La mijlocul anilor 70 stadionul 1 Mai din Slatina avea două tribune cu aproximativ 5-6 000 de locuri, dar la meciurile echipei Dinamo Slatina veneau şi 7-8000 de oameni. Ca să strângi atâta lume în tribune trebuie să faci spectacol, iar un spectacol ţi-l garantează numai jucători de valoare. Spre deosebire de astăzi, Divizia B de la mijlocul anilor 70 avea capacitatea sa ofere spectacol..
Este suficient să amintim o parte dintre rivalii tradiţionali ai Slatinei : Chimia Râmnicu – Vâlcea şi Rapid , ambele câştigatoare ale Cupei României în 1973 respectiv 1975, Progresul Bucureşti , Steagu Roşu Braşov.
Slatina fotbalistică şi-a adus contribuţia pentru o perioadă scurtă la fotbalul spectacol în perioada mai sus amintită , ajutată de statutul de echipă satelit a lui Dinamo Bucureşti statut care îi oferea dreptul la transferul unor jucători pe care în mod normal nu avea cum să-i legitimeze. După ce aţi aflat povestea lui Toma Zamfir, primul golgheter din era Dinamo, astăzi îl vom readuce în memoria suporterilor trecuţi de prima tinereţe pe golgheterul din sezonul 1974-1975.
Nimeni nu bănuia că pentru a-l reântâlni pe marcatorul sezonul 74-75 trebuie să vizităm centrul vechi al Bucureştiului şi să ascultăm muzica grecească . Cântăreţul localului respectiv chiar are legături puternice cu fotbalul şi trebuie mărturisit că a meritat cu prisosinţă acest mic itinerar. A făcut parte din lumea bună a fotbalului şi are un traseu la fel de interesant ca cel al lui Toma Zamfir. A jucat alături de marii jucători ai ţării din perioada respectivă : Mircea Rădulescu, Jamaischi, Mircea Sandu la Sportul Studenţesc,: Oblemenco, Deselnicu, Bădin , Marcu , Strâmbeanu la Craiova. Mulţi se întreabă ce legătura este între Dinamo Slatina şi localul din centrul vechi al Bucureştiului. In unul din localurile cu specific grecesc din Centrul Vechi, cântă fostul atacant al echipei Dinamo Slatina, Constantin Pană ( nici o legătură cu Titi Pană ).
Viaţa bate filmul
Vorbăreţ , spontan şi nu în ultimul rând, posesor al unui simţ al umorului cu totul special, Constantin Pană a speculat toate oportunităţile care ţi le oferă fotbalul şi astăzi la 65 de ani , dacă îl asculţi viaţa lui pare un scenariu de film. Aromân, după bunica din partea mamei, s-a născut la 5 martie 1949 la Timişoara într-o familie de intelectuali, tatăl său a fost inginer agronom. In anii 50 au fost deportaţi în Bărăgan. Etniile prezente aproape de graniţa cu Iugoslavia, în special în Banat erau considerate de comunisti drept „elemente cu un factor ridicat de risc”. In anii 60 au ajuns aproape de Bucureşti.
“Am facut Liceul la Lehliu, tatăl meu a ţinut neapărat ca eu şi fratele meu să avem o meserie. Fotbalul mi-a înlesnit traseul către învăţamântul superior. Am jucat la Sportul Studenţesc două sezoane , am plecat după ce antrenorul Motroc a fost dat afară. Am fost un tip răzvrătit, nu am plecat capul niciodată. Am reuşit să mă transfer tot la o echipă studenţească. Universitate Craiova m-a vrut şi astfel am luat contact cu oltenii prima dată . Era 5 ianuarie 1973, chiar în ziua aia , a plecat de la Universitatea la Sportul Narcis Ciocârlan, nu pot să uit asta”.
A debutat în primul eşalon cu Sportul Studenţesc în vara anului 1972. Evoluţia echipei Sportul în sezonul 1972-1973 a fost din păcate dezastruoasă. Chiar şi în astfel de condiţii, meciul de referinţă pentru tânărul Constantin Pană, care a marcat un gol şi a reuşit multe alte faze spectaculoase rămâne, Sportul Studenţesc – Dinamo 3-0 , disputat la 24 septembrie 1972, celelate două reuşite au aparţinut lui : M.Sandu si Jamaischi. Iată formaţia Sportul în partida respectivă : Ion Vasile – Tănăsescu, D. Nicolae, G.Ionescu , Cojocaru – Jamaischi ( min 60 Radu ) , Damian – Leşanu, Pană , M. Sandu, Manea ( min 80 Kraus ). Vezi jos fotocopie Sportul / 25 septembrie 1972
Aromânul şi oltenii
La Slatina a ajuns în vara lui 1973 după un scurt popas la Craiova. La Universitatea a apărut mai mult din postura de rezervă, este suficient să amintim ce atacanţi avea Craiova în perioada respectivă : Oblemenco, Bălan, Marcu, Tarălungă.
“ In ianuarie 1973 am plecat la Craiova iar în scurt timp am reuşit să intru la facultate şi în vara a trebuit să plec în armată pentru 9 luni. Am fost repartizat la Slatina unde tocmai se încerca formarea unei echipe de fotbal, o echipă alcatuită din jucatori de la juniorii lui Dinamo . După un an, cei de la Dinamo Bucureşti au venit după mine si dupa Zamfir . Nu mi-a placut la Dinamo niciodată şi am refuzat. Tomiţă a fost convins , eu am rămas la Slatina înca un an şi pentru că la echipă a venit antrenor Haralambie Eftimie”.
În primul sezon jucând mai mult la mijloc, Pană marchează doar 6 goluri , a fost anul lui Toma Zamfir . In sezonul următor cu “grecul” Eftimie pe bancă, Constantin Pană iese golgheterul echipei cu 11 goluri, iar în presa locală apare pe locul 3 în primii zece sportivi ai judeţului Olt după C-tin Eftimescu şi Iosif Gungiu .In atacul lui Dinamo Slatina erau jucători la care multe echipe nici măcar nu visau .
“ Aveam echipă puternică , marcam câte 45-50 de goluri pe campionat. Cel mai bine m-am înteles cu Bucurescu. Asaftei şi Şoarece erau ca şi copii noştri, erau juniori echipei. La un moment dat în atac erau şi Piţurcă, Gojgaru jucători foarte buni. Am fost angajat la Inspectoratul de Miliţie Olt cu gradul de plutonier. Slatina a rămas în inima mea şi pentru că acolo m-am căsătorit . Slatina era un oraş mic, petreceam timpul liber alături de prieteni la Parc Hotel , era singurul loc în care puteai să asculţi muzică bună.
Adrian Păunescu îl botezase „cântăreţu”
A avut posibilitatea să se întoarca în oraşul său natal, Poli Timişoara aflată în cantonament la Herculane alături de Universitatea Craiova l-a vrut dar legătura sentimentală nu mai era aceiaşi. După doi ani petrecuti la Slatina, Brasovul este următoarea destinaţie fotbalistică. Aici este legitimat la CSU Brasov unde reuşeşte să termine şi facultatea. La Slatina ajunge la schimb, Petre Manea cunoscut suporterilor sub numele de “Moşu”. Pentru Pană, legătura dintre muzică şi fotbal este mai strânsă decât am crede.
„Am cântat de la patru ani, dar numai de placere. Când venea la Craiova, regretatul Adrian Păunescu prima dată întreba de mine, imi zicea “Cântareţu” îşi aminteste fostul golgheter al Slatinei. După ce a lăsat fotbalul, asta se întâmpla în 1982 la 33 de ani , s-a dedicat exclusiv muzicii. La recomandarea unor prieteni care il cunoşteau a cântat în Poiana Braşov la restaurantul “ Capra Neagră” şi pe litoral alături de artişti consacraţi cum ar fi : Dan Spataru, Gil Dobrica samd. La începutul anilor 1990 pleacă în Grecia şi până în anul 2000 are ocazia să cunoască, şi să se îndragostească de tot ceea ce înseamnă cultura şi muzica grecească.
“ Profesorul meu de muzica, Muşat, ştiind că am origini greceşti mi-a recomandat să cânt muzică grecească. După revoluţie , am găsit un impresar care m-a ajutat să plec în Grecia şi timp de zece ani am colinndat mări şi ţări pe vase de croazieră”.
A iubit în egală măsură şi fotbalul şi muzica două pasiuni care dacă ştii să le gestionezi fac casă bună împreuna. A fost un tip talentat dar nestatornic , a ştiut să fie oprtunist şi a cules apraoape tot ce putea să-i ofere fotbalul şi muzica , fiecare la timpul lor.
Astăzi, nu mai are nici o legătură cu fotbalul, a rămas fidel celei dea doua sa dragoste – muzica. Fostul golgheter al lui Dinamo Slatina, are propria formatie , cântă într-un local din vechilul centru al Bucurestiului, este căsătorit şi are două fete.
OLT.FOTBAL DE LA A LA Z 