Revista presei, „I.P. Aluminiul Slatina”

Cine a fost I P A Slatina ?

I.P.A Slatina 1983-1984 . Sus : Ion Cârciumarescu ( antrenor principal ), Voicu ,Drăgan, Ion Din, Nuncă,  Nedea, Polifronie, Oancea, Comănescu,  Stanciu, Ciocioană, Vasile Stan (antrenor  secund)                                                                                                                                                        Jos : Jianu ,Cotoşman, Vlad, V. Popescu, N. Păun, Tufan,  Radu III,  Vrăjitoru , Asaftei , Stuparu, Florea,  St. Leţa, Pârvu

Începând cu sezonul 1982-1983 echipa reprezentativă a oraşului este încredinţată Întreprinderii de prelucrare a aluminului ( astăzi Alprom ). Este al patrulea proiect care începe la Slatina, după : Oltul, Dinamo şi Energia Slatina. Primul campionat sub acest nume va fi şi cel mai bun parcurs din scurta sa istorie. La finalul sezonului 1982-1983, echipa slătineană va încheia competiţia pe locul trei, la un singur punct in spatele ocupantei locului doi, Dinamo Victoria Bucureşti. Deşi au trecut treizeci de ani rămâne ultimul  rezultat pozitiv înregistrat de fotbalul din Slatina.

Este meritul jucătorilor in primul rând , dar şi al cuplului Petre Botoran  ( directorul întreprinderii  )  – Ion Cârciumarescu ( antrenor principal ).  Ultimele partide ale  sezonului  1982-1983 s-au disputat  pe  noul stadion I P A ( astăzi Metalurgistul ). Stadionul din cartierul Steaua a fost inaugurat la data de 24 aprilie 1983 ( citeste  fotocopia/ ziar  nr. 2 ).

Mai jos vă  prezentăm un interviu cu antrenorul principal Ion Cârciumărescu  antrenorul echipei I P A Slatina,locul 2 la jumătatea  ediției 1982-1983 apărut în ziarul „Sportul” din  19 ianuarie 1983.  ( citeste fotocopia/ ziar  nr. 5 ).

Alături de cei mai cunoscuţi jucători ai fotbalului slătinean : Stanciu, Asaftei, Ciocioana samd, la I P A Slatina au evoluat jucători care mai târziu au făcut cariera in Divizia A . Este vorba de: Marian Popescu, Sabin Ciurea sau Marian Leţa.,precum şi jucători proveniţi de la echipa judeţului FC Olt, cum ar fi : Prepeliţă, Ionaşcu, Nedea, Răduţ, Iulian Petre samd.

Vă prezentam mai jos : insignă, programe de meci şi articole din presa vremii care amintesc de I.P. Aluminiu Slatina

Sportul – 6 decembrie 1982

Oltul – 26 aprilie 1983

I.P.A Slatina – Precizia Săcele prima partidă  disputată  pe stadionul I.P.A (astăzi Metalurgistul)

Sportul – 7 noiembrie 1983

Sportul – 28 noiembrie 1983.  Derbiul seriei a II a, IPA Slatina – FCM Braşov 1-1. La echipa braşoveană  evolua şi fostul jucător oltean Gheorghe Soarece

Sportul – 19 ianuarie 1983. Interviu cu Ion Carciumarescu, antrenorul echipei I P A Slatina,  locul 2 la jumatatea editiei 1982-1983.

Oltul- 16 august 1983

Oltul -11 septembrie 1984

Oltul – 21 august 1984. La startul editiei 1984-1985. De vorba cu cel mai longeviv antrenor care a lucrat la Slatina , Ion Carciumarescu.

Oltul – 17 aprilie 1984

Oltul – 20 martie 1984

Program de meci din arhiva personala a lui Constanin ( Coca ) Ghitescu

Program de meci din arhiva personala a lui Constanin ( Coca ) Ghitescu

Oltul – 12 aprilie 1983

Program de meci din arhiva personala a lui Constanin ( Coca ) Ghitescu

Program de meci din arhiva ” Olt. Fotbal de la A la Z”

Program de meci din arhiva personala a lui Constanin ( Coca ) Ghitescu

Clasamentul seriei a-II-a la sfârşitul sezonului 1982-1983

1.	Rapid Bucureşti	34	26	4	4	68-23	56
2.	Dinamo Victoria Bucureşti	34	18	6	10	54-36	42
3.	IP Aluminiu Slatina	34	17	7	10	50-37	41
4.	Minerul Motru	34	16	3	15	56-59	35
5.	Carpaţi Mârşa	34	14	6	14	52-43	34
6.	Unirea Alexandria	34	15	4	15	46-41	34
7.	ROVA Roşiori	34	15	4	15	34-41	34
8.	Gaz metan Mediaş	34	14	6	14	34-42	34
9.	Metalul Bucureşti	34	15	3	16	51-41	33
10.	Progresul Vulcan Bucureşti	34	15	7	12	48-42	33
11.	Autobuzul Bucureşti	34	13	7	14	40-36	33
12.	Chimica Târnăveni	34	15	3	16	38-42	33
13.	Şoimii IPA Sibiu	34	13	7	14	44-48	33
14.	Automatica Bucureşti	34	14	5	15	34-42	33
15.	Pandurii Târgu-Jiu	34	13	4	17	46-46	30
16.	Mecanică fină Steaua	34	10	8	16	42-49	28
17.	CSM Turnu-Severin	34	8	7	19	27-49	23
18.	Precizia Săcele	34	8	3	23	30-77	19

Publicitate

Revista presei „Sportul Muncitoresc Slatina”

” Sportul  Muncitoresc  Slatina”

In august 1985, începe povestea echipei Sportul Muncitoresc Slatina. După trei ani de sprijin total din partea Întreprinderii de prelucrare a aluminiului, ( I P A ) echipa de fotbal a Slatinei este preluată de întreaga platformă  industrială a oraşului şi devine „Sportul Muncitoresc Slatina” .

Chiar dacă pe banca tehnică au stat antrenori cu experienţă, cum ar fi  : Ion Cârciumarescu, Ion Oblemenco, Constantin Deliu , echipa a înregistrat un regres faţă de I P A Slatina. Două clasări pe locul 11 şi una pe 12  este bilanţul Sportului Muncitoresc Slatina.

Pentru a vă  edifica asupra  jucătorilor care au evoluat la Sportul,  vă oferim lotul folosit in ediţia  1987-1988 :

Iliescu , Răduţ 33 meciuri, Asaftei 32, V.Popescu, Negoescu , Din  31, Şt. Leţa 30, Tâţu 25, Mihaiu , Vlad 23, N. Păun 22, Pârvu, Florea 17, Otiman 16, Plăviţiu 12, Dincă 11, Mozăceanu, Mladin 9, Baicu 7, Gheorghe 5, Vărzaru 4, Firu Baciu, Chiriac 1.

Mai jos  găsim : fanion,  programe de meci şi articole din presa vremii care amintesc de Sportul Muncitoresc Slatina

Fanion din colectia Olt Fotbal de la A la Z.

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin ( Coca ) Ghitescu.

Program de meci din arhiva personala a lui Constantin ( Coca ) Ghitescu.

Oltul – 11 februarie 1986. Interviu cu Ion Oblemenco

Oltul – 3 februarie 1987. Interviu cu Constantin Deliu antrenorul care a reusit redresarea echipei Sportul Muncitoresc in toamna anului 1986.

Oltul – 29 aprilie 1986

Oltul – 8 decembrie 1987

Oltul – 1 martie 1988.

Oltul – 29 septembrie 1987

Oltul – 28 octombrie 1986

Oltul – 4 septembrie 1986

Oltul – 26 august 1986

Oltul – 8 mai 1987

Oltul – 1 decembrie 1987

Oltul – 29 martie 1988

Foto document

Energia  Slatina  1981  sus: Vadana, Vladut, Mincioaga, Ghenu, Ciurea, Furnea, Bucurescu, N. Paun,I. Parvulescu ( antr. principal )

Jos : Andrei, P. Manea, St. Leta, Stanciu, Asaftei, Balan, M. Popescu, Cotosman

Dinamo SLATINA 1973-1979

Dinamo Slatina

Florin Brutaru

 

Iulie 1974 – Bucuria plecarii la mare

Fotbalul din Slatina promovează pentru a doua oară într-un esalon superior, profitând de un concurs de împrejurări favorabil – modificarea esalonului al doilea, după ce si accederea în Divizia C s-a făcut prin aducerea Gloriei Bârlad la Slatina. Chiar dacă nu a castigat nicio competitie, cei apropiati de fenomen spun ca Oltul Slatina reusise să-si formeze, într-un timp relativ scurt, o echipă puternică si să lanseze în fotbal doi tineri care mai târziu vor deveni reprezentativi pentru fotbalul din Olt: Lucian Martinescu si Ion Ciocioană. Iată formatia care a reusit să joace împreună aproximativ două sezoane în Divizia C: Spinghel (Stana) – Mănică (Bold), Onofrei, Rizea, Puiu Martinescu – Stanciu, Chitu – Purcăroiu, Rădulescu, Iancu (Bidi), Predut.

Federatia Română de Fotbal validează proiectul Dinamo Slatina 

În vara anului 1973, va începe cea mai frumoasa perioadă a fotbalului slătinean, cu performante neegalate nici după aproape 40 de ani. Federatia Română de Fotbal validează proiectul Dinamo Slatina si, în Ziarul Oltul din 22 iulie 1973, apar primele informatii în acest sens: „În sedinta Biroului Executiv al CNEFS, din 23 iunie a.c., s-a stabilit printre alte măsuri, si aceea privind îmbunătătirea sistemului competitional intern la fotbal.

Ca urmare a aplicării acestei măsuri (alcătuirea a trei serii de Divizia B a câte 18 echipe fiecare pentru campionatul 1973-1974), formatia slătineană „Oltul”, clasată pe locul II în campionatul Diviziei C – seria a VI-a, a promovat în esalonul secund de fotbal al tării sub denumirea de «Dinamo Slatina»”. Toata lumea discută despre colaborarea clubului bucurestean Dinamo cu fotbalul slătinean. Publicul este nerăbdător sa vadă în ce constă această colaborare, ce jucători va trimite clubul Dinamo la Slatina. Între timp, vecinii de la Râmnicu Vâlcea, câstigă Cupa României, avându-l în poartă pe fostul jucător al echipei Oltul Slatina, Stefan Stana.

Prima sarcină, formarea lotului 

De la Bucuresti, primul om desemnat de clubul Dinamo să demareze pregătirile pentru noul proiect de la Slatina, este antrenorul de la tineretul clubului bucurestean, Constantin Stefan. Fost jucător la Dinamo Bucuresti timp de 10 ani, unde a cucerit cinci titluri de campion si două Cupe ale României, fostul fundas debutează ca antrenor la copii si juniori, în cadrul clubului. Dinamo Slatina este prima echipă de seniori pe care o conduce. Primii sositi la reunirea lotului sunt localnicii de la deja fosta „Oltul”: Bold, Onofrei, Puiu Martinescu, Stanciu, Predescu, Purcăroiu, Predut si Bidi. Primii jucători sositi de la Dinamo sunt: Iosif Gungiu, Toma Zamfir, George Marincel, Marian Bucurescu, juniorul Marius Coporoaie si Marin Rosu. Mai sunt transferati: Stan Ocea si Gheorghe Ionescu (Metalul Mija), Ion Plesa (Autobuzul), C-tin Pană (U. Craiova). Stadionul de lângă Olt, devenit între timp „1 Mai”, îsi dublează capacitatea, în vara lui 1973 ridicându-se si tribuna a II-a.

Echipa slătineană face parte din seria a II-a, alături de echipe puternice cum ar fi fostele divizionare A: Chimia Râmnicu Vâlcea (câstigătoarea Cupei României), Rapid Bucuresti, Progresul Bucuresti, CS Târgoviste s.a.m.d.
Campionatul începe la 12 august 1973, timpul de pregătire este foarte scurt, se testează zeci de jucători. Pentru omogenizarea lotului, se organizează „Cupa de Vară” la care participă: Chimia Găesti, Unirea Drăgăsani, Răsăritul Caracal si clubul organizator Dinamo Slatina.

Iosif Gungiu – pe post de selectioner 

Printre cei mai reprezentativi jucători din scurta istorie a echipei Dinamo Slatina este Iosif Gungiu. Desi au trecut aproape patruzeci de ani de la venirea la Slatina, fostul fundas îsi aminteste cu plăcere perioada petrecută printre olteni: „În 1973, am terminat pe locul al doilea la tineret cu Dinamo Bucuresti. Aveam o echipă de exceptie. La sfârsitul sezonului a venit la club un colonel, Popescu de la Slatina s-a recomandat, si ne-a propus să jucăm la nou-înfiintata Dinamo Slatina. Eu si cu antrenorul nostru de la tineret (Constantin Stefan – n.r.!) am fost printre primii sositi. După noi au urmat: Bucurescu, Marincel, Rosu, Zamfir, Ghită, Eftimescu, Stoenescu. Ne-am înteles minunat cu ceilalti jucători pe care i-am găsit la echipă: Bold, Puiu Martinescu, Onofrei, Stanciu, Bidi, Ciocioană. La Slatina am trăit cele mai frumoase momente din viata mea de sportiv. Aveam o echipă care putea învinge pe oricine. Cei de aici erau multumiti de jocul nostru, atât de multumiti încât ne-au rugat să mai aducem jucători.

Toma Zamfir (golgheterul echipei în editia 1973-1974 – n.r.!) si Gheorghe Stefan de la Progresul au fost convinsi de mine să vină la Slatina. Figuram ca angajati la Utilaj Alimentar cu 3000 de lei pe lună, mai primeam si câte 1000 sau 1500 de lei primă de joc în functie de adversar. Erau bani frumosi la vremea respectivă…”

Debutul în Divizia B 

La trei ani de la primul meci în Divizia C, fotbalul slătinean mai înregistrează o premieră. Pe 12 august 1973, în prezenta unui public numeros si entuziast, conform presei locale, Dinamo Slatina debutează în Divizia B, împotriva echipei Electroputere Craiova. La echipa craioveană jucau: Bâtlan, Vasilescu, Cotosman, Mincioagă s.a.m.d. Debut cu dreptul pentru echipa slătineană. Dinamo câstiga cu 2-1 prin golurile marcate de Toma Zamfir (care devine marcatorul primului gol în Divizia B, pentru fotbalul slătinean) si Bidi. Iată formula de echipă trimisă în teren: Dinamo: Ocea – Bold, Onofrei, Stanciu, Martinescu – Gungiu, Coporoaie (Marincel) – Bucurescu, Zamfir, Bidi, Rosu. Din păcate, urmează un parcurs pe care putini îl anticipau, înfrângeri la scor: 4-1 la Râmnicu Valcea, 3-0 la modesta Santier Naval Oltenita, egaluri cu Tractorul Brasov si Flacăra Moreni s.a.m.d. Cei care se ocupă de echipa sunt îngrijorati si solicită întăriri de la Bucuresti. Dinamo Bucuresti trimite la Slatina pe Vasile Ghită si Mircea Stoenescu. Mai sunt legitimati: Bujor Halmageanu si Gheorghe Soarece (IOB Bals). La 18 octombrie 1973, se întâmplă un eveniment deosebit, atât pentru jucători cât si pentru suporteri. Dinamo Bucuresti sustine un meci amical la Slatina împotriva echipei locale. Este pentru prima dată când iubitorii fotbalului aveau posibilitatea să-i vadă la Slatina pe marii jucători ai vremii: Cornel Dinu, Mircea Lucescu, Radu Nunweiler s.a.m.d.
Iată formatiile aliniate în partida încheiată la egalitate 1-1, prin golurile marcate de Zamfir respectiv A. Moldovan.

Dinamo Slatina: Ocea – Bold, Ghită, Onofrei, Martinescu – Stanciu (Palită), Marincel (Stoenescu) – Bucurescu, Pană, Zamfir, Predut.
Dinamo Bucuresti: Cavai – Fl. Dumitrescu, Dobrău, G. Sandu (Sălceanu), Deleanu – Sătmăreanu II, Dinu – A Moldovan, M. Lucescu, Dudu Georgescu, R. Nunweiler.

Toma Zamfir, prima vedetă a echipei 

Finalul primei părti a campionatului găseste echipa în subsolul clasamentului. Pentru a evita parcursul dezastruos din tur, în primăvara anului 1974, cei care se ocupă de echipă mai fac câteva transferări. Sunt adusi portarii: Eftimescu (Dinamo), Visan (Petrolul) si jucătorii de câmp: Gheorghe Stefan (Progresul), Matei, Asaftei (Metalul Mija). Rezultatele sunt pe măsura asteptărilor de data aceasta. A fost un retur foarte bun făcut de echipă, cu un marcator de exceptie, Toma Zamfir. Iată echipa care a învins la 12 mai 1974, în deplasare, Flacăra Moreni cu 4-1 prin golurile marcate de Zamfir (3) si Asaftei, desi în tur nu reusise decât un egal.
Dinamo Slatina: Visan (Eftimescu) – Stefan, Ghită, Stanciu, Gungiu – Onofrei, Stoenescu – Pană, Zamfir, Asaftei, Rosu (Predut).
Dinamo Slatina încheie campionatul 1973-1974 pe locul al treilea după Chimia Râmnicu Vâlcea, care promovează în Divizia A, si Soimii Sibiu.
Atacantul Zamfir va pleca la Dinamo Bucuresti în editia viitoare, recomandat de cele 17 goluri marcate în singurul sezon la Slatina si va deveni campion national alături de jucători precum Dinu, Lucescu, Dudu Georgescu s.a.m.d. (Va urma…)

După un an de functionare, Dinamo Slatina a lansat în fotbalul mare primul jucător, Toma Zamfir. Adus de Iosif Gungiu de la Popesti-Leordeni, atacantul a reusit un sezon de exceptie în editia 1973-1974, când a marcat 17 goluri. La un an de la sosirea la Slatina, Toma Zamfir juca în Cupa Campionilor Europeni, în atacul echipei Dinamo Bucuresti, împotriva celebrei echipe vest-germane, FC Koln, într-o formulă pe care orice jucător si-ar fi dorit-o: R. Nunweiler, T. Zamfir, M. Lucescu. Din păcate, din cauza unei accidentări care îi produce neplăceri si astăzi, dar si din alte motive, nu s-a împlinit pe măsura valorii sale. A mai jucat la SC Bacău si Autobuzul Bucuresti.

Cel mai bun atac: Rosu – Gojgaru – Pană – Piturcă 

Editia 1974-1975 începe la 12 august 1974, Dinamo Slatina debutează contra nou-promovatei C.S.U. Brasov. Clubul bucurestean este multumit de colaborarea cu echipa slătineană si trimite în continuare jucători. Pentru editia actuală, sunt trimisi la Slatina: Ghe. Gojgaru, Vasile Cosma si C-tin Mincu. Mai sunt legitimati: Nicolae Ivan si V. Piturcă (U. Craiova), juniorul Ion Dumitru (Unirea Slobozia), Ion Neculce (Gloria Buzău), Nucu Păun (Dinamo Slatina – tineret). Evolutia echipei în actuala editie a fost oscilantă, de la 3-0 cu Oltul Sfântu Gheorghe, la înfrângerea cu 4-1 la Târgoviste. Asa cum v-am obisnuit, vă oferim câte o formulă de echipă, pentru a vă edifica asupra formatiei aliniată de Dinamo Slatina în perioada respectivă. Iată echipa trimisă pe teren la 6 octombrie 1974, în partida sustinută lângă Turnul Chindiei.

Dinamo Slatina: Eftimescu – Cosma, Ghită, Gungiu, Stefan – Soarece, Dumitru – Rosu (Stanciu), Ivan (Piturcă), Gojgaru, Asaftei.
Echipa reuseste să se claseze pe locul trei la finalul primei părti a campionatului, după Rapid si Metalul, având cel mai bun atac din seria a II-a. Cei mai eficace jucători în tur au fost: Gojgaru si Pană (a nu se confunda cu Titi Pană) cu câte 6 goluri, Ivan cu 5, Rosu si Piturcă cu cate 4 reusite.

În partea a doua a campionatului, antrenorul C-tin Stefan este înlocuit cu secundul Haralambie Eftimie si el fost jucător al echipei Dinamo Bucuresti, iar doi dintre cei mai experimentati jucătorii Gojgaru si Bucurescu sunt trimisi la Chimia Râmnicu Vâlcea. Sosesc la schimb de la Vâlcea: Ghe. Petre, Mihai Petrescu si Horia Popescu. În timp, cele mai importante transferuri în această perioadă se vor dovedi a fi legitimarea lui Sande Cotosman (Electroputere Craiova) si revenirea lui Ion Ciocioană (Minerul Motru). Vor mai pleca Soarece si C. Mincu la Viitorul Scornicesti.
Iată echipa aliniată la 20 martie 1975 la startul returului 1974-1975, împotriva echipei CSU Brasov si încheiat la egalitate 1-1, golul echipei slătinene fiind marcat de C-tin Pană.
Dinamo Slatina: Eftimescu – Ciocioană, Ghită, Ivan, Stefan – Pană, Neculce – H. Popescu, Petrescu, N. Păun (Dumitru), Asaftei. Parcurs sub asteptări al echipei, la sfârsitul editiei, Dinamo Slatina se clasează pe locul 8, cu 34 de puncte.

Apar primele obiecte promotionale 

În vara lui 1975, se pun în vânzare primele obiecte promotionale: insigne cu emblema clubului, vederi cu echipa de fotbal precum si pungi de plastic imprimate cu numele jucătorilor.
De asemenea, clubul sportiv Dinamo Slatina, organizează tombole cu diferite premii, biletele de intrare la meci participă la extragere. În presa locală, apar listele cu câstigători.
Se oferă: Locul I – masini de aragaz în valoare de 1 384 lei/buc, locul II – aparate radio în valoare de 500 lei/buc, locul III – ceasuri dama de mână în valoare de 335 lei/buc, ceasuri bărbati în valoare de 338 lei/buc.
Astfel de actiuni de promovare a echipei, dar si parcursul destul de bun aduce spectatori în tribune. Partidele de pe teren propriu sunt urmărite de un număr foarte mare de spectatori.
De asemenea, se înfiintează si o galerie sustinută de regretatul Djavid Memish. Stadionul „1 Mai” îsi măreste capacitatea, se construieste prima peluză (cea cu tabela). Între timp, Rapid Bucuresti, adversara echipei Dinamo Slatina din seria a II-a, furnizează surpriza si câstigă Cupa României învingând cu 2-1 în finală pe Universitatea Craiova. După finală, la Craiova va începe reconstructia din temelii a echipei, reconstructie de care va beneficia si Dinamo Slatina.

Teodor  Taralunga

Colaborare Bucuresti–Craiova, beneficiar Slatina 

Dinamo Slatina devine atractivă pentru orice jucător, autoritătile locale se străduiesc să asigure cele mai bune conditii, în editia 1975-1976 se va înregistra cea mai mare performantă din scurta istorie a echipei Dinamo Slatina, locul al doilea. Performantă ce va fi repetată, după cum veti afla din prezentarea noastră. Noul antrenor al echipei este fostul portar al echipei Rapid, Gheorghe Dungu. Vor fi legitimati următorii jucători: Florin Oprea, Victor Niculescu, Teodor Taralungă, precum si fostul jucător al Caracalului, Virgil Mincioagă (toti de la U. Craiova ), Petre Manea (CSU Brasov), Aspritoiu (Minerul Oravita), Răutu, Petre Fratilă (Dinamo) si Miutu (Câmpulung). Programul este infernal pentru echipa slătineană, debut cu Steagu Rosu Brasov, deplasare la Progresul, urmează CS Târgoviste s.a.m.d. La 24 august 1975, pe stadionul „1 Mai”, suplimentat cu o ,,potcoavă”, în prezenta unui număr record de 10 000 de spectatori si cu sapte jucători noi în formatie, echipa gazdă învinge pe Steagul Rosu Brasov cu 2-0, prin golurile marcate de fostul international Teodor Tarălungă.

Iată cele doua formatii: Dinamo Slatina: Oprea – Cotosman, Ciocioană, Gungiu, Niculescu – Manea (Răutu) Ivan – Mincioagă, Fratilă II (H. Popescu), Frătilă III, Tarălungă.Steagul Rosu Brasov : Clipa – Hârlab, Naghi, Pescaru, Miclos – Papuc, Bucur, Nită (Mateescu), Stan, Paraschivescu, Iambor. Sezonul de toamna se încheie cu o remiza (1-1) pe teren propriu, tot împotriva unei echipe brasovene, Tractorul.

Cel mai bun atac, cea mai bună apărare 

Sezonul de primăvară continuă aproximativ în aceeasi formulă. Conducerea tehnică este formată din Gheorghe Dungu, ajutat de Gheorghe Cazacu. Noutăti putine în lot: Gheorghe Florea (Dinamo Slatina, juniori) si Lucian Martinescu (Viitorul Scornicesti), revenit. Echipa slătineană are un parcurs fără greseală, într-o competitie de valoare, cu mult peste ce este astăzi. A fost sezonul în care sistemul de joc se schimbă. Treptat, treptat se trece de la 1-4-2-4 la 1-4-3-3, un sistem care măreste viteza de joc si aduce doi jucători, stânga-dreapta, alături de atacantul central. Sistemul a fost promovat la nivel de artă de nationala Olandei la C.M. din RFG, în 1974, cu marele Johan Cruyff în prim-plan. Respectând proportiile, Dinamo Slatina a avut în cel mai bun an al său un atac format din Virgil Mincioagă, extremă dreapta, Fratilă II, vârf de atac si extremă stânga – Tarălungă, care au marcat împreună 45 de goluri, dintr-un total de 64 (cel mai bun din serie). La sfârsitul campionatului 1975-1976, Dinamo Slatina se clasează pe locul doi, cu 44 de puncte, 64 goluri marcate si 26 primite (cea mai bună apărare). Competitia a fost câstigată de Progresul Bucuresti, care promovează în Divizia A. Echipa bucuresteană a fost învinsă la Slatina cu scorul de 4-0, prin golurile marcate de: Frătilă II, Mincioagă, Tarălungă si Stanciu. 

Se spune că echipa care nu marchează este o echipă urâtă si neinteresantă. Golul este sarea si piperul fotbalului… Dinamo Slatina, tocmai pentru asta, a rămas în memoria suporterilor ca fiind cea mai spectaculoasă echipă din istoria fotbalului slătinean, pentru că a avut marcatori înnăscuti în întreaga sa existentă. Toma Zamfir, C-tin Pană, Tarălungă sunt câteva exemple.

Ultimii marcatori de profesie sositi la Slatina sunt: Petre Frătilă, cunoscut sub numele de Frătilă II, fratele mult mai cunoscutului atacant de la Dinamo Bucuresti, C-tin (Titi) Frătilă si jucătorul venit de la U. Craiova, dar descoperit la Răsăritul Caracal de Ion Pârvulescu si Virgil Mincioagă.

Ministrul Muncii, la Slatina 

Cum prima conditie pentru colaborare a clubului Dinamo Bucuresti cu Slatina a fost „fără promovare”, chiar dacă a reusit cel mai bun sezon ocupând locul doi, Dinamo Slatina trebuie să se despartă de câtiva jucători reprezentativi. Este vorba de portarul Eftimescu si fundasul Vasile Ghită, care sunt chemati la Bucuresti. Din grupul sosit de la Craiova, au mai rămas Nicolae Ivan, devenit antrenor secund si portarul Florin Oprea. Atacantul Teodor Tarălungă s-a întors la Universitatea, recomandat de sezonul de exceptie reusit la Slatina. Evolutia echipei se resimte si la finalul sezonului 1976-1977, echipa se clasează pe locul 8. Pregătirile pentru noul sezon încep pe bancă cu Gheorghe Dungu, antrenor principal, ajutat de Nicolae Ivan – secund. Sunt transferati: C-tin (Titi) Pană (Chimia Turnu Măgurele), Zoltan Erdei (CFR Timisoara), Viorel Stoica (Arad), Gheorghe Manea, Marian Sârbu, Gabrian – toti de la FC Arges. Nimeni nu bănuia atunci că unul dintre tinerii sositi de la Pitesti, atacantul Marian Sârbu, va deveni ministru douăzeci si ceva de ani mai târziu. De la Bucuresti sunt trimisi la Slatina portarul Ion Ghenu si Marian Bălan, campioni nationali la tineret cu Dinamo Bucuresti, colegi de generatie cu: Iamandi, Ion Marin, Augustin s.a.m.d. Iată lotul echipei Dinamo Slatina la startul sezonului 1976-1977: Oprea, Stoica, Ghenu – Cotosman, Ciocioană, Erdei, Gungiu, Răutu, Pană, Florea, Ghe. Manea, P. Manea, N. Păun, Mincioagă, Frătilă II, Martinescu, Gabrian, Sârbu.

Cel mai slab sezon 

Sezonul 1976-1977 va rămâne în istoria echipei Dinamo Slatina ca fiind cel mai urât sezon, nu atât prin locul ocupat la sfârsitul editiei (8), cât mai ales prin evolutia echipei. Rămasă fără sase titulari, fată de editia precedentă (Eftimescu, Ghită, Niculescu, Tarălungă, Ivan – retras si Asaftei – împrumutat la Viitorul Scornicesti) evolutia echipei nu mai putea fi aceeasi, mai ales în partea a doua a campionatului. Iată formatia care a învins în toamna anului 1976 Chimica Târnăveni cu scorul de 5-0, prin golurile marcate de: Gungiu, Ciocioană, Mincioagă (2) si Răutu. Dinamo Slatina: Stoica – Cotosman, Ciocioană, Răutu, Gungiu – Pană, Florea, P. Manea – Mincioagă, Frătilă II, Martinescu.

În partea a doua a campionatului, antrenorul Gheorghe Dungu este demis, soseste la Slatina antrenorul C-tin Stefan, omul care a început proiectul „Dinamo Slatina”, si care i-a adus la Slatina pe: Nicu Asaftei, Gheorghe Soarece si Victor Piturcă. Lumea începe să spere din nou. Iată ce îsi aminteste antrenorul Stefan din perioada respectivă: „Eram la Cugir când am fost sunat de C-tin Sandu, primul-secretar, să vin la Slatina. Am acceptat imediat, desi Dinamo Bucuresti nu a fost de acord, cei de la Slatina, prim-secretarul Sandu, colonelul Ratiu si Ion Diaconu au dat câteva telefoane si totul s-a rezolvat la Bucuresti, în biroul ministrului de Interne, Stănescu.” La nivelul lotului, singurele noutăti sunt: revenirile lui C-tin Mincu si Asaftei de la Viitorul Scornicesti. Jocul echipei rămâne confuz… Ziarul „Sportul” scria la 10 iunie 1977, după partida pierdută pe teren propriu, cu 2-1, în fata echipei CS Târgoviste: „Jucătorii dinamovisti au evoluat slab. Fundasii au gafat deseori, iar mijlocasii nu au ajutat cum trebuie atacantii. Pentru forma în scădere a gazdelor ni se pare semnificativ să amintim că de la 1 mai, Dinamo Slatina a pierdut cinci meciuri consecutive”. Echipa slătineană termină campionatul pe locul 8 cu 34 de puncte, la un singur punct de retrogradare. Competitia este câstigată de CS Târgoviste, ajutată si de victoria de la Slatina, care promovează în prima ligă.

1977-1978 – un sezon de vis 

Parcursul echipei, de la înfiintare si până acum, a fost cu suisuri si coborâsuri, după un sezon reusit, urmând unul mai putin reusit. Cum sezonul anterior a fost considerat un esec, stagiunea 1977-1978 va rămâne în istorie ca cel mai bun, locul al doilea, reusit cu aproximativ acelasi lot. Cel mai important transfer în această perioadă îl constituie legitimarea mijlocasului Ion Furnea (U. Cluj). Sunt promovati de la juniori: Avram si Enache. Mai sunt transferati: Vărzaru, Popescu, Tronaru (Tehnometal Bucuresti). În prima etapă al celui mai spectaculos campionat, Dinamo învinge pe teren propriu, pe mai vechea cunostintă, Progresul Bucuresti, retrogradată din Divizia A, la finalul sezonului trecut. Echipa slătineană învinge cu 3-1, prin golurile marcate de: Frătilă II (2) si Gungiu. Parcurs fără greseală, victorii categorice împotriva celor mai bune echipe din serie. În ultima etapă a turului, Dinamo încheie la egalitate (1-1) pe terenul celor de la Metalul. Iată echipa aliniată de antrenorul C-tin Stefan la 18 decembrie 1977. Dinamo: Stoica – Cotosman, Ciocioană, Răutu, Gungiu – Pană, Vărzaru (Popescu), Furnea – Mincioagă, Frătilă II, Asaftei (Bălan). Dinamo Slatina încheie sezonul de toamnă al editiei 1977-1978, pe locul al doilea, cu acelasi număr de puncte (21) cu Chimia Râmnicu-Vâlcea, locul întâi.

Scornicesti, motiv de ceartă între Slatina si Bucuresti

              

În retur, Viitorul Scornicesti îsi pregăteste asaltul spre Divizia B si cere sprijin, ca de fiecare dată, la Slatina. După Lucian Martinescu, fratii Petre si Gheorghe Manea, Dinamo Slatina mai trimite la Scornicesti pe Titi Pană, Ghe. Florea, C. Mincu si Nucu Păun. Această colaborare nu este pe placul celor de la Bucuresti si apar primele discutii în acest sens. Ascensiunea echipei din Scornicesti va pune capăt colaborării dintre Clubul Dinamo Bucuresti si fotbalul slătinean. Efectele întreruperii acestei colaborări vor apărea în stagiunea următoare, când Viitorul Scornicesti va promova în Divizia B. Pentru sezonul de primăvară al editiei 1977-1978, la Slatina sunt legitimati: Marcel Lică (IOB Bals), Bănulescu (Progresul Corabia), Raicea si Musat. Vă prezentăm echipa Dinamo Slatina în partida sustinută contra celor de la Pandurii Târgu-Jiu, în mai 1978 si câstigată de slătineni cu 1-0, prin golul marcat de Frătilă II. Dinamo Slatina: Ghenu – Cotosman, Ciocioană, Stanciu, Asaftei – Gungiu, Raicea, Popescu – Frătilă II, Furnea, Bănulescu. La echipa din Târgu-Jiu evoluau printre altii: Bălută, Tarălungă, Piturcă s.a.m.d. Echipa reuseste să se mentină în fruntea clasamentului si încheie competitia pe locul al doilea, promovând Chimia Râmnicu-Vâlcea. Sezonul se încheie si în Divizia C la 21 iunie 1978, cu acel meci de pomină între Viitorul Scornicesti si Electrodul Slatina la care a asistat si echipa Dinamo Slatina. Atacantul Petre Frătilă câstigă titlul de golgheter al echipei, pentru a treia oară consecutiv, cu 17 goluri marcate, podiumul este completat de: Furnea – 13, Mincioagă – 10. Va urma!

În vara lui 1978, după ce echipa din Scornicesti promovează în Divizia B, Dinamo Bucuresti pune capăt colaborării cu fotbalul slătinean. Frumoasa poveste a echipei Dinamo Slatina începută în 1973, cu performante neegalate nici până astăzi, se încheie în 1978. De asemenea, si fundasul Iosif Gungiu, unul din primii jucători sositi la Slatina în vara lui 1973, va părăsi echipa slătineană. Urmare a colaborării timp de cinci sezoane, rămân în continuare la Slatina: Ghenu, Bălan, Frătilă II, Răutu.

Antrenorul Stefan – trimis la Scornicesti 

Imediat după promovarea echipei Viitorul Scornicesti, antrenorului echipei Dinamo, Constantin Stefan, i s-a propus să preia banca tehnică a debutantei în Divizia B. Iată ce îsi aminteste cel mai bun antrenor din scurta istorie a echipei Dinamo Slatina: „După ce am obtinut locul doi cu Dinamo, la prima vizită a lui Teodor Coman (ministru de Interne în Guvernul Manea Mănescu între martie 1975 – septembrie 1978 – n.r.!) la Slatina, am fost chemat în birou la Ratiu (Gheorghe Ratiu, seful Securitătii Olt – n.r.!) si mi s-a propus să merg la Scornicesti să preiau nou-promovata echipă Viitorul. Nu am acceptat sub nici o formă si am fost trimis la Bucuresti la juniorii lui Dinamo. Acolo am găsit un climat ostil si la începutul sezonului 1978-1979 am preluat pe Muscelul Câmpulung.
Întreaga colaborare a clubului Dinamo Bucuresti cu fotbalul din Slatina s-a bazat pe legătura strânsă de prietenie între Teodor Coman si primul-secretar Constantin Sandu. Singura conditie pusa de clubul bucurestean a fost: fără promovare. Începând cu anul 1978, toată atentia s-a îndreptat către Scornicesti, se stia că va promova în Divizia A, la sfârsitul sezonului.
Eu m-am simtit foarte bine la Slatina, îmi face plăcere sa discut de fiecare data despre perioada respectivă”, povesteste antrenorul Stefan.

Judetul Olt, două echipe în B 

După Bucuresti si Prahova cu patru echipe, fotbalul din Olt înregistrează o premieră. Începând cu editia 1978-1979, alături de Sibiu si Teleorman, Oltul participă cu două echipe în esalonul doi al fotbalului românesc, Dinamo Slatina si Viitorul Scornicesti. Pentru iubitorii fotbalului, Dinamo rămâne echipa fanion a judetului si cred că prezenta echipei din Scornicesti în Divizia B, a fost un moft al autoritătilor de la Scornicesti, mai ales că formatia Viitorul era formată din jucători împrumutati de Slatina. Însă în anii 1980 fotbalul slătinean va pierde întâietatea în fata echipei Viitorul Scornicesti (FC Olt).
Pentru că timpul este foarte scurt pentru schimbarea numelui, echipa slătineana va evolua si în această editie cu numele de Dinamo Slatina. Campania de transferări – mai săraca ca niciodată… Cei care răspund de echipă, Gheorghe Ratiu si Ion Diaconu, sunt nevoiti să se descurce fără sprijinul celor de la Bucuresti. Este pentru prima dată din 1973, când Dinamo Bucuresti nu mai trimite jucători la Slatina.
Sunt transferati: Florin Vlădut, Nuncă (IOB Bals) si Cordos (Caracal). Sunt promovati de la juniori: portarul Sabin Ciurea si jucătorii de câmp Brabete, Dumitrascu si Musat. Pe parcursul campionatului va fi legitimat si tânărul Marian Popescu, care va deveni, în scurt timp, unul dintre ce mai reprezentativi jucători ai fotbalului din Olt. La conducerea tehnică, în locul lui C. Stefan, este numit fostul antrenor al echipelor Gloria Bistrita si FC Bihor, Virgil Blujdea, ajutat de prof. Gheorghe Cazacu.

Derbi judetean 

Dinamo Slatina debutează în editia 1978-1979 la Turnu Măgurele împotriva echipei Chimia. Partida se încheie la egalitate 2-2, prin golurile marcate de: Bădălută si Radu – pentru gazde, Stanciu si Furnea – pentru oaspeti. Autorul primului gol al gazdelor, Ion Bădălută se va transfera în retur la Viitorul Scornicesti.
Vă oferim echipa aliniată de Dinamo Slatina la 20 august 1978, în partida de la Turnu Măgurele.
Dinamo: Stoica – Cotosman, Ciocioană, Erdei, Lică – Stanciu, Furnea Bălan – Musat (Mincioagă), Vlădut, Asaftei (Brabete).
Va fi o editie dominată de partidele directe între Dinamo Slatina si Viitorul Scornicesti, programate la 15 octombrie 1978 (partida tur) si 29 aprilie 1979 (returul). Dinamo Slatina refuză să se predea si într-o partidă tensionată câstigă jocul contra celor de la Scornicesti cu 1-0 prin golul marcat de Frătila II.
În echipa de la Scornicesti jucau nu mai putin de 8 jucători care evoluaseră si la Slatina (Anghel, Florea, Martinescu, C. Mincu, Pană, Soarece, Gheorghe si Petre Manea).
Iată cele două echipe aliniate la startul partidei, în prezenta a 9000 de spectatori, conform presei locale.

Dinamo: Ghenu – Lică, Ciocioană, Stanciu, Dumitrascu – Cotosman, Mincioagă, Bălan – Vladut, Frătilă, Asaftei.
Viitorul: Anghel –Florea, Martinescu, Pană, A. Mincu – P. Petre, Badea, P. Manea, Ghe. Manea, Soarece, Fuiorea.
Echipa slătineana încheie prima parte a campionatului pe locul 6 cu 19 puncte, cu cel mai bun atac din serie (35 goluri marcate) dar si cu cea mai slabă apărare (29 goluri primite), după ultima clasată Chimia Brazi.

Ultima performantă – optimile Cupei României 

În partea a doua a campionatului, la conducerea tehnică a echipei este numit Constantin Deliu. Debutul în sezonul de primăvară avea să fie cât se poate de reusit. În urma rezultatelor, la jumătatea returului, Dinamo Slatina conducea în clasamentul seriei a II-a, cu un punct în fata echipei Viitorul Scornicesti. Forta si experienta lotului, format în timp, îi permite să meargă pe două fronturi: campionat si cupă. Este pentru prima dată când echipa slătineană pătrunde în fazele superioare ale Cupei României. Considerată a doua competitie, Cupa României nu a fost o prioritate pentru Dinamo Slatina până acum. În prima fază, echipa slătineană învinge pe teren propriu divizionara A, Chimia Râmnicu-Vâlcea cu 1-0, prin golul marcat de jucătorul legitimat la început de sezon: Florin Vlădut.
Dinamo : Stoica – Lică, Ciocioană, Stanciu, Nuncă – Bălan, Cotosman (Asaftei), Furnea – Mincioagă, Vlădut, Frătilă II.
Chimia: Rosca – Basno, Cârceag, Savu, Cincă – Stan, Iordan, Telespan – Coca, Stanca, Carabageac.
În optimi, pe stadionul „1 Mai” din Pitesti, Dinamo Slatina este eliminată de Steagul Rosu Brasov cu scorul de 2-1, după ce a condus cu 1-0, prin golul marcat de Furnea. Trebuie subliniat faptul că echipa brasoveană a fost revelatia Cupei, editia 1978-1979. A ajuns până în semifinale unde a fost eliminată de Steaua, echipa ce va câstiga trofeul în finala cu Sportul Studentesc.
Dinamo: Ghenu – Cotosman, Ciocioană, Răutu, Nuncă – Bălan (Mircea Popescu), Mincioagă, Furnea – Frătila II (Asaftei), Vlădut, Lică.
Steagul: Clipa – Porumbita, Pescaru, Mihăilescu, Naghi – Sulea, C. Popescu (Adam), Bucur – Papuc (Gheorghe), Paraschivescu, Siscă.

Dinamo Slatina – la ora bilantului 

Dinamo Slatina îsi încheie activitatea la finalul celui de-al saselea sezon 1978-1979 pe locul 12, cu 33 de puncte, într-o competitie câstigată de Viitorul Scornicesti. Golgheterul echipei este Furnea, cu 11 goluri, urmat de Mincioagă cu 10 reusite, Stanciu, Frătilă II si Vlădut cu câte 7.
Înfiintată în august 1973, Dinamo Slatina a obtinut următoarele rezultate: 1973-1974 – locul 3, 1974-1975 – 8, 1975-1976 – 2, 1976-1977 – 8, 1977-1978 – 2, 1978-1979 – 12. Considerată o echipă spectaculoasă, Dinamo a avut în linia de atac, indiferent de sistemul de joc, jucători care prin talentul lor reuseau să marcheze goluri care mai de care mai spectaculoase: Toma Zamfir, Teodor Tarălungă, Petre Frătilă, Virgil Mincioagă, Ion Furnea, Florin Vlădut. Acestia sunt câtiva dintre ei… Pe banca tehnică au stat următorii antrenori: Constantin Stefan (două mandate), Haralambie Eftimie, Gheorghe Dungu, Constantin Geolgău, Virgil Blujdea, Gheorghe Cazacu, Constantin Deliu. Începând cu 1979, fotbalul slătinean este trecut pe plan secund. Echipa din Scornicesti va deveni FC Olt si va fi considerată echipa fanion a judetului.
Aproape abandonată si fără cei mai buni apărători (Lică, Stanciu si Ciocioană) transferati la Scornicesti, Oltul Slatina în tur si Energia Slatina în retur va retrograda în Divizia C, la finalul sezonului 1979-1980.

Progresul Corabia

Remember Progresul Corabia

Sus : Wagner, Grecu, Maereanu, V. Bartan, I. Bartan, Patru, Longin Ciolca ( antrenor )

Jos : Bicoi, Bescuca, I. Dinca, Cinca, Filip. 

Corabia de aur

Nu, nu este vorba despre cunoscutul festival naţional de muzică uşoară si populară, ci despre echipa de fotbal a anilor ’70, ’80 mândria localnicilor. Dacă vrei să afli cât mai multe informatii despre perioada de aur a fotbalului corăbian, trebuie neapărat să stai de vorbă cu foştii jucători, oameni care au scris istorie. Nu este jucător care să nu îti povestească de regretaţii Petre Prodileanu sau Lulu Stanescu, oameni care, printr-o implicare totală, au reusit să asigure aproape permanent un fond de jucători pentru echipa de fotbal a orasului, timp de treizeci de ani. Cu o satisfactie deosebită, dar si cu un oarecare regret că fotbalul nu i-a răsplătit pe măsura valorii lor, câtiva fosti jucători povestesc fără să clipească momente de neuitat, deşi au trecut treizeci-patruzeci de ani de când Progresul Corabia, echipa care l-a dat pe Oblemenco fotbalului românesc, a fost la un pas de sferturile Cupei României. O echipă, fie cât de mică, are, fără îndoială, figurile sale reprezentative. Nu poti să vorbesti de fotbalul din Corabia fără să nu aminteşti de Dumitru Mialtu (omul care a jucat 17 de ani în tricoul echipei de pe malul Dunării ), Marin Velica, Lucian Tănăsescu, Aipu, Vasile Cheche, Ginu Ciolca, Ion Saia, Marin Bănulescu, Petre Maereanu (cel mai volubil interlocutor, dispus să povestească despre aventurile sale ca nimeni altul), Vasile si Nelutu Bartan s.a.m.d.

Progresul Corabia – în optimile Cupei României, editia 1976-1977 
Prima performantă notabilă a echipei Progresul Corabia a fost parcursul până în optimele Cupei României. „I-am bătut pe cei de la Slatina (n.r. Dinamo) si am fost la un pas să jucam cu Rapid Bucuresti. Am avut noroc la tragere la sorti si în saisprezecimi, si în optimi, unde am jucat cu Rapid Jibou si cu Automecanica, echipe de C, ca si noi. Partida s-a jucat la Rosiori. Am fost insotiti de 10-11 autobuze de suporteri, inaintea partidei au venit în fata hotelului unde eram cazati si au început să scandeze. Mi-au dat lacrimile de emotie, a fost cea mai fericită zi din viata mea. Am fost eliminati, la lovituri de la 11 metri, de echipa bucuresteană. Colegii mei au ratat patru lovituri, am fost singurul care am marcat”, ne-a declarat fundasul Petre Maereanu.

La patru puncte de promovarea în divizia B, în 1988-1989
După grupul de exceptie a lui Mialtu, Corabia a mai lansat, în fotbalul divizionar, încă o generatie, la fel de valoroasă. Este vorba despre generatia lui Renato Popa, Tăgârtă, Beacucă, Ciucă, Grecu, Fl. Popescu, H. Vladu condusi de această dată de unul dintre cei mai buni fundasi centrali din istoria fotbalului corăbian, veteranul Petre Maereanu devenit sef de orchestră după retragerea lui Dumitru Mialtu. „Atunci nu s-a vrut promovarea. La noi au lipsit cativa titulari, eu am jucat atacant, multi făceau legătura între formaţia aliniată de noi si prietenia lui nea’ Nelu (n.r. Ion Oblemenco) cu antrenorul lor, Tică Otet. Meciul retur s-a disputat la Corabia si s-a terminat 0-0. Aveam o echipă bună, multi copii talentati: Tăgârţă, Grecu si Bescucă erau copii foarte buni”, ne povesteste acelasi Petre Maereanu. În editia 1988-1989, după un parcurs ireprosabil, Progresul, avându-l pe banca tehnică de fiul Corabiei, Ion Oblemenco, termină editia pe locul doi, cu 38 de puncte, în spatele echipei Constructorul Craiova – 42 de puncte, care promovează în B.

Douăzeci de ani de agonie 
După pauza fortată pe care au luat-o toate reprezentantele Oltului la începutul anilor 1990 (reducerea numărului de echipe dublat de un dezinteres total) , Progresul Corabia apare în sistemul divizionar printr-un concurs favorabil de împrejurări, în edita 2004-2005. Desi a pierdut titlul de campioană judeteană, a promovat în divizia C, datorită trecerii lui FC Craiova la Caracal locul lăsat liber de Caracal a fost oferit echipei Progresul. După cinci editii chinuitoare, cu salvări miraculoase în ultima (ultimele) etapă, Progresul nu mai poate evita dezastru în editia 2009-2010. Sub privirile neputincioase ale fostelor glorii locale, mercenarii adusi pe bani grei reusesc să scufunde corabia, după ce initial acceptase oferta FRF de a continua cursa într-o competitie fără valoare. Cei care cunosc fenomenul spun că Liga a III-a de azi este sub campionatul judetean de altă dată.

Corabia de aur II

.

După ce editia trecută v-am prezentat o parte a discutiilor avute cu fostii jucători ai Corabiei, mândria suporterilor de altă dată, astăzi vom afla lucruri noi despre aceiasi perioadă. Mijlocul anilor 1970, si începutul anilor 1980 a fost fără îndoială perioada de aur a sportului rege din micuta localitate de la malul Dunării. Pare incredibil cum o comunitate asa mică reusea să-si asigure un fond de jucători prin forte proprii, astăzi orase de zece ori mai mari nu reusesc să promoveze decât foarte rar vreun jucător, restul sunt adusi din alta parte contra unor sume uriase fără ca ei să justifice banii investiti.

Nu există satisfactie mai mare pentru un amator de sport decât să stea de vorbă cu oameni extraordinari, dispusi să-ţi povestească la nesfârsit disputele lor cu diferiti adversari dar si ale predecesorilor lor. Un lucru mai rar intâlnit astăzi este respectul pe care îl sesizezi in vocea lor fata de cei din generatia anilor 1960: Papuc, Enescu, Ungureanu, Constantinescu, Sarpe, Cazacu, Agape, Bumbăcea, Agiu, Asanica, L. Stanescu ş.a.m.d, oameni, în primul rând care prin atasamentul lor ia determinat pe cei care au îmbracat tricoul echipei locale să facă performanta. Asa s-a născut generatia lui Ginu Ciolca, Vasile Bartan, Ion Velica, Lascu, Aipu, Marin Bănulescu, Dincă, Căpraru, Tudorache s.a.m.d.
Pentru amatorii de statistică suntem în măsura să vă oferim echipa care învingea în octombrie 1968 echipa Comertul Alexandria cu 3-1 prin golurile marcate de: Neacsu, Agape, Agiu.
Progresul: Daro (Albu) – Neacsu, Agape, Agiu, Magargiu – Constantinescu, Ghiocel (Mialtu ) – Dragut, Petcu, Ungureanu, Sarpe.

Progresul Corabia, campioana de toamnă în editia 1977-1978

Progresul Corabia 1977  : Sus:  Mialtu, Nica, Maereanu,  Chionea, Bucuresteanu,  Aipu, Saia,  Lulu Stanescu ( antrenor )

Jos : Moldoveanu, Preda, Tudorache,  St. Leta, Velica,  P. Dinca.

Dupa parcursul extraordinar din Cupa Romaniei din editia 1976-1977, Progresul Corabia are o evolutie remarcabilă si în campionat. În editia 1977-1978 echipa din Corabia, reuseste să termine prima parte a campionatului pe primul loc, înaintea unor echipe cu pretentii cum ar fi: Flacăra Moreni, Viitoru Scornicesti, Dacia Pitesti, Rova Rosiori pe care le invinge categoric. Este cea mai mare performanta din istoria acestui club.
Despre sezonul respectiv stăm de vorba cu golgheterul sezonului Marin Bănulescu, un tip echilibrat care povesteste fără să ezite despre partida contra celor de la Scornicesti considerat meciul sezonului. „Am câstigat cu 1-0, eu am marcat din lovitura libera de la 20 de metri, am trimis direct în vinclu. La ei jucau: Petre Petre, Soarece, fratii Manea, Martinescu s.a.m.d. Nu se asteptau sa piardă, la finalul partidei au existat altercatii între spectatori si Lică Bărbulescu. Am terminat prima parte a campionatului fără înfrângere, eu am marcat 11 goluri. A fost cea mai frumoasă perioadă din cariera mea de fotbalist. În retur am fost transferat la Slatina, am primit 20 000 de lei prima de instalare de la colonelul Ratiu. Alături de mine a venit si celalalt atacant, Căpraru.”
Editia respectivă a rămas în memoria suporterilor prin acea partida în care Viitorul Scornicesti a învins cu 18-0 echipa slatineană Electrodul. Trebuie precizat ca si cealaltă candidată la promovare, Flacăra Moreni, a pierdut cu 3-0 la Corabia prin golurile marcate de: Dincă, Căpraru si Bănulescu. La finalul campionatului linia de clasament a Echipei Progresul Corabia arăta astfel: locul 3, (dupa Viitorul Scornicesti si Flacara Moreni ) 17 victorii, 6 egaluri si 7 înfrângeri – golaveraj 55-27, 40 puncte (se acordau 2 puncte la victorie ).

Cine sa se mai facă fotbalist ?

Toate aceste performante au fost realizate de jucătorii corăbieni, născuti, crescuti în Corabia sau în localitătile din împrejurimi. În timp ce majoritatea echipelor rulează zeci poate sute de jucători într-un deceniu de activitate, fotbalul corăbian s-a bazat numai pe talente locale căutate si descoperite de Petre Prodileanu, acest Guy Roux al Corăbiei, urmat de Lulu Stănescu si Ciolca Longin. Astăzi, nu mai are cine să joace fotbal, copiii sunt „prizonieri” inventiei secolului XX, calculatorul. Sub privirile îngăduitoare ale părintilor celor mici li se anulează orice posibilitate de miscare. Vremea când copiii de altădată alergau după o minge plină de petice de dimineata până seara au apus de mult. Autoritătile locale (nu numai cele corăbiene) par depăsite de situatie în astfel de cazuri si la sfaturile unor oameni „priceputi” botezati peste noapte impresari, aduc jucători ale căror executii tehnice, pe vremuri ar fi stârnit râsete si în curtea scolii. Dacă vrei să renunti la serviciile lor, te trezesti că le mai datorezi si bani, sume la care cei ce făceau performanta nici nu îndrăzneau să gândească.

Pentru comparatie, vă oferim echipa care învingea Viitorul Scornicesti în toamna lui 1977, formată numai din corăbieni:

Progresul :Cenea – Velica, Tudorache, Maereanu, G. Popescu – Mialtu, Ciolca, Istrate – Dincă, Bănulescu, Căpraru si ultimul 11 trimis în teren la 17 septembrie 2010, în partida pierdută pe tren propriu cu FC Drobeta (echipa dispărută între timp). Firulescu – Pârvan, Ignat, Florea, Tănăsie, Bica, Ticlea, Zamfir, Balmau, Yuki, Shun

În editia viitoare, vom afla povestea ultimei generatii de copii talentati de la mijlocul anilor 1980, generatia lui Renato Popa lansată în fotbal de Ginu Ciolca. Ce a urmat, stim cu totii, fotbalul din judetul Olt a intrat într-o pauză prelungită, pauză impusă de dezinteresul total al celor care s-au perindat pe la conducerea localitătilor din judet.

Corabia de aur III

.

După ce v-am prezentat povestea sportului rege din micuta localitate de la malul Dunării, nu putem încheia periplul nostru prin fotbalul corabian până nu aflăm si câteva cuvinte despre copiii de altădată ai fotbalului din Corabia. Cu riscul de a mă repeta, îmi exprim uimirea si de data asta despre faptul că o localitate asa mică, nu numai că reusea să formeze o echipă cu rezultate foarte bune, dar îsi permitea să trimită la FC Olt, echipa fanion a judetului si cei mai talentati juniori.
Sigur, toate aceste performante nu erau posibile dacă la marginea terenului nu veghea aproape permanent oameni priceputi, fosti jucători, cu ochiul format, capabili să-ti dea un verdict si după câteva priviri aruncate peste gardul scolii.

Prima generatie de copii talentati

În ziarul local „Oltul” din noiembrie 1969, se evidentia parcursul fără greseală al echipei de juniori antrenată de Petre Prodileanu „Se remarcau, meci de meci, tinerii: Cheche, Moldoveanu, Lascu, Velica, Ciolca, Aipu, Orbulet, în curând vor face pasul la echipa mare” remarca ziarul respectiv. Un an mai târziu, generatia respectivă avea să termine pe locul doi intr-o serie cu FC Arges, Progresul si Vointa..
După ce în numerele trecute am amintit de Petre Prodileanu si Lulu Stănescu, astăzi, vom face cunostintă cu profesorul Longin Ciolca si cu Renato Popa, considerat liderul generatiei sale, generatie ce cuprinde pe: Bescucă, Mitroi, Grecu, Tăgârtă, H. Vladu .

„În 1977, după terminarea facultătii, am fost repartizat la Scoala nr. 2 Corabia, ca profesor de sport. Aici i-am descoperit pe: Ionel Bescucă, Scarlat, Mitroi care, ulterior, a ajuns la U. Craiova, international de juniori, Florin Cheroiu. Copii foarte talentati. Cel mai bun, considerat sef de promotie a fost Renato Popa pe care l-am descoperit la scoala din Celei (un cartier arondat orasului Corabia) alături de Sorin Vlad si Ion Asanica. La începutul anilor 1980, am reusit să fac o echipă cu rezultate deosebite, am ajuns în finala de juniori pe care am pierdut-o în fata lui FC Arges. Aici trebuie mentionat sprijinul oferit de domnul Stelică Spânu, directorul scolii în perioada respectivă. După ce am preluat echipa de seniori, i-am promovat pe toti la echipa mare alături de Grecu pe care l-am adus de la Gura Padinii, Bicoi de la Dăbuleni si Băbălau” ne povesteste profesorul Ginu Ciolca, fost jucător al echipei Progresul Corabia considerat alături de Petre Prodileanu, unul din cei mai mari descoperitori de talente din zonă.

Fuga de la Scornicesti

Se spune că, atunci când esti descoperit la o vârstă fragedă, succesul este garantat. În majoritatea cazurilor este valabil, „si da si nu” ar spune Renato Popa, ultimul mare talent propus de Corabia spre fotbalul mare. A fost solicitat la FC Olt, la vârsta de 16 ani si jumătate.
„Am fost făcut fotbalist de Ginu Ciolca. Eram elev la Scoala generala Celei, am jucat fotbal cu Scoala Nr. 2 Corabia, unde profesor de sport era Ciolca Longin, i-am bătut, eu si cu încă un coleg, Sorin Vlad, am fost chemati la juniorii Progresului Corabia si la 16 ani am debutat la echipa mare” ne povesteste copilul de aur al Corabiei, Renato Popa.

„Într-o bună zi, ne-am trezit la noi acasă cu Constantin Deliu, presedintele lui FC Olt, trimis de antrenorul Florin Halagian să mă ia la Scornicesti. M-am prezentat la echipă, initial am fost plăcut impresionat, am mers în turneu în fosta RDG, în cantonament la Herculane. La FC Olt, am avut plăcerea să stau alături de: Prepelită, Catoi, Eftimie, Chivescu, Marian Popescu s.a.m.d. A fost pentru prima dată când plecam de acasă o perioadă asa lungă, elev fiind am fost transferat la Liceul Agricol din localitate. Dorul de casă si de părinti nu-mi dă pace si, într-o zi, după ce am venit de la şcoală, am mers la club, bagajul era pregătit de seara, plănuisem totul, echipa era la antrenament, n-au stiut de plecarea mea decât bucătarul si instalatorul clubului. Lângă stadion, era o fabrică de confectii parcă, acolo erau parcate multe autobuze care plecau spre Slatina, m-am urcat în autobuz si nu m-am oprit decât la Corabia. Astăzi regret decizia luată atunci, antrenorul Halagian tinea mult la mine” completează mijlocasul corăbian. La FC Olt (tineret), au jucat si Hugo Vladu, portarul Costică Dorin si, ceva mai târziu, Tăgârţă.

Renato Popa pleacă la Caracal, rămâne forta grupului.

Apogeul acestei generatii este, spre sfarsitul anilor 1980, în 1988-1989, locul 2. Aici trebuie precizat că Renato Popa s-a transferat la FC Caracal la începutul sezonului 1986 -1987, unde, datorită talentului său avea să devină, în scurt timp, si aici unul din liderii echipei. La Corabia, greul este dus de forta grupului format din: Bescucă, Grecu, Hugo Vladu, Sorin Vlad, Mitroi, s.a.m.d. condusi de veteranul Petre Maereanu considerat alături de Mialtu unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului corăbian.

Pentru a întări cele afirmate mai sus vă oferim o formulă de echipă din sezonul 1987-1988. În toamna lui 1987, Progresul Corabia învingea Rova Rosiori pe teren propriu cu 2-0 prin golurile marcate de: Ionel Bescucă si Manea.
Progresul: Costică Dorin – Scarlat, V. Bartan, Maereanu, S. Vlad – Bicoi, Grecu, Bescuca, Mitroi, S. Popescu (Tudoran), Manea.
Astăzi, la sase luni de la abandonul echipei mari, fotbalul corăbian se rezumă la o grupă de copii condusî de Gigi Valcu care activează în campionatul judetean. Chiar dacă rezultatele sunt modeste deocamdată, poate în viitor va apărea o nouă generatie sau, de ce nu, un nou Renato Popa.

Performantele fotbalului din Corabia: locul 2 (divizia C), în editia 1988-1989 – optimile Cupei României în editia 1976-1977 – locul trei, editiile 1977-1978, 1982-1983 si 1984 -1985.

Viitorul Scornicești 1973-1980

Florin Brutaru

  

   După ce ediţiile trecute ati aflat frumoasa poveste a fotbalului din Corabia, astăzi vom încerca să aflăm cât mai multe lucruri despre fotbalul din Scorniceşti. La începutul anilor 1970, cei care se aflau la conducerea comunei au hotărât înființarea unei echipe de fotbal. Destul de târziu, dacă este să comparăm cu Deveselu şi Potcoava, comune aproximativ de mărimea Scorniceştiului, care participau în campionatul Județean încă de la înfiinţare din anul 1968, ca să nu mai vorbim de Stoicăneşti, care avea echipă de fotbal în campionatul regional din anii 1950. Printre fondatorii clubului „Viitorul” se numără colonelul Valeriu Sturza (unul din primii conducători ai clubului Steaua) și Vasile Bărbulescu.

Astăzi, majoritatea iubitorilor fotbalului asociază fotbalul din localitatea natală a lui Nicolae Ceausescu cu FC Olt, cu jucători precum Piţurcă, Soarece, Prepeliţă ş.am.d. Pentru a ajunge la performanţele celor enumeraţi mai sus, zeci de jucători au pus umărul mai mult sau mai puţin la ascensiunea echipei. Începând de astăzi, va propunem să parcurgem perioada mai puţin mediatizată a fotbalului din Scornicești, 1973 anul când a disputat prima partidă oficială si 1979, anul de debut în divizia A.

Nelu Vâlceanu, prima vedeta a echipei

Clubul „Viitorul” a fost înființat  vara lui 1972. Prima competiţie la care a participat echipa din Scornicești a fost Campionatul Județean , ediţia 1973-1974 o competiție puternica  unde mai găsim pe : Voința Caracal, Rapid Piatra Olt, Petrolul Potcoava, Tractorul Rusănesti smd. Primul antrenor al fost Gabi Stoicescu, fostul jucător al echipei Progresul București. Primii jucători legitimaţi la noua echipă  au fost: portarul Mircea Ciubotea și jucătorii de câmp: Petrescu, Ghe.Radu, Roşca, Cârstea Sevastian, Dima, Trantescu, Bobei, P.Petre, Voichin, Toma, Pleşa, Chelban si atacantul Vîlceanu, golgheterul echipei, jucători proveniți în mare parte de la Pitești si de la divizionara B, Dinamo Slatina, o echipă  puternica în perioada respectiva.

Un lucru mai putin obişnuit îl reprezintă  faptul ca deşi campionatul a început pe 26 august 1973, echipa Viitorul susţine prima partida în campionat impotriva echipei Tractorul Rusănesti pe care o învinge pe teren propriu cu 6-0 pe 16 septembrie 1973. Astfel, ziarul local „Oltul” nota despre partida respectiva „Viitorul  Scornicești a făcut un debut mai mult decât  promițător. Elevii lui G. Stoicescu au practicat,la prima lor evolutie un joc frumos, apreciat de cei prezenţi, reuşind să realizeze scorul etapei. Etapa viitoare,echipa din Scornicesti va juca in deplasare cu ocupanta locului trei Viitorul Leotesti

„Cel mai autorizat să  povestească  despre perioada respectiva este Mircea Ciobotea, primul portar din istoria echipei din Scornicești, unul dintre primii jucători legitimați la Viitorul.” Am început fotbalul la FC Arges cu Leonte Ianovschi. In vara lu’73 cand cei din Scornicesti umblau dupa jucatori, la juniori eram eu si cu Cristian care terminasem perioada de juniorat. La echipa mare erau Ariciu şi Niculescu. A venit nea Lenci si a întrebat dacă vreau sa mearg la Viitorul, am acceptat ,chiar dacă atunci am regretat, perioada petrecuta la Scornicesti avea sa fie cea mai frumoasa din viata mea de sportiv. Eu am fost printre primii, impreuna cu Radu Gheorghe, Nelu Valceanu care in scurt timp a devenit golgheterul si liderul echipei, Roşca de la Feteşti, Petrescu un pusti foarte talentat. După două  luni a venit si Petre Petre. Prima partida am jucat-o dupa aproape o luna de la startul campionatului la Jitaru, terenul din Scornicesti nu era gata. Cei care răspundeau de echipa nu reusea sa stranga un lot de jucători, majoritatea plecau dupa câteva zile, nu puteau sa se acomodeze” ne povestește fără ezitare primul portar din istoria echipei.

Prima promovare , primele contestații

Ediția 1973-1974 fost o disputa in trei Viitorul, Voința  Caracal si Rapid Piatra Olt. Asa cum era de așteptat  cei din Sornicesti castigă  competitia  și reprezinta judetul Olt la barajul pentru promavare  în divizia C, unde va întâlni  campioana judetului  Vâlcea, Unirea Băbeni.Ascensiunea rapidă a echipei necesită  transferuri de jucători  aproape permanent. Pentru ca pretențiile  creșteau  odată cu participarea la baraj, a fost legitimat si tânărul atacant Lucian Martinescu de la Dinamo Slatina. Fără  să existe vreo  formulă  de echipă  în presa vremii din discutiile purtate cu cei care au imbracat tricoul echipei Viitorul, antrenorul Costel Duta , cel care a pregătit partida cu Unirea Băbeni avea la dispozitie următoarea echipa: Ciobotea – Petrescu, Radu Ghe., Dima, Bobei (Trantescu)-Roşca, Petre Petre, Valceanu-Toma, Martinescu (Stîrcu) Pleşa.

A fost o dubla manșe  în tur la Babeni partida s-a incheiat la egalitate 1-1, pentru Viitorul a marcat Petrescu , iar in retur Viitorul Scornicești s-a impus cu 6-1 prin golurile marcate de: Vîlceanu (3), Petre Petre (2) si Plesa.„La ei am jucat pe o ploaie torentiala terenul era plin de baltoace, in retur meciul sa jucat la Slatina. In minutul 7 am primit un gol stupid, mingea a ricosat ciudat si mi-a scapat printre picioare, pana la final am reusit sa ma revansez, n-am mai primit nici un gol i-am batut cu 6-1.După  meci am mers la crama la Scornicesti si am chefuit doua zile .Fraţii Barbulescu se străduiau sa ne facă toate poftele, au fost momente de neuitat, promovarea în divizia C a fost prima noastra performanta . Dupa baraj am devenit mai apropiati de oameni , de localitate, eram răsfăţaţii comunei, eram angajați la C.A.P. Erau sectii de făcut : nasturi. lumânări., pungi, nu faceam altceva decat sa semnan statul si sa ridicam banii, sume cuprinse intre 1800 si 2000 de lei plus, statutul de vedeta locala care ne permitea sa avem usa deschisa permanent la nea Lică (n.r. Vasile Bărbulescu) lucru care nu era la îndemâna oricui” continua portarul Ciobotea.

Aici mai trebuie menționat  faptul că  în partida contra vâlcenilor de la Babeni disputata pe stadionul 1 Mai oaspetii au contestat maniera de arbitraj a arbitrului Romeo Stîncan atât în  timpul partidei, cât mai ales după.  Dupa fluierul final al arbitrului Romeo Stîncan , primul obiectiv al șefilor  clubului era stadionul. Construit în graba, asezat lângă o secție  de tractoare si cu un gazon contestat de majoritatea adversarilor noul stadion nu avea decât o tribuna, dar cel mai important era ca putea găzdui partidele considerate acasă de proaspăt divizionara C, Viitoru Scornicești.  Noua grupare începea sa capete identitate. După  ansamblul „Călusul” si echipa de fotbal trebuia să devină o atracție  a zonei.

La mijlocul anilor 1970, in Scornicesti apar primele blocuri şi se inaugurează Fabrica de confecții. Oamenii locului în  frunte cu Vasile Bărbulescu se străduiau sa ofere toate conditiile, atât cat poate sa-ti ofere o comuna, tinerilor jucători care urmau sa îmbrace tricoul echipei locale. Cel desemnat sa se ocupe de echipa ,de organizare era colonelul Valeriu Sturza, un bucureștean  născut la Cluj, care a fost printre membrii fondatori ai clubului CCA în anul 1947. Impactul cu sistemul divizionar avea sa fie mai greu decât se așteptau  cei care se ocupau de destinele echipei.

Azi e nor mâine senin, toti militaraşii  vin

Cred că  nu exista tânar al anilor 1970 care sa nu fi fredonat cunoscuta melodie interpretata de Benone Sinulescu și Irina Loghin, un cuplu de interpreți de muzica populara în vogă în perioada respectiva. Trebuie precizat, pentru cei tineri in special ca pana nu demult , armata era obligatorie, indiferent de pozitia sociala a fiecărui flăcău al patriei, in anul când împlinea 20 de ani (plus sau minus un an) primea ordin de incorporare. Asa s-a format lotul pentru divizia C la Scornicesti. Cum zona nu putea sa ofere tineri talentați  care sa formeze o echipa precum la Stoicănesti  sau la Corabia, armata era singurul criteriu de selectie pentru echipa din Scornicești. Cel mai dificil lucru era sa convingi un jucator de douăzeci de ani din capitala sau din orașe precum Pitești  sau Craiova sa vina sa joace la o echipa de comuna fie ea si comuna natala a preşedintelui  ţării.

Parcurs foarte slab la debutul în eşalonul trei al fotbalului romanesc pentru Viitoru Scornicești, în prima parte a sezonului 1974-1975 echipa nu reuşeste decât doua victorii, cinci egaluri  și opt înfrângeri si se clasează pe locul 15 (penultimul), lucru de neconceput pentru mai marii comunei.

Primele transferuri, leatul 1955

In ianuarie 1975 începe reconstrucția din temelii, antrenorul Costel Duţă  este demis sosește la echipa Constantin Rotaru. Sunt aduşi la echipa jucători noi,o perioada destul de agitata sosesc zeci de jucători, aproape toți militari în termen ,numai o parte însă au reușit să se adapteze cei mai reprezentativi sunt: portarul Ion Anghel (Sportul Studentesc), C. Mincu (Dinamo Slatina), plus Gheorghe Șoarece  (Dinamo Slatina) un jucător  care avea sa devină  simbolul echipei.

Despre perioada respectiva stăm de vorba cu Ion Anghel, un om, respectat de toată  lumea care sa acomodat greu la Scornicești  dar care avea sa rămână  lângă  echipă până  la final.” Prima legitimare a fost la Sportul Studentesc. In ianuarie 1975 am primit ordin de incorporare si am fost trimis de nea Angelo (n.r. Angelo Niculescu) la Dinamo Slatina unde antrenor era Haralambie Eftimie . Am rămas o jumătate de sezon, nu am jucat nici un minut ,portari la Slatina erau Oprea de la Craiova si Eftimescu  de la Dinamo după care am fost trimis la Scornicești.  Când am auzit am suferit mult , am fugit la București  nu vroiam sa merg acolo sub nici-o forma. După  două  zile nea Angelo ma sfătuit ca este mai bine sa merg la Scornicești, fiind și militar în termen am acceptat. Era foarte greu de ajuns, au fost cazuri când mergeam de la intersecție  pe jos, in comuna nu erau decât doua, trei masini. Cu mine au sosit la Viitorul si Gică Șoarece, Mincu, Bebe Stănescu,  militari si ei , aveam mașină  speciala care venea si ne lua la meciuri”

Dupa aceleaşi de metode aveau să  sosească la Scornicești si Asaftei,  Nucu Păun de la Slatina, Lăcătușu  și  Mehedintu trimisi de Dinamo Bucuresti, Dragoș Culea, fratii Petre si Gheorghe Manea, Cotigă , Marincel smd, toți militari în termen la UM 0866 Drăgășani.  In divizia C, Viitorul Scornicești  a evoluat 4 editii,  în 1977-1978 va promova in divizia B.

Primul pariu castigat, Gheorghe Soarece

După  Costel Duță si Constantin Rotaru pe banca tehnica au mai stat: Vasile Ștefan, fostul internaționalul  stelist Bujor Hălmageanu,  Gheorghe Cazacu și Dumitru (Tache) Macri care avea să  intre în istoria fotbalului. Cel mai important pentru echipa din Scornicești  este faptul ca încet, încet avea sa-si găsească liderul, Gheorghe Șoarece  unul dintre cei mai talentați  jucători. Descoperit de Constantin Ștefan,  antrenorul lui Dinamo Slatina la IOB Balș,  atrage atentia prin talentul sau inca de la debut. Poate părea surprinzător pentru cei ce nu cunosc perioada respectiva, dar cea mai buna echipa din seria a VI a nu a fost Viitorul Scornicesti sau Flacara Moreni ci Progresul Corabia cu a sa generatie de exceptie pe care ati aflat-o in numerele trecute.

Progresul, termina prima parte a campionatului pe primul loc insa in retur cedează si diputa continua intre Flacara Moreni si Viitorul Scornicesti pana in penultima etapa când echipa din Scornicesti va juca pe teren propriu impotriva echipei deja retrogradata Electrodul Slatina iar Flacara Moreni joaca acasă cu Rova Rosiori, aceste meciuri au loc in data de 21 iunie 1978.

  Steaua-Viitorul Scornicesti 4-1 .  Stanga : Martinescu, A. Mincu, C. Zamfir, A. Iordanescu, V. Nastase, C. Pana

Viitorul Scornicesti – Electrodul Slatina 18 -0

In ianuarie 1978 , la echipa soseste antrenorul Dumitru Macri .Viitorul Scornicesti pleaca in cantonament la Horezu cu urmatorul lot: Anghel, Visan – Cotiga, Pana, Florea, Bucurescu, M. Patru, C. Mincu, Nucu Păun, Petre Petre, C. Serbanoiu, Cruceru, Petre Manea, L. Martinescu, Ghe. Manea, Soarece, Marin Petre. S-a mers cap la cap, programul ultimelor etape crea un usor avantaj echipei din Scornicesti, cu Electrodul acasă si in deplasare la Videle o zona unde Flacara Moreni putea avea influenta,totul trebuia sa se rezolve cu vecinii de la Slatina. Echipa din Scornicesti avea un reprezentant la Moreni care avea rolul de a informa permanent evolutia scorului.

Din discutia purtată cu cei implicati, sunt doua variante, ambele la fel de credibile. Cum tehnica nu era de nivelul celei de astăzi, cel care a primit mesajul a înteles gresit. Varianta 1 – Desi la Moreni scorul era 0-0 acesta a inteles 9-0. Varianta 2 – Cel de la Moreni a incercat sa comunice codificat (desi nu-i ceruse nimeni acest lucru) si la scorul de unu la unu, a transmis unu langa unu, cei de la Scornicesti au inteles ca unu langa unu inseamna 11-0. A comunicat băncii tehnice si spre surprin-derea tuturor a început „măcelul”. Cel căruia i s-a transmis mesajul eronat a fost antrenorul principal Tache Macri.

Dupa finalul partidei, antrenorul si arbitru au sfatuit jucatorii sa nu se grabeasca la vestiar pentru a se dezechipa pana nu avea confirmarea ca la Moreni sa incheiat partida. Rezultatul final al celeilalte partide a fost Flacara – Rova Rosiori 2-1. In ultima etapa Viitorul a invins la Petrolul Videle cu 2-0, castiga seria la golaveraj si promoveaza in B cu urmatoarea linie de clasament: 30 de jocuri – 23 victorii- 1 egal – 6 infringeri – 95-24 golaveraj – 47 puncte. Dupa victoria cu 18 -0 s-au nascut fel de fel de discutii, cei care nu urmăriseră acest meci încercau prin diferite metode sa afle informatii suplimentare despre partida respectiva, nici presa centrala nici cea locala nu au oferit vre-o stire in plus. Un lucru este clar, a fost o expunere si un scenariu care s-au dovedit inutile, o simpla victorie pe teren propriu , lucru absolut normal, ar fi lămurit lucrurile.

Principalul vinovat de acest scenariu ineficient a fost considerat , antrenorul Tache Macri. Pentru ca trebuiau luate masuri, mai mult de ochii lumii, jucătorul Stanica (Electrodul) a fost suspendat din viata sportiva. De altfel si in sezonul următor echipa era primita cu ostilitate pe toate stadioanele din tara si datorita acestui meci, la vremea respectiva, o victorie cu 18 -0 întrecea orice imaginatie. Astăzi este mult mai simplu, se promoveaza fara joc din B in A, din C in A, echipe care retrogradează dar raman in competitie smd.

Viitorul Scorniceşti – Electrodul Slatina 18 – 0

( Martinescu 7, Şoarece 3, Pană 2, Culea 2 ,Ocea,  Stănica  2 autogoluri ).

Viitorul Scorniceşti : Anghel – Cotigă ( Florea ), Pană , Bucurescu, N. Păun –  P.Petre ( Ghe. Manea ) , P. Manea, Şoarece – Culea  ,Martinescu , C. Mincu.

Electrodul Slatina : Ocea – Cojocaru ( Condei ), Neacşu, Iliescu,  Ciobanu – Rotaru, Iancu ( Ignat ), Iamandei –  Rogojinaru, Stănica, Stănculescu.

Detalii suplimentare despre acest meci ne-au fost oferite de foştii jucatori Lucian Martinescu si  Nucu Păun ( Viitorul ) Ilie Iamandei  şi Marian Şerbanoiu ( Electrodu ) . Nici  ziarul local ” Oltul” , nici  cel central ” Sportul”  neoferind nici o informaţie in plus. 

Bun găsit, divizia B

Pentru a evita cele intamplat la debutul in C, când rezultatele au fost neasteptat de slabe, in vara lui 1978 la Scornicesti este numit presedintele clubului tanarul Dumitru Dragomir de la Vâlcea, care vine impreuna cu profesorul Dumitru Anescu, cei doi aveau in palmares o Cupa Romaniei cu Chimia Râmnicu Vâlcea. Comuna Scornicesti cunoaste o ascensiune fara precedent in toate domeniile. Dupa Fabrica de confectii, in 1977 se inaugurează un spital modern cu 150 de paturi, iar doi ani mai târziu, in septembrie 1979 incepe sa functioneze Intreprinderea de piese si subansamble auto, care dupa numai un an număra aproximativ 500 de angajati.

Capacitatea stadionului se mareste,se ridica si tribuna a II a, lumea din zona primeste cu satisfactie evolutia evenimentelor, pentru prima data aveau posibilitatea sa vadă la Scornicesti echipe de divizia B, lucru posibil numai la Slatina cu ceva timp in urma. De altfel, asemeni lui Dumitru Dragomir, la Scornicesti au fost adusi oameni considerati descurcareti,abili in afaceri, care sub protectia autoritatilor locale aveau rolul de a scoate bani prin orice mijloace. O parte din acesti bani urmau sa asigure cheltuielile neprevăzute ale echipei de fotbal.

Al doilea val de jucatori, leatul 1958.

In divizia C au trecut zeci, poate chiar o suta de jucatori, putini au reusit insa sa se impună, amintim aici cu plăcere jucatori precum: Ghe. Soarece, Ion Anghel, C-tin Pana, C. Mincu , Ghe. Florea fratii Gheorghe si Petre Manea, dar si doi dintre eroii de la dubla cu Babeni, partida disputata in urma cu patru sezoane: Petre Petre si Lucian Martinescu.. Lotul de jucatori se modifica dupa aceleasi criterii ca si in divizia C. Dupa leatul din 1955, urmează tinerii recruti nascuti 1958 sau 1959 si astfel la Viitorul debutează jucatori precum: A. Mincu (Autobuzul) Valeriu Ionita, Ion Balaur (Dinamo), V. Predescu (Sportul), Badea (I.O.R.), Voiculet (Dacia Pitesti), Palea (Electroputere) Bejan (Petrolul Videle), Badaluta (Chimia Turnu Măgurele), toti militari in termen la Slatina.

Despre perioada respectiva stăm de vorba cu portarul Valentin Predescu, rezerva lui Anghel din perioada respectiva.„ Am venit la Scornicesti in octombrie 1978, nu voi uita asta nici-o data, in ziua când FC Arges juca impotriva echipei spaniole Valencia in cupa UEFA, mama lucra la spitalul din localitate, eu trebuia sa fac armata si cineva m-a sfătuit sa merg la Viitorul, Anghel fiind singurul portar din lot am fost acceptat. Chiar daca nu am prins decât un sfert de ora in ultima etapa cu Câmpina, perioada petrecuta la Scornicesti a fost cea mai frumoasa din cariera mea de sportiv. Dupa ce am promovat in A, eu impreuna cu Ion Balaur si cu Vali Ionita am fost trimisi la Târgu Jiu in locul lui Piturca, am refuzat sa merg acolo si astfel aventura mea la Scornicesti s-a încheiat”

Divizia B, o zona ostila

Repartizata in seria a II a, echipa din Scornicesti urma sa dea piept cu echipe de traditie precum: Rapid, Petrolul, Progresul smd. Paradoxal cei mai dificili adversari aveau sa fie: Metalul, Autobuzul, Soimii Sibiu dar mai ales Dinamo Slatina. Daca in divizia C, prezenta unei echipe de fotbal din mediu rural devenise ceva obisnuit, in divizia B era clar pentru toata lumea ca Viitorul Scornicesti se afla in aceasta competitie numai pentru ca era considerata echipa lui Ceausescu.Contactul cu esalonul doi a fost un succes, victorie cu 2-1 impotriva echipei Gaz Metan Medias prin golurile marcate de Gheorghe Soarece. Pentru amatorii de statistica va oferim echipa de debut in divizia B.

Viitorul Scornicesti: Anghel – Cotiga, Martinescu, Pana, A. Mincu – Ghe. Manea, Petre Petre, Badea – Amza, Soarece, P. Manea.

Cele mai „aprinse” meciuri au fost cele impotriva echipelor Dinamo Slatina, Unirea Alexandria dar mai ales impotriva echipelor Metalul Plopeni si Metalul Bucuresti considerata cele mai bune echipe din serie. Dupa marginea terenului se vad cele mai spectaculoase lucruri, asa ca portarul de rezerva Predescu isi aminteste.„In meciul cu Metalul Bucuresti, noi conduceam cu 1-0 si când toti se pregăteau de final , Ion Ion de la oaspeti prinde un sut extraordinar de la 3o de metri si egalează, toata lumea a amutit. La un moment dat, un oficial al clubului striga la tusier „Ofsaid ba dobitocule ridica steagu”, tusierul s-a speriat si a ridicat steagul imediat, Aurica (n.r. Mincu) se uita spre margine si nu întelegea nimic „Dute ba si spunei centralului ca a fost ofsaid ce te uiti nu vezi ca asta a ridicat steagul„ strigau cat puteau cei de pe margine. Cei de la Metalul se imbratisau la centrul terenului nici n-au văzut ca centralul a anulat golul, Anghel bate lovitura si Soarece mai înscrie o data in ultimul minut si câstigam cu 2-0. Chiar daca au fost si astfel de „stimulente”, echipa juca frumos, eram printre primele echipe din serie, jucatori precum: Anghel, Petre Petre, Soarece, Petre Manea aveau loc in orice echipa de divizia A”.

Viitorul Scornicesti – Dinamo Slatina, derbi judetean

Din editia 1978-1979 ( tur ), mai retinem partida contra celor de la Rapid Bucuresti. Echipa din Scornicesti a castigat cu 3-1 prin golurile marcate de : Ghe. Manea, P. Manea si  Soarece.

Viitorul Scorniceşti: Anghel- C. Mincu, Pană ,Martinescu, A. Mincu, – Badea, Ghe. Manea, P. Petre –  P. Manea, Şoarece, Fuiorea , (Voiculeţ).

Rapid Bucureşti: Ioniţă – Popa, Puriţ, Dumitru, Adamescu, Pârvu, Rontea, Nicola, Şutru, Petcu, Manea.
Ascensiunea de neoprit a echipei din Scornicesti avea sa declanseze declinul unei grupări care a dominat seria a II a diviziei secunde aproape cinci sezoane, Dinamo Slatina. Se crease o rivalitate intre cele doua echipe atât in teren dar mai ales la vârf, o parte din jucatori: Soarece, C. Mincu, Martinescu, fratii Manea, ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi au fost dati la Scornicesti ca fiind considerati petrecăretii echipei. Cele doua întâlniri s-au lăsat cu „scântei” fiecare echipa si-a castigat partida cu 1-0 pe teren propriu. In amintirea vremurilor bune va oferim distributia celor doua echipe in partida disputata la Scornicesti din 29 aprilie 1979 , castigata cu 1-0 prin golul marcat de Soarece si arbitrata de Nicolae Raab.

Viitorul: Anghel – Florea, Martinescu, Pana, A. Mincu – Badea, Petre Petre, P. Manea – Voiculet, Soarece, C. Mincu.

Dinamo:  Ghenu  – Cotosman, Rautu, Stanciu Nunca – Furnea, Mincioaga, Fratila II – Lică, Vladut, Asaftei.

A fost partida care a consfintit, practic promovarea, programul pana la finalul campionatului nu mai putea încurca echipa din Scornicesti. Viitorul încheia campionatul cu urmatoarea linie de clasament: 34 de jocuri, 20 victorii, 3 egaluri, 11 infringeri, golaveraj 57-33, 43 puncte si promoveaza in divizia A. De asemenea Gheorghe Soarece câstiga titlul de golgheter cu 22 de goluri marcate.Ultima aparitie in divizia B a fost, victorie pe teren propriu impotriva modestei Poiana Câmpina. Echipa Viitorul Scornicesti devine prima echipa de comuna care evoluează in divizia A, o performanta privita cu neîncredere de majoritatea iubitorilor fotbalului din tara.

Stadionul era singurul loc unde puteau sa-si strige nemultumirea fata de regimul tot mai dur impus de cei care conducea tara. Scornicestiul se dezvolta permanent, in comuna apar primele blocuri cu spatii comerciale la parter, se da in folosinta un cămin de nefamilisti, in curând se va inaugura si Fabrica de bere. Odată cu promovarea echipei pe prima scena fotbalistica, un alt rezultat la fel de important îl reprezintă lansarea in fotbalul mare a unui golgheter inascut, este vorba de liderul echipei Gheorghe Soarece care la vârsta de nici 24 de ani reuseste sa devina simbolul si golgheterul echipei. Din respect pentru cei 13-14 jucatori care au dus greul in divizia B, acestia raman pe loc la care se mai adăuga si cateva transferări. Singurul nume sonor sosit la proaspăta divizionara A, este fostul international Florian Dumitrescu, omul care a marcat in poarta celebrei Feyenoord, au urmat: Marcel Lică, Eugen Stanciu si Ion Ciocioană de la Dinamo Slatina, portarii Istrate: (FC Arges), Nedea (Unirea Focsani) jucatori care au debutat in divizia A la Scornicesti.

Primul lider al diviziei A, in editia 1979-1980
In prima etapa, la Scornicesti va veni Olimpia Satu Mare o echipa cu experienta in divizia A, fosta finalista a Cupei Romaniei cu jucatori in lot precum: Smarandache, Muresean, Kaizer, Feher smd. Duminica, 12 august 1979, pe o ploaie mărunta de vara, in prezenta a 4000 de spectatori, conform presei locale, Viitorul Scornicesti invinge echipa din Satu Mare cu 6-0 prin golurile marcate de: Petre Manea, Lică, Fl. Dumitrescu, Soarece, Voiculet (2), si devine primul lider al campionatului. Partida a fost condusa la centru de bucuresteanul Romeo Stancan, acelasi arbitru care in urma cu cinci ani a arbitrat partida retur din barajul cu Unirea Babeni. Viitorul Scornicesti, cu 11 debutanti in teren, au dominat partida de la un capăt la altul. Pentru ca statistica este tot ce ramane in urma unei competitii, va oferim formatia din prima etapa a editiei 1979-1980:

Viitorul Scornicesti : Anghel-Lică, Martinescu, Stanciu, A. Mincu – Ciocioană, Petre Petre (Pana), P. Manea – Voiculet, Soarece, Fl. Dumitrescu.

Pe parcursul campionatului, la echipa sosesc trei dintre cei mai talentati jucatori din divizia B: Piturca (Pandurii) Prepelita (CSM Suceava) si Iamandi (Delta Tulcea).Despre aceasta perioada stăm de vorba cu Gheorghe Iamandi un jucator reprezentativ pentru prima parte a anilor 1980.„Am început fotbalul la Dinamo Bucuresti. In 1977 am fost împrumutat la Delta Tulcea unde am prins doua sezoane foarte bune, fiind principalul marcator al echipei, am avut oferte de la FC Arges, Jiul Petrosani chiar si de la Dinamo, presedintele Dumitru Dragomir m-a convins sa vin la FC Olt. Am fost legitimat aproape de sfarsitul turului, in toamna lui’79, nu am apucat sa joc la Scornicesti, echipa se mutase la Slatina. Sezonul următor, la recomandarea mea a fost legitimat si mijlocasul Rotaru. Dupa plecare lui Piturca am dat curs cereri lui Dinamo, in locul meu a fost adus regretatul Pompiliu Iordache.”

Campioana invinsa la Scornicesti
Prima partida cu incarcatura emotionala, atât pentru jucatori dar mai ales pentru suporteri, avea sa fie meciul impotriva echipei campioane FC Arges, care cucerise titlul in fata lui Dinamo dupa un dramatic 4-3 in „Stefan cel mare” in urma cu doua luni. Un eveniment major pentru locuitorii din Scornicesti, pentru prima data aveau posibilitatea sa vadă , pe viu cum se spune mari jucatori precum: Radu II, Doru Nicolae, Iovanescu smd in frunte cu Nicolae Dobrin. multi fiind simpatizanti ai echipei pitestene. Presa centrala anunta un număr record de spectatori, 10000, pentru micutul stadion „Viitorul” din Scornicesti, majoritatea veniti de la Pitesti. Echipa gazda , devenita intre timp FC Scornicesti câstiga partida cu 1-0 prin golul marcat de Soarece, considerat omul meciului. A fost meciul in care au debutat la Scornicesti tinerii: V. Piturca si M. Tiglariu.

Viitorul : Anghel – Lică, Badea, Ciocioană, A. Mincu ,P. Petre, P. Manea, Ciobanu, ( Martinescu ) ,Prepeliţă, ( Ţiglariu ), Piţurcă, Şoarece.

F.C.Argeş:  Cristian – Bărbulescu, Iatan ( Toma) , Ivan, Stancu, Cârstea, Chivescu ( Turcu ) ,Iovănescu,  Radu II,  Dobrin, Doru Nicolae.

Spre sfarsitul primei parti sezonului 1979-1980, suporterii avea sa afle ca echipa de care se atasase foarte mult se va muta la Slatina. Cei care se ocupau de echipa considera ca stadionul local trebuie imbunatatit si partidele pe teren propriu se vor disputa in orasul resedinta de judet Returul actualei editiei precum si editia următoare au purtat noroc echipei din Scornicesti, gândul ca la Slatina urmau sa vina marile echipe ale vremii, a făcut ca publicul slătinean sa primească cu căldura noua echipa devenita intre timp FC Olt , chiar daca ascensiunea celor din Scornicesti a însemnat decimarea fostei Dinamo Slatina. Achizitiile nu se mai fac cu militari in termen precum in C si B, echipa devine o atractie pentru toti fotbalistii, dupa Dinamo si Steaua FC Olt va fi preferata multor jucatori talentati. Intre timp la Slatina vor sosi: Iovanescu (FC Arges), Al. Nicolae (Gloria Buzău), Leac (UTA). Pe fondul unor evolutii bune, FC Olt propune pentru prima data un jucator echipei nationale. In mai 1980, fundasul dreapta Marcel Lică, debutează in reprezentativa Romaniei intr-o partida cu Cehoslovacia.

FC OLT – 1980 -1989

Sus : F. Dumitrescu ( presedinte ), V. Dinut ( antrenor secund ), Eftimie, Chivescu, Boriceanu, Căţoi, Minea, Rotaru, Matei, Firănescu, Barbu, F. Halagian ( antrenor principal ) Jos : Kallo, M.Leta, Ionaşcu, M. Popescu, Ariciu, Prepeliţă, State, Bumbescu, Ciurea, Despa.

La un pas de cupa UEFA.

La startul ediției 1981-1982 echipa revine la Scornicești. Dupa Dumitru Anescu, Dumitru Macri, Constantin Ardeleanu, conducerea tehnica va fi asigurata de Florin Halagian unul dintre cei mai in voga antrenori ai perioadei respective si Leonte Ianovschi care v-a fi înlocuit pe parcursul campionatului cu regretatul Victor Dinut. Lotul este completat cu: Matei (U. Craiova), Catoi (Sportul Studentesc), State (Petrolul), Ionascu (FC Arges), Onutan (A.S.A.). In primul mandat al lui Florin Halagian se înregistrează si cea mai buna performanta din scurta istorie a echipei din Scornicesti, locul 4 in editia 1981-1982, când pierde cupa UEFA la golaveraj in dauna echipei Corvinul Hunedoara, performanta obtinuta pe stadionul „Viitorul” intr-o formula pe care chiar si marile cluburi bucurestene si-ar fi dorit.

A fost anul lui Gheorghe Iamandi care alături de Piţurcă  si de căpitanul echipei Gheorghe Soarece vor marca 30 de goluri. Atacantul venit de la Tulcea se va clasa pe locul 4 in clasamentul golgheterilor cu 14 reusite, dupa: Iordănescu, Cartu si Gangu. Pentru a va edifica asupra formulei de baza, va oferim echipa aliniata in partida contra echipei FCM Brasov  ( tur ) si câștigata cu 3-0, prin golurile marcate de : Iamandi’44, Iovanescu’52, Alexandru Nicolae’88

F.C.Olt : Anghel-  Martinescu  (Sigmirean), Ionaşcu ( Ciocioană ) Nicolae, Matei – Iovănescu, Cătoi, Rotaru- Prepeliţă ,Piţurcă, Iamandi

F.C.M. Brasov : Clipa- Ştefan, Panache (Luca), Naghi, Manciu- Şulea,  Gheorghe, Chioreanu, Boriceanu- Benţea (Martinescu) Paraschivescu

                  

 FC Olt ( tineret ) 1983 . Sus  :Popa,Tudoran, Cr. David, Ghidanac, Ghe. Ilie, Dinca          

            (mijloc) : Gall, Ariciu (antrenor) , Nita, Voicu, Fl. Gheorghe        

          (jos) : Baraitaru, Ghencea, Raicu, Baboi, Balteanu

Ionascu „eroul” de la Târgoviste
Paradoxal, in cel mai reusit sezon, echipa devine protagonista unui moment penibil care nu face altceva decât sa-si atragă si mai multa antipatie. In meciul din cadrul saisprezecimilor Cupei Romaniei editia 1981-1982, disputat pe 2 decembrie 1981 la Pitesti, intr-o zona ostila echipei din Scornicesti, FC Olt a fost eliminata la penaltiuri de CS Târgoviste, echipa antrenata de Emerich Jenei, fara marele Dobrin in teren. Eroul negativ al acelei partide, a fost fundasul Ionascu, un jucator cu posibilitati limitate care a reusit performanta sa rateze de trei ori consecutiv la loviturile de departajare. Cu toata discretia specifica vremurilor respective, trimisul ziarului „Sportul” Mircea M. Ionescu relata „….S-a ajuns la 6-6, transforma Ciceu, Matei si Niculescu, iar la acest scor de 8-7 pentru târgovisteni, Ionascu are de trei ori sansa egalării pentru ca arbitrul craiovean Venus Ciocalteu întrece orice limita si dictează de doua ori repetarea penaltiului de departajare pentru imaginara miscare a portarului Voinea, insa Ionascu a ratat de trei ori”. Un circ absolut inutil , regizat de cei care se inverteau pe langa echipa, FC Olt nu a considerat o prioritate Cupa Romaniei, dovada ca nu a trecut de „saisprezecimi” decât de doua ori in zece partcipari.

Parcursul echipei alterna, intre momente precum cel relatat si meciuri de neuitat impotriva granzilor. In returul editie 1981-1982, dupa ce Steaua pierduse cu 1-0 si viitoarea campioana, Dinamo este invinsa la Scornicesti cu 3-0 dupa un meci fabulos prin golurile marcate de: Rotaru, Iamandi si State. Echipa traversează cea mai buna perioada, simpla prezenta a lui Halagian pe banca tehnica iti garanta succesul. Achizitiile de jucatori continua, la Scornicesti sosesc: fostul international de tineret Iordan Eftimie (CS Târgoviste), Bumbescu (Dinamo), Barbulescu, Radu II (FC Arges), Marian Popescu (IPA Slatina).

Venirea lui  Florin Halagian a insemnat plecarea simbolului echipei,  Gheorghe Soarece.

Clasarea aproape de podium, precum si prezenta lui Halagian pe banca tehnica a făcut ca echipa sa fie respectata de adversari. Dar cum peste tot exista un echilibru, exigentul tehnician pitestean avea sa-si impună propriile reguli si mai ales fostii elevi de la Pitesti. O parte din jucatorii emblematici vor parasi gruparea, primii care sunt nevoiti sa-si caute echipa sunt si cei mai vechi componenti, eroii din dubla partida de baraj din 1974 impotriva echipei vâlcene Unirea Babeni: Lucian Martinescu si Petre Petre. Dupa numai un an, aceiasi soarta o va avea si simbolul echipei Gheorghe Soarece care la sfarsitul editiei 1982- 1983, dupa opt sezoane petrecute la Scornicesti in urma unor altercatii cu antrenorul, va pleca la divizionara B, FC Brasov unde presedinte este Dumitru Dragomir si antrenor, profesorul Anescu.

Echipa incepe sa se despartă de simbolurile sale, dupa plecarea celor mai reprezentativi jucatori, urmează demolarea „bătrânului” stadion Viitorul. Începând cu editia 1983-1984, FC Olt va juca la Slatina si astfel micuta localitate ramane cel putin la sfârsit de saptamana pustie, zilele când sâmbăta sau duminica erau invadate de suporteri veniti din toate localitătile raman o amintire.

Atacul destrămat
Principala arma in perioada de aur a echipei din Scornicesti a fost atacul alcătuit din: Prepelita, Iamandi si Piturca. Evolutiile bune si numărul mare de goluri înscrise nu puteau trece neobservate de marile cluburi bucurestene Steaua si Dinamo. Primul care a plecat a fost Victor Piturca la Steaua, urmat de Gheorghe Iamandi la Dinamo. La FC Olt, clubul militar trimite pe Barbu, Minea si Nitu, iar Dinamo pe Pompiliu Iordache si mai târziu pe Viorel Turcu, jucatori care nu reusesc sa se acomodeze si vor pleca numai dupa un sezon. Singurul care va ramane si care va devenii golgheterul echipei este Viorel Turcu.Echipa resimte plecarea celor mai importanti jucator si încheie sezonul 1983-1984 pe locul 10, greul echipei este preluat de: Mircea State si Radu II, care sunt si principalii marcatori ai echipei, precum si de: Bumbescu, Catoi, M. Popescu si Eftimie. Chiar dacă partidele le disputa la Slatina, cantonamentul echipei se afla la Scornicesti, un autocar pus la dispozitia jucătorilor asigura transportul pe ruta Slatina – Scornicesti pentru antrenamente.

Aici trebuie precizat ca în anul 1985, pe același  amplasament, începe  construirea noului stadion. La sfârșitul sezonului, echipa mai primește  o lovitura, antrenorul Florin Halagian, secundul Victor Dinut, precum si jucatorii: Bumbescu, Barbulescu si Radu II, pleaca la Steaua. Din păcate pentru Florin Halagian aventura sa la clubul bucureștean nu va tine decât câteva luni, metodele de antrenament care au dat rezultate la Pitești  si  Scornicesti la Steaua s-au dovedit ineficiente si acesta va fi înlocuit cu Emerich Jenei. Echipa FC Olt nu-si găseste antrenorul ideal, pe banca tehnica se perinda mai multi tehnicieni: Ion Voica, Tache Macri, Traian Ionescu, fara rezultate deosebite, echipa încheie primul sezonul fără Halagian pe locul 13 la doua puncte de retrogradare.

Apare Victoria Bucuresti
La startul editiei 1985-1986, in divizia A debutează Victoria Bucuresti, o noua echipa contestata de suporteri, in curând vor debuta in primul esalon alte doua echipe alcătuite dupa acelasi model, Inter Sibiu precum si mai vechea cunostinta a echipei din Scornicesti, Flacara Moreni. Intre timp, Steaua, cu fostii jucatori reinventati de FC Olt in teren: Piturca, Bumbescu, Radu II si Barbulescu câstiga la lovituri de departajare, Cupa Campionilor Europeni in finala cu echipa spaniola CF Barcelona. Dupa ce la inceputul anilor’80,FC Olt s-a orientat spre Pitesti pentru alcătuirea lotului, in partea a doua a deceniului opt, Craiova si mai ales Steaua vor contribui la formarea fondului de jucatori, astfel la Scornicesti vor ajunge mai intai : Dudan, Sorohan, precum si fostii componenti ai „Craiovei maxima„ Balaci, Donose si Crișan, iar pe banca tehnica vor sta: Ion Oblemenco si ceva mai târziu: Constantin Otet, Marian Bondrea si Silviu Stănescu.

Dupa Marian Popescu, Slatina contribuie si ea cu portarul Sabin Ciurea si atacantii Marian Leta si Valentin Radut. Mai sunt legitimati trei jucatori care vor deveni importanti in existenta echipei: Gheorghe Pena (Progresul), Gică Mihali (Luceafărul) si Adrian Georgescu (Flacara Moreni). Pentru a va edifica asupra formulei de baza va prezentam echipa care a încheiat la egalitate 1-1 prin golul marcat de Turcu, partida sustinuta in deplasare cu Politehnica Iasi in prima parte a editiei 1984-1985. FC Olt:  Nitu – Prepelita ( Eftimie ), Ionascu, I. Andrei, M. Zamfir –  Minea,  Catoi,  Kallo – M. Popescu ( Hanghiuc ),  Turcu,  A. Georgescu.

Foaie verde si-o cucuta
Slatina, la mijlocul anilor 1980, asemeni multor localități din tara era un oraș în care nu se întâmpla nimic, singura atractie o reprezintă cele doua echipe de fotbal: FC Olt si Metalurgistul Slatina Echipa este urmărita, pe teren propriu de o medie de 4000-5000 de spectatori, galeria era formata dintr-un grup de instrumentiști, postati in fata cabinei de transmisie radio a regretatului Sebastian Domozina si care sunt coordonati de un anume Panait, un personaj destul de cunoscut in perioada respectiva. FC Olt, reuseste cea mai buna performanta dupa plecarea lui Halagian, locul 7 la sfarsitul campionatului 1986-1987, dupa ce la finalul primei parti s-a clasat pe locul 3, dupa Steaua si Dinamo. Clubul militar, Steaua continua sa trimită jucatori, la Slatina vor fi legitimati: Laurentiu, Dan Petrescu, Daniel Gherasim si ceva mai târziu Ilie Dumitrescu. FC Olt devine cu sau fara voia ei echipa de casa a stelei.

Meciurile directe, nu sunt altceva decât simple antrenamente pentru echipa bucuresteana. Un alt obiectiv impus de clubul militar este ca singura rivala, Dinamo Bucuresti sa plece invinsa de la Scornicesti s-au Slatina. Desi nimeni nu va recunoaste vre-o data , Steaua ii datorează cel putin un campionat castigat ,echipei FC Olt. In editia 1987-1988, Steaua câstiga la Slatina cu 4-2 prin golurile marcate de Piturca (3) si Cojocaru (2), singura miza a fost ca atacantul stelist Victor Piturca sa marcheze cat mai multe goluri. Grupul de instrumentisti aflati la datorie, văzând ce se întâmpla pe teren au început sa cânte spre amuzamentul întregului stadion „foaie verde si-o cucuta, jucati fotbal nu bătuta„ La sfarsitul editiei , Piturca câstiga gheata de bronz cu 34 de goluri.  In partida respectiva au evoluat urmatorii jucatori:

F.C.Olt ;Gherasim – Moraru, Mihali, Minea (A. Popescu) I. Dumitrescu – M.Popescu, Leţa, Eftimie, Laurenţiu (C.Gheorghe), Pena, A. Georgescu

Steaua; Stângaciu- D.Petrescu, Ivan, Belodedici, Ungureanu- Majearu, T.Stoica, (Cireaşă), Rotariu, Bălan, (Cojocaru)-  Lăcătuş, Piţurcă

Casa, dulce casa

Dupa patru sezoane de „exil”, echipa se întoarce la Scornicesti. Odată cu terminarea noului stadion, se pun in vânzare si abonamente la partidele pe care echipa gazda le va sustine pe noua arena, practic fiecare angajat, bărbat sau femeie este obligat sa cumpere contra sumei de 250 lei un astfel de permis de intrare. La startul editiei 1988-1989 antrenori la FC Olt sunt: Silviu Stanescu si Marian Bondrea. Steaua trimite inca un grup de jucatori format din: Stangaciu, Pistol, Cireasa, Craiu (ASA), Ruse (Petrolul) plus maiorul Constantin Danilescu care va ocupa functia de presedinte al clubului. La 28 August 1988 are loc primul meci oficial pe noua arena: FC Olt-FC Bihor 0-0. In programul editat de club la partida respectiva cei przenti sunt anuntati ca noul stadion „Viitorul” este o constructie moderna cu 15 000 de locuri si ca tribuna intai este prevăzuta cu scaune.

F.C.Olt; Ciurea- Ruse, Mihali, Munteanu – M. Popescu ( C.Gheorghe ) Minea, Pistol, (A.Georgescu), Ene, Turcu, Eftimie, Craiu.

F.C.Bihor; Lăzăreanu- Ciocan, Biszok, Baba, Brukental, Mureşan, Tamaş, Mandoca, Szeneş, Mujnai (C. Georgescu), O.Lazăr.

Este editia in care la Scornicesti debutează tanarul Dorinel Munteanu, un jucator de banda stanga adus de la FCM Resita si care a impresionat inca de la început. Iata formatia care a sustinut prima partida pe noul stadion:  La 3 mai 1989, are loc cel mai important eveniment al sezonului, la Scornicesti echipa locala, va juca impotriva echipei Dinamo Bucuresti. Astfel de jocuri erau asteptate un an de zile, nici partida de mai sus nu a inselat asteptările. In fata unui stadion arhiplin, FC Olt câstiga cu 1-0 in fata unui Dinamo condus de pe banca de Mircea Lucescu, iar in teren cu : Sabau, Mateut, Klein, Raducioiu, Vaiscovici smd. Golul gazdelor a fost marcat de atacantul Gheorghe Pena.

Primul campionat disputat acasă, se încheie pe pozitia 8, editia următoare pe la echipa se perinda multi tehnicieni, primul sosit este Tanase Dima urmează: Emanoil Hasoti, Constantin Carstea si Cornel Dinu. Parcurs foarte slab in prima parte a campionatului 1989-1990, echipa se clasează pe un loc retrogradabil, in ultima partida, Steaua câstiga cu greu de data asta cu 1-0 la Scornicesti prin golul marcat de Hagi. Obisnuiti sa câstige meciul fara efort, in timpul partidei s-a declansat o bătaie generala, Mihali la faultat pe Lacatus, acesta a ripostat si scandalul a continuat si dupa fluierul final. Nimeni nu avea sa stie ca v-a fi ultimul meci al echipei FC Olt.

FC Olt : Gherasim – V. Popa, Cireasa, Mihali, Ciobanu – Ene, Ruse, Eftimie, Pistol ( Gruia ) – Dudan, Ad. Georgescu.

Steaua : Lung – D. Petrescu, Iovan, Negrau, Ungureanu – Mujnai, Rotariu, Hagi, I. Dumitrescu – Lacatus, Balint ( D. Minea )

 Sfarsitul,  este declansat chiar de cei care trebuiau  sa fie un sprijin

Obedienta fata de clubul bucurestean avea sa-i grăbească sfarsitul. In timpul evenimentelor din decembrie 1989 cei care găsiseră un loc căldut cu cateva luni in urma, atât in conducerea clubului precum si pe banca tehnica, au apărut la televiziune si au propus desfintarea echipelor: FC Olt si Victoria Bucuresti. Cum in apărarea echipei nu mai putea fi nimeni, conducerea federatiei de atunci a retras cele doua echipe din competitie, urmând ca in returul editiei 1989-1990, partidele contra celor doua echipe sa fie castigate cu 3-0 la masa verde. Nu putem încheia povestea începută în toamna anului 1973, până nu aflăm cum s-a hotărât desfiintarea echipei din Scornicesti.

O poveste ce debutează pe terenul comunal din Jitaru, împotriva echipei Tractorul din Rusănesti, si care se încheie la mijloc de decembrie 1989, într-un meci contra echipei campioane Steaua Bucuresti. Ianuarie 1990, primele sărbători libere, echipele se află în vacantă de iarnă, suporterii nu mai sunt preocupati de fotbal, evenimentele din Decembrie 1989 au captat atentia tuturor. Apar primele cozi la ziare, lumea vrea să afle stiri noi. Pentru prima dată, apar informatii suplimentare despre ultima partidă sustinută de FC Olt în divizia A, la 10 decembrie 1989, o dispută ce s-a lăsat cu scandal. Cei care nu au văzut partida au avut ce regreta. Situatia exactă din culisele meciului respectiv o aflăm dintr-un post-scriptum al cronicii partidei apărut în „Gazeta Sporturilor” din 9 ianuarie 1990.

Trimisul cotidianului respectiv, Stelian Trandafirescu relata: „S-a întâmplat la căderea cortinei de toamnă a Diviziei A la fotbal la meciul FC Olt -Steaua. Un joc în «familie», care părea să nu ridice probleme deosebite, mai ales că, ajuns la fata locului, cineva mi-a spus ca va fi «pace», numai că seara, de la Bucuresti, a venit altă dispozitie: se va juca cinstit! Stirea a creat o stare de tensiune si nemultumire în tabăra gazdelor. «Auzi domnule, ei au uitat că în primăvară le-am băgat titlul în buzunar învingându-i pe dinamovisti pe teren propriu. Asta-i răsplata?», se auzeau voci din tabăra gazdelor”, povestește cronicarul partidei. De altfel, gazdele se așteptau ca cei de la Steaua să-i lase să câștige partida. FC Olt, cu Cornel Dinu la cârmă, avea o situatie grea în clasament. Echipa bucureșteana ieșise din cursa pentru titlu, după înfrângerea cu 3-0 în Ghencea, în fata echipei Dinamo, iar cu o săptămână înaintea jocului de la Scornicești, pierduse în fata Universității Craiova, tot pe teren propriu.

„Ne-am făcut de rușine” 

Despre desfăsurarea partidei s-au scris destule, o partida câstigată de Steaua cu 1-0 si care, de fapt s-a încheiat, înainte de minutul 90. Cum a decurs totul până atunci aflăm tot din relatarea lui Stelian Trandafirescu: „În minutul 82, Mihali si Lăcătus au fost eliminati. Ce se întâmplase? După ce în prima repriza arbitrul pitestean Alexandru Mustătea a trecut cu vederea două grave infractiuni ale lui Hagi si Ungureanu, care trebuiau să fie eliminati, Mihali l-a faultat destul de dur pe Mujnai.S-a dictat lovitură liberă, dar Lăcătus s-a repezit si l-a tras de păr pe Mihali. Acesta a ripostat si a început bătaia.Gherasim a vrut să-i tempereze pe stelisti, dar s-a pomenit cu un pumn în fată, rămânând uluit. A început goana după Mihali. Medicul Stelei, Valentin Stănescu, a încercat să-l imobilizeze, dar degeaba. În acest circ al rusinii, a intrat si Hagi, alergând să lovească pe oricine. Spectacol penibil, civili si jucători se alergau unii pe altii. Singurul care s-a dovedit mai matur a fost Stefan Iovan, care la iesirea de pe teren a strigat spre propria banca de rezerve «Ne-am făcut de rusine».”Implicarea lui Valentin Ceausescu la echipă le-a dat puteri nelimitate unor jucători stelisti, Era perioada când puteau face orice, atât pe teren cât si în afara lui, fără să pătească ceva. Cu un an înainte, acelasi personaj dictase retragerea de pe teren a echipei Steaua, în finala Cupei României, contra celor de la Dinamo.

„Victoria Bucuresti si FC Olt si-au încetat afilierea la FRF” 
La 17 ianuarie 1990, în organizarea FRF, a avut loc o sedinta la care au participat si conducătorii echipelor divizionare A. Echipa FC Olt a fost reprezentată de Constantin Dănilescu, cel care îl adusese pe Cornel Dinu antrenor la echipă si el ajuns la Scornicesti tot pe filiera clubului bucurestean. Sedinta a fost deschisă chiar de fostul antrenor al echipei din Scornicesti, Cornel Dinu, ajuns între timp adjunct în Ministerului Sportului. Primii care si-au primit sentinta au fost cei de la Victoria Bucuresti. Totul a durat cinci minute. A urmat verdictul dat echipei din Scornicesti.Iată cum suna sentinta primita de FC Olt: „Comitetul Frontului Salvării Nationale din cadrul FRF a hotărât desfiintarea echipei FC Olt, începând cu data de 17 ianuarie 1990. Jucătorii respectivului club vor fi legitimati la ultimul club de la care au fost transferati. În cazul în care clubul de la care a fost transferat nu doreste acest lucru, jucătorul poate fi legitimat la una din echipele din judetul de unde e provenit. În fiecare etapă, echipele care ar fi urmat să joace cu Victoria si FC Olt, stau”.După o perioada scurtă, la insistentele celor care mai erau pe la echipă, FC Olt a obtinut un loc în Divizia C, începând cu editia 1990-1991. Era perioada când cei mai descurcăreti încercau prin orice mijloace să pară victime ale vechiului regim si, astfel, să ajungă în functii noi create de noua putere.

Pe cine nu lasi sa moară nu te lasă sa trăiesti 
La recomandarea lui Cornel Dinu, înainte de pronuntarea sentintei, presedintele interimar al FRF din perioada respectiva, Andrei Rădulescu, a dat citire unui raport în care s-au adus la cunostintă câteva capete de acuzare. Iată ce i se reprosa echipei din Scornicesti: „FC Olt Scornicesti s-a înfiintat în anul 1973, ca efect nemijlocit al manevrelor si indicatiilor clanului ceausist. Ca urmare, s-a ajuns ca o echipa sătească să promoveze în scurt timp, prin abuzuri, fraude si alte fărădelegi. Pentru exemplificare, este de ajuns să mentionăm că în ultimul meci oficial din Divizia C, ea a câstigat cu 18-0,evident nereal si sub presiune. De asemenea, în mod nejustificat si sfidător,la Scornicesti s-a construit un mare stadion al cărui număr de locuri depăseste de câteva ori necesitătile locuitorilor localitătii respective.”Din ultima parte a materialului reiese că noua putere de la Olt a propus schimbarea denumirii si sediul echipei la Slatina. „Apreciem că chiar dacă FC Olt Scornicesti îsi schimbă denumirea si sediul la Slatina, întregul popor nu va înceta să facă legătura între această echipă si clanul ceausist.

Ca atare, aparitia acestei echipe pe stadioanele tării la:Timisoara, Brasov, Bucuresti s.a.m.d., ar determina din partea publicului spectator manifestări anticeausiste, care ar putea dauna integritătii fizice ale publicului si sportivilor.” Imediat după evenimentele din Decembrie, în presă s-a declansat o adevărată campanie de defăimare a cluburilor: Flacăra Moreni,Victoria Bucuresti si FC Olt. Clubul din Moreni a fost singurul care a cerut si primit dreptul la replică. Nici un cuvânt despre Inter Sibiu, o echipa înfiintată în 1982 si ajunsă în Divizia A în 1988. Sibiul tocmai fusese declarat oras martir. Iată ce declara portarul Gherasim, cel care a încasat o bătaie zdravănă, în ultima partida de la viitori săi colegi, în Gazeta Sporturilor din 16 ianuarie 1990: „Stie toata lumea că noi am fost o echipă de mercenari. Nimeni dintre colegii mei, cu care am vorbit în această perioadă, nu mai vrea să activeze la aceasta echipă fantomă, de care nu ne leagă nimic sufleteste” se plângea Daniel Gherasim,un jucător reinventat de FC Olt, crescut de Steaua, dar adus de la Farul Constanta.În prima parte a editiei 1989-1990, a fost integralist, după o scurtă escală la Craiova, unde nu a reusit să joace decât o partidă.

FC OLT (tineret) – 1982 .

Sus : Ghencea, Dinca, Raicu, Stancu, Dudan, Radut, Nitu, Antr.Enachescu                  

Jos : Radoi, Mihali, C. Dorin, Mihai Ionel, Nastase, Serb, Vladu

„Întoarceti-vă din drum, am fost desfiintati!” 
La începutul anului 1990, echipele încep pregătirile pentru partea a doua a editiei 1989-1990. Campionatul se încheie mai devreme pentru a da posibilitatea echipei nationale să se pregătească pentru Campionatul Mondial din Italia. Întâmplător sau nu, chiar în ziua când la Bucuresti se hotăra destinul echipei, FC Olt, fără jucătorii sositi de la Steaua, se deplasa la Poiana Brasov pentru un cantonament centralizat. Atât jucătorii cât si majoritatea iubitorilor fotbalului asteptau decizia celor instalati la putere în Decembrie 1989, privind soarta echipei. În ziua când echipa a plecat spre Brasov, autocarul face escală la Sinaia si primeste vestea cea mare. Primul care a aflat a fost noul antrenor principal, fostul secund al lui Cornel Dinu, Tănase Dima. Acesta a fost chemat la telefonul hotelului si i s-a comunicat sentinta.Cu o mina tristă a comunicat jucătorilor vestea: „Ministerul Sporturilor,împreună cu FRF, au hotărât desfiintarea echipelor Victoria Bucuresti si FC Olt Scornicesti, trebuie se ne întoarcem acasă”, au fost singurele cuvinte spuse de antrenor.Mijlocasul Marius Stan, unul din jucătorii care au fost lângă echipă până la final îsi aminteste. „Am plecat în cantonament la Poiana Brasov si când am ajuns la Sinaia, la hotel, nea’ Tase (nr Tănase Dima) a fost căutat la telefon si i s-a transmis că trebuie să facem cale întoarsă pentru că am fost desfiintati. S-a asternut o liniste, priveam unii la altii si nu stiam ce să spunem, nimeni nu a scos vreun cuvânt.

Cred că cei de la Bucuresti stiau acest lucru, pentru că nu s-au prezentat la reunirea echipei. Până seara am ajuns acasă, fiind vacantă, toti jucătorii au plecat în pregătiri cu alte echipe, eu am mers la Metalurgistul Slatina, iar după un sezon am revenit la CS Olt 90. Cu mine în autocar se mai aflau: antrenorul principal Tănase Dima, secunzii Ciolca Longin si Ion Anghel, precum si jucătorii Eftimie, Moraru, Ruse, V.Popa, Ene, Dudan, Ciobanu, David, Suvagău, Tulba, Georgescu, Gruia, smd.”, îsi aminteste fostul jucător sosit de la Gloria Buzău la începutul sezonului 1989-1990.După primirea sentintei, jucătorii, cei care mai rămăseseră, au început să-si caute echipe. Astfel, cei din Bucuresti: Gherasim, Pena si Cireasă au fost preluati de Steaua. Eftimie, A. Georgescu, si Pistol  au ajuns la FC Arges. Dorinel Munteanu si Mihali au ajuns la Sibiu, în timp ce Ruse a fost luat de Petrolul. Ceilalti jucători au fost legitimati la diferite cluburi din tară, după cum urmează:  Moraru – FC Constanta,  O. Ciobanu–Suceava, M. Ene–Slobozia, M. Stan–Metalurgistul Slatina, V. Popa–Chimia Râmnicu Vâlcea, Suvagău–Gloria Bistrita, Tulba–Maramures Baia Mare.