Progresul Corabia

Remember Progresul Corabia

Sus : Wagner, Grecu, Maereanu, V. Bartan, I. Bartan, Patru, Longin Ciolca ( antrenor )

Jos : Bicoi, Bescuca, I. Dinca, Cinca, Filip. 

Corabia de aur

Nu, nu este vorba despre cunoscutul festival naţional de muzică uşoară si populară, ci despre echipa de fotbal a anilor ’70, ’80 mândria localnicilor. Dacă vrei să afli cât mai multe informatii despre perioada de aur a fotbalului corăbian, trebuie neapărat să stai de vorbă cu foştii jucători, oameni care au scris istorie. Nu este jucător care să nu îti povestească de regretaţii Petre Prodileanu sau Lulu Stanescu, oameni care, printr-o implicare totală, au reusit să asigure aproape permanent un fond de jucători pentru echipa de fotbal a orasului, timp de treizeci de ani. Cu o satisfactie deosebită, dar si cu un oarecare regret că fotbalul nu i-a răsplătit pe măsura valorii lor, câtiva fosti jucători povestesc fără să clipească momente de neuitat, deşi au trecut treizeci-patruzeci de ani de când Progresul Corabia, echipa care l-a dat pe Oblemenco fotbalului românesc, a fost la un pas de sferturile Cupei României. O echipă, fie cât de mică, are, fără îndoială, figurile sale reprezentative. Nu poti să vorbesti de fotbalul din Corabia fără să nu aminteşti de Dumitru Mialtu (omul care a jucat 17 de ani în tricoul echipei de pe malul Dunării ), Marin Velica, Lucian Tănăsescu, Aipu, Vasile Cheche, Ginu Ciolca, Ion Saia, Marin Bănulescu, Petre Maereanu (cel mai volubil interlocutor, dispus să povestească despre aventurile sale ca nimeni altul), Vasile si Nelutu Bartan s.a.m.d.

Progresul Corabia – în optimile Cupei României, editia 1976-1977 
Prima performantă notabilă a echipei Progresul Corabia a fost parcursul până în optimele Cupei României. „I-am bătut pe cei de la Slatina (n.r. Dinamo) si am fost la un pas să jucam cu Rapid Bucuresti. Am avut noroc la tragere la sorti si în saisprezecimi, si în optimi, unde am jucat cu Rapid Jibou si cu Automecanica, echipe de C, ca si noi. Partida s-a jucat la Rosiori. Am fost insotiti de 10-11 autobuze de suporteri, inaintea partidei au venit în fata hotelului unde eram cazati si au început să scandeze. Mi-au dat lacrimile de emotie, a fost cea mai fericită zi din viata mea. Am fost eliminati, la lovituri de la 11 metri, de echipa bucuresteană. Colegii mei au ratat patru lovituri, am fost singurul care am marcat”, ne-a declarat fundasul Petre Maereanu.

La patru puncte de promovarea în divizia B, în 1988-1989
După grupul de exceptie a lui Mialtu, Corabia a mai lansat, în fotbalul divizionar, încă o generatie, la fel de valoroasă. Este vorba despre generatia lui Renato Popa, Tăgârtă, Beacucă, Ciucă, Grecu, Fl. Popescu, H. Vladu condusi de această dată de unul dintre cei mai buni fundasi centrali din istoria fotbalului corăbian, veteranul Petre Maereanu devenit sef de orchestră după retragerea lui Dumitru Mialtu. „Atunci nu s-a vrut promovarea. La noi au lipsit cativa titulari, eu am jucat atacant, multi făceau legătura între formaţia aliniată de noi si prietenia lui nea’ Nelu (n.r. Ion Oblemenco) cu antrenorul lor, Tică Otet. Meciul retur s-a disputat la Corabia si s-a terminat 0-0. Aveam o echipă bună, multi copii talentati: Tăgârţă, Grecu si Bescucă erau copii foarte buni”, ne povesteste acelasi Petre Maereanu. În editia 1988-1989, după un parcurs ireprosabil, Progresul, avându-l pe banca tehnică de fiul Corabiei, Ion Oblemenco, termină editia pe locul doi, cu 38 de puncte, în spatele echipei Constructorul Craiova – 42 de puncte, care promovează în B.

Douăzeci de ani de agonie 
După pauza fortată pe care au luat-o toate reprezentantele Oltului la începutul anilor 1990 (reducerea numărului de echipe dublat de un dezinteres total) , Progresul Corabia apare în sistemul divizionar printr-un concurs favorabil de împrejurări, în edita 2004-2005. Desi a pierdut titlul de campioană judeteană, a promovat în divizia C, datorită trecerii lui FC Craiova la Caracal locul lăsat liber de Caracal a fost oferit echipei Progresul. După cinci editii chinuitoare, cu salvări miraculoase în ultima (ultimele) etapă, Progresul nu mai poate evita dezastru în editia 2009-2010. Sub privirile neputincioase ale fostelor glorii locale, mercenarii adusi pe bani grei reusesc să scufunde corabia, după ce initial acceptase oferta FRF de a continua cursa într-o competitie fără valoare. Cei care cunosc fenomenul spun că Liga a III-a de azi este sub campionatul judetean de altă dată.

Corabia de aur II

.

După ce editia trecută v-am prezentat o parte a discutiilor avute cu fostii jucători ai Corabiei, mândria suporterilor de altă dată, astăzi vom afla lucruri noi despre aceiasi perioadă. Mijlocul anilor 1970, si începutul anilor 1980 a fost fără îndoială perioada de aur a sportului rege din micuta localitate de la malul Dunării. Pare incredibil cum o comunitate asa mică reusea să-si asigure un fond de jucători prin forte proprii, astăzi orase de zece ori mai mari nu reusesc să promoveze decât foarte rar vreun jucător, restul sunt adusi din alta parte contra unor sume uriase fără ca ei să justifice banii investiti.

Nu există satisfactie mai mare pentru un amator de sport decât să stea de vorbă cu oameni extraordinari, dispusi să-ţi povestească la nesfârsit disputele lor cu diferiti adversari dar si ale predecesorilor lor. Un lucru mai rar intâlnit astăzi este respectul pe care îl sesizezi in vocea lor fata de cei din generatia anilor 1960: Papuc, Enescu, Ungureanu, Constantinescu, Sarpe, Cazacu, Agape, Bumbăcea, Agiu, Asanica, L. Stanescu ş.a.m.d, oameni, în primul rând care prin atasamentul lor ia determinat pe cei care au îmbracat tricoul echipei locale să facă performanta. Asa s-a născut generatia lui Ginu Ciolca, Vasile Bartan, Ion Velica, Lascu, Aipu, Marin Bănulescu, Dincă, Căpraru, Tudorache s.a.m.d.
Pentru amatorii de statistică suntem în măsura să vă oferim echipa care învingea în octombrie 1968 echipa Comertul Alexandria cu 3-1 prin golurile marcate de: Neacsu, Agape, Agiu.
Progresul: Daro (Albu) – Neacsu, Agape, Agiu, Magargiu – Constantinescu, Ghiocel (Mialtu ) – Dragut, Petcu, Ungureanu, Sarpe.

Progresul Corabia, campioana de toamnă în editia 1977-1978

Progresul Corabia 1977  : Sus:  Mialtu, Nica, Maereanu,  Chionea, Bucuresteanu,  Aipu, Saia,  Lulu Stanescu ( antrenor )

Jos : Moldoveanu, Preda, Tudorache,  St. Leta, Velica,  P. Dinca.

Dupa parcursul extraordinar din Cupa Romaniei din editia 1976-1977, Progresul Corabia are o evolutie remarcabilă si în campionat. În editia 1977-1978 echipa din Corabia, reuseste să termine prima parte a campionatului pe primul loc, înaintea unor echipe cu pretentii cum ar fi: Flacăra Moreni, Viitoru Scornicesti, Dacia Pitesti, Rova Rosiori pe care le invinge categoric. Este cea mai mare performanta din istoria acestui club.
Despre sezonul respectiv stăm de vorba cu golgheterul sezonului Marin Bănulescu, un tip echilibrat care povesteste fără să ezite despre partida contra celor de la Scornicesti considerat meciul sezonului. „Am câstigat cu 1-0, eu am marcat din lovitura libera de la 20 de metri, am trimis direct în vinclu. La ei jucau: Petre Petre, Soarece, fratii Manea, Martinescu s.a.m.d. Nu se asteptau sa piardă, la finalul partidei au existat altercatii între spectatori si Lică Bărbulescu. Am terminat prima parte a campionatului fără înfrângere, eu am marcat 11 goluri. A fost cea mai frumoasă perioadă din cariera mea de fotbalist. În retur am fost transferat la Slatina, am primit 20 000 de lei prima de instalare de la colonelul Ratiu. Alături de mine a venit si celalalt atacant, Căpraru.”
Editia respectivă a rămas în memoria suporterilor prin acea partida în care Viitorul Scornicesti a învins cu 18-0 echipa slatineană Electrodul. Trebuie precizat ca si cealaltă candidată la promovare, Flacăra Moreni, a pierdut cu 3-0 la Corabia prin golurile marcate de: Dincă, Căpraru si Bănulescu. La finalul campionatului linia de clasament a Echipei Progresul Corabia arăta astfel: locul 3, (dupa Viitorul Scornicesti si Flacara Moreni ) 17 victorii, 6 egaluri si 7 înfrângeri – golaveraj 55-27, 40 puncte (se acordau 2 puncte la victorie ).

Cine sa se mai facă fotbalist ?

Toate aceste performante au fost realizate de jucătorii corăbieni, născuti, crescuti în Corabia sau în localitătile din împrejurimi. În timp ce majoritatea echipelor rulează zeci poate sute de jucători într-un deceniu de activitate, fotbalul corăbian s-a bazat numai pe talente locale căutate si descoperite de Petre Prodileanu, acest Guy Roux al Corăbiei, urmat de Lulu Stănescu si Ciolca Longin. Astăzi, nu mai are cine să joace fotbal, copiii sunt „prizonieri” inventiei secolului XX, calculatorul. Sub privirile îngăduitoare ale părintilor celor mici li se anulează orice posibilitate de miscare. Vremea când copiii de altădată alergau după o minge plină de petice de dimineata până seara au apus de mult. Autoritătile locale (nu numai cele corăbiene) par depăsite de situatie în astfel de cazuri si la sfaturile unor oameni „priceputi” botezati peste noapte impresari, aduc jucători ale căror executii tehnice, pe vremuri ar fi stârnit râsete si în curtea scolii. Dacă vrei să renunti la serviciile lor, te trezesti că le mai datorezi si bani, sume la care cei ce făceau performanta nici nu îndrăzneau să gândească.

Pentru comparatie, vă oferim echipa care învingea Viitorul Scornicesti în toamna lui 1977, formată numai din corăbieni:

Progresul :Cenea – Velica, Tudorache, Maereanu, G. Popescu – Mialtu, Ciolca, Istrate – Dincă, Bănulescu, Căpraru si ultimul 11 trimis în teren la 17 septembrie 2010, în partida pierdută pe tren propriu cu FC Drobeta (echipa dispărută între timp). Firulescu – Pârvan, Ignat, Florea, Tănăsie, Bica, Ticlea, Zamfir, Balmau, Yuki, Shun

În editia viitoare, vom afla povestea ultimei generatii de copii talentati de la mijlocul anilor 1980, generatia lui Renato Popa lansată în fotbal de Ginu Ciolca. Ce a urmat, stim cu totii, fotbalul din judetul Olt a intrat într-o pauză prelungită, pauză impusă de dezinteresul total al celor care s-au perindat pe la conducerea localitătilor din judet.

Corabia de aur III

.

După ce v-am prezentat povestea sportului rege din micuta localitate de la malul Dunării, nu putem încheia periplul nostru prin fotbalul corabian până nu aflăm si câteva cuvinte despre copiii de altădată ai fotbalului din Corabia. Cu riscul de a mă repeta, îmi exprim uimirea si de data asta despre faptul că o localitate asa mică, nu numai că reusea să formeze o echipă cu rezultate foarte bune, dar îsi permitea să trimită la FC Olt, echipa fanion a judetului si cei mai talentati juniori.
Sigur, toate aceste performante nu erau posibile dacă la marginea terenului nu veghea aproape permanent oameni priceputi, fosti jucători, cu ochiul format, capabili să-ti dea un verdict si după câteva priviri aruncate peste gardul scolii.

Prima generatie de copii talentati

În ziarul local „Oltul” din noiembrie 1969, se evidentia parcursul fără greseală al echipei de juniori antrenată de Petre Prodileanu „Se remarcau, meci de meci, tinerii: Cheche, Moldoveanu, Lascu, Velica, Ciolca, Aipu, Orbulet, în curând vor face pasul la echipa mare” remarca ziarul respectiv. Un an mai târziu, generatia respectivă avea să termine pe locul doi intr-o serie cu FC Arges, Progresul si Vointa..
După ce în numerele trecute am amintit de Petre Prodileanu si Lulu Stănescu, astăzi, vom face cunostintă cu profesorul Longin Ciolca si cu Renato Popa, considerat liderul generatiei sale, generatie ce cuprinde pe: Bescucă, Mitroi, Grecu, Tăgârtă, H. Vladu .

„În 1977, după terminarea facultătii, am fost repartizat la Scoala nr. 2 Corabia, ca profesor de sport. Aici i-am descoperit pe: Ionel Bescucă, Scarlat, Mitroi care, ulterior, a ajuns la U. Craiova, international de juniori, Florin Cheroiu. Copii foarte talentati. Cel mai bun, considerat sef de promotie a fost Renato Popa pe care l-am descoperit la scoala din Celei (un cartier arondat orasului Corabia) alături de Sorin Vlad si Ion Asanica. La începutul anilor 1980, am reusit să fac o echipă cu rezultate deosebite, am ajuns în finala de juniori pe care am pierdut-o în fata lui FC Arges. Aici trebuie mentionat sprijinul oferit de domnul Stelică Spânu, directorul scolii în perioada respectivă. După ce am preluat echipa de seniori, i-am promovat pe toti la echipa mare alături de Grecu pe care l-am adus de la Gura Padinii, Bicoi de la Dăbuleni si Băbălau” ne povesteste profesorul Ginu Ciolca, fost jucător al echipei Progresul Corabia considerat alături de Petre Prodileanu, unul din cei mai mari descoperitori de talente din zonă.

Fuga de la Scornicesti

Se spune că, atunci când esti descoperit la o vârstă fragedă, succesul este garantat. În majoritatea cazurilor este valabil, „si da si nu” ar spune Renato Popa, ultimul mare talent propus de Corabia spre fotbalul mare. A fost solicitat la FC Olt, la vârsta de 16 ani si jumătate.
„Am fost făcut fotbalist de Ginu Ciolca. Eram elev la Scoala generala Celei, am jucat fotbal cu Scoala Nr. 2 Corabia, unde profesor de sport era Ciolca Longin, i-am bătut, eu si cu încă un coleg, Sorin Vlad, am fost chemati la juniorii Progresului Corabia si la 16 ani am debutat la echipa mare” ne povesteste copilul de aur al Corabiei, Renato Popa.

„Într-o bună zi, ne-am trezit la noi acasă cu Constantin Deliu, presedintele lui FC Olt, trimis de antrenorul Florin Halagian să mă ia la Scornicesti. M-am prezentat la echipă, initial am fost plăcut impresionat, am mers în turneu în fosta RDG, în cantonament la Herculane. La FC Olt, am avut plăcerea să stau alături de: Prepelită, Catoi, Eftimie, Chivescu, Marian Popescu s.a.m.d. A fost pentru prima dată când plecam de acasă o perioadă asa lungă, elev fiind am fost transferat la Liceul Agricol din localitate. Dorul de casă si de părinti nu-mi dă pace si, într-o zi, după ce am venit de la şcoală, am mers la club, bagajul era pregătit de seara, plănuisem totul, echipa era la antrenament, n-au stiut de plecarea mea decât bucătarul si instalatorul clubului. Lângă stadion, era o fabrică de confectii parcă, acolo erau parcate multe autobuze care plecau spre Slatina, m-am urcat în autobuz si nu m-am oprit decât la Corabia. Astăzi regret decizia luată atunci, antrenorul Halagian tinea mult la mine” completează mijlocasul corăbian. La FC Olt (tineret), au jucat si Hugo Vladu, portarul Costică Dorin si, ceva mai târziu, Tăgârţă.

Renato Popa pleacă la Caracal, rămâne forta grupului.

Apogeul acestei generatii este, spre sfarsitul anilor 1980, în 1988-1989, locul 2. Aici trebuie precizat că Renato Popa s-a transferat la FC Caracal la începutul sezonului 1986 -1987, unde, datorită talentului său avea să devină, în scurt timp, si aici unul din liderii echipei. La Corabia, greul este dus de forta grupului format din: Bescucă, Grecu, Hugo Vladu, Sorin Vlad, Mitroi, s.a.m.d. condusi de veteranul Petre Maereanu considerat alături de Mialtu unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului corăbian.

Pentru a întări cele afirmate mai sus vă oferim o formulă de echipă din sezonul 1987-1988. În toamna lui 1987, Progresul Corabia învingea Rova Rosiori pe teren propriu cu 2-0 prin golurile marcate de: Ionel Bescucă si Manea.
Progresul: Costică Dorin – Scarlat, V. Bartan, Maereanu, S. Vlad – Bicoi, Grecu, Bescuca, Mitroi, S. Popescu (Tudoran), Manea.
Astăzi, la sase luni de la abandonul echipei mari, fotbalul corăbian se rezumă la o grupă de copii condusî de Gigi Valcu care activează în campionatul judetean. Chiar dacă rezultatele sunt modeste deocamdată, poate în viitor va apărea o nouă generatie sau, de ce nu, un nou Renato Popa.

Performantele fotbalului din Corabia: locul 2 (divizia C), în editia 1988-1989 – optimile Cupei României în editia 1976-1977 – locul trei, editiile 1977-1978, 1982-1983 si 1984 -1985.

Publicitate