Sus : F. Dumitrescu ( presedinte ), V. Dinut ( antrenor secund ), Eftimie, Chivescu, Boriceanu, Căţoi, Minea, Rotaru, Matei, Firănescu, Barbu, F. Halagian ( antrenor principal ) Jos : Kallo, M.Leta, Ionaşcu, M. Popescu, Ariciu, Prepeliţă, State, Bumbescu, Ciurea, Despa.
La un pas de cupa UEFA.
La startul ediției 1981-1982 echipa revine la Scornicești. Dupa Dumitru Anescu, Dumitru Macri, Constantin Ardeleanu, conducerea tehnica va fi asigurata de Florin Halagian unul dintre cei mai in voga antrenori ai perioadei respective si Leonte Ianovschi care v-a fi înlocuit pe parcursul campionatului cu regretatul Victor Dinut. Lotul este completat cu: Matei (U. Craiova), Catoi (Sportul Studentesc), State (Petrolul), Ionascu (FC Arges), Onutan (A.S.A.). In primul mandat al lui Florin Halagian se înregistrează si cea mai buna performanta din scurta istorie a echipei din Scornicesti, locul 4 in editia 1981-1982, când pierde cupa UEFA la golaveraj in dauna echipei Corvinul Hunedoara, performanta obtinuta pe stadionul „Viitorul” intr-o formula pe care chiar si marile cluburi bucurestene si-ar fi dorit.
A fost anul lui Gheorghe Iamandi care alături de Piţurcă si de căpitanul echipei Gheorghe Soarece vor marca 30 de goluri. Atacantul venit de la Tulcea se va clasa pe locul 4 in clasamentul golgheterilor cu 14 reusite, dupa: Iordănescu, Cartu si Gangu. Pentru a va edifica asupra formulei de baza, va oferim echipa aliniata in partida contra echipei FCM Brasov ( tur ) si câștigata cu 3-0, prin golurile marcate de : Iamandi’44, Iovanescu’52, Alexandru Nicolae’88
F.C.Olt : Anghel- Martinescu (Sigmirean), Ionaşcu ( Ciocioană ) Nicolae, Matei – Iovănescu, Cătoi, Rotaru- Prepeliţă ,Piţurcă, Iamandi
F.C.M. Brasov : Clipa- Ştefan, Panache (Luca), Naghi, Manciu- Şulea, Gheorghe, Chioreanu, Boriceanu- Benţea (Martinescu) Paraschivescu
FC Olt ( tineret ) 1983 . Sus :Popa,Tudoran, Cr. David, Ghidanac, Ghe. Ilie, Dinca
(mijloc) : Gall, Ariciu (antrenor) , Nita, Voicu, Fl. Gheorghe
(jos) : Baraitaru, Ghencea, Raicu, Baboi, Balteanu
Ionascu „eroul” de la Târgoviste
Paradoxal, in cel mai reusit sezon, echipa devine protagonista unui moment penibil care nu face altceva decât sa-si atragă si mai multa antipatie. In meciul din cadrul saisprezecimilor Cupei Romaniei editia 1981-1982, disputat pe 2 decembrie 1981 la Pitesti, intr-o zona ostila echipei din Scornicesti, FC Olt a fost eliminata la penaltiuri de CS Târgoviste, echipa antrenata de Emerich Jenei, fara marele Dobrin in teren. Eroul negativ al acelei partide, a fost fundasul Ionascu, un jucator cu posibilitati limitate care a reusit performanta sa rateze de trei ori consecutiv la loviturile de departajare. Cu toata discretia specifica vremurilor respective, trimisul ziarului „Sportul” Mircea M. Ionescu relata „….S-a ajuns la 6-6, transforma Ciceu, Matei si Niculescu, iar la acest scor de 8-7 pentru târgovisteni, Ionascu are de trei ori sansa egalării pentru ca arbitrul craiovean Venus Ciocalteu întrece orice limita si dictează de doua ori repetarea penaltiului de departajare pentru imaginara miscare a portarului Voinea, insa Ionascu a ratat de trei ori”. Un circ absolut inutil , regizat de cei care se inverteau pe langa echipa, FC Olt nu a considerat o prioritate Cupa Romaniei, dovada ca nu a trecut de „saisprezecimi” decât de doua ori in zece partcipari.
Parcursul echipei alterna, intre momente precum cel relatat si meciuri de neuitat impotriva granzilor. In returul editie 1981-1982, dupa ce Steaua pierduse cu 1-0 si viitoarea campioana, Dinamo este invinsa la Scornicesti cu 3-0 dupa un meci fabulos prin golurile marcate de: Rotaru, Iamandi si State. Echipa traversează cea mai buna perioada, simpla prezenta a lui Halagian pe banca tehnica iti garanta succesul. Achizitiile de jucatori continua, la Scornicesti sosesc: fostul international de tineret Iordan Eftimie (CS Târgoviste), Bumbescu (Dinamo), Barbulescu, Radu II (FC Arges), Marian Popescu (IPA Slatina).
Venirea lui Florin Halagian a insemnat plecarea simbolului echipei, Gheorghe Soarece.
Clasarea aproape de podium, precum si prezenta lui Halagian pe banca tehnica a făcut ca echipa sa fie respectata de adversari. Dar cum peste tot exista un echilibru, exigentul tehnician pitestean avea sa-si impună propriile reguli si mai ales fostii elevi de la Pitesti. O parte din jucatorii emblematici vor parasi gruparea, primii care sunt nevoiti sa-si caute echipa sunt si cei mai vechi componenti, eroii din dubla partida de baraj din 1974 impotriva echipei vâlcene Unirea Babeni: Lucian Martinescu si Petre Petre. Dupa numai un an, aceiasi soarta o va avea si simbolul echipei Gheorghe Soarece care la sfarsitul editiei 1982- 1983, dupa opt sezoane petrecute la Scornicesti in urma unor altercatii cu antrenorul, va pleca la divizionara B, FC Brasov unde presedinte este Dumitru Dragomir si antrenor, profesorul Anescu.
Echipa incepe sa se despartă de simbolurile sale, dupa plecarea celor mai reprezentativi jucatori, urmează demolarea „bătrânului” stadion Viitorul. Începând cu editia 1983-1984, FC Olt va juca la Slatina si astfel micuta localitate ramane cel putin la sfârsit de saptamana pustie, zilele când sâmbăta sau duminica erau invadate de suporteri veniti din toate localitătile raman o amintire.
Atacul destrămat
Principala arma in perioada de aur a echipei din Scornicesti a fost atacul alcătuit din: Prepelita, Iamandi si Piturca. Evolutiile bune si numărul mare de goluri înscrise nu puteau trece neobservate de marile cluburi bucurestene Steaua si Dinamo. Primul care a plecat a fost Victor Piturca la Steaua, urmat de Gheorghe Iamandi la Dinamo. La FC Olt, clubul militar trimite pe Barbu, Minea si Nitu, iar Dinamo pe Pompiliu Iordache si mai târziu pe Viorel Turcu, jucatori care nu reusesc sa se acomodeze si vor pleca numai dupa un sezon. Singurul care va ramane si care va devenii golgheterul echipei este Viorel Turcu.Echipa resimte plecarea celor mai importanti jucator si încheie sezonul 1983-1984 pe locul 10, greul echipei este preluat de: Mircea State si Radu II, care sunt si principalii marcatori ai echipei, precum si de: Bumbescu, Catoi, M. Popescu si Eftimie. Chiar dacă partidele le disputa la Slatina, cantonamentul echipei se afla la Scornicesti, un autocar pus la dispozitia jucătorilor asigura transportul pe ruta Slatina – Scornicesti pentru antrenamente.
Aici trebuie precizat ca în anul 1985, pe același amplasament, începe construirea noului stadion. La sfârșitul sezonului, echipa mai primește o lovitura, antrenorul Florin Halagian, secundul Victor Dinut, precum si jucatorii: Bumbescu, Barbulescu si Radu II, pleaca la Steaua. Din păcate pentru Florin Halagian aventura sa la clubul bucureștean nu va tine decât câteva luni, metodele de antrenament care au dat rezultate la Pitești si Scornicesti la Steaua s-au dovedit ineficiente si acesta va fi înlocuit cu Emerich Jenei. Echipa FC Olt nu-si găseste antrenorul ideal, pe banca tehnica se perinda mai multi tehnicieni: Ion Voica, Tache Macri, Traian Ionescu, fara rezultate deosebite, echipa încheie primul sezonul fără Halagian pe locul 13 la doua puncte de retrogradare.
Apare Victoria Bucuresti
La startul editiei 1985-1986, in divizia A debutează Victoria Bucuresti, o noua echipa contestata de suporteri, in curând vor debuta in primul esalon alte doua echipe alcătuite dupa acelasi model, Inter Sibiu precum si mai vechea cunostinta a echipei din Scornicesti, Flacara Moreni. Intre timp, Steaua, cu fostii jucatori reinventati de FC Olt in teren: Piturca, Bumbescu, Radu II si Barbulescu câstiga la lovituri de departajare, Cupa Campionilor Europeni in finala cu echipa spaniola CF Barcelona. Dupa ce la inceputul anilor’80,FC Olt s-a orientat spre Pitesti pentru alcătuirea lotului, in partea a doua a deceniului opt, Craiova si mai ales Steaua vor contribui la formarea fondului de jucatori, astfel la Scornicesti vor ajunge mai intai : Dudan, Sorohan, precum si fostii componenti ai „Craiovei maxima„ Balaci, Donose si Crișan, iar pe banca tehnica vor sta: Ion Oblemenco si ceva mai târziu: Constantin Otet, Marian Bondrea si Silviu Stănescu.
Dupa Marian Popescu, Slatina contribuie si ea cu portarul Sabin Ciurea si atacantii Marian Leta si Valentin Radut. Mai sunt legitimati trei jucatori care vor deveni importanti in existenta echipei: Gheorghe Pena (Progresul), Gică Mihali (Luceafărul) si Adrian Georgescu (Flacara Moreni). Pentru a va edifica asupra formulei de baza va prezentam echipa care a încheiat la egalitate 1-1 prin golul marcat de Turcu, partida sustinuta in deplasare cu Politehnica Iasi in prima parte a editiei 1984-1985. FC Olt: Nitu – Prepelita ( Eftimie ), Ionascu, I. Andrei, M. Zamfir – Minea, Catoi, Kallo – M. Popescu ( Hanghiuc ), Turcu, A. Georgescu.
Foaie verde si-o cucuta
Slatina, la mijlocul anilor 1980, asemeni multor localități din tara era un oraș în care nu se întâmpla nimic, singura atractie o reprezintă cele doua echipe de fotbal: FC Olt si Metalurgistul Slatina Echipa este urmărita, pe teren propriu de o medie de 4000-5000 de spectatori, galeria era formata dintr-un grup de instrumentiști, postati in fata cabinei de transmisie radio a regretatului Sebastian Domozina si care sunt coordonati de un anume Panait, un personaj destul de cunoscut in perioada respectiva. FC Olt, reuseste cea mai buna performanta dupa plecarea lui Halagian, locul 7 la sfarsitul campionatului 1986-1987, dupa ce la finalul primei parti s-a clasat pe locul 3, dupa Steaua si Dinamo. Clubul militar, Steaua continua sa trimită jucatori, la Slatina vor fi legitimati: Laurentiu, Dan Petrescu, Daniel Gherasim si ceva mai târziu Ilie Dumitrescu. FC Olt devine cu sau fara voia ei echipa de casa a stelei.
Meciurile directe, nu sunt altceva decât simple antrenamente pentru echipa bucuresteana. Un alt obiectiv impus de clubul militar este ca singura rivala, Dinamo Bucuresti sa plece invinsa de la Scornicesti s-au Slatina. Desi nimeni nu va recunoaste vre-o data , Steaua ii datorează cel putin un campionat castigat ,echipei FC Olt. In editia 1987-1988, Steaua câstiga la Slatina cu 4-2 prin golurile marcate de Piturca (3) si Cojocaru (2), singura miza a fost ca atacantul stelist Victor Piturca sa marcheze cat mai multe goluri. Grupul de instrumentisti aflati la datorie, văzând ce se întâmpla pe teren au început sa cânte spre amuzamentul întregului stadion „foaie verde si-o cucuta, jucati fotbal nu bătuta„ La sfarsitul editiei , Piturca câstiga gheata de bronz cu 34 de goluri. In partida respectiva au evoluat urmatorii jucatori:
F.C.Olt ;Gherasim – Moraru, Mihali, Minea (A. Popescu) I. Dumitrescu – M.Popescu, Leţa, Eftimie, Laurenţiu (C.Gheorghe), Pena, A. Georgescu
Steaua; Stângaciu- D.Petrescu, Ivan, Belodedici, Ungureanu- Majearu, T.Stoica, (Cireaşă), Rotariu, Bălan, (Cojocaru)- Lăcătuş, Piţurcă
Casa, dulce casa
Dupa patru sezoane de „exil”, echipa se întoarce la Scornicesti. Odată cu terminarea noului stadion, se pun in vânzare si abonamente la partidele pe care echipa gazda le va sustine pe noua arena, practic fiecare angajat, bărbat sau femeie este obligat sa cumpere contra sumei de 250 lei un astfel de permis de intrare. La startul editiei 1988-1989 antrenori la FC Olt sunt: Silviu Stanescu si Marian Bondrea. Steaua trimite inca un grup de jucatori format din: Stangaciu, Pistol, Cireasa, Craiu (ASA), Ruse (Petrolul) plus maiorul Constantin Danilescu care va ocupa functia de presedinte al clubului. La 28 August 1988 are loc primul meci oficial pe noua arena: FC Olt-FC Bihor 0-0. In programul editat de club la partida respectiva cei przenti sunt anuntati ca noul stadion „Viitorul” este o constructie moderna cu 15 000 de locuri si ca tribuna intai este prevăzuta cu scaune.
F.C.Olt; Ciurea- Ruse, Mihali, Munteanu – M. Popescu ( C.Gheorghe ) Minea, Pistol, (A.Georgescu), Ene, Turcu, Eftimie, Craiu.
F.C.Bihor; Lăzăreanu- Ciocan, Biszok, Baba, Brukental, Mureşan, Tamaş, Mandoca, Szeneş, Mujnai (C. Georgescu), O.Lazăr.
Este editia in care la Scornicesti debutează tanarul Dorinel Munteanu, un jucator de banda stanga adus de la FCM Resita si care a impresionat inca de la început. Iata formatia care a sustinut prima partida pe noul stadion: La 3 mai 1989, are loc cel mai important eveniment al sezonului, la Scornicesti echipa locala, va juca impotriva echipei Dinamo Bucuresti. Astfel de jocuri erau asteptate un an de zile, nici partida de mai sus nu a inselat asteptările. In fata unui stadion arhiplin, FC Olt câstiga cu 1-0 in fata unui Dinamo condus de pe banca de Mircea Lucescu, iar in teren cu : Sabau, Mateut, Klein, Raducioiu, Vaiscovici smd. Golul gazdelor a fost marcat de atacantul Gheorghe Pena.
Primul campionat disputat acasă, se încheie pe pozitia 8, editia următoare pe la echipa se perinda multi tehnicieni, primul sosit este Tanase Dima urmează: Emanoil Hasoti, Constantin Carstea si Cornel Dinu. Parcurs foarte slab in prima parte a campionatului 1989-1990, echipa se clasează pe un loc retrogradabil, in ultima partida, Steaua câstiga cu greu de data asta cu 1-0 la Scornicesti prin golul marcat de Hagi. Obisnuiti sa câstige meciul fara efort, in timpul partidei s-a declansat o bătaie generala, Mihali la faultat pe Lacatus, acesta a ripostat si scandalul a continuat si dupa fluierul final. Nimeni nu avea sa stie ca v-a fi ultimul meci al echipei FC Olt.
FC Olt : Gherasim – V. Popa, Cireasa, Mihali, Ciobanu – Ene, Ruse, Eftimie, Pistol ( Gruia ) – Dudan, Ad. Georgescu.
Steaua : Lung – D. Petrescu, Iovan, Negrau, Ungureanu – Mujnai, Rotariu, Hagi, I. Dumitrescu – Lacatus, Balint ( D. Minea )
Sfarsitul, este declansat chiar de cei care trebuiau sa fie un sprijin
Obedienta fata de clubul bucurestean avea sa-i grăbească sfarsitul. In timpul evenimentelor din decembrie 1989 cei care găsiseră un loc căldut cu cateva luni in urma, atât in conducerea clubului precum si pe banca tehnica, au apărut la televiziune si au propus desfintarea echipelor: FC Olt si Victoria Bucuresti. Cum in apărarea echipei nu mai putea fi nimeni, conducerea federatiei de atunci a retras cele doua echipe din competitie, urmând ca in returul editiei 1989-1990, partidele contra celor doua echipe sa fie castigate cu 3-0 la masa verde. Nu putem încheia povestea începută în toamna anului 1973, până nu aflăm cum s-a hotărât desfiintarea echipei din Scornicesti.
O poveste ce debutează pe terenul comunal din Jitaru, împotriva echipei Tractorul din Rusănesti, si care se încheie la mijloc de decembrie 1989, într-un meci contra echipei campioane Steaua Bucuresti. Ianuarie 1990, primele sărbători libere, echipele se află în vacantă de iarnă, suporterii nu mai sunt preocupati de fotbal, evenimentele din Decembrie 1989 au captat atentia tuturor. Apar primele cozi la ziare, lumea vrea să afle stiri noi. Pentru prima dată, apar informatii suplimentare despre ultima partidă sustinută de FC Olt în divizia A, la 10 decembrie 1989, o dispută ce s-a lăsat cu scandal. Cei care nu au văzut partida au avut ce regreta. Situatia exactă din culisele meciului respectiv o aflăm dintr-un post-scriptum al cronicii partidei apărut în „Gazeta Sporturilor” din 9 ianuarie 1990.
Trimisul cotidianului respectiv, Stelian Trandafirescu relata: „S-a întâmplat la căderea cortinei de toamnă a Diviziei A la fotbal la meciul FC Olt -Steaua. Un joc în «familie», care părea să nu ridice probleme deosebite, mai ales că, ajuns la fata locului, cineva mi-a spus ca va fi «pace», numai că seara, de la Bucuresti, a venit altă dispozitie: se va juca cinstit! Stirea a creat o stare de tensiune si nemultumire în tabăra gazdelor. «Auzi domnule, ei au uitat că în primăvară le-am băgat titlul în buzunar învingându-i pe dinamovisti pe teren propriu. Asta-i răsplata?», se auzeau voci din tabăra gazdelor”, povestește cronicarul partidei. De altfel, gazdele se așteptau ca cei de la Steaua să-i lase să câștige partida. FC Olt, cu Cornel Dinu la cârmă, avea o situatie grea în clasament. Echipa bucureșteana ieșise din cursa pentru titlu, după înfrângerea cu 3-0 în Ghencea, în fata echipei Dinamo, iar cu o săptămână înaintea jocului de la Scornicești, pierduse în fata Universității Craiova, tot pe teren propriu.
„Ne-am făcut de rușine”
Despre desfăsurarea partidei s-au scris destule, o partida câstigată de Steaua cu 1-0 si care, de fapt s-a încheiat, înainte de minutul 90. Cum a decurs totul până atunci aflăm tot din relatarea lui Stelian Trandafirescu: „În minutul 82, Mihali si Lăcătus au fost eliminati. Ce se întâmplase? După ce în prima repriza arbitrul pitestean Alexandru Mustătea a trecut cu vederea două grave infractiuni ale lui Hagi si Ungureanu, care trebuiau să fie eliminati, Mihali l-a faultat destul de dur pe Mujnai.S-a dictat lovitură liberă, dar Lăcătus s-a repezit si l-a tras de păr pe Mihali. Acesta a ripostat si a început bătaia.Gherasim a vrut să-i tempereze pe stelisti, dar s-a pomenit cu un pumn în fată, rămânând uluit. A început goana după Mihali. Medicul Stelei, Valentin Stănescu, a încercat să-l imobilizeze, dar degeaba. În acest circ al rusinii, a intrat si Hagi, alergând să lovească pe oricine. Spectacol penibil, civili si jucători se alergau unii pe altii. Singurul care s-a dovedit mai matur a fost Stefan Iovan, care la iesirea de pe teren a strigat spre propria banca de rezerve «Ne-am făcut de rusine».”Implicarea lui Valentin Ceausescu la echipă le-a dat puteri nelimitate unor jucători stelisti, Era perioada când puteau face orice, atât pe teren cât si în afara lui, fără să pătească ceva. Cu un an înainte, acelasi personaj dictase retragerea de pe teren a echipei Steaua, în finala Cupei României, contra celor de la Dinamo.
„Victoria Bucuresti si FC Olt si-au încetat afilierea la FRF”
La 17 ianuarie 1990, în organizarea FRF, a avut loc o sedinta la care au participat si conducătorii echipelor divizionare A. Echipa FC Olt a fost reprezentată de Constantin Dănilescu, cel care îl adusese pe Cornel Dinu antrenor la echipă si el ajuns la Scornicesti tot pe filiera clubului bucurestean. Sedinta a fost deschisă chiar de fostul antrenor al echipei din Scornicesti, Cornel Dinu, ajuns între timp adjunct în Ministerului Sportului. Primii care si-au primit sentinta au fost cei de la Victoria Bucuresti. Totul a durat cinci minute. A urmat verdictul dat echipei din Scornicesti.Iată cum suna sentinta primita de FC Olt: „Comitetul Frontului Salvării Nationale din cadrul FRF a hotărât desfiintarea echipei FC Olt, începând cu data de 17 ianuarie 1990. Jucătorii respectivului club vor fi legitimati la ultimul club de la care au fost transferati. În cazul în care clubul de la care a fost transferat nu doreste acest lucru, jucătorul poate fi legitimat la una din echipele din judetul de unde e provenit. În fiecare etapă, echipele care ar fi urmat să joace cu Victoria si FC Olt, stau”.După o perioada scurtă, la insistentele celor care mai erau pe la echipă, FC Olt a obtinut un loc în Divizia C, începând cu editia 1990-1991. Era perioada când cei mai descurcăreti încercau prin orice mijloace să pară victime ale vechiului regim si, astfel, să ajungă în functii noi create de noua putere.
Pe cine nu lasi sa moară nu te lasă sa trăiesti
La recomandarea lui Cornel Dinu, înainte de pronuntarea sentintei, presedintele interimar al FRF din perioada respectiva, Andrei Rădulescu, a dat citire unui raport în care s-au adus la cunostintă câteva capete de acuzare. Iată ce i se reprosa echipei din Scornicesti: „FC Olt Scornicesti s-a înfiintat în anul 1973, ca efect nemijlocit al manevrelor si indicatiilor clanului ceausist. Ca urmare, s-a ajuns ca o echipa sătească să promoveze în scurt timp, prin abuzuri, fraude si alte fărădelegi. Pentru exemplificare, este de ajuns să mentionăm că în ultimul meci oficial din Divizia C, ea a câstigat cu 18-0,evident nereal si sub presiune. De asemenea, în mod nejustificat si sfidător,la Scornicesti s-a construit un mare stadion al cărui număr de locuri depăseste de câteva ori necesitătile locuitorilor localitătii respective.”Din ultima parte a materialului reiese că noua putere de la Olt a propus schimbarea denumirii si sediul echipei la Slatina. „Apreciem că chiar dacă FC Olt Scornicesti îsi schimbă denumirea si sediul la Slatina, întregul popor nu va înceta să facă legătura între această echipă si clanul ceausist.
Ca atare, aparitia acestei echipe pe stadioanele tării la:Timisoara, Brasov, Bucuresti s.a.m.d., ar determina din partea publicului spectator manifestări anticeausiste, care ar putea dauna integritătii fizice ale publicului si sportivilor.” Imediat după evenimentele din Decembrie, în presă s-a declansat o adevărată campanie de defăimare a cluburilor: Flacăra Moreni,Victoria Bucuresti si FC Olt. Clubul din Moreni a fost singurul care a cerut si primit dreptul la replică. Nici un cuvânt despre Inter Sibiu, o echipa înfiintată în 1982 si ajunsă în Divizia A în 1988. Sibiul tocmai fusese declarat oras martir. Iată ce declara portarul Gherasim, cel care a încasat o bătaie zdravănă, în ultima partida de la viitori săi colegi, în Gazeta Sporturilor din 16 ianuarie 1990: „Stie toata lumea că noi am fost o echipă de mercenari. Nimeni dintre colegii mei, cu care am vorbit în această perioadă, nu mai vrea să activeze la aceasta echipă fantomă, de care nu ne leagă nimic sufleteste” se plângea Daniel Gherasim,un jucător reinventat de FC Olt, crescut de Steaua, dar adus de la Farul Constanta.În prima parte a editiei 1989-1990, a fost integralist, după o scurtă escală la Craiova, unde nu a reusit să joace decât o partidă.
FC OLT (tineret) – 1982 .
Sus : Ghencea, Dinca, Raicu, Stancu, Dudan, Radut, Nitu, Antr.Enachescu
Jos : Radoi, Mihali, C. Dorin, Mihai Ionel, Nastase, Serb, Vladu
„Întoarceti-vă din drum, am fost desfiintati!”
La începutul anului 1990, echipele încep pregătirile pentru partea a doua a editiei 1989-1990. Campionatul se încheie mai devreme pentru a da posibilitatea echipei nationale să se pregătească pentru Campionatul Mondial din Italia. Întâmplător sau nu, chiar în ziua când la Bucuresti se hotăra destinul echipei, FC Olt, fără jucătorii sositi de la Steaua, se deplasa la Poiana Brasov pentru un cantonament centralizat. Atât jucătorii cât si majoritatea iubitorilor fotbalului asteptau decizia celor instalati la putere în Decembrie 1989, privind soarta echipei. În ziua când echipa a plecat spre Brasov, autocarul face escală la Sinaia si primeste vestea cea mare. Primul care a aflat a fost noul antrenor principal, fostul secund al lui Cornel Dinu, Tănase Dima. Acesta a fost chemat la telefonul hotelului si i s-a comunicat sentinta.Cu o mina tristă a comunicat jucătorilor vestea: „Ministerul Sporturilor,împreună cu FRF, au hotărât desfiintarea echipelor Victoria Bucuresti si FC Olt Scornicesti, trebuie se ne întoarcem acasă”, au fost singurele cuvinte spuse de antrenor.Mijlocasul Marius Stan, unul din jucătorii care au fost lângă echipă până la final îsi aminteste. „Am plecat în cantonament la Poiana Brasov si când am ajuns la Sinaia, la hotel, nea’ Tase (nr Tănase Dima) a fost căutat la telefon si i s-a transmis că trebuie să facem cale întoarsă pentru că am fost desfiintati. S-a asternut o liniste, priveam unii la altii si nu stiam ce să spunem, nimeni nu a scos vreun cuvânt.
Cred că cei de la Bucuresti stiau acest lucru, pentru că nu s-au prezentat la reunirea echipei. Până seara am ajuns acasă, fiind vacantă, toti jucătorii au plecat în pregătiri cu alte echipe, eu am mers la Metalurgistul Slatina, iar după un sezon am revenit la CS Olt 90. Cu mine în autocar se mai aflau: antrenorul principal Tănase Dima, secunzii Ciolca Longin si Ion Anghel, precum si jucătorii Eftimie, Moraru, Ruse, V.Popa, Ene, Dudan, Ciobanu, David, Suvagău, Tulba, Georgescu, Gruia, smd.”, îsi aminteste fostul jucător sosit de la Gloria Buzău la începutul sezonului 1989-1990.După primirea sentintei, jucătorii, cei care mai rămăseseră, au început să-si caute echipe. Astfel, cei din Bucuresti: Gherasim, Pena si Cireasă au fost preluati de Steaua. Eftimie, A. Georgescu, si Pistol au ajuns la FC Arges. Dorinel Munteanu si Mihali au ajuns la Sibiu, în timp ce Ruse a fost luat de Petrolul. Ceilalti jucători au fost legitimati la diferite cluburi din tară, după cum urmează: Moraru – FC Constanta, O. Ciobanu–Suceava, M. Ene–Slobozia, M. Stan–Metalurgistul Slatina, V. Popa–Chimia Râmnicu Vâlcea, Suvagău–Gloria Bistrita, Tulba–Maramures Baia Mare.
OLT.FOTBAL DE LA A LA Z 