„Grecul” din atacul lui Dinamo Slatina

La mijlocul anilor 70 stadionul 1 Mai  din Slatina avea două tribune  cu aproximativ 5-6 000 de locuri, dar la meciurile echipei Dinamo Slatina veneau  şi 7-8000 de oameni. Ca să strângi atâta lume în tribune trebuie să faci spectacol, iar un spectacol ţi-l garantează  numai jucători de valoare. Spre deosebire de astăzi,  Divizia B de la mijlocul anilor 70 avea capacitatea sa ofere spectacol..

Este suficient să amintim o parte dintre  rivalii tradiţionali ai Slatinei : Chimia Râmnicu – Vâlcea şi  Rapid , ambele câştigatoare ale Cupei României  în 1973 respectiv 1975,  Progresul Bucureşti , Steagu Roşu Braşov.

Slatina  fotbalistică  şi-a adus contribuţia pentru o perioadă  scurtă  la fotbalul spectacol în perioada mai sus amintită ,  ajutată  de  statutul de echipă  satelit a lui Dinamo Bucureşti statut care îi oferea dreptul la transferul  unor jucători pe care în mod normal nu avea cum să-i legitimeze. După  ce aţi aflat povestea lui Toma Zamfir, primul  golgheter din era Dinamo, astăzi îl vom readuce în memoria suporterilor trecuţi de prima tinereţe pe golgheterul din sezonul 1974-1975.

Nimeni nu bănuia că  pentru a-l reântâlni pe marcatorul sezonul 74-75 trebuie să vizităm centrul  vechi al Bucureştiului şi să  ascultăm muzica grecească . Cântăreţul localului respectiv chiar are legături puternice cu fotbalul şi  trebuie mărturisit că a meritat cu prisosinţă acest mic itinerar. A făcut parte din lumea bună a fotbalului şi are un traseu la fel de interesant ca cel al lui Toma Zamfir. A jucat alături de marii jucători ai ţării din perioada respectivă : Mircea Rădulescu, Jamaischi, Mircea Sandu  la Sportul Studenţesc,: Oblemenco, Deselnicu, Bădin , Marcu , Strâmbeanu la Craiova.   Mulţi se întreabă  ce legătura este între Dinamo Slatina şi localul din centrul vechi al Bucureştiului. In unul din localurile cu specific  grecesc din Centrul Vechi, cântă  fostul atacant al echipei Dinamo Slatina, Constantin  Pană ( nici o legătură cu Titi Pană ).

Viaţa bate filmul

Vorbăreţ , spontan şi nu în ultimul rând, posesor al unui simţ al umorului cu totul special, Constantin  Pană  a   speculat toate oportunităţile care ţi le oferă  fotbalul  şi astăzi la  65  de ani , dacă  îl asculţi  viaţa lui pare un scenariu de film. Aromân,  după  bunica din partea mamei, s-a născut la 5 martie 1949 la Timişoara într-o familie de intelectuali, tatăl său a fost inginer agronom. In anii 50 au fost deportaţi în Bărăgan. Etniile prezente aproape de graniţa cu Iugoslavia, în special în Banat erau considerate de comunisti drept „elemente cu un factor ridicat de risc”. In anii 60 au ajuns aproape de Bucureşti.

“Am facut Liceul la Lehliu, tatăl meu a ţinut neapărat ca eu şi fratele meu să avem o meserie. Fotbalul mi-a înlesnit traseul  către învăţamântul superior. Am jucat la Sportul Studenţesc două  sezoane , am plecat după ce antrenorul Motroc a fost dat afară. Am fost un tip răzvrătit, nu am plecat capul niciodată. Am reuşit să mă transfer tot la o echipă studenţească.  Universitate Craiova m-a vrut şi astfel am luat contact cu oltenii prima dată . Era 5 ianuarie 1973, chiar în ziua aia ,  a plecat de la Universitatea la Sportul  Narcis Ciocârlan,  nu pot să uit asta”.

 

 A debutat în primul eşalon cu Sportul Studenţesc  în vara anului 1972. Evoluţia echipei Sportul în sezonul 1972-1973 a fost din păcate dezastruoasă. Chiar şi în astfel de condiţii, meciul  de referinţă pentru  tânărul  Constantin Pană,  care a marcat un gol şi a reuşit multe alte faze spectaculoase rămâne,  Sportul Studenţesc – Dinamo 3-0 , disputat la 24 septembrie 1972, celelate două  reuşite au aparţinut lui : M.Sandu si  Jamaischi.  Iată  formaţia  Sportul în partida respectivă : Ion Vasile – Tănăsescu, D. Nicolae, G.Ionescu , Cojocaru – Jamaischi ( min 60 Radu ) , Damian – Leşanu, Pană , M. Sandu, Manea ( min 80 Kraus ). Vezi jos fotocopie Sportul / 25 septembrie 1972

Aromânul şi oltenii

 La Slatina a ajuns în vara lui 1973 după  un scurt popas la Craiova. La Universitatea a apărut mai mult din postura de rezervă, este suficient să amintim ce atacanţi  avea Craiova în perioada respectivă : Oblemenco, Bălan, Marcu, Tarălungă.

 “ In ianuarie 1973 am plecat la Craiova iar  în scurt timp  am reuşit să  intru la facultate şi în vara a trebuit să  plec în armată pentru 9 luni. Am fost repartizat la Slatina unde tocmai se încerca formarea unei echipe de fotbal,  o echipă alcatuită din jucatori de la juniorii lui Dinamo . După  un an, cei de la Dinamo Bucureşti au venit după mine si dupa Zamfir . Nu mi-a placut la Dinamo niciodată  şi am refuzat. Tomiţă  a fost convins , eu am rămas la Slatina înca un an  şi pentru că  la echipă a venit antrenor Haralambie Eftimie”.

În primul sezon  jucând mai mult la mijloc, Pană  marchează  doar 6 goluri , a fost anul lui Toma Zamfir . In sezonul următor cu “grecul” Eftimie pe bancă, Constantin Pană  iese golgheterul echipei cu 11 goluri, iar în presa locală  apare pe locul 3 în primii zece sportivi ai judeţului Olt după  C-tin Eftimescu şi Iosif Gungiu .In  atacul lui Dinamo Slatina erau jucători la  care multe echipe nici măcar nu visau .

 “ Aveam echipă  puternică , marcam câte 45-50 de goluri pe campionat. Cel mai bine m-am înteles cu Bucurescu.  Asaftei şi  Şoarece erau ca şi copii noştri,  erau juniori echipei. La un moment dat în atac erau şi Piţurcă, Gojgaru jucători foarte buni. Am fost angajat la Inspectoratul de Miliţie Olt cu gradul de plutonier. Slatina a rămas în inima mea şi pentru că  acolo m-am căsătorit . Slatina era un oraş mic, petreceam timpul liber alături de prieteni  la Parc Hotel , era singurul loc  în care puteai să asculţi  muzică bună.

Adrian Păunescu îl botezase  „cântăreţu”

A avut posibilitatea să se întoarca în  oraşul său natal,  Poli Timişoara aflată în cantonament la Herculane  alături de Universitatea Craiova l-a vrut dar legătura sentimentală  nu mai era aceiaşi. După doi ani petrecuti la Slatina, Brasovul este următoarea destinaţie fotbalistică. Aici este legitimat la CSU Brasov  unde reuşeşte să termine şi facultatea. La Slatina ajunge la schimb,  Petre Manea cunoscut suporterilor sub numele de “Moşu”. Pentru Pană, legătura  dintre muzică şi fotbal este  mai strânsă  decât am crede.

„Am cântat de la patru  ani, dar numai de placere. Când venea  la Craiova, regretatul Adrian Păunescu prima dată întreba de mine, imi zicea “Cântareţu” îşi aminteste fostul golgheter al Slatinei. După  ce a lăsat fotbalul, asta se întâmpla în 1982 la 33 de ani ,  s-a dedicat exclusiv muzicii.  La recomandarea unor prieteni care il cunoşteau a cântat în Poiana Braşov la restaurantul “ Capra Neagră” şi pe litoral alături de artişti consacraţi cum ar fi : Dan Spataru, Gil Dobrica samd. La începutul  anilor 1990 pleacă în Grecia şi până în anul 2000 are ocazia să  cunoască, şi să se îndragostească de tot ceea ce înseamnă  cultura şi muzica grecească.

 “ Profesorul meu de muzica, Muşat, ştiind că am origini greceşti mi-a recomandat să cânt muzică grecească. După revoluţie , am găsit un impresar care m-a ajutat să plec în Grecia şi timp de zece ani  am colinndat mări şi ţări  pe vase de croazieră”. 

A iubit în egală măsură şi fotbalul şi muzica două  pasiuni care dacă  ştii să le gestionezi fac casă  bună  împreuna. A fost un tip talentat dar nestatornic , a ştiut să fie oprtunist şi a cules apraoape tot ce putea să-i ofere fotbalul şi muzica , fiecare la timpul lor.

Astăzi, nu mai are nici o legătură cu fotbalul, a rămas fidel celei dea doua sa dragoste – muzica. Fostul golgheter al lui Dinamo Slatina, are propria formatie , cântă  într-un local din vechilul centru al Bucurestiului, este căsătorit şi are două  fete.

Publicitate