În vara anului 1973, fotbalul din Slatina s-a trezit în Divizia B, în urma unei decizii a celor de la FRF care au mărit numărul de echipe în primelor trei eşaloane. Divizia B s-a mărit de la două , la trei serii , aşa că divizionara C, Oltul Slatina care terminase sezonul 1972-1973 pe locul doi a promovat direct. Primul secretar PCR, Constantin Sandu , mare iubitor al fotbalului , a dat ordin ca la Slatina să se facă demersuri pentru o colaborare cu Dinamo Bucureşti. Clubul bucureştean nu era la prima experienţă, era reprezentat şi la Piteşti, Bacău şamd. A fost cea mai frumoasă perioadă pentru iubitorii fotbalului din aceasta zonă, perioadă care s-a încheiat în 1979 odată cu promovarea echipei Viitorul Scorniceşti în Divizia A.
Prin materialul de faţă încercăm să readucem în memorie jucătorii uitati pe nedrept, care au scris istorie în fotbalul slătinean
Sus : C-tin Stefan -antr. principal, Bold, Ghiţă, Eftimescu, Stoenescu, Stanciu, Ştefan.
Jos : Şoarece, Marincel, T. Zamfir, Pană, Asaftei
A apărut în fotbalul mare venit aproape de nicăieri, adică din “Onoare “de la Vîscoza Bucureşti . A prins după numai un an la Dinamo Slatina primul unsprezece al echipei Dinamo Bucureşti , unde câștiga titlul naţional. A reuşit să joace aproape în toate partidele în ediţia de debut în condiţiile în care în atacul „câinilor” mai erau : Mircea Lucescu, Florea Dumitrache , Dudu Georgescu, Radu Nunweiller şamd.
Nocturna, nu la incomodat , chiar dacă juca pentru prima data pe stadionul „23 August” şi în etapa a III a , a marcat în poarta Stelei . Au urmat cupele europene, naţionala de tineret , debut cu gol în poarta marelui Tomasewscki , portalul Poloniei . Foarte rar se mai întâmplă aşa ceva, omul ăsta chiar era considerat un fenomen. Suporterii slătineni trecuţi de 50 de ani îşi amintesc cu siguranţă de atacantul Toma Zamfir, căci despre el este vorba.
Nu a stat la Slatina decât un an, suficient însă pentru a fi considerat deschizător de drumuri în fotbalulu slătinean la începutul deceniului şapte. Cu el în atac , Dinamo Slatina începea să impună respect în fotbalul mare. În oraşul de pe malul Oltului a fost adus de către antrenorul Constantin Ştefan la recomandarea lui Iosif Gungiu în vara anului 1973 ,atunci când s-a format Dinamo Slatina, echipă cu rezultate remarcabile pentru fotbalul din această zonă, performanţe neegalate nici după patruzeci de ani . Peste tot pe unde a jucat a reuşit să cucerească publicul de la prima întâlnire poate şi prin simplu fapt ca a marcat la fiecare debut. Evoluţiile foarte bune , numărul mare de goluri l-au adus în atenţia marilor echipe .
Primul gol pentru Slatina în divizia B
Nascut la 9 martie 1954 la Popeşti Leordeni, într-o comunitate bulgăreasca, Toma Zamfir a început fotbalul, la Vâscoza Bucureşti avându-l antrenor pe Iosif Ungureanu. „ Am venit la Slatina adus de Gungiu Iosif care este vărul meu primar. Am fost printre primii sosiţi la echipă alături de Nea’ Fane Marlău ( n.r. C-tin Stefan ) care antrenase juniorii lui Dinamo şi fusese adus la Slatina alături de câţiva elevi de ai săi să facă echipă de „B „. Jucătorilor localnici nu lea picat prea bine, spuneau că ei au promovat echipa şi acum joacă alţii, aveau dreptate dar aşa se intâmplă când vine o conducere nouă” povesteşte primul golgheter al Slatinei în Divizia B.
Autorităţile locale au fost prinse oarecum nepregătite, stadionul a intrat in renovare , echipa se antrena la Găneasa iar cantonamentul era la Grădinari. Timpul scurt avut la dispoziţie pentru pregătire, au făcut ca echipa să joace destul de slab în prima parte a campionatului. “Am stat prima dată la hotel până s-au dat în folosinţă garsonierele din Progresul. Masa o serveam la popotă la Şcoala de Miliţie. Stadionul nu avea decât o tribună, lumea venea la meci, Geavid îi mobiliza. Lotul era destul de subţire Nea’ Fane mergea săptămânal la Bucureşti şi mai aducea câte un jucător de la tineretul lui Dinamo. Am debutat cu victorie împotriva celor de la Electroputere, eu am marcat primul gol în minutul 9. A fost o centrare şutată a lui Roşu , am lovit mingea cu capul puternic, portarul nici nu avăzuto. După meci, Vasilescu ( n.r. portarul lui Electroputere ) a venit la mine şi m-a întrebat “Bulgare zi-mi şi mie cu ce ai dat cu capul sau cu piciorul” . O jumatate de an în „B” a fost suficientă pentru ca marile echipe să bată la uşa clubului slătinean şi să se intereseze în ce condiţii poate fi transferat tânărul Toma Zamfir.
Revista „Sport” / septembrie 1974
Mutaţie pe Slatina să nu-l fure Steaua
Marile echipe Steaua şi Dinamo au inceput sa-i dea târcoale tânărului atacant mai ales că stagiul militar bătea la uşa. Cele două cluburi reprezentau Ministerul Apăraii Nationale şi Ministerul de Interne racolau cei mai valoroşi sportivi ai ţării. “Primii care s-au interesat de mine au fost cei de la Steaua, care veneau la părinţii mei la Popeşti şi intrebau de mine , se interesau când recrutez. Adevărul este că mă obişnuisem la Slatina, chiar îmi plăcea şi atunci conducerea clubului de la Slatina care era în relaţii bune cu Dinamo Bucureşti a dat ordin să-mi facă mutaţie la Slatina. Dacă recrutam la Popeşti Leordeni eram ca şi al Stelei , aşa am recrutat la Slatina şi am fost încorporat la Craiova la securitate. Am făcut armata jumătate la Craiova şi jumătate la Bucureşti “ În acel sezon, 1973 – 1974 Dinamo Slatina a terminat pe locul trei iar Toma Zamfir a marcat 17 goluri.
Lozul norocos l-a tras Dinamo
Contrar voinţei celor de la Slatina, militar in termen fiind , la finalul sezonului, Dinamo profită şi îl transferă cu armata la Bucureşti . În vara anului 1974, Dinamo pierduse campionatul în faţa Universităţii Craiova, Dumitrache se certase cu conducerea, ca atare se impuneau câtea modificări la echipă. “Mi-a fost teama la început , dar m-a încurajat faptul că nea Nae ( n.r. Dumitru Nicolae Nicuşor ) ţinea foarte mult la mine , Mircea Stoenescu il ţinea la curent cu evoluţia mea de la Slatina La echipă erau două grupuri, cei mai experimenaţi care jucaseră în Mexic 1970 şi noi tinerii : Custov ( cel mai bun prieten al meu ) , Augustin, Ion Marin, Lucuţă, Dudu Georgescu, Vrînceanu. Am fost titular de la inceputul campionatului , in etapa a treia am dat gol contra Stelei pe stadionul “23 August” . Totul îmi mergea de minune. Am ieşit campion în 1973-1974, iar Dudu Georgescu a câştigat gheata de aur” Ce îşi poate dori mai mult un jucător. La 20 de ani , Toma Zamfir îmbracă tricoul lui Dinamo şi joacă alături de marele Florea Dumitrache iar un an mai târziu devine campion naţional, debutează în naţionala de tineret şi în cupele europene, urmează Real Madrid.
Toma Zamfir
Constanţa, prima „coborâre” forţată
Sezonul 1975-1976 a început pentru noua revelaţie, în nota în care s-a terminat cel anterior , adică foarte bine. Toma Zamfir marchează golul de onoare al bucureştenilor în partida pierdută cu 3-1 in prima etapă cu CFR Cluj . La Cluj a jucat în centrul atacului dinamovist alături de Mircea Lucescu şi Radu Nunweiller, Dudu Georgescu fiind retras mai în spate. Ascensiunea de vis se va opri , în etapa a şasea într-o după amiază la Constanţa unde Dinamo juca în campionat împotriva echipe locale, FC Constanţa. După meci Dinamo urma să plece la Madrid pentru meciul din Cupa Campionilor Europeni cu marele Real Madrid , echipa lui Santillana şi Netzer.“Pentru meciul de la Madrid , conducerea clubului ne-a comandat costume la tot lotul de jucători. Eu nu am mai apucat să îmbrac costumul pentru că în partida de la Constanţa, am fost faultat grav de un fundaş de la gazde , Mustafa parcă era, a căzut pe piciorul meu și mi-a rupt genunchiul. Erau ultimele secunde ale întâlnirii, am insistat la o minge pe stânga ce părea ca iese afara, Lucescu a continuat și din faza aceea Dinamo a obținut lovitura de la 11 metri. In noaptea în care colegii zburau spre Madrid, eu stăteam cu piciorul în ghips şi urlam de durere, în locul meu a făcut deplasarea, Mateescu, un jucător adus de la Braşov. A fost meciul care m-a scos din circuit, au urmat şase luni de recuperare, perioada în care am pierdut echipa de bază a lui Dinamo, salvarea a venit tot de la Nea’ Nae care m-a luat la Bacău” povestește fostul atacant dinamovist.
Ziarul „Sportul ” / 14 septembrie 1975
A refuzat Progresul
Chiar dacă a revenit la Dinamo, după un an de împrumut nimic nu a mai fost ca înainte. Conştient ca şansele de progres nu mai sunt aceleaşi, deşi potenţialul său încă îi mai dădea speranţe, după un an în care a apărut destul de rar, Toma Zamfir a ales să meargă în B la Autobuzul Bucureşti . A renunţat să mai lupte , s-a mulţumit cu un loc călduţ la divizionara B, unde a jucat caţiva ani.” După ce m-am intors de la Bacau au vrut să mă trimită la Progresul în schimbul unor jucători: Tevi şi Apostol, parca erau. Am refuzat şi ruptura cu Dinamo a fost definitivă . Am ales Autobuzul Bucureşti pentru ca eram şi angajat la intreprindere, am rămas acolo până s-a desfiinţat . Aveam echipă bună , am jucat alături de : Roşu, Ciornoavă, Margelatu, Sultănoiu şamd. Aproape de finalul carierei am antrenat o grupă de copii”.
Este greu de anticipat unde s-ar fi oprit cariera tânărului Zamfir dacă nu aparea acel moment nefericit de la Constanţa, cert este că , asemeni multor jucători talentaţi nu s-a realizat pe măsura talentului de care a dispus. Astăzi , Toma Zamfir locuieşte la bloc în Popeşti Leordeni într-un apartament cu trei camere, după ce casa i-a fost dărâmată cu puţin timp înainte de revoluţie, are doi copii şi urmăreşte fotbalul doar la televizor. Iosif Gungiu, vărul său , omul care la luat de la Vâscoza şi la adus la Slatina este singurul cu care mai ţine legătura dintre cei care au format prima echipă de fotbal în B, în oraşul de pe malul Oltului.
“Zamfir aleargă foarte mult în teren,loveşte mingea bine cu ambele picioare, are o detentă bună şi s-a integrat imediat in tactica şi climatul moral al echipei”
Dumitru Nicolae Nicuşor – antrenor Dinamo ( Revista Sport septembrie 1974)
Carte de vizita
Toma Zamfir
Născut la 9 martie 1954
Post – atacant
Primul antrenor Iosif Ungureanu
1973 -1974 / Dinamo Slatina
Debut în divizia A / 11 august 1974 – Dinamo- FCM Reşita 2-1
1974 – 1975 / Dinamo Bucureşti 31j / 8 goluri
1975 – 1976 / Dinamo Bucureşti 6 / 2
1976 – 1977 / S C Bacău 26 / 5
1977 – 1978 / Dinamo Bucureşti 4 / 0
Total Divizia A 67 meciuri jucate / 15 goluri marcate.
1978 – Autobuzul Bucuresti
International de tineret – Nationala sub 23 de ani
OLT.FOTBAL DE LA A LA Z 