chiar în prima etapă, în partida cu Electronistul Curtea de Arges, pe care i-am învins cu 2-1. Am marcat eu si Dumitrescu… În partida respectivă, am jucat cu: Mantoc – Pâstae, M. Dumitrescu, Boscor, D. Dumitrescu – Lăcătus, Antonescu, Nica – Năuiu, Pârvu, Plotoagă. Astfel de momente nu se uită niciodată…”, povesteste Ion Năuiu începuturile sale în fotbalul caracalean. Extrema dreaptă, Ion Năuiu va deveni unul din principalii marcatori ai fotbalului caracalean de la mijlocul anilor 1980. Este perioada când, încet-încet, se formează lotul de jucători care va reusi câstigarea competitiei la sfârsitul sezonului 1986-1987. După Cretu si Năuiu, va fi legitimat si Mircea Rosca (CSS Caracal) de la grupa pregătită de fostul jucător din anii ’60, Ion Băsănete. Aici trebuie notat că editia 1980-1981 este câstigată de Energia Slatina, antrenată de profesorul Ion Pârvulescu, avându-l în formatia de bază pe unul din cei mai talentati jucători de la începutul anilor 1980, caracaleanul Viorel Rosca. Sportul Muncitoresc termină campionatul pe locul 5, cu 32 de puncte.

După 19 ani, în saisprezecimile Cupei României 

În campionat, Sportul Muncitoresc Caracal, termină prima parte a editiei 1982-1983 pe locul 5. După ce în toamnă echipa a fost antrenată de Ion Catană, din Alexandria, în partea a doua a campionatului, antrenor la echipă revine Ion Pârvulescu. Sezonul de primăvară 1982-1983, readuce fotbalul caracalean în prim-plan, prin calificarea, după nouăsprezece ani în saisprezecimile Cupei României. În primăvară, la Caracal, urmează să sosească o echipă de prim esalon. Sortii trimit la Caracal echipa de Divizia A, Petrolul Ploiesti. Ultima prezentă a unei echipe caracalene în această fază a Cupei României a fost la 1 martie 1964, când Răsăritul Caracal, cu antrenorul Ion Pârvulescu în teren, pierdea cu 3-2 în fata echipei Farul Constanta. Pentru caracaleni marcau: Vătafu si Sterie. Într-o organizare ireprosabilă, la 23 februarie 1983, pe stadionul „Parc” din localitate, Sportul Muncitoresc Caracal întâlneste Petrolul Ploiesti. În prezenta a 4000 de spectatori, asa cum nota în cronica partidei Mircea Tudoran, trimisul ziarului „Sportul”. Divizionara A, o echipă cu experientă, reuseste să câstige partida cu 3-0, prin golurile marcate de: Pancu, Marica si Simaciu, calificându-se în faza următoare. Petrolul Ploiesti va fi eliminată în semifinale de Poli Timisoara, echipa care va juca finala cu Universitatea Craiova. Vă prezentăm distributiile celor două echipe în partida din 23 februarie 1983.

Sportul Muncitoresc: Mantoc – Pâstae, M. Dumitrescu, Boscor, D. Dumitrescu – Antonescu (Vatu, Nitu), Pătrascu, Lăcătus – Năuiu, Plotoagă, Nedelcu.

Petrolul: Marzea – Pancu (Stanciu), Butufei, Borz, Toma – Lazăr, Cojocaru (Hâncu), Cozarec – Marica, Simaciu, Călin. Cealaltă reprezentantă a judetului, Divizionara A FC Olt a fost învinsă cu 1-0 de Progresul Vulcan Bucuresti.

Scapă Simian, cade I.P.C. Slatina 

Odată eliminati din Cupă, caracalenii continuă pregătirile pentru a doua parte a campionatului. Apar nume noi în lotul de jucători, sunt transferati: Dumitru Vatu (Stoicănesti), Teodor Nicu si Ionel Nitu ( FC Olt tineret), Viorel Rosca (Energia Slatina, revenire), Ilie Pătrascu (Alexandria). Sunt promovati de la juniori, portarul Ionel Puscasu si jucătorii de câmp: Georgel Mitran, Stefan Marinescu si Florin Dincă. Iată lotul echipei pentru returul editiei 1982-1983: Mantoc, Barbu, Puscasu – Pâstae, Boscor, Viorel Rosca, Cretu, D. Dumitrescu, Antonescu, Platagă, Lăcătus, Nedelcu, Năuiu, Nitu, Pătrascu, Mitran, Vatu, Marinescu, Dincă, M. Dumitrescu. Campionatul se reia la 20 martie 1983. Sportul Muncitoresc Caracal, câstigă prima partidă din retur, învingând Petrolul Ticleni cu 3-0, prin golurile marcate de Năuiu, Nitu si Boscor. Antrenorul Ion Pârvulescu începe sezonul cu următoarea formulă de echipă: Mantoc – Pâstae, Boscor, V. Rosca, D. Dumitrescu – Nedelcu, Lăcătus (Cretu), Plotoagă (Marinescu) – Năuiu, Pătrascu, Nitu. În penultima etapă, Sportul Muncitoresc Caracal joacă în deplasare la Simian. Jocul rezultatelor face ca echipa caracaleană să decidă a doua echipă care retrogradează alături de Minerul Horezu, între Mecanizatorul Simian si slătinenii lui Paul Gurlui, I.P.C. Slatina. Din însemnările lui Ion Pârvulescu, aflăm că în minutul 78 al partidei dintre Caracal si Simian scorul era 2-0 pentru caracaleni, scor la care I.P.C. era salvată. Gazdele reusesc să egaleze si să marcheze golul victoriei în minutul 95, scor care trimite echipa slătineană în judet, chiar dacă mai era de disputat o etapă. În ultima rundă, Sportul Muncitoresc Caracal învinge cu 3-0 pe Jiul Rovinari. Vă prezentăm formula de echipă care încheie sezonul 1982-1983, la 24 iunie 1983. Sportul Muncitoresc Caracal: Mantoc – Nedelcu, Pâstae, Rosca, D. Dumitrescu – Mitran, Antonescu (Boscor), Plotoagă – Pătrascu (Dincă), Năuiu, Nitu. Caracalul termină campionatul 1982-1983 pe locul 5. Competitia este câstigată de Constructorul Craiova, care promovează în Divizia B, retrogradează I.P.C. Slatina si Minerul Horezu.

La mijlocul anilor 1980, fotbalul din Caracal se desparte de trei dintre cei mai longevivi jucători ai săi. Dacă cineva se va gândi vreodată sa întocmească un clasament al celor mai fideli jucători din istoria fotbalului caracalean, podiumul nu poate fi altul decât cel ce urmează : locul I – Gică Barbu (16 sezoane jucător / două sezoane antrenor), locul II – Marinel Pâstae (14 sezoane) si locul III – Marin Boscor (13 sezoane). Meritul este cu atât mai mare cu cât cei trei nu sunt caracaleni. Primul sosit este Gică Barbu de la Minerul Anina în 1970, urmat de Marinel Pâstae în 1973, de la Visina Nouă si, mai apoi, Marin (Oaie) Boscor de Metalul Turnu Severin, în 1974.

De la seria a VII-a, la seria a VI-a

Sportul Muncitoresc Caracal evoluează în sezonul 1983-1984 în seria a VI-a. După deplasări la echipele din: Dolj, Mehedinti si Gorj, la Caracal vor sosi, în acest sezon, echipele: Flacăra Moreni, Muscelul Câmpulung, Electrica Titu care, alături de Progresul Corabia, sunt de departe cele mai puternice echipe din serie. Echipa din Moreni, cu un lot de jucători din care se detasează câteva nume, care nu peste mult timp vor face cariera în Divizia A: Adrian Georgescu si Gabriel Tabacu (FC Olt), Iulian Mihăescu (Dinamo Bucuresti). Muscelul Câmpulung – cu fostii slătineni Miutu si Gheorghe Stefan în centrul apărării, iar în atac cu Ion Apostol (fost jucător la Progresul si Dinamo) si cu Radu Pamfil (ex FC Baia Mare). La echipa din Titu evoluau, în perioada respectivă fostii jucători divizionari A: Bruno Grigore, Clement Surenghin, Sandu Gabriel si Emilian Tevi. Ce vremuri!! Caracalenii încep sezonul cu aceiasi conducere tehnică: Ion Pârvulescu – antrenor principal, ajutat de Stefan Cherănoiu. Apar jucători noi cum ar fi portarul Cristian David si jucătorii de câmp: Dicut, Militaru si Florin Stan. Iată lotul de jucători pentru sezonul 1983-1984: Mantoc, Barbu, Cr. David – Cretu, Boscor, V. Rosca, Dicut, D. Dumitrescu, Lăcătus, Antonescu, Plotoagă, Mitran, Militaru, Nedelcu, Năuiu, Vatu, Nitu, Bărbulescu, Marinescu, Stan.

Ascensiunea echipei Flacăra Moreni începe cu Sportul Muncitoresc 

Editia 1983-1984 începe la 28 august 1983. Sportul Muncitoresc Caracal învinge, în prima etapă, cu 1-0, echipa Dacia Pitesti, prin golul marcat de fundasul golgheter Marin Boscor, care transformă o lovitură de la 11 m. Antrenorul Ion Pârvulescu începe campionatul cu următoarea echipa: Mantoc – Pâstae, Boscor, V. Rosca, Dumitrescu – Marinescu, Antonescu (Mitran), Lăcătus (Plotoagă) – Năuiu, Nedelcu, Nitu. Sezonul de toamnă va fi unul solicitant pentru jucătorii caracaleni, se încearcă pătrunderea pe tabloul saisprezecimilor Cupei României, pentru a doua oară consecutiv. În campionat, după primele sase etape, Caracalul este pe primul loc, la egalitate de puncte cu Moreni si Câmpulung. În etapa următoare, în derbiul etapei, la Moreni, Sportul Muncitoresc Caracal suferă cea mai grea înfrângere din ultimii ani. Flacăra câstiga cu 5-0… Iată cele doua formatii aliniate în partida care a avut loc la 23 octombrie 1983.

Flacăra Moreni: Barbu – Stefănescu, Tabacu, Badea, Polizache – Năstase, Filipescu, Rus – Toma (I. Mihăescu), Nicolae, A. Georgescu.

Sportul Muncitoresc: Mantoc – V. Rosca, Dicut, Boscor, Dumitrescu – Marinescu, Antonescu, Lăcătus, Nedelcu – Năuiu, Nitu.

Urmează o nouă victorie, cu 2-0, în Cupa României, împotriva divizionarei B, Unirea Alexandria, prin golurile marcate de Plotoagă si Năuiu, victorie ce duce echipa caracaleană în saisprezecimile Cupei României. In campionat, înfrângere la Fieni si un egal, pe teren propriu, cu Petrolul Videle, rezultate în urma cărora antrenorul Ion Pârvulescu părăseste echipa caracaleană, urmând ca de echipă să se ocupe secundul Stefan Cherănoiu.

Mateut si Văetus – la Caracal 

Sezonul de toamnă se încheie la 7 decembrie cu partidele din cadrul saisprezecimilor Cupei României. Sortii trimit la Caracal divizionara A Corvinul Hunedoara. Lumea astepta cu nerăbdare partida respectivă, în care aveau posibilitatea să-i vadă la Caracal pe doi dintre eroii de la Bratislava. Vă reamintim că, în urmă cu o săptămână, la 30 noiembrie 1983, reprezentativa de fotbal a României obtinea calificarea la un turneu final după 14 ani, după un 1-1 cu Cehoslovacia. În partida respectivă au jucat si hunedorenii Romulus Gabor si Michael Klein. Pe un timp friguros, în prezenta a 5000 de spectatori, echipa hunedoreană s-a prezentat, din păcate, fără cei doi internationali. Romulus Gabor, accidentat în partida respectiva si Michael Klein – suspendat, nu au făcut deplasarea la Caracal. Corvinul câstiga meciul cu 1-0, prin golul marcat de Oncu, cu cinci minute înainte de pauză. Din cronica partidei, apărută a doua zi în cotidianul „Sportul” aflăm că echipa gazdă a evoluat peste asteptări în partida cu hunedorenii, golul oaspetilor fiind marcat dintr-o pozitie flagrantă de offsaid. Chiar dacă Sportul nu reuseste să treacă de prima fază, rămâne performanta de a aduce la Caracal o echipă de Divizia A. Cei doi antrenori au folosit următoarele distributii.

Sportul Muncitoresc: Mantoc – Cretu, Rosca, Boscor, Dumitrescu – Dicut, Mitran, Plotoagă – Năuiu, Nedelcu, Antonescu (Nitu).

Corvinul: Ionită – Nicsa, Dubinciuc, Gălan, Bogdan – L. Moldovan, Oncu, Petcu – Văetus, Cojocaru (Ghe. Radu), Mateut.

În campionat, nimic spectaculos, editia 1983-1984 fiind câstigată de Flacăra Moreni, care promovează în Divizia B, urmata de Muscelul Câmpulung si de Progresul Corabia. Echipa din Caracal termină campionatul pe locul 10.

Târă, Goantă si cu Gheară 

În editia 1984-1985, Sportul Muncitoresc Caracal începe campionatul cu aproximativ acelasi lot. O noutate o constituie numirea pe banca tehnică a fostului jucător al echipei Steaua Bucuresti din anii 1960, Cornel Pavlovici – un atacant pur-sânge (golgheterul României în campionatul 1963-1964, la egalitate cu Titi Frătilă), dar cu rezultate modeste ca antrenor. Acesta vine însotit de mijlocasul Nicolae Stângaciu (Electroaparataj Bucuresti). De asemenea, sunt promovati de la CSS Caracal, atacantul Grigore Bărbulescu si extrema stângă Cristian Visan. Din editia 1984-1985, retinem câteva rezultate (tur): S.M. Caracal – Cimentul Fieni 3-0 (au marcat: Năuiu, Pâstae si Pârvu), S. M. Caracal – Textila Rosiori 2-0 (Mitran si Lăcătus). În sezonul de primăvară: Electrica Titu – S.M. Caracal 1-0, S.M. Caracal – Chimia Turnu Măgurele 2-0 (Năuiu si Bărbulescu). Dacă în campionat parcursul este cel cu care ne-am obisnuit, trebuie remarcat faptul că echipa caracaleană se califică în saisprezecimile Cupei României pentru a treia oară consecutiv. Publicul este entuziasmat, aproape că a devenit ceva obisnuit ca toamna să aducă la Caracal o echipă de Divizia A. După ce pe stadionul „Parc” au sosit: Petrolul Ploiesti si Corvinul Hunedoara este rândul echipei Rapid Bucuresti să joace, în prima fază a Cupei României, contra echipei din Caracal. Pentru a aduce echipa giulesteană, caracalenii au fost nevoiti să treacă de divizionarele B, Unirea Alexandria cu 2-1, prin golurile marcate de Florin Stan si de Progresul Vulcan Bucuresti, cu 1-0, printr-un gol senzational marcat de Georgel Mitran. Iată ce îsi aminteste mijlocasul caracalean despre golul calificării: „În primul sfert de oră, am prins un sut de la 30 de metri direct la vinclu, portarul bucurestean nu a schitat nici un gest. A fost o reusită care ne-a ridicat moralul. Progresul avea o echipa destul de bună, s-au bătut cu Dinamo Victoria pentru promovare în prima ligă. Nu pot să uit acel gol niciodată, a fost cea mai frumoasă executie din cariera mea”. În afară de Caracal, alte trei echipe de divizie C au reusit să ajungă în această faza a competitiei. Este vorba despre: Viitorul Drăgăsani, Cimentul Medgidia si C.I.L. Sighet. Cu o săptămână mai devreme decât în sezonul trecut, la 29 noiembrie 1984, Sportul Muncitoresc Caracal joacă împotriva echipei Rapid Bucuresti. Nici de data asta echipa caracaleană nu reuseste să furnizeze surpriza, Rapid câstiga în prelungiri cu 1-0, prin golul marcat de Ion Ion, în minutul 119. Asa cum v-am obisnuit, vă oferim distributia celor două echipe.

Sportul: Mantoc – V. Rosca I, Cretu, Nicu, M. Rosca II – Nedelcu (Lăcătus), Năuiu, Mitran – Pârvu, Stângaciu, Plotoagă.

Rapid: Manu – Marinescu, M. Grigore, Cârstea, Bacos – Rada, Ion Ion, St. Popa (Târă), Agiu – Goantă, Teodorescu (Pârvu).

Divizionara A, FC Olt, a fost eliminată de A.S. Mizil. Trofeul va fi câstigat de Steaua Bucuresti care învinge, în finală, Universitatea Craiova. În campionatul 1984-1985, Sportul Muncitoresc termină sezonul pe locul 7, cu 29 de puncte. Seria a VI-a, este câstigată de Muscelul Câmpulung la mare luptă cu Electrica Titu. Echipa argeseană promovează în Divizia B. Au retrogradat: Dunărea Zimnicea si Stiinta Drăgănesti-Olt.

În toamna lui 1985, fotbalul din Caracal se califica pentru a patra oara în saisprezecimile Cupei României. Patru editii consecutive în această competitie, pentru o echipă din esalonul al treilea, poate fi un record. Este putin probabil ca o altă divizionară C să reusească acest lucru. Evolutiile bune din Cupa României prevesteau, parcă, saltul fotbalului caracalean într-un esalon superior. În vara anului 1987, Sportul Muncitoresc Caracal reuseste să câstige competitia si să promoveze în Divizia B, după patru decenii de campionat regional, judetean sau de Divizia C.

Schimb de generatii 

Înainte de startul campionatului 1985-1986, fotbalul din Caracal se desparte de câtiva jucători reprezentativi cum ar fi: Marinel Pâstae, Marin Boscor, Ion Antonescu, Doru Dumitrescu, Constantin Lăcătus, precum si portarul Florea Mantoc, care se transferă la Sportul Muncitoresc Slatina. Editia actuală începe cu fostul international Iuliu Utu pe banca tehnică. Fostul portar al lui Dinamo si Farul Constanta se afla la al doilea mandat pe banca lui Sportul Muncitoresc. Buna colaborare din prima perioadă petrecută la Caracal i-a determinat pe cei care se ocupă de fotbalul din Caracal să-l numească, din nou, pe Utu, antrenor principal. Putine nume noi, singurul jucător legitimat în perioada de transferuri este tânărul portar Marian Petrescu.

Iată lotul de jucători: Barbu, Petrescu – Nedelcu, V. Rosca I, Cretu, M. Rosca II, Teodor Nicu, Dicut – Marinescu, Stângaciu, Militaru, Plotoagă, Mitran, Cheroiu – Năuiu, Bărbulescu, Visan, Emil Stan, Pârvu.
Antrenor principal: Iuliu Utu Antrenor secund: Stefan Cheranoiu.
Sportul Muncitoresc evoluează în seria a IV-a, o serie dominată numeric de echipele teleormănene, cinci la număr: Rova Rosiori, Textila Rosiori, Automatica Alexandria, Metalul Alexandria si Chimia Turnu Măgurele. Oltul este reprezentat de Caracal, Progresul Corabia, Recolta Stoicănesti si de debutanta Viitorul Scornicesti care, în cele din urmă, va fi cedată la Bals. Debut cu victorie în campionatul 1985-1986, Sportul Muncitoresc Caracal învinge cu 2-0 echipa Chimia Turnu Măgurele, prin golurile marcate de Pârvu si Bărbulescu. Din campionat mai retinem victoria cu 5-0 împotriva echipei Constructorul Craiova (Stângaciu – 2 goluri, Bărbulescu, Plotoagă si Nicu – câte unul), precum si înfrângerea cu 1-0, pe teren propriu, în fata celor de la Automatica Alexandria, una din cele mai puternice echipe din serie.

Petrolul se întoarce 

Asa cum ne-am obisnuit, sezonul de toamnă se încheie cu saisprezecimile Cupei României. Sportul Muncitoresc Caracal s-a calificat, pentru a patra oară consecutiv, în Cupa României. După un parcurs bun si în campionat, echipa caracaleană are un parcurs fără greseală si în Cupă. Pentru a aduce o echipă de Divizia A, Sportul Muncitoresc a eliminat, pe rând, echipele: Progresul Corabia (3-2), prin golurile marcate de Plotoagă, Năuiu si Cretu, Stiinta Drăgănesti (4-1), au marcat Bărbulescu, Stângaciu (2 goluri) si Marinescu, Muscelul Câmpulung (1-0), prin golul marcat de Bărbulescu. Ultimul obstacol a fost colega de serie Progresul Băilesti pe care a învins- o cu 3-0, prin tripla lui Bărbulescu. Sortii trimit la Caracal, pentru a doua oară, echipa Petrolul Ploiesti. Vă reamintim că seria celor patru prezente consecutive a fost deschisă tot cu Petrolul. La 4 decembrie 1985, se aflau în teren cinci jucători care au jucat si în partida din 23 februarie 1983. Este vorba de: Năuiu, Plotoagă si Nedelcu – de la Caracal, Butufei si Hâncu – de la Petrolul. În prezenta a 5000 de spectatori, echipa gazdă speră să furnizeze surpriza. Nu se va întâmpla acest lucru, nici de data aceasta, echipa ploiesteană se impune cu 3-2. Pentru caracaleni au marcat Marinescu si Dicut. Iată cele doua echipe trimise în teren de cei doi antrenori, Iuliu Utu si Mircea Dridea.
Sportul: Barbu – Nedelcu (Cheroiu), Cretu, Rosca, Nicu – Dicut, Marinescu, Stângaciu (Militaru), Plotoagă – Năuiu, Bărbulescu.

Petrolul: Jipa – P. Costin, Butufei, Pitulice, Hâncu (Enache) – Mocanu, Solomon, O. Grigore, Nută – Catinca, A. Ene (Rosu).
În editia de campionat 1985-1986, Sportul Muncitoresc Caracal încheie competitia pe locul trei. Seria este câstigată de Rova Rosiori, care promovează în Divizia B. Au retrogradat: Armata Craiova si Metalul Alexandria.

Promovarea, în dauna Cupei 

Editia 1986-1987 va rămâne în istoria fotbalului caracalean. Echipa locală va reusi, după 40 de ani, să promoveze în Divizia B. Aici mai trebuie notat si faptul că, la începutul actualului sezon, portarul Gheorghe Barbu se retrage din activitatea competitională, după 16 ani între buturile fotbalului caracalean. El va rămâne în cadrul echipei si va debuta în meseria de antrenor, fiind secundul lui Stefan Cherănoiu chiar în anul promovării. La nivelul lotului, apar multi jucători tineri. Sunt promovati, de la juniori, de către Stefan Cherănoiu, portarul Bogdan Mincă si jucătorii de câmp: Claudiu Rosca, Gabriel Dicu, Gigi Moga si Cristinel Mitrică. Au mai fost transferati: Nicusor Tanasoglu (Rosiori), precum si unul dintre cei mai talentati jucători din perioada respectivă, Renato Popa (Progresul Corabia). Sportul Muncitoresc Caracal evoluează în seria a IV-a, alături de echipe precum: Dacia Pitesti, Progresul Corabia, Electronistul Curtea de Arges, Muscelul Câmpulung s.a.m.d. Început greoi, în editia 1986-1987, trei înfrângeri în primele patru etape. Urmează o victorie cu I.O.B. Bals, cu 4-1, prin golurile reusite de: Plotoagă (2), Mircea Rosca si Cheroiu. Pentru bălseni a marcat fostul jucător al lui Dinamo Slatina, Florin Vladut. Prima victorie în deplasare vine abia în etapa a zecea, la Textila Rosiori. Sezonul de toamnă se încheie pentru fotbalul caracalean mai devreme ca de obicei. La 10 decembrie 1986 se dispută saisprezecimile Cupei României. După patru participări consecutive, Caracalul nu se mai regăseste pe tabloul principal al competitiei. Seria a IV-a este reprezentată în această fază de Automatica Alexandria, care este eliminată în primul tur de Gloria Buzău.

Bun găsit Divizia B 

Sezonul de primăvară începe cum nu se poate mai bine, 8 puncte în primele patru etape (se acordau atunci 2 puncte la victorie). În etapa a treia s-a disputat derbiul seriei, între Sportul Muncitoresc Caracal si Muscelul Câmpulung. Principalele contracandidate la promovare au oferit celor 4000 de spectatori un spectacol deosebit. După ce în prima parte a sezonului muscelenii au câstigat cu 1-0, echipa gazdă reuseste să se impună cu 3-0, prin golurile marcate de Plotoagă, Renato Popa si Năuiu. La oaspeti a evoluat si fostul international Dudu Georgescu. A fost victoria care a determinat toti factorii de decizie din oras să sustină echipa locală de fotbal. Mobilizati de puterea locală, în frunte cu Gheorghe Anghel, primarul orasului, echipa va beneficia de sprijinul financiar al tuturor întreprinderilor aflate pe platforma industriala a orasului în perioada respectivă. Pentru a vă edifica asupra lotului vă oferim formula de echipă folosită de tânărul antrenor Stefan Cherănoiu, la 24 mai 1987, în partida câstigată cu 3-0, contra celor de la Textila Rosiori, prin golurile marcate de Renato Popa (2) si Stan  Sportul: Mincă – C. Rosca, Tanasoglu, M. Rosca, Nicu – Mitran, Renato Popa, Plotoagă – Năuiu, Stan, Mitrică. Cu sase etape înainte de final, Sportul Muncitoresc Caracal conducea în clasament cu sase puncte avans. Echipa caracaleană îsi asigura matematic promovarea în penultima etapă contra celor de la Constructorul Pitesti, o echipa retrogradată încă din tur, pe care o învinge cu 6-1, prin golurile marcate de: Bărbulescu (2), Fl. Stan, Plotoagă, Renato Popa si Moga. Sportul Muncitoresc Caracal încheie competitia pe primul loc, cu următoarea linie de clasament: 63 de puncte, 20 de victorii, 3 egaluri si 7 înfrângeri, golaveraj 70 de goluri marcate si 30 primite. Golgheterul editiei 1986-1987 este Ion Năuiu, cu 18 goluri marcate. Chiar dacă astăzi pare greu de imaginat, toti jucătorii care au reusit să câstige competitia (cu exceptia lui Renato Popa si Tanasoglu), provin, fie de la juniori, fie din campionatul judetean.

Iată cei 21 de jucători care au reusit promovarea în Divizia B, în anul 1987: Mincă (20), Petrescu (20) – V. Rosca (26), Tanasoglu (22), Cretu (24), Nicu (24), Dicu (24), C. Rosca (19), Mitrică (18), M. Rosca (24), R. Popa (20), Moga (19), Marinescu (21), Plotoagă (26), Mitran (27), Năuiu (28), Cheroiu (24), Stan (20), Erbănescu (19), Bărbulescu (22), Visan (20).

(În paranteză – vârsta jucătorilor la data promovării) Ionel (Jean) Nitulescu – presedinte, Stefan Cherănoiu – antrenor principal, Gheorghe Barbu – antrenor secund.

O promovare înseamnă si o provocare pe plan profesional pentru un jucător de fotbal. După deplasări la: Stoicănesti, Rosiori sau Brezoi, urmează jocuri în orase cu traditie pe prima scenă fotbalistică. Asadar, urmează deplasări la: Petrosani, Râmnicu-Vâlcea, Târgoviste. Din păcate, o parte din cei care au pus umărul la promovare nu se vor mai regăsi în lot la debutul în Divizia B. Dicu si Visan sunt împrumutati la Stoicănesti, iar Marinescu, Cheroiu, Mitran, Nicu, Pârvu si Mitrică vor pune umărul la promovarea în Divizia C a echipei Sportul Muncitoresc Drăgănesti.

Stadionul „Parc” 

În vara lui 1987 se împlinesc patruzeci si unu de ani de când jucători precum Grecu, Holingher, Petre Moldoveanu Wolf, Saramet s.a.m.d. sustineau primul joc al echipei CFR Caracal, în editia 1946-1947 a Diviziei B. Si atunci, ca si acum, partidele de pe teren propriu s-au disputat pe stadionul „Parc”. Cel mai răsunător succes din editia respectivă este victoria cu 5-3 împotriva echipei Politehnica Timisoara, la 25 iunie 1946. Din monografia fotbalului caracalean (aflată în manuscris) a lui Gheorghe Donciu aflăm că „În 1934, pe locul unei plantatii de nuci, la initiativa primăriei locale si cu sprijinul militarilor aflati sub comanda maiorului Nicolae Speriatu, a fost amenajat actualul stadion. Noua arenă a fost dată în folosintă în anul 1935 si cuprindea un teren cu iarbă, având dimensiuni regulamentare si o pistă de alergare de 400 metri. La marginea terenului erau amenajate vestiare confectionate din scândură pentru jucătorii celor două echipe si unul pentru arbitri. Modernizarea acestei frumoase baze sportive a început în anul 1960 de către primăria orasului si a continuat în anii 1970, 1980-1985, 2005-2007, rezultând un stadion modern cu o capacitate de 10 500 de locuri. Stadionul „Parc” a fost omologat de UEFA în anul 2005 pentru circuit international”. Sportul Muncitoresc Caracal va evolua în seria a II-a a Diviziei B, alături de echipele retrogradate din primul esalon, Jiul Petrosani si Chimia Râmnicu-Vâlcea, precum si Inter Sibiu, CS Târgoviste, Electroputere Craiova s.a.m.d. Din Divizia C, în afară de Caracal, în seria a II-a mai sosesc: Sportul 30 Decembrie si Electromures Târgu Mures.

Primul oaspete, un fost caracalean 

Pregătirile pentru startul editiei 1987-1988, aduc modificări în cadrul lotului de jucători. Pentru că pretentiile cresc odată cu promovarea în esalonul secund, se fac si câteva transferuri care să întărească lotul echipei, pentru a face fată în noua competitie. Cei care se ocupă de transferuri sunt: presedintele clubului Jean Nitulescu împreună cu antrenorul principal Stefan Cherănoiu. Printre primii sositi la echipă se află si tânărul Daniel Mogosanu, viitor campion cu Universitatea Craiova în sezonul 1990-1991. Iată ce îsi aminteste fostul fundas dreapta: „Am fost legitimat la Caracal la începutul sezonului 1987-1988, după ce am fost urmărit la câteva meciuri de Jean Nitulescu si Stefan Cherănoiu. Cei doi oficiali din Caracal au fost multumiti de jocul meu si mi s-a propus să joc la Sportul Muncitoresc. Clubul Universitatea Craiova m-a împrumutat pe timpul stagiului militar la Caracal. După mine au venit si Marcel Bileru, Marius Anton si Moraru. Am jucat două sezoane la Caracal, după care am revenit la Craiova. Îmi face plăcere să-mi amintesc de perioada respectiv㔂 povesteste Daniel Mogosanu despre începuturile sale ca sportiv. Tot în această perioadă a fost legitimat si regretatul Iulică Pătru (Progresul Corabia). Din păcate, o parte din jucătorii care au pus umărul la promovare sunt nevoiti să-si caute echipă. Primii plecati sunt Gabriel Dicu si Cristi Visan (Recolta Stoicănesti). La 30 august 1987 se dă startul editiei de fotbal 1987-1988, Divizia B. Echipa caracaleana întâlneste, în prima etapă, echipa Mecanică Fină Bucuresti, antrenată de fostul caracalean, Dumitru Marcu. Într-o atmosferă de mare sărbătoare, în prezenta a 10 000 de spectatori, conform presei locale, Sportul Muncitoresc Caracal învinge cu 3-0 echipa bucuresteană, prin golurile marcate de Năuiu (2) si Bărbulescu. După debutul cu dreptul, urmează o înfrângere cu 2-1 la Bucuresti, în fata echipei Autobuzul. Pentru caracaleni a marcat Renato Popa. Iată formatia aliniata de Stefan Cherănoiu la 6 septembrie 1987: Mincă – M. Rosca (Stan), Cretu, V. Rosca, Plotoagă – I. Pătru, Popa, Mogosanu, Năuiu – Bărbulescu, Bileru (Mitran).

Patru antrenori într-un sezon 

Parcurs modest în prima parte a sezonului de debut… Antrenorul Stefan Cherănoiu este înlocuit de Ilie Oană, care nu rezista nici el prea mult. Returul începe cu Gheorghe Dungu pe banca tehnică. Sunt transferati portarul Dragos Popescu (Recolta Stoicanesti) si jucătorii de câmp: Emil Răducu, Tănase Floricel (Rosiori), precum si fostul fundas stânga al lui FC Olt, international de tineret, medaliat cu bronz în Australia 1981, Marin Matei. Din retur retinem următoarele rezultate: S.M. Caracal – AS Drobeta 2-0 (marcatori Plotoagă si Moraru), Sportul 30 decembrie – S.M. Caracal 1-0, S.M. Caracal –Electroputere Craiova 2-1 (Plotoagă, M. Anton). Echipa nu reuseste să părăsească zona fierbinte a clasamentului. Antrenorul Gheorghe Dungu este înlocuit cu Ion Pârvulescu. Debutul în Divizia B nu a fost usor, echipa din Caracal termină competitia pe locul 14 cu 33 de puncte. Golgheterul editiei 1987-1988 este fiul Caracalului, Mihai Plotoagă cu 10 goluri marcate. Seria este câstigată de Inter Sibiu, o echipă înfiintată în 1982, care în sase ani a ajuns în Divizia A. Retrogradează patru echipe: Autobuzul, Mecanică Fină, Metalul si Progresul, toate din Bucuresti. Aici trebuie notat si faptul că, la finalul sezonului 1987-1988, Sportul Muncitoresc Caracal se desparte, după sapte sezoane de Ion Năuiu, unul dintre golgheterii echipei, care se transferă la Recolta Stoicănesti împreună cu Nicu Cretu si Mircea Rosca.

Locul al patrulea, cea mai bună performantă din istoria clubului 

După un sezon mai putin reusit, cu salvarea de la retrogradare în ultimul moment, fotbalul din Caracal reuseste, la finalul sezonului 1988-1989, cea mai bună clasare din istoria clubului. Al doilea sezon în Divizia B începe cu fostul golgheter al echipei Chimia Râmnicu-Vâlcea, Sorin Gângu, antrenor si jucător. Apar jucători noi: Ciucă (Automatica Bucuresti), Nica (Alexandria), Veleanu (U. Craiova) si Ciofâcă (Chimia Râmnicu-Vâlcea). După ce Inter Sibiu promovează, cele mai puternice echipe din seria a II-a rămân Jiul Petrosani (la care jucau Racoltea, Lasconi, Timofte s.a.m.d.) si Chimia Râmnicu-Vâlcea, echipă ce avea în componentă jucători ca: Mangalagiu, Guda, Marin Nicolae s.a.m.d. Noua editie de campionat începe la 28 august 1988. Prima etapă a sezonului 1988-1989, aduce la Caracal, Electromures Târgu Mures. Echipa ardeleană va fi revelatia campionatului. Sportul Muncitoresc Caracal reuseste să învingă cu scorul de 2-0, prin golurile marcate de Sorin Gângu si Moraru. Mai retinem victoriile contra celor de la Minerul Motru, cu 2-0, prin golurile marcate de Renato Popa si Ciuca, Dunărea Călărasi, cu 6-0, prin golurile marcate de Ciucă (2), Gângu (2), Renato Popa si Mogosanu. Echipa caracaleană suferă cea mai severă înfrângere, 4-1 în fata echipei Jiul Petrosani. Pentru Sportul a marcat Răducu… În sezonul de primăvară, Sportul Muncitoresc Caracal devine FCM Caracal. Aici trebuie notat si transferul portarului Sabin Ciurea (FC Olt). În derbiul judetean, la 19 martie 1989, FC Caracal pierde la Slatina cu 1-0, după ce în tur au câstigat cu 2-1 partida sustinută contra celor de la Metalurgistul. Unicul gol al partidei a fost marcat de Craioveanu. Este primul gol marcat de atacantul slătinean Gheorghe Craioveanu pentru Metalurgistul Slatina. FCM Caracal termină campionatul pe locul 4, cu 39 de puncte. Seria este câstigată de Jiul Petrosani, care promovează în Divizia A. Retrogradează: Electroputere Craiova, Dacia Pitesti, Dunărea Călărasi si Metalul Mangalia.

Evenimentele din Decembrie 1989, găsesc fotbalul caracalean în cea mai prolifică perioadă din întreaga sa istorie. La sfârsitul primei părti a campionatului 1989-1990, FCM Caracal ocupa locul al treilea în clasament. După revolutie, cei care s-au cocotat în fruntea localitătilor din judet au abandonat sportul. Rând pe rând, echipe de traditie din judetul Olt au dispărut. Zeci de jucători au fost nevoiti să-si caute echipă sau să renunte. Timp de aproape un deceniu, judetul Olt nu a mai fost reprezentat în sistemul divizionar de nici un club de fotbal.

Ajutoare de la FC Olt 

Încurajati de locul patru ocupat în editia trecuta, cei care se ocupă de fotbalul caracalean vor să mentină, eventual să depăsească, performanta din editia anterioară. Pentru a reusi acest lucru se fac modificări, atât în lot, cât si pe banca tehnică. Sosesc la echipă: Silviu Stănescu (FC Olt), care va ocupa functia de antrenor principal, atacantul Marian Leta si fundasul Decebal Balaur, si ei fosti jucători în perioade diferite la echipa din Scornicesti. Vor mai fi transferati: portarul Crăciunescu (Rova Rosiori), jucătorii de câmp Dogaru si Dabu (tineretul Universitătii Craiova), Ilie Viorel (Rapid Bucuresti), Bălan (Metalul Plopeni). Au revenit la echipă: Marinescu (S.M. Drăgănesti), M. Rosca si Bărbulescu (Recolta Stoicănesti). De asemenea, sunt promovati de la CSS Caracal tinerii Morariu si Corsei. Iată lotul echipei FCM Caracal pentru editia 1989-1990: Ciurea, Crăciunescu – V. Rosca, Marinescu, M. Rosca, Moraru, Corsei, Dicut, Balaur II, Bălan, Dogaru, Renato Popa, Plotoagă, Morariu, Stan, M. Anton, Dogaru, Răducu, V. Ilie, Bărbulescu, M. Leta. Antrenor principal Silviu Stănescu, Stefan Cherănoiu si Marian Vasilescu – antrenori secunzi. Debut cu stângul, înfrângere la Mecanică Fină, în prima etapă, cu 2-0. Urmează două victorii: 2-0 cu Sportul 30 Decembrie, prin golurile marcate de Răducu si Plotoagă si 3-0 cu Autobuzul Bucuresti (Rosca, Răducu, Renato Popa). Sezonul de toamna se încheie la 7 decembrie cu partida restantă dintre FCM Caracal si Rapid Bucuresti, încheiată la egalitate 1-1. Un parcurs aproape perfect în tur, echipa încheie sezonul pe locul trei, după Rapid si AS Drobeta Turnu Severin, revelatia campionatului.

Nicusor Dogaru, primul marcator după Revolutie 

Caracal, ianuarie 1990… Este pentru prima dată când fotbalul este trecut pe plan secund chiar si de cei mai înfocati sustinători. La stadion, pe stradă, toată lumea vorbeste despre evenimentele din decembrie, despre desfiintarea echipei fanion a judetului, precum si despre venirea minerilor la Bucuresti. La mijlocul lui februarie 1990, echipele îsi reiau pregătirile, pentru partea a doua a campionatului. FCM Caracal pierde cu 2-0 un joc amical cu Minerul Motru. Pentru gorjeni au marcat Mihut si tânărul de 17 ani, Dorel Mutică, un jucător ce în curând va fi descoperit si adus de Mircea Lucescu la Rapid, unde va deveni campion. Returul debutează la 3 martie, cu jocul pe teren propriu contra celor de la Mecanică Fină. FCM Caracal câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Dogaru. Pentru amatorii de statistică, Dogaru este primul marcator pentru fotbalul caracalean după evenimentele din Decembrie 1989. Chiar dacă se desparte de Renato Popa, în urma unor discutii cu antrenorul Stănescu, echipa din Caracal reuseste un parcurs la fel de bun si în sezonul de primăvară. Pentru a va edifica asupra formulei de bază, vă oferim echipa trimisă în teren în partida câstigată cu 3-2 contra celor de la Pandurii Târgu Jiu. Pentru caracaleni au marcat: Fl. Stan, V. Ilie si Plotoagă. FCM Caracal: Ciurea – M. Rosca, Balaur (Dicut), V. Rosca, Moraru – M. Leta, Dogaru, V. Ilie – Morariu, Stan (Plotoagă), Răducu. Cel mai bun jucător de pe teren, conform trimisului ziarului „Sportul”, a fost tânărul Morariu. Antrenorul Silviu Stănescu pleacă la jumătatea returului, echipa fiind preluată de Stefan Cherănoiu. Nu putem încheia rezumatul editiei 1989-1990 până nu amintim si partida contra liderului Rapid Bucuresti. Conform ziarului mai sus mentionat, partida Rapid – FCM Caracal a fost una dintre cele mai frumoase partide ale campionatului. Echipa giulesteană s-a impus greu, cu 2-1, în ultimele cinci minute ale jocului, după ce caracalenii deschiseseră scorul prin fundasul Balaur. Pentru bucuresteni au marcat Caciureac si Târă, cel din urmă din penalti. Iată distributia celor două echipe:

Rapid: Toader – Stanciu, Cârstea, Constantinovici, Dumitrascu – Drăghici, Bealcu (Nicolae), Caciureac, Damaschin II – Târă, Voinea (Estincă).

FCM Caracal: Ciurea – M. Rosca, Balaur, V. Rosca, Moraru – M. Leta, Dumitru, Dogaru, Bălan – V. Ilie, Răducu (Plotoagă).

Echipa din Caracal termina sezonul 1989-1990 pe locul 7. Golgheterii sezonului 1989-1990 sunt: Mihai Plotoaga – 11 goluri, urmat de Fl. Stan – 5 goluri si Raducu – 4 goluri. Seria este câstigată de Rapid Bucuresti, care promovează în Divizia A. Retrogradează:Tractorul Brasov, IMASA Sfântu Gheorghe, Metalul Mija si Constructorul Craiova.

Gusi-Gol debutează la Caracal 

În vara lui 1990, FCM Caracal se desparte de o serie de jucători. Vor părăsi echipa: portarul Sabin Ciurea si jucătorii sositi odată cu Silviu Stănescu. Este vorba de Marian Leta si Decebal Balaur. Vor fi transferati portarul Cristi David de la fosta FC Olt, precum si Laurentiu Urâtu (Rova Rosiori), Mugur Gusatu (Recolta Stoicănesti), Gavrilescu si Stanciu de la tineretul Universitătii Craiova, Rosu (CSS Caracal) si Renato Popa. (revenit). Iată ce îsi aminteste Laurentiu Urâtu despre

debutul său la Caracal: „Am venit la Caracal într-un moment greu pentru echipă. După primele sapte etape, antrenor la echipă a fost adus Sorin Gângu. Antrenorul vâlcean a riscat în primul joc după preluarea echipei. La Brasov, cu ICIM, a introdus în teren patru debutanti. În afară de mine au mai jucat portarul Cristi David, fundasul Stanciu si atacantul Mugurel Gusatu. Am pierdut cu 1-0, în minutul 85, din penalti. A fost primul meu meci pentru fotbalul caracalean. Primul gol l-am marcat în etapa a XII-a, cu Soimii Sibiu, când am deschis scorul. Nu o să uit niciodată acele partide”, povesteste fundasul care a început fotbalul la CSS Caracal. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în toamna lui 1990 în partida pierduta cu 3-1 în deplasare, la Autobuzul Bucuresti. Pentru Caracal a marcat Plotoagă.                                                     FCM Caracal : Crăciunescu – Gavrilescu, Dicut, V. Rosca, Moraru – Dogaru, Bălan, Plotoagă, Morariu – Gusatu (Bărbulescu), Răducu (Ciucă). Tânărul atacant Mugurel Gusatu, născut la Cezieni, va ajunge la Poli Timisoara, locul unde va cunoaste consacrarea. La mijlocul anilor 1990, se va transfera în Olanda, la Heerenveen. Parcurs destul de slab, în prima parte a campionatului, apar si primele probleme financiare, banii se obtin din ce în ce mai greu. FCM Caracal nu reuseste să părăsească zona fierbinte a clasamentului si încheie sezonul de toamnă pe locul 16, cu 14 puncte si golaveraj negativ.

Stefan Cherănoiu din nou salvatorul echipei 

În partea a doua a campionatului, cei care se ocupă de echipă încearcă să o scoată din zona retrogradării. Sorin Gângu părăseste banca tehnică. Cel desemnat să salveze situatia este, si de această dată, Stefan Cherănoiu. De asemenea, se fac transferuri, mai ales în atac. În tur, echipa nu reuseste să marcheze decât 24 de goluri, doar Montana Sinaia a marcat mai putine goluri. Sunt legitimati: Nelu Petrisor (Electroputere Craiova), Iulian Petre, fostul jucător al echipelor FC Olt si Aluminiu Slatina, precum si Alexandru Gheorghe (Rova Rosiori), unul dintre cei mai talentati tineri din zonă, international de tineret, coleg de generatie cu: Lupescu, Prunea, Ilie Dumitrescu s.a.m.d. Echipa reuseste un retur aproape perfect, atacul îsi face datoria si marchează 35 de goluri. Din returul editiei retinem următoarele rezultate: FCM Caracal – ICIM Brasov 4-0 (Alex. Gheorghe, Plotoagă, Moraru, Petrisor), FCM Caracal – Metalurgistul Slatina 2-0 (Alex. Gheorghe, Rosu). FCM Caracal încheie tot în fortă, 4-1 cu Mecanică Fină Bucuresti. Au marcat: Renato Popa, Dogaru, Ciucă si Alex. Gheorghe. Iată echipa trimisă în teren de Stefan Cherănoiu, la 23 iunie 1991, în ultima etapă a sezonului 1990-1991. FCM Caracal: Crăciunescu – M. Rosca, Urâtu, V. Rosca (Marinescu), Moraru –Dogaru, R. Popa, Plotoagă (I. Petre) – Ciucă, A. Gheorghe, Petrisor. Alexandru Gheorghe reuseste să devină golgheterul echipei cu 12 goluri marcate. Atacantul teleormănean va debuta în primul esalon cu Foresta Fălticeni, fiind coleg de echipa cu Dorin Goian, Mihai Gurită, Robert Ilyes s.a.m.d. Pentru echipă suceveană joacă patru sezoane si sustine 86 de partide în primul esalon. Echipa caracaleană încheie sezonul 1990-1991 pe locul 10, cu 33 de puncte. Seria este câstigată de Electroputere Craiova, care promovează în Divizia A. Au retrogradat: Mecanică Fină, Pandurii Târgu Jiu, Minerul Motru si Montana Sinaia.

La începutul anilor 1990, fotbalul din esaloanele inferioare trece prin cea mai dificilă perioadă. Situatia financiară din ce în ce mai grea, precum si dezinteresul celor care trebuiau să-l sustină, a făcut ca majoritatea jucătorilor să migreze spre alte campionate mai bine plătite. Devalorizarea galopantă, precum si modificarea sistemului de la începutul editiei 1992-1993, au dus la disparitia multor echipe de traditie din esaloanele inferioare. După cinci sezoane în esalonul al doilea al fotbalului românesc, fotbalul caracalean se întoarce în Divizia C, pentru o jumătate de sezon, după care renuntă…

FC Caracal – în seria I 

La începutul sezonului 1991-1992, Divizia B se reorganizează. După patru editii în seria a II-a, FC Caracal, împreună cu echipele din Bucuresti, sunt mutate în seria I, alături de echipele din Dobrogea si Moldova. Aici trebuie precizat faptul că, la finalul editiei, vor retrograda în Divizia C sase echipe, în loc de patru ca până acum. Cei mai redutabili adversari rămân vechile cunostinte: Progresul Bucuresti (echipă la care evoluau Ciobotariu, Bolborea, Dună samd.), Flacăra Moreni (care avea în componentă jucători cu experienta cum ar fi Butufei, Leahu, Dorel Zamfir), debutanta CS Olt 90 (o echipă formată din fostii pitesteni: Telu Stancu, Voicu, Simion, Mihai Marcel samd), precum si CS Târgoviste sau Gloria Buzău. Asemenea multor cluburi de fotbal si clubul caracalean trece prin momente grele, banii se găsesc din ce în ce mai greu. După salvarea miraculoasă din sezonul trecut, situatia financiară rămâne neschimbată. O parte din jucători părăsesc echipa… Este vorba despre: Renato Popa, Emil Răducu, Florin Stan, Stefan Marinescu, Gore Bărbulescu, precum si tânărul Morariu – unul din cei mai talentati jucători promovati de fotbalul caracalean la sfârsitul anilor 1980. Rămân alături de echipă si în sezonul 1991-1992 jucători cu experientă precum: Alexandru Gheorghe si Nelu Petrisor, golgheterii din sezonul trecut, Mihai Plotoagă – căpitanul echipei, portarul Crăciunescu samd. Cum de transferat nici nu putea fi vorba, lotul este completat cu tinerii: Marcu, Fl. Rosu, G. Stefan si S. Rosu, toti de la CSS Caracal, antrenor Nicolae Matei.

Cel mai frumos meci, în ultima etapă 

Sezonul 1991-1992 începe cu Stefan Cherănoiu pe banca tehnică. Debut cu stângul, FC Caracal primeste sapte goluri în primele trei etape (4-0 cu Râmnicu Sărat si 3-0 cu CS Olt 90), înscriind doar un gol, 1-0 cu Steaua Mizil. Echipa nu reuseste să părăsească zona retrogradării pe tot parcursul sezonului de toamnă. Pentru a va edifica asupra formulei de bază vă oferim distributia echipelor trimise în teren de cei doi antrenori la 20 octombrie 1991, în partida încheiata 0-0, contra fostei divizionare A, Flacăra Moreni. FC Caracal: Crăciunescu – M. Rosca (Fl. Rosu), Dicut, V. Rosca, Moraru – S. Rosu, Urâtu (G. Stefan), Plotoagă – Ciucă, Petrisor, A. Gheorghe. Flacăra: Paraschiv – Dincă, Costin, Butufei, Leahu – Traciu, Năstase, Stefănescu, Petrescu – L. Popescu (Matincă), Savu (D. Zamfir). Paradoxal, după ce încasează 14 goluri în doua partide, 9-2 cu Metalul si 5-0 cu Portul Constanta, FC Caracal reuseste cel mai bun meci al sezonului, în ultima etapă, la 8 decembrie 1991, contra echipei CS Târgoviste. A fost un sec 4-0, prin golurile marcate de: Ciucă (2), Moraru si A. Gheorghe. Vor fi ultimele goluri marcate de cei trei pentru fotbalul caracalean. FC Caracal încheie sezonul de toamnă pe ultimul loc, cu 11 puncte, 4 victorii, 3 egaluri si 10 înfrângeri. Golaveraj: 16 goluri marcate si 37 primite. Cele 16 goluri marcate de FC Caracal în prima parte a campionatului au fost realizate de următorii jucători: Alexandru Gheorghe – 4 goluri, Petrisor, Ciuca, Moraru – 3, Iulian Petre – 2, Marcu– 1. În sezonul de primăvară, antrenorul Stefan Cherănoiu renuntă să se mai ocupe de echipă. Sătui să fie amânati la nesfârsit cu banii, o parte dintre jucători vor părăsi echipa. Este vorba de: Iulian Dicut, Alexandru Gheorghe, Iulian Petre, Nelu Petrisor, Moraru si Ciucă.

Profesorul Nicolae (Doru) Matei, urmasul lui Pârvulescu 

Conducerea tehnică este preluată de profesorul Nicolae Matei de la CSS Caracal. Din vechea gardă nu rămân decât: Crăciunescu, Mihai Plotoagă, Claudiu Rosca, Mircea Rosca si Laurentiu Urâtu. Lotul va fi completat cu juniorii: S. Popescu, Rizea, Mocanu, Barbu (fiul fostului portar Gheorghe Barbu), Dima. Iată ce povesteste Doru Matei despre perioada respectivă: „La începutul anului 1992, am fost chemat de către Florin Ciobanu, jurist în cadrul primăriei si mi s-a propus să găsim o metodă prin care să încercăm să tinem echipa în continuare. Banii se terminaseră, iar cei care se ocupaseră de echipă au plecat. Am venit cu 7-8 jucători de la grupa mea si împreună cu doi, trei dintre cei mari am încercat să tinem locul, în speranta că se va găsi o solutie. Începusem să formez o echipă… Încerc să nu uit pe cineva: Mitrică – Cl. Rosca (Fl. Rosu), M. Rosca, Rizea, Stefan – Mocanu, Andrei, S. Rosu (Marcu), Dima – S. Popescu, Barbu. Din păcate, în afară de domnul Ciobanu, nimeni din primărie nu ne-a sustinut. La un moment dat, chiar am fost amenintati ca să terminăm cu fotbalul ăsta o dată că s-ar putea să avem probleme, desi copiii jucau gratuit. Păcat… S-a pierdut o generatie. A fost cea mai neagră perioadă pentru fotbalul caracalean. Salvarea a venit de la d-l Gheorghe Anghel, la începutul anilor 2000, dar pentru generatia respectivă a fost prea târziu.” Din presa locală, din martie 1992, aflăm că în etapa a II-a, la Mizil, echipa s-a prezentat cu o echipă originală. Din „veteranii” echipei nu au fost prezenti decât portarul Crăciunescu si mijlocasul Plotoagă. FC Caracal a pierdut cu 5-0. Din returul editiei 1991-1992 mai retinem următoarele rezultate: FC Caracal – Olimpia Râmnicu Sărat 0-0, FC Caracal – FEPA 74 Bârlad 2-2 (Stefan, S. Popescu). Tot ca un paradox, singurul meci reusit este victoria cu 6-1, în penultima etapă contra celor de la Portul Constanta. Au marcat pentru caracaleni: Stefan (2), M. Rosca, Cl. Rosca, Barbu (2). Echipa caracaleană retrogradează în Divizia C, după cinci sezoane în Divizia B, alături de: Petrolul Ianca, Olimpia Râmnicul Sărat, CS Târgoviste, FEPA 74 Bârlad si Sportul Comaico. Seria este câstigată de Progresul Bucuresti, care promovează în A.

Modificarea sistemului competitional, a doua lovitură 

În editia 1992-1993, Divizia C este formată din patru serii a câte 20 de echipe, după ce editia trecută a fost alcătuită din 12 serii a câte 16 echipe. Dispar, asadar 100 de echipe din esalonul trei. În astfel de situatii, echipele mici si fără sprijin, asa cum este si FC Caracal în cazul de fată, nu au nicio sansă. Echipa caracaleană face parte din seria a III-a, alături de: Gaz Metan Medias, Dacia Pitesti, Metalurgistul Slatina samd. După agonia din sezonul trecut, situatia rămâne neschimbată si în actuala editie de campionat. În sezonul de toamnă s-a mers din înfrângere în înfrângere. În partea a doua a campionatului, cei care trebuiau să sustină echipa au considerat prezenta în campionat o pierdere de timp si au hotărât retragerea din competitie. Echipei FC Caracal i se anulează toate rezultatele. La douăzeci si ceva de ani de când profesorul Pârvulescu promova în Divizia C, cu acea generatie de exceptie formată din Oancea, Mototol, Marcu, Mincioagă samd, fotbalul caracalean dispare din sistemul competitional. De altfel, în judetul Olt, din sase echipe au mai rămas doar Metalurgistul Slatina si CS Olt 90, echipe care vor dispărea si ele la sfârsitul sezonului viitor. Rând pe rând, Sportul Muncitoresc Drăgănesti, IOB Bals, Recolta Stoicănesti si FC Caracal au dispărut din peisaj. Retragerea din competitie, la jumătatea sezonului 1992-1993, nu reprezintă o premieră pentru fotbalul caracalean. În editia 1975-1976, Vointa Caracal părăseste competitia la mijlocul campionatului. Zeci de jucători sunt nevoiti, fie să se retragă, fie să îsi caute echipe în alta parte. Barbu si Mocanu au fost cedati la Electroputere Craiova, Cristi Visan, Nicu Teodor, Mircea Rosca – la Minerul Aninoasa, Viorel Rosca, Claudiu Rosca, Laurentiu Urâtu la Minerul Uricani. Singura zonă capabilă să sustină financiar, fără probleme, fotbalul în acea perioadă, era zona Văii Jiului. Seria a fost câstigată de Gaz Metan Medias, care promovează în Divizia A (fosta B). În afară de Caracal, care a fost exclusă din campionat, au mai retrogradat: Caromet Caransebes, Soimii Compa Sibiu si Electrica Fieni.

Anii ’90 au fost, fără îndoială, cea mai grea perioadă pentru fotbalul caracalean. Chiar dacă s-au încercat fel de fel de improvizatii, cei care readuc fotbalul în prim-plan sunt tot fostii jucători. Primul care se încumetă este Stefan Cherănoiu, în 1997, care si promovează în Divizia C, după numai un la judet. Inexplicabil, cei care trebuiau să sustină financiar echipa renuntă si, după numai un an, totul se năruieste. În 2002, este rândul lui Laurentiu Urâtu să încerce. Fostul fundas reuseste, într-un timp relativ scurt, să alcătuiască o echipă capabilă să câstige barajul si să intre pe tabelul principal al Cupei României.

Pleacă Progresul, vine Dinamo Calafat 
La cinci ani de la ultimul joc în sistemul divizionar, fotbalul din Caracal revine la suprafată. Echipa apare în competitie cu numele de Progresul Caracal. Primul succes îl reprezintă câstigarea campionatului judetean editia 1997-1998 si, implicit, participarea la barajul de promovare în Divizia C. În vara lui 1998, Progresul Caracal, echipă pregătită de Stefan Cherănoiu, învinge, cu 2-1, campioana judetului Dâmbovita, Petrolul Târgoviste si promovează în Divizia C. Cel mai indicat să povestească despre perioada respectivă este chiar autorul acestei promovări, Stefan Cherănoiu. „În campionatul judetean ne-am luptat cu cei de la I.O.B. Bals. Aveau o echipa destul de bună cu jucători ca Albăstroiu, Gogu Dumitra, Bălan s.a.m.d. La baraj, am câstigat cu 2-1, prin golurile marcate de Drăgusin (un jucător foarte talentat, adus de la Pitesti) si Stancu. Am fost sprijinit permanent de Stelian Veselin… Reusisem să formăm o echipă foarte bună. De asemenea, trebuie amintit faptul că pentru promovare am fost ajutati si de câtiva jucători cu experientă. Iată formatia care a câstigat barajul: Ciurea – Velea, M. Rosca, Mihăescu, Oprea – A. Dumitrescu, I. Pătru, R. Popa – Barbu (Stancu), Fiscălie (Gliscă), Drăgusin. Sper că nu am uitat pe cineva. Partida s-a jucat la Stefănesti – Arges”. Lumea era încântată si astepta, cu nerăbdare, primele jocuri în esalonul al treilea, după sase ani. Din păcate, parcursul este dezastruos. Antrenorul Cherănoiu pleacă, echipa este preluată de Sabin Ciurea si Mircea Rosca. Prima victorie vine abia în etapa a XII-a, împotriva echipei Pandurii Târgu Jiu, prin golul marcat de Drăgoi. Un sezon de care nimeni nu vrea să-si amintească. Cu 25 de înfrângeri si aproape o sută de goluri primite, Progresul Caracal termină campionatul 1998-1999 pe locul 19 (penultimul) si retrogradează. Seria este câstigată de Electro Bere Craiova, care promovează în B. Desi pierde contactul cu sistemul divizionar, Caracalul este reprezentat în esalonul trei si în editia 1999-2000. Dinamo International Calafat este mutată la Caracal. Desi în arhiva FRF rămâne Dinamo International Calafat, în presa locală apare cu numele de Dinamo International Caracal. Echipa pregătită de Silviu Stănescu la Caracal s-a retras din campionat la jumătatea editiei 2000-2001.

Urâtu reuseste cel mai frumos parcurs
După scurta aventură a echipei din Calafat, autoritătile locale îsi îndreaptă, din nou, fata spre fotbal. Cel desemnat să se ocupe de echipă este tot Stelian Veselin, seful Întreprinderii de Gospo-dărire a Orasului (IGO), unitate aflată în subordinea primăriei. La sfârsitul editiei 2001-2002, Progresul Caracal, sprijinită financiar de către primărie, câstigă titlul de campioană judeteană si reprezintă judetul Olt la barajul de promovare în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Vâlcea. Echipa caracaleană, antrenată de Laurentiu Urâtu (antrenor-jucător) învinge, cu 3-0, echipa vâlceană Rarora Mateesti, prin golurile marcate de Rebiga si promovează în Divizia C. Vă oferim distributia echipei câstigătoare. Progresul Caracal: Vintilă – Dumitrescu, Năuiu, Neicu, Militaru – Chiliman, Mosteanu, Bălan, Sterie – Urâtu, Rebiga. Au mai jucat: Oprea si Chircă. Iată ce îsi aminteste fundasul Daniel Năuiu (fiul fostului golgheter din anii ’80, Ion Năuiu), unul din cei mai talentati juniori din perioada respectivă: „Am debutat în fotbal la CSS Caracal, cu profesorul Marius Caracudă. După o scurtă perioadă la juniorii Universitătii Craiova, unde am fost coleg cu Moti, Plesan, Ionut Stancu, Rada s.a.m.d., am revenit la Caracal. Am câstigat campionatul judetean si am pus umărul la promovarea în Divizia C, în meciul sustinut la Pitesti, pe stadionul „Strand”. În lot, în afară de mine, au mai fost trei caracaleni.. Este vorba de portarul Vintilă si jucătorii de câmp Dumitrescu si Oprea. A fost primul meu succes pentru fotbalul caracalean. Nu pot să uit acele momente niciodată”. Primii jucători legitimati au fost Mosteanu si Militaru (Rova Rosiori). După baraj au mai fost transferati: Răceanu (Unirea Alexandria), Velica (Corabia), Frunză (U. Craiova, tineret), Sorin Chivu (Craiova), Maftei (Bals), Marius Oprea si Tache (CSS Caracal).

În saisprezecimile Cupei României după 17 de ani 
Fotbalul caracalean debutează în Divizia C la 31 august 2002. Debut cu stângul, în prima etapă echipa este învinsă, cu 2-0, de Flacăra Moreni. La 17 ani de când Răsăritul Caracal pierdea greu în fata Petrolului din Ploiesti, Progresul Caracal reuseste, în toamna anului 2002, să se califice în saisprezecimile Cupei României. Lumea este încântată de această performantă la care nimeni nu se astepta. La 6 noiembrie 2002, în fata unui stadion arhiplin, echipa caracaleană întâlneste divizionara A, FC National – echipă antrenată de italianul Walter Zenga. Echipa bucuresteană câstigă partida cu 3-0, prin golurile marcate de Petre Marin, Săpunaru si Sabin Ilie si se califică în faza următoare. Iată cele două echipe.

Progresul: Răceanu – Dumitrescu, Năuiu, Urâtu, Oprea, Maftei (Militaru) – Bălan, G. Popescu (Frunză), Chiliman – Rebiga (Mosteanu), Chivu.  

FC National: M. Popa – Keca, Iodi, Nemteanu, Petre Marin – Dan Petrescu, Duro, Nae (Dumitru), Micic – V. Iacob (S. Ilie), Săpunaru (Pena).

De altfel, echipa bucuresteană va ajunge în finala competitiei unde va fi învinsă de Dinamo Bucuresti. În campionat, comportarea este mai mult decât meritorie. Desi debutantă, Progresul termina campionatul 2002-2003 pe locul al patrulea. Seria este câstigată de Dacia Mioveni, care promovează în Divizia B. În editia următoare, Divizia C îsi schimbă componenta: se trece la 9 serii a câte 14 echipe. Este, cu sigurantă, cea mai frumoasă perioadă a fotbalului caracalean după revenire. După Caracal, si Slatina va avea echipă în esalonul trei, prin aducerea echipe Metalul Râmnicu-Vâlcea în orasul resedinta de judet. Fotbalul din Olt începe să-si revină. În editia 2003-2004, vor apărea si FC Olt, si Prodchim Bals.

Laurentiu Urâtu pleacă la Videle
Al doilea sezon în Divizia C, începe cu aceiasi conducere tehnică. Apar jucători noi… Sunt transferati: Tunaru (Bucuresti), Robu (CSS Caracal), Goiceanu si Iriza (FC Onesti). Sezonul începe, ca de obicei, cu meciurile din Cupa României. Progresul Caracal este eliminată de CFR Craiova cu 1-0. Partida s-a disputat la 28 august 2003. Iată formatia caracaleană din partida respectivă: Răceanu – Militaru, Năuiu, Oprea, Tunaru – G. Popescu (Goiceanu), Sterie, Chiliman (L. Urâtu), Vasile (Mosteanu) – Chivu, Iriza. Progresul Caracal face parte din seria a V-a, o serie dominată de Oltul Slatina. Din sezonul de toamnă mai retinem partida de la 4 octombrie 2003, între Armata Craiova, una din revelatiile campionatului. si Progresul Caracal, partidă încheiată 0-0. Iată cele două distributii.

Armata: Petrescu – Dinu, Sodoleanu, Ghită, Grigore – Burghiu, Negrea, Stănculescu, Rădut – Turcilă, Boroiban.

Progresul: Răceanu – Tunaru, Vasile, Urâtu, Robu – Goiceanu (Mosteanu), Popescu, Chivu, Chiliman – Iriza (Oprea), Velica (Frunză).

În retur, Laurentiu Urâtu se desparte de Progresul Caracal. După patru sezoane ca antrenor si jucător preia banca tehnică a echipei Petrolul Videle. În sezonul de primăvară, conducerea tehnică va fi asigurată de regretatul Marin Catană, fost la Dunărea Călărasi, ajutat de Stefan Cherănoiu, Este transferat Valeriu Mieilă (Extensiv Craiova)… Campionatul se încheie la 29 mai… În ultima partidă, Progresul pierde cu 2-0 la Slatina. Pentru Oltul Slatina au marcat: S. Din si Georgescu. Progresul Caracal termină sezonul 2003-2004 pe podium, după Oltul Slatina (care promovează în Divizia B) si după Armata Craiova. Vor retrograda cinci echipe… Pe lângă cele patru (FC Lăpusata, Petrolul Videle, Dunărea Calafat si Juventus Pitesti), va mai retrograda si Prodchim Bals, victimă a sistemului de retrogradare. Se stabileste un clasament al echipelor de pe locul zece al celor nouă serii iar ultimele sase echipe iau drumul campionatului judetean. Printre ele si echipa din Bals.

La mijlocul anilor 2000, fotbalul caracalean accede într-un esalon superior, printr-o metoda folosită tot mai des în perioada respectivă. Divizionara B, FC Craiova, este mutată la Caracal si astfel orasul Caracal va avea echipă în esalonul doi al fotbalului românesc. Cel mai bun rezultat al noii echipe este locul 7 la sfârsitul sezonului 2006-2007, precum si calificarea, în premieră, în optimile Cupei României. După trei sezoane, echipa este preluată de primărie si va deveni echipa orasului.

Electroputere Craiova devine FC Caracal 

Locul trei ocupat la sfârsitul sezonului 2003-2004, într-o competitie câstigată de Oltul Slatina, a fost considerat un esec pentru cei care răspundeau de echipă. La startul sezonului următor (2004-2005), la Caracal va fi transferată echipa de Divizia B, FC Craiova, echipă aflată în proprietatea unor oameni de afaceri craioveni. În aceiasi perioadă, primăria demarează un proces de modernizare al stadionului „Parc”. Pentru cei tineri, trebuie precizat faptul că FC Craiova este fosta Electroputere Craiova, o echipa de traditie în fotbalul românesc la care au evoluat aproape toti marii jucători ai Universitătii Craiova, precum si caracalenii: Vasilescu, Mincioagă, Calotă, Cherănoiu s.a.m.d. Începând cu anul 1998 s-a numit Extensiv Craiova. În ianuarie 2004 devine FC Craiova, iar din august 2004 va deveni FC Caracal. Noua echipă rezultată în urma fuziunii rămâne în proprietatea oamenilor de afaceri, urmând ca Primăria Caracal să pună la dispozitia echipei stadionul precum si baza sportivă de la Deveselu. Caracalul dispune de o bază sportivă si un stadion cum putine orase se pot mândri. De aceasta mutare va beneficia si fotbalul din Corabia. După fuzionarea echipelor FC Craiova si Progresul Caracal va rezulta FC Caracal, iar locul rămas liber în Divizia C, va fi cedat echipei din Corabia. La Corabia vor ajunge si restul jucătorilor care nu vor intra în vederile noilor antrenori.

Alexandru Piturcă – primul golgheter al noii echipe 

La startul editiei 2004-2005 a diviziei B judetul Olt este reprezentat de două echipe: Oltul Slatina si FC Caracal. Lotul echipei caracalene va fi aproximativ cel sosit de la Craiova. Din lotul fostei echipe Progresul vor fi opriti portarul Vintilă si jucătorii de câmp: Daniel Năuiu, Marius Militaru si Dumitru Mosteanu. Vor mai fi transferati: Ghe. Mihăită, Daniel Orac si Alexandru Piturcă (Steaua), Stroescu si Ciobanu (Dierna Orsova). Antrenorul echipei este Nicolae Ungureanu… La 25 august 2004, în prezenta a numai 2500 de spectatori, conform presei locale, are loc primul meci al noii echipe FC Caracal. Semiesec pentru caracaleni, în etapa inaugurală contra celor de la International Pitesti. Partida s-a încheiat la egalitate (2-2), după ce oaspetii au condus cu 2-0. Pentru FC Caracal au marcat: Velcovici si Al. Piturcă. Antrenorul Nicolae Ungureanu va pleca după prima etapă. Echipa va fi preluată de Silvian Cristescu si Nicolae Negrilă. Desi are un parcurs modest în campionat, FC Caracal se califică din nou în Cupa României. Sortii trimit la Caracal, pentru a doua oară, echipa bucuresteană FC National. Evolutie dezamăgitoare si de data aceasta. La 13 octombrie 2004, FC Caracal pierde cu 4-0 în fata echipei bucurestene. Pentru FC National au marcat: Ghindeanu (2), Chihaia si Coman. Iată cele două formatii:

FC Caracal: Bornescu – Totoroată, D. Stoica, Năuiu (Gârlă), Militaru – Velcovici, M. Ciucă, Săceanu, D. Orac – Ciobanu (Petrescu), A. Piturcă.

FC National: M. Popa – Ghindeanu, Thwaite, F. Moldovan (Panc), Săpunaru – Olah, Shroj, Herea, Griffits (Coman) – M. Savu (Caramarin), Chihaia.

La finalul sezonului, FC Caracal se clasează pe locul 9. Golgheterii echipei sunt: Alexandru Piturcă – 8 goluri, Bornescu – 6 reusite (toate din 11 m), urmat de Orac, Mihăită, Săceanu si Ciucă cu câte 3 goluri. Seria este câstigată de Pandurii Târgu Jiu, care promovează în Divizia A. Retrogradează: Building Vânju Mare, Oltul Slatina si Rulmentul Alexandria.

U. Craiova – FC Caracal, derbiul Diviziei B! 

La sfârsitul sezonului 2004-2005, se întâmplă un lucru pe care nimeni nu îl putea anticipa. După 41 de ani, simbolul Olteniei, Universitatea Craiova, retrogradează. Aproape toti jucătorii veniti de la Craiova în urmă cu un sezon se întorc în Bănie si încearcă să pună umărul la renasterea echipei. Vor părăsi pe FC Caracal nu mai putin de 10 jucători: Bornescu, Ciucă, D. Stoica, Săceanu, Orac, Piturcă, Dănănae, Gârlă, Dina si Velcovici. Vor fi legitimati: Sergiu Popescu (care va deveni numărul unu al echipei), Alexandru Negrilă, Schintee (Pandurii Tg. Jiu), Cătălin Beldeanu, precum si portarul Radu Petre. Din editia de campionat 2005-2006, retinem jocul tur dintre Universitatea Craiova si FC Caracal si încheiat cu victoria craiovenilor. Cei doi antrenori au folosit următoarele distributii:

U. Craiova: Bornescu – Crăciunescu, A. Ionescu (Argintaru), Ciucă, Stoica, Săceanu (Fritea), Velcovici, Dănănae, Orac, Stângă (Piturcă), Dina.

FC Caracal: R. Petre – Mosteanu, Chirita, Năuiu, Militaru, Vodita, Băia (Stroescu), Mazilu (Pasăre), S. Popescu, Schintee, Beldeanu. Un sezon greu pentru FC Caracal.

După plecarea celor 10 jucători la Craiova, toti o vedeau ca si retrogradată, mai ales că la finalul sezonului vor retrograda 6 echipe. Scapă de emotii în ultima etapă când câstigă cu 3-1 partida sustinută contra celor de la Dacia Mioveni. Pentru caracaleni au marcat: Beldeanu, Năuiu si Lută. Universitatea Craiova revine în primul esalon, după primul sezon. Golgheterii sezonului 2005-2006 sunt: Sergiu Popescu – 8 goluri, Militaru – 4 goluri, Stancu, Mosteanu si Lută – câte 3.

Optimile Cupei României 

În sezonul 2006-2007, Divizia B se reorganizează. Se trece de la trei serii a câte 17 echipe la doua serii a câte 18 echipe. Antrenori la echipă sunt: Iordan Eftimie si Sabin Ciurea. Sunt transferati atacantul Laurentiu Boroiban (Armata Craiova) Gheba si Balaban (Scoala Nucet), Săvulescu (Progresul Corabia), O. Istinie (Minerul Motru). FC Caracal are un parcurs destul de bun, atât în campionat cât mai ales în Cupa României, unde reuseste în premieră să treacă de faza saisprezecimilor competitiei, eliminând echipa de primă ligă Gloria Bistrita, în urma loviturilor de departajare. Iată cele două echipe trimise în teren de către cei doi antrenori Ion Ovidiu Sabău si Iordan Eftimie, la 25 octombrie 2006: FC Caracal: Lung – Săvulescu, Pasăre, Năuiu, Vodită – Sergiu Popescu, Negrilă, Schintee (56’ Filip), Stancu (70’ Gheba) – Serban (46’ Istinie), Boroiban. Gloria Bistrita: Tufis – Frăsinescu, Astilean, Muresan, Sărmăsan, Păduretu (Damian), Păcurar, Stoica (Curtuius), Ciubotariu, Rozel, Zaharia, Costea. La 7 noiembrie, echipa caracaleană va da piept, în optimile competitiei, tot cu FC National. Partida s-a disputat la Alexandria si a fost câstigată de bucuresteni cu 3-2. Golurile caracalenilor au fost marcate de Laurentiu Boroiban. Pentru suporteri, rămâne regretul că sortii nu au trimis la Caracal în cele 8 prezente în saisprezecimi, una din cele doua mari echipe bucurestene, Steaua sau Dinamo.

Bertea si Gârlă sunt ultimii marcatori ai Caracalului în Liga a II-a 

La sfârsitul sezonului 2006-2007, echipa caracaleană termină sezonul pe locul 7, o competitie câstigată de Universitatea Cluj. A fost sezonul în care s-au remarcat Sergiu Popescu, precum si Laurentiu Boroiban, care devine si golgheterul editiei cu 11 goluri marcate. La începutul editiei 2007-2008, fostii proprietari se retrag, nu înainte ca cei mai buni jucători (Sergiu Popescu, Laurentiu Boroiban si Marius Pasăre) să fie directionati spre Râmnicu-Vâlcea. Echipa este preluată de către primărie. Lipsită de aportul celor mai buni jucători, FC Caracal are un parcurs dezamăgitor. Ultimele etape au fost practic o cursă pentru acumularea celor 25 de puncte. Vă prezentăm echipa care a sustinut ultimul joc în Liga a II-a, 2-0 cu Minerul Lupeni, la 24 mai 2008.  

FC Caracal: Iordan – Răducu, Mihai Daniel, Militaru, Bertea – Serban, Gârlă, Neacsu, Năuiu – Koko, Gărgălie. Au mai jucat: Badea si Stemat. Antrenor Florin Cioroianu După patru editii în esalonul doi al fotbalului românesc, fotbalul caracalean se întoarce în Liga a III-a. În esalonul trei, cea mai bună evolutie a fost în sezonul 2008-2009, când echipa pregătita de Daniel Mogosanu si Sabin Ciurea, a încheiat competitia pe locul doi, loc ce îi permite participarea la barajul de promovare în Liga a II-a. Este de fapt un miniturneu la care mai participa FC Simleul Silvaniei si CS Ineu. Echipa caracaleană se prezintă modest si ratează promovarea. Pentru statistică, vă prezentăm echipa FC Caracal în partida cu Simleul Silvaniei, disputat la 10 iunie 2009. FC Caracal: Iordan – Răducu, Militaru, Ciobanu, Cârnu – Precup, Quist, Koko (Urucu), Aria (Voicu) – Bobonete (Ursu), Al. Serban (Hebga). Echipa F.C. Simleul câstigă turneul, după două victorii, 2-0 cu Caracal si 3-1 cu Ineu. În prezent, echipa de fotbal este, deocamdată, o participantă constantă în Liga a III-a.

FC Olt 1983 ( foto)

 

In turneu in Germania.

Sus (stanga) : S. Ciurea , Radu II, C. Deliu ( presedinte ) , Fl. Halagian ( antr. principal ), Florin Dumitrescu ( organizator ), Florian Dumitrescu ( antr. secund ), I. Gagiu ( masor ), Firanescu, Bumbescu, Catoi, M.Leta, P. Iordache, Boriceau, Dr. Tomescu,  Nitu, Prepelita

Jos: Minea, Balaur II, Kallo, Matei,  Eftimie, Ionascu, State, M. Popescu, R. Popa, Chivescu

Dinamo Slatina-Metalul Bucuresti,Stadionul 1 Mai,1976

Dinamo Slatina-Metalul Bucuresti,Stadionul 1 Mai,1976

Remember

Fază spectacol pe stadionul 1 Mai . La inceputul anilor 1970, stadioul 1 Mai nu avea decât o tribună ( tribuna I ), tribuna a II a , nu era altceva decât un mal de pământ. ( imaginea este făcuta din spatele porţii de langă tabela de acum ).

Rasaritul Caracal

Rasaritul Caracal

Florin Brutaru

Pentru început, trebuie precizat faptul că informatiile despre fotbalul caracalean, din perioada interbelică si nu numai, au fost posibile si datorită parcurgerii monografiei sportului din Caracal (aflată în manuscris) a regretatului Gheorghe Donciu. A fost omul care a stiut totul despre sportul din această zonă, reusind să transforme cea mai mică competitie sportivă într-un eveniment. Corespondent al ziarelor: Înainte, Oltul, Sportul Popular, Sportul, fost jucător la Progresul Caracal, fost arbitru divizionar, presedinte al comitetului orăsenesc Caracal, în anii 1980, Nea Gigi, asa cum îi spuneau prietenii si-a dedicat întreaga viată sportului caracalean, lăsând în urma sa o arhivă impresionantă.

Răsăritul Caracal 

Povestea sportului caracalean începe în anul 1924. Imediat după sfârsitul Primului Război Mondial, fotbalul încearcă să-si reintre în drepturi. La Bucuresti, se constituie «Uniunea cluburilor de fotbal asociate». În Oltenia, primele grupări recunoscute de noul for sunt: Craiu Iovan, Rovine Craiova si Oltul Slatina. În 1924, la Caracal ia fiintă Asociatia Sportivă „Răsăritul” Caracal. Printre membrii fondatori ai acestei asociatii sportive s-au numărat: Mircea Botoi, Gheorghe Dumitrescu, Tudor Voiculescu, Stefan Săndulescu, sustinuti de câtiva oameni cu posibilităti financiare, printre care: Stavarache Borcescu, Ionică Brătăsanu sau Tudor Popescu.

Prima competitie majoră la care ia startul Răsăritul Caracal este editia 1926-1927 a campionatului regiunii Olteniei, alături de Rovine Grivita, Craiu-Iovan, Tinerimea, Generală, toate din Craiova si Oltul Slatina. Miza câstigării campionatului regional este participarea la desemnarea campioanei nationale a României. Sistemul divizionar în fotbalul românesc a fost introdus cinci ani mai târziu, la începutul sezonului 1932-1933 pentru divizia A, divizia B – 1934, si divizia C – 1935.

Scorul campionatului la Caracal 

Comportare meritorie a debutantei Răsăritul. Din ziarul „Constiinta Natională”, care apărea la Craiova, în perioada respectivă, aflăm că, aproape de finalul editiei, la sfârsitul lunii iunie 1927, la Caracal, s-a disputat meciul de campionat dintre Răsăritul Caracal si „Tinerimea” Craiova. Echipa caracaleană câstigă partida cu 9-1. Iată formatia aliniată de Răsăritul: Teodorescu – P. Dumitrescu, Alexandru, Nica, D. Dumitrescu – Geambasu, Constantinescu – Bocai, Halas, Blau, Voiculescu. Competitia este câstigată de Rovine Craiova, echipa caracaleană încheie campionatul pe locul 4, înaintea formatiilor Tinerimea si Generală Craiova. Urmează aproape două decenii de prezentă constantă în campionatul regional al Olteniei. După sfârsitul celui de-al Doilea Război Mondial, se caută sisteme de organizare care să dea valoare jocului de fotbal. De asemenea, se organizează competitii pentru a promova sportul în general. În „Sportul Popular”, din 30 aprilie 1948, scria că, la Slatina, în ziua de 8 aprilie 1948, a avut loc prima întâlnire de fotbal a tineretului sportiv. U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor). Caracal – Tineretea Slatina 2-2

U.T.M. Caracal: Valentin – Lupu, Bul, Bebe, Radu Vasile, Ivanovici, Brandi, Sevastian, Savu, Prodileanu, Tomescu. Au mai jucat: Moisescu, Popescu si Gicu.

În sezonul 1946-1947, reapare divizia C, după o întrerupere de 8 ani cu 12 serii x 10 echipe. Caracalul este reprezentat de Generală Caracal (echipa functionarilor comerciali) care cu doar două victorii, un egal si 15 înfrângeri, încheie competitia pe ultimul loc. Esalonul trei îsi va întrerupe din nou activitatea până în anul 1957.

CFR Caracal 

Fotbalul caracalean este reprezentat, în 1946-1947, si în divizia B. Echipa fanion a orasului este preluată de conducerea santierului care construia calea ferată Bucuresti-Craiova si devine CFR Caracal. Accesul în esalonul doi al fotbalului românesc s-a făcut în urma unui baraj. Iată ce scria Gheorghe Donciu în „Caracal – file de monografie sportivă”: „În jocul de baraj programat cu sfidarea regulamentului de către oficialitătile fotbalistice ale campionatului districtual Craiova, s-au întâlnit primele două clasate în editia 1946, Răsăritul Caracal si CFR Craiova. Jocul se încheie la egalitate, cele două goluri fiind înscrise de Radu Vasile (Răsăritul) si Dunăreanu (CFR Craiova). Federatia de la Bucuresti a hotărât ca ambele echipe să promoveze în divizia B”. Promovarea în esalonul doi este cea mai mare performantă a fotbalului din Caracal. Din lotul echipe făceau parte, printre altii: Grecu – Holingher, Petre Moldoveanu, Haisan, Marinescu, Wolf, Radu Vasile s.a.m.d., antrenor Iosif Tzinter. Desi termină editia 1946-1947 pe un loc retrogradabil, locul 14 (penultimul), divizia B îsi măreste numărul de echipe si CFR Caracal rămâne în esalonul doi, si editia 1947-1948. O evolutie bună (locul 9 din 16 echipe), numai că divizia B îsi reduce numărul de echipe, de data asta si echipa caracaleană se întoarce în campionatul regional, în vara lui 1948.

Două decenii în campionatul regiunii Oltenia 

La mijlocul anilor 1950, diviziei C îsi reia activitatea, singurele reprezentante din zonă, în esalonul respectiv, sunt: Dunărea Corabia, Feroviaru Craiova si Stiinta Craiova, care promovează în B, la sfârsitul editiei 1957-1958. Echipa din Caracal devine Progresul si evoluează în campionatul regiunii Oltenia, o competitie mai puternică ca niciodată, alături de grupări precum : Electroputere Craiova, Progresul Strehaia, Metalurgistul Sadu, Progresul Bals s.a.m.d. În sezonul 1960-1961, antrenor la echipă este numit Nicolae Oteleanu. A venit la Caracal de la Jiul Craiova însotit de trei jucători Tătărăsanu, Văideanu si interul drept, George Sterie. Parcurs fără greseală, nouă victorii cu 3-1, în primele nouă etape. Iată echipa care a reusit o astfel de performantă la începutul sezonului 1960-1961:

Rasaritul : Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Lepădatu – Vancu, Vruse – Sterie I, Sterie II, Dana (zis Cartus), Dobre, Duca.

La sfârsitul sezonului, antrenorul Oteleanu pleacă la 7 Noiembrie Craiova. Este perioada când, la Caracal, se acordă o atentie mare centrului de copii si juniori. Unul din antrenorii care lucrau cu copiii, în perioada aceea, a fost Ion Cretea, fost jucător la Bacău. Iată ce îsi aminteste unul dintre tinerii promovati de fotbalul din Caracal, Dumitru Botar: «Am început fotbalul la Progresul Caracal, în 1959, am parcurs toate etapele, pitici, juniori si seniori. La prima echipă, am fost promovat, în 1961, de către antrenorul Sebastian Taciuc. Eram sustinuti financiar de Primăria orasului Caracal. Echipa de bază, în perioada respectivă, era următoarea: Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Rosca – A. Dumitrescu, Botar – Sterie I, Dana, Dobre, Pârvulescu, Duca. Se juca sistemul 1-3-2-5. A fost cea mai frumoasă perioadă a mea de sportiv, îmi face plăcere să povestesc, de câte ori am ocazia».

Saisprezecimile Cupei României, editia 1963-1964, la Caracal 

Anii 1960, au însemnat pentru Caracal, o dezvoltare permanentă, atât economică, cât si sportivă. La mijlocul deceniului sase începe constructia Fabricii de Conserve, o unitate industrială, care va sprijini echipa de fotbal a orasului. În 1964, vom înregistra cea mai mare performantă a fotbalului caracalean, saisprezecimile Cupei României. Considerată a doua competitie, Cupa României, este singura posibilitate pentru echipele mici de a se confrunta, într-o partidă oficială, cu echipele mari. La conducerea tehnică a echipei este numit fostul mare international Alexandru (Piti) Apolzan. La 1 martie 1964, Răsăritul Caracal joacă împotriva divizionarei A, Farul Constanta, în saisprezecimile competitiei. Iată ce relata Gheorghe Donciu, corespondentul ziarului „Sportul”, în ziarul din 2 martie 1964: «Peste 5000 de spectatori au înfruntat ninsoarea si vântul, tinând să fie prezenti la această întâlnire. Jucătorii echipei gazdă au initiativă încă de la început si, în minutul 7, Vătafu înscrie cu concursul portarului constăntean. Ei domină în continuare si dacă Pârvulescu (min. 15), Vătafu (min. 20), Cernega (min 25) si, din nou, Vătafu (min. 44), n-ar fi ratat ocazii clare, am fi asistat la o victorie, la scor pe deplin meritată, a echipei Răsăritul…» Partida va fi câstigată, în cele din urmă, de constănteni cu 3-2. Cele cinci goluri au fost marcate de Vătafu si Sterie pentru caracaleni, Tufan (2) si Bibere pentru oaspeti. Iată formatia Răsăritul Caracal trimisă în teren de antrenorul Alexandru Apolzan:

Răsăritul: Cernac – Farcas, Mincă, Tinca, Petrescu – Neamu, Cernega – Vătafu, Radu, Pârvulescu, Sterie.

La Farul Constanta, au jucat, printre altii: Tufan, Tâlvescu, Dinulescu, Bükosi s.a.m.d., antrenor Petre Steinbach.

Datorită rezultatelor deosebite, spre sfârşitul anilor 1970, fotbalul caracalean începe să conteze pentru fotbalul mare din această zonă. Portarul Marian Vasilescu şi fundaşul Constantin Mincă vor fi transferaţi la Universitatea Craiova. După retragere, ambii jucători se vor întoarce în fotbalul caracalean şi vor ocupa banca tehnică a echipei, în diferite perioade. La începutul anului 1965, fostul jucător Ion Pîrvulescu debutează în munca de antrenor şi, după trei ani de căutări, inventează, practic, o generaţie de excepţie cu Dumitru Marcu şi Virgil Mincioagă, şefi de promoţie.

Unirea Caracal 

În ultimele ediţii ale campionatului regional, Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul, a cărei poveste aţi aflat-o, şi Unirea Caracal. Cine este Unirea? Considerată a doua echipă a oraşului, Unirea este înfiinţată în anul 1965, de un anume Victor Oprea, care deţinea în cadrul societăţii Arta Meşteşugarilor, un atelier de confecţionat plăpumi. Printre primii jucători legitimaţi au fost portarul Dina, jucătorii de câmp: Roşca, Vlăduţ, Coconete, Crăciunică, Teodorescu, Mircea Păun ş.a.m.d.

Cea mai bună performanţă a echipei Unirea, devenită Voinţa, a fost promovarea în divizia C, în ediţia 1975-1976, în urma unui baraj susţinut contra celor de la Cozia Călimăneşti 2-1 în deplasare şi 2-0 pe teren propriu, prin golurile marcate de Calotă. În eşalonul trei, nu a rezistat decât o jumătate de sezon, în returul ediţiei 1975-1976 s-a retras din campionat. Aşa cum se întâmplă, de obicei, partidele directe dintre cele două echipe erau adevărate derbiuri, se juca cu deosebită ambiţie.
Ediţia 1965-1966 este prima ediţie în care Caracalul este reprezentat, în campionatul regional, de Răsăritul Caracal şi de Unirea Caracal. Cele două echipe fac parte din seria I, alături de: Dunărea Calafat, Petrolul Cărbuneşti, Unirea Dioşti ş.a.m.d. Antrenorul Ion Pîrvulescu (Răsăritul) conta pe următorii jucători: Doroftei – Mureşan, Rusu, Suliman, Beche, Necula, Ujvari, Şuteu, Avram, Manta, Novac, Feri ş.a.m.d. Unirea Caracal: Marin Pătru Cheran, Vasilică, Petcu, Teodorescu.
Evoluţie modestă atât în ediţia 1965-1966, cât şi în ediţia 1966- 1967, într-o serie cu: Stăruinţa Craiova, Dunărea Calafat, Unirea Dioşti, Petrolul Cărbuneşti, Tractorul Bălceşti ş.a.m.d. Lotul echipei Răsăritul Caracal la startul ediţiei 1966-1967: Pârlea, Cernac – Cristea, Rusu, Pantea, Mureşan, C. Mincă (revenit U. Craiova), Oncu, Savu, Petrescu (transferat de la Steagu Roşu Braşov), Suciu, Datcu, Petcu, Chesa, Suliman (Farul Constanţa), Pleşa, Negrilă, Miron, Mateescu, Manta (Moreni), Toma, Dana.

Reforma administrativă din 1968 

Pentru amatorii de statistică, trebuie subliniat faptul că ediţia 1967-1968 a fost ultima ediţie de campionat regional. Câştigătoarea ultimei competiţii regionale Oltenia a fost Progresul Balş. După reforma administrativă din 1968, datorită numărului mare de cereri de înscriere, FRF, prin C.J.E.F.S. ( Consiliul Judeţean de Educaţie Fizica şi Sport) propune ca fiecare judeţ să-şi organizeze propriul campionat de fotbal. Prima ediţie a campionatului judeţean de fotbal a fost ediţia 1968-1969. O competiţie foarte puternică, dacă este să ne luăm după numele echipelor înscrise în competiţie: Aluminiu Slatina, Recolta Stoicăneşti, Oltul Dragăneşti, CFR Caracal ş.a.m.d. Este perioada când trupa lui Ion Pîrvulescu începe să impună respect pe teren şi care va domina fotbalul, atât in judeţ, cât şi în primul an după promovare în divizia C.
Deşi au trecut patruzeci şi cinci de ani, prof. Ion Pîrvulescu povesteşte cu mare plăcere perioada respectivă.

„În 1966, la Sinaia, am ocupat locul doi cu echipa de juniori a Liceului nr. 1, acolo a început practic construcţia echipei care câştigat de două ori titlul de campion judeţean. Plus un loc doi în Divizia C. Primii jucători legitimaţi au fost: Mincioagă, Platagă, Neagu, Petrache şi Petcu, zis Macai. Pe Marcu l-am descoperit la Drăghiceni, într-un meci de Cupă. Deşi mai jucasem cu ei, nu mi-a atras atenţia din prima dată, cineva mi-a spus să-l urmăresc şi m-a impresionat, jucător de picior stâng, avea o viteză deosebită. Cu excepţia lui Oancea, care era de la Topoloveni, toţi ceilalţi erau din Caracal sau din împrejurimi”.
Aşa cum echipa din Balş va rămâne în istorie ca fiind ultima învingătoare în campionatul regional, aşa şi CFR Caracal va rămâne ca fiind prima câştigătoare a campionatului judeţean. La finalul ediţiei 1968-1969, campioana judeţului Olt întâlneşte campioana judeţului Dâmboviţa, Petrolul Târgovişte, în barajul pentru promovarea în eşalonul trei al fotbalului românesc. Echipa pregătită de profesorul Pîrvulescu pierde cu 1-0 „barajul” susţinut în compania celor de la Petrolul, în cel de-al treilea joc disputat pe teren neutru, la Stefăneşti Argeş, după 2-2 la Caracal şi 2-2 la Târgovişte (nu se acordau lovituri de departajare sau prelungiri).

Atac de excepţie – o sută de goluri marcate 

La startul ediţiei 1969-1970, echipa de fotbal este preluată de Fabrica de conserve din localitate. Din presa vremii, aflam că, înaintea disputării ultimei etape, la Caracal s-a disputat partida amicală dintre F.C. Caracal şi Universitatea Craiova, cu fostul fundaş al Răsăritului Caracal, Mincă, în centrul apărării. Fondurile rezultate din încasări au fost depuse în contul ajutorării sinistraţilor din urma inundaţiilor, din vara lui 1970. În prezenţa a peste 4000 de spectatori, echipa caracaleană a câştigat cu 2-1. Au marcat: Mincioagă (2) pentru Caracal şi Dumitrescu (autogol) pentru Craiova. Arbitru Gheorghe Donciu (Caracal) a condus următoarele formaţii:
F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu (tatăl lui Cornel Frăsineanu), M. Pătru, (Dumitrescu), Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

 

U. Craiova: Pâlcă – Niculescu, Mincă, Deselnicu, Bâtlan – Strâmbeanu, Ivan – Martinovici, Niţă, Neagu (Daşcu), Ţarălungă.
La sfârşitul ediţiei 1969-1970, se declara campioană judeţeană la fotbal echipa Fabricii de conserve Caracal. Cu un sprijin financiar deosebit şi cu iubitorii fotbalului lângă echipă, trupa pregătită de Ion Pîrvulescu are un parcurs aproape fără greşeală şi câştigă competiţia pentru a doua oară consecutiv, cu o linie de clasament impresionantă: 20 jocuri, 17 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere, golaveraj 101-13, puncte 36. Podiumul este completat de: Rapid Piatra-Olt, cu 26 de puncte – Aluminiu Slatina cu 25 de puncte. Principalii marcatori sunt: Mincioagă – 25 de goluri, Marcu – 12, Neagu, Platagă – 11.

Al doilea baraj este câştigător 

După numai un de la pierderea barajului în fata celor de la Petrolul Târgovişte, FC Caracal reprezintă judeţul Olt, din nou, la barajul de promovarea în divizia C, tot împotriva campioanei judeţului Dâmboviţa, Metalul Mija, o echipă cu jucători experimentaţi cum ar fi: Dragnea, Frâncu, Casandra, Brătăşanu, Pal ş.a.m.d. Partida tur se dispută la Mija. La 22 iulie 1970, FC Caracal, însoţită de un număr mare de suporteri care au creat o atmosferă deosebită, câştigă în deplasare cu 2-1, prin golurile marcate de cel mai bun jucător de pe teren, Dumitru Marcu. Iată echipa câştigătoare

F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu, M. Pătru, Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

Echipa caracaleană este favorită după victoria din tur şi după numai o săptămână, în faţa propriilor suporteri FC Caracal, joacă cu promovarea pe masă. La 29 iulie 1970, pe stadionul «Parc», în aproximativ aceeaşi formulă, echipa gazdă câştigă partida cu 2-1, prin golurile marcate de Neagu şi Marcu. Iată ce scria ziarul «Oltul», din 30 iulie 1970: „Meciul de ieri a avut decorul de desfăşurare potrivit: timp admirabil, un public înfocat (peste 5000 de spectatori) cu tălăngi şi sirene, grup de fete care au împărţit flori arbitrilor şi jucătorilor, fanfare etc. Adăugând la toate acestea, bucuria victoriei şi, implicit, a calificării, caracalenii au petrecut o după-amiază plăcută”.
În ediţia următoare, vom afla parcursul aproape perfect la debutul în divizia C, precum şi transferul extremei stânga, Dumitru Marcu şi a lui Octavian Platagă, la Steaua Bucureşti.

Pentru majoritatea echipelor nou-promovate, obiectivul principal rămâne salvarea de la retrogradare. Nu si pentru echipa pregătită de Ion Pârvulescu. După doi ani de suprematie la judet, echipa caracaleană a dominat întrecerea si în esalonul trei până în ultima etapă. A fost o dispută permanentă între FC Caracal si Chimia Râmnicu-Vâlcea, o echipă destul de puternică care, peste doi ani, în 1973, va reusi să câstige Cupa României. Desi considerat un esec, locul doi ocupat la sfârsitul sezonului va rămâne cea mai bună performantă până în editia 1986-1987, când fotbalul din Caracal va promova în Divizia B.

Liderul primei părti a editiei de debut 

După binemeritata vacantă, divizionara C, FC Caracal, începe pregătirile pentru editia 1970-1971. Apar noutăti în lotul de jucători. Vor fi transferati: Barbu (Minerul Anina), Teodorescu (CFR Caransebes), L. Cârciumaru II (Cilieni), Sanda (Tehnometal Bucuresti), Demetrescu (Progresul Corabia), Vâlceleanu (Oltul Drăgănesti). FC Caracal este repartizată în seria a IV-a, alături de echipe cunoscute precum: Chimia Râmnicu-Vâlcea, Dacia Pitesti, Chimia Turnu Măgurele precum si Gloria Slatina, echipă rezultată prin aducerea echipei Gloria Bârlad la Slatina.
La 24 August 1970, pe stadionul «Parc» din localitate, echipa de fotbal FC Caracal debutează, în editia de campionat 1970-1971, împotriva echipei prahovene IRA Câmpina. În prezenta a 5000 de spectatori, echipa locală învinge cu 3-1, prin golurile marcate de: Marcu – în minutele 19 si 24 si Platagă – în minutul 35. Nu fără emotii însă, oaspetii au condus cu 1-0, prin golul marcat de Pârvu în minutul 15.
Iată echipa trimisă în teren în primul joc de antrenorul Ion Pârvulescu.

FC Caracal: Oancea – Dumitrescu, M. Pătru, Mototol, Toma – Platagă, M. Cârciumaru – Petcu, Neagu (L. Cârciumaru), Mincioagă, Marcu.
La 8 septembrie 1970, are loc la Caracal derbiul seriei între echipa locală si Chimia Râmnicu-Vâlcea, câstigat de caracaleni cu 1-0, prin autogolul fundasului vâlcean Pintilie.
FC Caracal: Barbu – Frăsineanu, Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu (Petrache), Platagă, Sanda, Neagu (Demetrescu), Petcu, Marcu.
Chimia Ramicu Valcea  (cu Dumitru Dragomir, actualul presedinte LPF, fundas dreapta): Marinescu – Dragomir, Pintilie, Sârbu, Ciobanu – Gheorghe, Zarnic – Popescu, Mihăilescu, Paciulete, Tifirel (Toma).
Desi debutantă, FC Caracal termină prima parte a campionatului 1970-1971 pe primul loc, cu 23 de puncte, cu unul mai mult decât ocupanta locului doi Chimia Râmnicu-Vâlcea. În ultima etapă, disputată la 6 decembrie 1970, echipa caracaleană câstiga cu 1-0, prin golul marcat de Platagă, partida contra echipei teleormănene Chimia Turnu Măgurele.

De la Drăghiceni la Bucuresti 

În urma unui meci amical pe care FC Caracal l-a sustinut contra echipei de tineret Steaua Bucuresti, în toamna anului 1970, la recomandarea lui Nicolae Tătaru, Dumitru Marcu este transferat de clubul bucurestean. Extrema stângă Dumitru Marcu debutează în Divizia A la 29 noiembrie 1970. După un an de zile revine printre olteni la U. Craiova, unde reuseste să câstige titlul de campion în editia 1973-1974 si să debuteze în echipa natională unde a strâns 19 selectii. A s 

sustinut aproape trei sute de jocuri în primul esalon. A mai jucat la Mecanică Fină Bucuresti si Gloria Buzău. Rămasă fără cel mai bun atacant, în sezonul de primăvara FC Caracal mai face câteva transferări: Ocea, Ionită si Octavian Marcu (Progresul Bucuresti) si Minulescu (Oltul Drăgănesti). Ion Pârvulescu mai descoperă un jucător, care va deveni reprezentativ pentru fotbalul caracalean: Stefan Cherănoiu. Parcursul fără greseală în prima parte a campionatului atrage atentia marilor echipe ale vremii. În mai si iunie 1971, într-o organizare ireprosabilă, în Caracal au loc câteva meciuri amicale cu adversari redutabili cum ar fi: FC Arges, Progresul Bucuresti si echipa vest-germană Munchen 1880, aflată în turneu în România. Pentru că nu este la îndemână oricărei echipe de Divizia C să sustină un meci amical contra viitorilor campioni, cu marele Dobrin în prim-plan, va oferim cele doua distributii.
FC Caracal: Ocea – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu, M. Cârciumaru – Petcu, Mincioagă, Ionită, O. Marcu.
FC Arges: Niculescu – Pigulea, Crăciunescu, Rosu, Ivan II – M. Popescu, Prepurgel – C. Radu I, Dobrin, Frătilă, Jercan.

La un pas de promovare 

Returul debutează la 10 martie 1971, cu înfrângere pentru FC Caracal, 1-3 la Câmpina, golul oaspetilor a fost marcat de tânărul Stefan Cherănoiu. La 9 mai 1971 are loc partida retur, dintre Chimia Râmnicu-Vâlcea si FC Caracal, o partida cât un campionat. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Mihăilescu dintr-o lovitură de la 11 metri contestată de oaspeti.
Iată ce scria ziarul Oltul, din 12 Mai 1971.
«…În minutul 71, Turcan este faultat la circa 22 de metri de poarta caracaleană, fapt ce atrage dictarea unei lovituri indirecte. Aflat în spatele zidului, desi nici nu fusese atins, Horia schitează un fault în careu, gest pe care arbitrul de centru îl ia drept valabil dictând lovitura de la 11 metri, care este executata de Mihăilescu, înscriind singurul gol al partidei.»

Cea mai mare parte a jocului de la Râmnicu-Vâlcea s-a disputat într-o atmosfera tensionată. În sedinta Comisiei de Competitii si Disciplină s-a hotărât suspendarea portarului Ocea pe un an de zile, pentru atitudine nesportivă fată de public si observator. De asemenea, a mai fost suspendat si Cârciumaru (4 etape). Chiar si în astfel de conditii, urmează o serie de rezultate bune: 4-0 cu Lotrul Brezoi, 4-1 cu Dacia Pitesti, 2-1– în deplasare – cu Autobuzul s.a.m.d. Se merge cap la cap până în ultima etapă, când FC Caracal pierde cu 4-2 la Turnu Măgurele si astfel ratează promovarea. Caracalenii încheie competitia pe locul doi, cu 42 de puncte si cu cel mai bun atac din serie: 56 de goluri marcate. Desi a fost transferat la Steaua, Marcu rămâne golgheterul echipei cu 9 goluri, urmat de: Mincioagă, Neagu si O. Marcu cu câte 7 reusite. Echipa vâlceană, ocupanta locului întâi, va participa la un mini-turneu pentru promovarea în Divizia B.

Mincioagă la U. Craiova 

Editia următoare echipa de fotbal pierde sustinerea principalului sponsor. Deranjati de ratarea promovării, factorii de decizie de la Fabrica de Conserve hotărăsc retragerea sprijinul financiar. În partea a doua a editiei 1971-1972, echipa revine la numele de Răsăritul Caracal. Si pe banca tehnică survin modificări, antrenorul principal Ion Pârvulescu este înlocuit cu fostul portar al echipelor Răsăritul Caracal si U. Craiova, din anii 1960, Dorel Vasilescu. După primele zece etape, profesorul Pârvulescu va fi rechemat la conducerea tehnică. La începutul sezonului 1971-1972, FC Caracal rămâne si fără al doilea marcator, Virgil Mincioagă se transferă la U. Craiova. Putine nume noi în lotul de jucători în actuala editie. În etapa a doua a campionatului, echipa caracaleană joacă la Corabia, contra celor de la Progresul. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Preda. Iată distributia celor două echipe, în jocul de la 28 august 1971.
Progresul Corabia: Gruia – Aipu, Popescu, Albu, Constantinescu – Enescu, Agiu – Sarpe, Preda, Mialtu, Stănescu.

F.C. Caracal: Barbu – Frăsineanu, Mototol, Vâlceleanu, Nută – Teodorescu, Pătru – M. Cârciumaru I, Petcu, L. Cârciumaru II, Cherănoiu.
În retur, echipa revine la numele istoric, Răsăritul. Se acordă o atentie sporită jucătorilor tineri. Sunt promovati de la juniori următorii jucători: Graur, Pâslă si Gâtită. De asemenea, sunt legitimati: Cornel Zuică (Drăgănesti) – extremă stânga si Komistek. Sezonul se încheie duminică 18 iunie 1972, pe teren propriu, cu partida sustinută împotriva celor de la MEVA Turnu Severin, a doua echipa a orasului Drobeta Turnu Severin si câstigată de Răsăritul cu scorul de 7-0, prin golurile marcate de: Platagă (4), Zuică (2) si Cherănoiu.
Răsăritul: Barbu – Graur, M. Pătru, Mototol, Pâslă – Komistek, Teodorescu – Gâtită, Cherănoiu, Platagă, Zuică.
Răsăritul Caracal termină campionatul 1971-1972, pe locul 8 cu 22 de puncte. Seria este câstigată de Metalul Turnu Severin, care sustine un meci împotriva echipei Independenta Sibiu pentru promovarea în Divizia B.

După 1975, fotbalul caracalean a avut rezultate sub posibilităti, chiar dacă, la un moment dat, era reprezentat de două echipe în esalonul al treilea. După sapte ani de prezentă constantă în Divizia C, la sfârsitul editiei 1976-1977, Răsăritul Caracal se întoarce la judet. În astfel de situatii se impune o reconstructie din temelii, asemenea celei începute de profesorul Pârvulescu în anul 1967. Pentru fotbalul caracalean, cel putin teoretic, acest proces va începe în iulie 1978, după câstigarea barajului cu Gloria Berevoiesti, campioana judetului Arges.

Prima victorie, după o lună si jumătate 

După un sezon cu deplasări la Petrosani, Turnu Severin, Motru sau Lupeni, Răsăritul Caracal revine în editia 1972-1973, în seria a IV-a, alături de echipe precum: Dacia Pitesti, Flacăra Moreni, Textilistul Pitesti, Oltul Slatina, debutanta Recolta Stoicănesti (campioana judetului Olt, editia 1971-1972) s.a.m.d. O serie dominată de duelul de la distantă dintre Flacăra Moreni si Oltul Slatina. Apar jucători noi în lot: portarul Miu (Oltul Slatina) si jucătorii de câmp Bădită (Ascensorul Bucuresti), Gigiu (I.C.S.I.M. Bucuresti), Mincă (U. Craiova), Haita (Victoria Cezieni), Babolea (Electroputere Craiova). Editia 1972-1973 debutează la 20 august 1972, Răsăritul Caracal pierde cu 2-0 jocul din prima etapă, în deplasare la Petrolul Videle. Vă prezentăm echipa trimisă în teren de antrenorul Ion Pârvulescu în etapa de debut.
Răsăritul: Barbu (Miu) – Frăsineanu, Mincă, Vâlceleanu, Toma (Bădită) – M. Pătru, Teodorescu – Plătagă, Petcu, Cherănoiu, Zuică.
Parcurs sub asteptări în prima parte a editiei 1972-1973. Prima victorie o înregistrăm abia la 8 octombrie 1972, în etapa a opta (3-0), în partida cu Chimia Turnu Măgurele, prin golurile marcate de: Rosca, Cherănoiu si Bădită. O partidă tensionată… S-a jucat cu o deosebită ambitie, atât publicul cât si o parte din jucători au vrut să se răzbune pentru pierderea promovării în ultima etapă a sezonului trecut. Centralul Sever Drăgulici a acordat patru cartonase rosii, câte două pentru fiecare echipă, de la gazde „norocosii” au fost: Frăsineanu si Gigiu.
Iată echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Barbu – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Gigiu, Teodorescu – Petcu (Haita), Cherănoiu, Rosca, Babolea (Bădită).

Echipa caracaleană încheie sezonul 1972-1973 pe locul 9. Seria este câstigată de Flacăra Moreni. Aici trebuie precizat faptul că începând cu editia 1973-1974, Divizia B îsi va mări numărul de echipe. Se trece de la două serii a câte 16 echipe, la trei serii a câte 18 echipe. Oltul Slatina, ocupanta locului doi, profită de aceasta schimbare si promovează direct în esalonul al doilea, alături de Flacăra Moreni.

Apare Viitorul Scornicesti 

În vara anului 1973, la Caracal se dă în folosintă Fabrica de Vagoane, o unitate industrială care va avea si ea un cuvânt de spus în evolutia fotbalului din Caracal. Încă de la inaugurare, unitatea respectivă îsi înfiintează propria echipă de fotbal „Vagonul” Caracal, pe care o înscrie în competitie la începutul sezonului 1973-1974. Asadar, orasul Caracal va avea în sezonul de fotbal 1973-1974, trei echipe de fotbal. Este vorba de: Răsăritul Caracal, sustinută financiar de primărie, în divizia C, Vointa Caracal, echipa mestesugarilor si Vagonul Caracal, echipa fabricii de vagoane, în campionatul judetean.
Prima echipă a orasului, Răsăritul, este antrenată de Marian Vasilescu. Lotul de jucători: Barbu, Vintilă – Frăsineanu, Toma, Vâlceleanu, Pâstaie, Dinu, Cherănoiu, Visan II, Bara, Petcu, Calotă, Bărăitaru.
Pe parcursul campionatului vor fi transferati: Marin Boscor (Metalul Turnu Severin), Ion Purcăroiu (Dinamo Slatina), portarul Visan (Petrolul Ploiesti), Deleanu (U. Craiova, tineret). Trebuie notat si debutul în campionatul judetean al unei grupări care nu peste mult timp va deveni echipa fanion a judetului, Viitorul Scornicesti (FC Olt).

Echipa Vointa, antrenată de Ion Pârvulescu, a avut un parcurs foarte bun atât în campionat dar mai ales în Cupa României. Vointa Caracal a fost eliminată de Electroputere Craiova la penaltiuri, în turul patru, după ce reusise să treacă de: F.O.B. Bals, Progresul Corabia si Cetatea Turnu Măgurele. Din editia campionatului judetean 1973 -1974 retinem partidele: Vagonul Caracal – Vulturii Bals 3-2, pentru caracaleni au marcat: Bogdan (2) si Ciocan, Vointa – Vagonul 4-0 si Vointa – Viitorul Scornicesti, partidă câstigată de oaspeti cu 1-0 prin golul marcat de Vâlceanu în minutul 90, după ce în tur, la Potcoava, jocul s-a încheiat la egalitate 0-0.
Vointa: Scarlat – Căldărus, Prună, Gogorici, Incrosnatu – Grozăvescu, Crângureanu – Constantinescu, Lupu, Bălăican, Gliscă.
Din însemnările profesorului Pârvulescu, aflăm că la finalul celor 90 de minute, gazdele depun contestatie, sunt acuzati de dubla legitimare patru jucători de la oaspeti. Este vorba de portarul Mircea Ciubotea, mijlocasul Petre Petre, precum si atacantii: Ion Vâlceanu si Ion Plesa.
Echipa din Scornicesti va câstiga competitia cu 44 de puncte si va reprezenta judetul Olt la baraj împotriva echipei vâlcene, Unirea Băbeni. Vointa Caracal termină competitia pe locul as doilea cu 43 de puncte.

Vagonul absoarbe Răsăritul, Vointa rămâne 

În presa locală, din august ’74, autoritătile locale ne informează că echipa „Răsăritul”, din campionatul Diviziei C activează în sezonul 1974-1975 sub denumirea de „Vagonul” Caracal. Antrenorul echipei este Marian Vasilescu. Au revenit la echipa Toma si Plătagă, ce jucaseră temporar la Electroputere Craiova si respectiv Unirea Arad. Noul presedinte al asociatiei este Constantin Man.

De asemenea, în această perioadă este legitimat portarul Florea Mantoc (Recolta Vlădila) si mijlocasul Marancea (Cilieni). Din lot mai fac parte: Tomescu – V. Neagu, Prună, Pâstaie, Visan II, Cherănoiu, Calotă, Boscor, M. Neagu…s.a.m.d.
Practic, echipa Fabricii de Vagoane absoarbe echipa Răsăritul si evoluează în Divizia C, pe locul rămas vacant în urma fuziunii.
Evolutie modestă, Vagonul termină prima parte a campionatului pe locul 13. În ancheta de sfârsit de an, în presa locală apare clasamentul primilor jucători pe anul 1974. Fotbalul din Caracal este reprezentat de: Marin Pătru (Vagonul) – locul 6 si Stelian Bălăican (Vointa) – locul 10. Locul întâi i-a revenit lui Constantin Eftimescu (Dinamo Slatina). Nici în sezonul de primăvară Vagonul nu are prea mult succes, echipa va încheia competitia pe locul 13 si este salvată de la retrogradare numai de evolutia extrem de slabă a echipei Textilistul Pitesti.
Pe parcursul campionatului mai antrenează Marin Pătru si Anatol Mităchescu.

Vointa – campioană judeteană

În campionatul judetean evoluează cu succes, de data aceasta, Vointa Caracal care, după ce scapă de Viitorul Scornicesti, câstigă competitia 1974-1975 si va reprezenta judetul la barajul pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Vâlcea, Cozia Călimănesti. După ce pierde partida tur de la Călimănesti cu 2-1, peste numai o săptămâna, Vointa Caracal câstigă, pe teren propriu, cu 2-0, prin golurile marcate de Petre Calotă. Este cea mai mare performantă a echipei înfiintată de Victor Oprea în anul 1965. Autorul acestei promovări este, cine altul decât, Ion Pârvulescu. Pentru că statistica este tot ce rămâne în urma unei competitii, vă oferim echipa trimisă în teren în partida tur de la Călimănesti.
Vointa: Tomescu – Tătaru, Neagu, Mototol, Caracudă – Lupu, Florea – Constantinescu, Calotă, Bălăican, Diaconu.
Odată cu această promovare, orasul Caracal se trezeste cu doua echipe în stagiunea 1975-1976 a Diviziei C, performantă ce produce mai multă dezamăgire decât bucurie. O editie din care nu retinem decât abandonul echipei Vointa, în returul competitiei, si parcursul la fel de modest al echipei Vagonul, care termină campionatul pe locul 14 si scapă de retrogradare datorită golaverajului, pentru a două oară consecutiv. După două salvări miraculoase, în sezonul 1976-1977, tocmai golaverajul este cel care o trimite în judet, alături de Otelul Târgoviste, pe Vagonul, redevenită între timp, din nou, Răsăritul Caracal.

Se spune că, indiferent de domeniu de activitate, o generatie poate performa zece ani. Exact zece ani au trecut de când profesorul Ion Pârvulescu a revigorat fotbalul caracalean, pornind la drum, în anul 1967, cu generatia lui: Vâlceleanu, M. Pătru, Marcu, Mincioagă s.a.m.d. Un bilant simplu, ne arată că cele mai bune rezultate ale generatiei respective sunt: locul al doilea – la debutul în Divizia C, plus lansarea în fotbalul mare a unor jucători de exceptie, Dumitru Marcu si Virgil Mincioagă. După un deceniu, în 1977, fotbalul caracalean începe un nou proces de reconstructie, proces care se va finaliza cu promovare în esalonul doi la sfârsitul editiei 1985-1986.

Punct si de la capăt 

La startul editiei 1977-1978 a campionatului judetean Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul Caracal – antrenată de instructorul sportiv Nicu Marcel si Vagonul Caracal – pregătită de profesorul Ion Pârvulescu. Vă prezentăm loturile de jucători ale celor două echipe care se vor duela între ele până la finalul competitiei, un duel care pentru cineva care nu este implicat, nici măcar sentimental, pare de neînteles. Răsăritul Caracal, sustinută de Consiliul Popular al Primăriei: Barbu, I. Vintilă – Ciobanu, Gută, Dumitrescu, Nută, Lupu, A. Petcu, V. Rosca, Puiu Rosca, Gurică, Tolu, Pârvu, Soare, D. Nedelcu, Antonescu, P. Nedelcu. Vagonul Caracal, sustinută de Fabrica de Vagoane: Mantoc, T.Vintilă – Prună, Pâstae, Caracudă, Găletan, Saptelei, Dumitrescu, Nica, Marancea, M. Petcu, Boscor, Viespe, Mincă, Baronescu, Ceausene, Neagu, Rădulescu, Mitran, Calofeteanu. Editia 1977-1978 este o editie dominată de disputa dintre Răsăritul si Vagonul, de departe cele mai bune echipe. Au marcat împreuna aproximativ 250 de goluri. La finalul competitiei, echipa câstigătoare este Răsăritul Caracal.

Echipa primăriei, campioana judeteană 

Chiar dacă a fost cotată cu sansa a doua, Răsăritul Caracal, câstiga campionatul cu 61 de puncte, podiumul este completat de Vagonul Caracal cu 58 si Rapid Piatra-Olt cu 42 de puncte. Echipa primăriei este declarată campioana judetului Olt, editia 1977-1978, si va participa la meciul de baraj, pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Arges, Gloria Berevoiesti. În iulie 1978, Răsăritul Caracal reuseste în partida tur, disputată la Berevoiesti, să termine egal 1-1, prin golul marcat de Antonescu, un rezultat care îi dă sperante în partida decisivă de la Caracal. Pe teren propriu, caracalenii câstigă cu 2-1, prin golurile marcate de Pârvu si Antonescu si reuseste să promoveze în Divizia C, după numai un an de exil la judet. Iată echipa care a sustinut cele doua manse ale barajului.
Răsăritul: Barbu – V. Rosca, Gută, M. Dumitrescu, Nută – Fl. Tolu, Lupu, A. Petcu – Soare, Pârvu (Gurică), Antonescu.

Odată revenită în Divizia C, autoritătile locale hotărăsc ca cele două echipe să fuzioneze. La startul editiei 1978-1979, echipa apare tot cu numele Răsăritul iar din retur se va numi Vagonul. Conducerea tehnică va fi asigurată de Nicu Marcel si Ion Pârvulescu, iar presedintele clubului va fi numit Ion (Jean) Nitulescu.

Haita este suspendat pe viată 

Duminică, 27 august 1978, se dă startul editiei 1978-1979. Echipa Răsăritul Caracal întâlneste, pe teren propriu Chimia Găesti, o echipă modestă care va retrograda la sfârsitul campionatului. Debut cu dreptul pentru reprezentanta Caracalului, victorie cu 6-2, contra celor de la Găesti, prin golurile marcate de Pârvu (4), Nedelcu si Soare. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în prima etapă a editiei 1978-1979.
Răsăritul: Barbu (Mantoc) – Rosca, Gută, Dumitrescu, Nută – Lupu (Gurică), Pâstae, Gâtan – Soare, Pârvu, Nedelcu.
Va fi o editie de campionat care va rămâne în memoria suporterilor, prin scandalul declansat de jucătorul caracalean Haita, în minutul 55 al partidei, sustinute pe teren propriu contra celor de la Progresul Pucioasa, în etapa a X-a. Ce s-a întâmplat? În minutul 55, la scorul de 1-0 pentru oaspeti, la un atac al echipei gazdă un jucător este faultat în suprafata de pedeapsă. Convins că arbitrul a acordat lovitura de la 11 metri, jucătorul gazdelor, atacantul Ion Haita ia mingea în brate, pentru a executa lovitura de pedeapsă. Spre surprinderea celor prezenti, dar mai ales a lui Haita, un tip impulsiv, arbitrul a acordat fault în atac. Haita nu acceptă decizia, merge la arbitru si îl loveste direct cu capul în gură. Acesta cade, rămâne întins la pământ minute bune si primeste îngrijiri medicale. Partida s-a întrerupt în minutul 55. Comisia de Disciplină din cadrul Federatiei hotărăste ca partida să fie câstigată cu 3-0 de către Progresul Pucioasa, iar jucătorul Haita este suspendat pe viată din orice competitie sportivă. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Mantoc – Rosca, Pâstae, Gută, Nută – Lupu, Bidi, Gâtan – Pârvu (Soare), Haita, Nedelcu.

 

Uite Vagonul, nu e Vagonul 

La începutul anului 1979, iubitorii fotbalului din Caracal sunt informati, prin presa locală, că: „Începând din 26 ianuarie 1979, Comitetul de Partid Orăsenesc a luat hotărârea ca echipa de fotbal Răsăritul Caracal să activeze pe lângă Întreprinderea de Vagoane Caracal în cadrul A.S. Vagonul, purtând denumirea de Vagonul”. Este pentru a treia oară, într-un timp relativ scurt când se încearcă această colaborare, între întreprinderea mai sus mentionată si fotbalul caracalean. Nici de această dată nu va dura mult aceasta asociatie. În editia următoare echipa se va numi Sportul Muncitoresc Caracal si va fi sustinută de întreaga platformă industrială a orasului. În partea a două a campionatului 1978-1979, conducerea tehnică este asigurată de Ion Pârvulescu – antrenor principal si Constantin Mincă – antrenor secund. În vacanta de iarnă, echipa caracaleană sustine un meci amical împotriva Universitătii Craiova. Echipa craioveană a fost întotdeauna aproape de fotbalul caracalean. Este perioada când si la Craiova începe reconstructia echipei care va domina fotbalul românesc câtiva ani. Prima peformantă notabilă este eliminarea în turul II al Cupei U.E.F.A, în toamna aceluiasi an, a echipei engleze Leeds United. În amintirea vremurilor bune, trebuie notat faptul că echipa Craiovei din partida cu Vagonul este, cu mici exceptii (Stefănescu în locul lui Tilihoi si Crisan în locul tânărului Lută Ciobanu, plecat la FC Olt), aceiasi care, la 17 noiembrie 1979, a intrat în istorie ca fiind prima echipă româneasca care elimina o echipă din Anglia. Iată distributia celor două echipe, în jocul amical din 4 februarie 1979, disputat pe stadionul „Parc” si câstigat cu 2-0 de oaspeti.

Vagonul: Mantoc (Vintilă) – V. Rosca (Antonescu) Prună, Pâstae, Dumitrescu (Stănescu) – Nica (Marancea), Lăcătus (Lupu), Gâtan – Nedelcu (Neagu), Boscor (Petcu), Pârvu.

Universitatea: Boldici – Ungureanu, Tilihoi, Bumbescu, Purima (Negrilă) – Donose (Irimescu), Beldeanu, Balaci – Ciobanu (Geolgău), Cârtu (Cămătaru) Ticleanu.

Pleacă Platagă, vine Plotoagă 

Evolutie modestă în sezonul de primăvară, înfrângeri la Găesti cu 3-0, la Rosiori cu 4-2, la Dacia Pitesti 2-0. Prima victorie concludentă este obtinută la 29 aprilie 1979, în etapa cu numărul 23, 4-0 cu Dinamo Alexandria, prin golurile marcate de: Nedelcu (3) si Lupu. Autorii acestei victorii sunt: Mantoc – Rosca, Prună, Dumitrescu, Mot – Lăcătus, Nica, Lupu (Gâtan) – Mincă (Neagu), Boscor, Nedelcu. În retur, cel mai important lucru îl constituie debutul tânărului Mihai Plotoagă, care în scurt timp va deveni unul din cei mai reprezentativi jucători ai fotbalului caracalean. „Am început fotbalul la CSS Caracal cu antrenorul Doru Matei. La echipa mare am fost promovat împreună cu Lucian Grosu de Ion Pârvulescu. Primul meci jucat în tricoul echipei Vagonul a fost în Cupa României, contra celor de la Alexandria, în primăvara lui 1979, meci câstigat de noi cu 1-0, prin golul marcat de mine. Nu voi uita niciodată acel meci”, povesteste Mihai Plotoagă despre perioada de început a activitătii sale. La 8 iunie 1979, cu două etape înainte de final, nemultumit de conditiile oferite, antrenorul principal Ion Pârvulescu părăseste banca tehnică. Vagonul Caracal încheie sezonul 1978-1979 pe locul 14, cu 26 de puncte, cu unul mai mult decât Chimia Găesti care retrogradează împreună cu Cetatea Turnu Măgurele. Seria a IV-a este câstigată de Flacăra Moreni, care promovează în Divizia B, după ce sezonul trecut a pierdut promovarea în ultima etapa în disputa cu Viitorul Scornicesti. Golgheterii echipei Vagonul Caracal, în editia 1978-1979, sunt: Boscor (13 goluri), Pârvu (11 reusite) si Nedelcu (7).