Răsăritul Caracal

Florin Brutaru

Pentru început, trebuie precizat faptul că informatiile despre fotbalul caracalean, din perioada interbelică si nu numai, au fost posibile si datorită parcurgerii monografiei sportului din Caracal (aflată în manuscris) a regretatului Gheorghe Donciu. A fost omul care a stiut totul despre sportul din această zonă, reusind să transforme cea mai mică competitie sportivă într-un eveniment. Corespondent al ziarelor: Înainte, Oltul, Sportul Popular, Sportul, fost jucător la Progresul Caracal, fost arbitru divizionar, presedinte al comitetului orăsenesc Caracal, în anii 1980, Nea Gigi, asa cum îi spuneau prietenii si-a dedicat întreaga viată sportului caracalean, lăsând în urma sa o arhivă impresionantă.

Răsăritul Caracal 

Povestea sportului caracalean începe în anul 1924. Imediat după sfârsitul Primului Război Mondial, fotbalul încearcă să-si reintre în drepturi. La Bucuresti, se constituie «Uniunea cluburilor de fotbal asociate». În Oltenia, primele grupări recunoscute de noul for sunt: Craiu Iovan, Rovine Craiova si Oltul Slatina. În 1924, la Caracal ia fiintă Asociatia Sportivă „Răsăritul” Caracal. Printre membrii fondatori ai acestei asociatii sportive s-au numărat: Mircea Botoi, Gheorghe Dumitrescu, Tudor Voiculescu, Stefan Săndulescu, sustinuti de câtiva oameni cu posibilităti financiare, printre care: Stavarache Borcescu, Ionică Brătăsanu sau Tudor Popescu.

Prima competitie majoră la care ia startul Răsăritul Caracal este editia 1926-1927 a campionatului regiunii Olteniei, alături de Rovine Grivita, Craiu-Iovan, Tinerimea, Generală, toate din Craiova si Oltul Slatina. Miza câstigării campionatului regional este participarea la desemnarea campioanei nationale a României. Sistemul divizionar în fotbalul românesc a fost introdus cinci ani mai târziu, la începutul sezonului 1932-1933 pentru divizia A, divizia B – 1934, si divizia C – 1935.

Scorul campionatului la Caracal

Comportare meritorie a debutantei Răsăritul. Din ziarul „Constiinta Natională”, care apărea la Craiova, în perioada respectivă, aflăm că, aproape de finalul editiei, la sfârsitul lunii iunie 1927, la Caracal, s-a disputat meciul de campionat dintre Răsăritul Caracal si „Tinerimea” Craiova. Echipa caracaleană câstigă partida cu 9-1. Iată formatia aliniată de Răsăritul: Teodorescu – P. Dumitrescu, Alexandru, Nica, D. Dumitrescu – Geambasu, Constantinescu – Bocai, Halas, Blau, Voiculescu. Competitia este câstigată de Rovine Craiova, echipa caracaleană încheie campionatul pe locul 4, înaintea formatiilor Tinerimea si Generală Craiova. Urmează aproape două decenii de prezentă constantă în campionatul regional al Olteniei. După sfârsitul celui de-al Doilea Război Mondial, se caută sisteme de organizare care să dea valoare jocului de fotbal. De asemenea, se organizează competitii pentru a promova sportul în general. În „Sportul Popular”, din 30 aprilie 1948, scria că, la Slatina, în ziua de 8 aprilie 1948, a avut loc prima întâlnire de fotbal a tineretului sportiv. U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor). Caracal – Tineretea Slatina 2-2

U.T.M. Caracal: Valentin – Lupu, Bul, Bebe, Radu Vasile, Ivanovici, Brandi, Sevastian, Savu, Prodileanu, Tomescu. Au mai jucat: Moisescu, Popescu si Gicu.

În sezonul 1946-1947, reapare divizia C, după o întrerupere de 8 ani cu 12 serii x 10 echipe. Caracalul este reprezentat de Generală Caracal (echipa functionarilor comerciali) care cu doar două victorii, un egal si 15 înfrângeri, încheie competitia pe ultimul loc. Esalonul trei îsi va întrerupe din nou activitatea până în anul 1957.

C F R Caracal

Fotbalul caracalean este reprezentat, în 1946-1947, si în divizia B. Echipa fanion a orasului este preluată de conducerea santierului care construia calea ferată Bucuresti-Craiova si devine CFR Caracal. Accesul în esalonul doi al fotbalului românesc s-a făcut în urma unui baraj. Iată ce scria Gheorghe Donciu în „Caracal – file de monografie sportivă”: „În jocul de baraj programat cu sfidarea regulamentului de către oficialitătile fotbalistice ale campionatului districtual Craiova, s-au întâlnit primele două clasate în editia 1946, Răsăritul Caracal si CFR Craiova. Jocul se încheie la egalitate, cele două goluri fiind înscrise de Radu Vasile (Răsăritul) si Dunăreanu (CFR Craiova). Federatia de la Bucuresti a hotărât ca ambele echipe să promoveze în divizia B”. Promovarea în esalonul doi este cea mai mare performantă a fotbalului din Caracal. Din lotul echipe făceau parte, printre altii: Grecu – Holingher, Petre Moldoveanu, Haisan, Marinescu, Wolf, Radu Vasile s.a.m.d., antrenor Iosif Tzinter. Desi termină editia 1946-1947 pe un loc retrogradabil, locul 14 (penultimul), divizia B îsi măreste numărul de echipe si CFR Caracal rămâne în esalonul doi, si editia 1947-1948. O evolutie bună (locul 9 din 16 echipe), numai că divizia B îsi reduce numărul de echipe, de data asta si echipa caracaleană se întoarce în campionatul regional, în vara lui 1948.

Două  decenii în campionatul regiunii Oltenia

La mijlocul anilor 1950, diviziei C îsi reia activitatea, singurele reprezentante din zonă, în esalonul respectiv, sunt: Dunărea Corabia, Feroviaru Craiova si Stiinta Craiova, care promovează în B, la sfârsitul editiei 1957-1958. Echipa din Caracal devine Progresul si evoluează în campionatul regiunii Oltenia, o competitie mai puternică ca niciodată, alături de grupări precum : Electroputere Craiova, Progresul Strehaia, Metalurgistul Sadu, Progresul Bals s.a.m.d. În sezonul 1960-1961, antrenor la echipă este numit Nicolae Oteleanu. A venit la Caracal de la Jiul Craiova însotit de trei jucători Tătărăsanu, Văideanu si interul drept, George Sterie. Parcurs fără greseală, nouă victorii cu 3-1, în primele nouă etape. Iată echipa care a reusit o astfel de performantă la începutul sezonului 1960-1961:

Rasaritul : Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Lepădatu – Vancu, Vruse – Sterie I, Sterie II, Dana (zis Cartus), Dobre, Duca.

La sfârsitul sezonului, antrenorul Oteleanu pleacă la 7 Noiembrie Craiova. Este perioada când, la Caracal, se acordă o atentie mare centrului de copii si juniori. Unul din antrenorii care lucrau cu copiii, în perioada aceea, a fost Ion Cretea, fost jucător la Bacău. Iată ce îsi aminteste unul dintre tinerii promovati de fotbalul din Caracal, Dumitru Botar: «Am început fotbalul la Progresul Caracal, în 1959, am parcurs toate etapele, pitici, juniori si seniori. La prima echipă, am fost promovat, în 1961, de către antrenorul Sebastian Taciuc. Eram sustinuti financiar de Primăria orasului Caracal. Echipa de bază, în perioada respectivă, era următoarea: Tătărăsanu – Mincă, Văideanu, Rosca – A. Dumitrescu, Botar – Sterie I, Dana, Dobre, Pârvulescu, Duca. Se juca sistemul 1-3-2-5. A fost cea mai frumoasă perioadă a mea de sportiv, îmi face plăcere să povestesc, de câte ori am ocazia».

Şaisprezecimile Cupei României, ediţia 1963-1964 la Caracal

Anii 1960, au însemnat pentru Caracal, o dezvoltare permanentă, atât economică, cât si sportivă. La mijlocul deceniului sase începe constructia Fabricii de Conserve, o unitate industrială, care va sprijini echipa de fotbal a orasului. În 1964, vom înregistra cea mai mare performantă a fotbalului caracalean, saisprezecimile Cupei României. Considerată a doua competitie, Cupa României, este singura posibilitate pentru echipele mici de a se confrunta, într-o partidă oficială, cu echipele mari. La conducerea tehnică a echipei este numit fostul mare international Alexandru (Piti) Apolzan. La 1 martie 1964, Răsăritul Caracal joacă împotriva divizionarei A, Farul Constanta, în saisprezecimile competitiei. Iată ce relata Gheorghe Donciu, corespondentul ziarului „Sportul”, în ziarul din 2 martie 1964: «Peste 5000 de spectatori au înfruntat ninsoarea si vântul, tinând să fie prezenti la această întâlnire. Jucătorii echipei gazdă au initiativă încă de la început si, în minutul 7, Vătafu înscrie cu concursul portarului constăntean. Ei domină în continuare si dacă Pârvulescu (min. 15), Vătafu (min. 20), Cernega (min 25) si, din nou, Vătafu (min. 44), n-ar fi ratat ocazii clare, am fi asistat la o victorie, la scor pe deplin meritată, a echipei Răsăritul…» Partida va fi câstigată, în cele din urmă, de constănteni cu 3-2. Cele cinci goluri au fost marcate de Vătafu si Sterie pentru caracaleni, Tufan (2) si Bibere pentru oaspeti. Iată formatia Răsăritul Caracal trimisă în teren de antrenorul Alexandru Apolzan:

Răsăritul: Cernac – Farcas, Mincă, Tinca, Petrescu – Neamu, Cernega – Vătafu, Radu, Pârvulescu, Sterie.

La Farul Constanta, au jucat, printre altii: Tufan, Tâlvescu, Dinulescu, Bükosi s.a.m.d., antrenor Petre Steinbach.

Datorită rezultatelor deosebite, spre sfârşitul anilor 1970, fotbalul caracalean începe să conteze pentru fotbalul mare din această zonă. Portarul Marian Vasilescu şi fundaşul Constantin Mincă vor fi transferaţi la Universitatea Craiova. După retragere, ambii jucători se vor întoarce în fotbalul caracalean şi vor ocupa banca tehnică a echipei, în diferite perioade. La începutul anului 1965, fostul jucător Ion Pîrvulescu debutează în munca de antrenor şi, după trei ani de căutări, inventează, practic, o generaţie de excepţie cu Dumitru Marcu şi Virgil Mincioagă, şefi de promoţie.

Unirea Caracal

În ultimele ediţii ale campionatului regional, Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul, a cărei poveste aţi aflat-o, şi Unirea Caracal. Cine este Unirea? Considerată a doua echipă a oraşului, Unirea este înfiinţată în anul 1965, de un anume Victor Oprea, care deţinea în cadrul societăţii Arta Meşteşugarilor, un atelier de confecţionat plăpumi. Printre primii jucători legitimaţi au fost portarul Dina, jucătorii de câmp: Roşca, Vlăduţ, Coconete, Crăciunică, Teodorescu, Mircea Păun ş.a.m.d.

Cea mai bună performanţă a echipei Unirea, devenită Voinţa, a fost promovarea în divizia C, în ediţia 1975-1976, în urma unui baraj susţinut contra celor de la Cozia Călimăneşti 2-1 în deplasare şi 2-0 pe teren propriu, prin golurile marcate de Calotă. În eşalonul trei, nu a rezistat decât o jumătate de sezon, în returul ediţiei 1975-1976 s-a retras din campionat. Aşa cum se întâmplă, de obicei, partidele directe dintre cele două echipe erau adevărate derbiuri, se juca cu deosebită ambiţie.
Ediţia 1965-1966 este prima ediţie în care Caracalul este reprezentat, în campionatul regional, de Răsăritul Caracal şi de Unirea Caracal. Cele două echipe fac parte din seria I, alături de: Dunărea Calafat, Petrolul Cărbuneşti, Unirea Dioşti ş.a.m.d. Antrenorul Ion Pîrvulescu (Răsăritul) conta pe următorii jucători: Doroftei – Mureşan, Rusu, Suliman, Beche, Necula, Ujvari, Şuteu, Avram, Manta, Novac, Feri ş.a.m.d. Unirea Caracal: Marin Pătru Cheran, Vasilică, Petcu, Teodorescu.
Evoluţie modestă atât în ediţia 1965-1966, cât şi în ediţia 1966- 1967, într-o serie cu: Stăruinţa Craiova, Dunărea Calafat, Unirea Dioşti, Petrolul Cărbuneşti, Tractorul Bălceşti ş.a.m.d. Lotul echipei Răsăritul Caracal la startul ediţiei 1966-1967: Pârlea, Cernac – Cristea, Rusu, Pantea, Mureşan, C. Mincă (revenit U. Craiova), Oncu, Savu, Petrescu (transferat de la Steagu Roşu Braşov), Suciu, Datcu, Petcu, Chesa, Suliman (Farul Constanţa), Pleşa, Negrilă, Miron, Mateescu, Manta (Moreni), Toma, Dana.

Reforma administrativă din 1968

Pentru amatorii de statistică, trebuie subliniat faptul că ediţia 1967-1968 a fost ultima ediţie de campionat regional. Câştigătoarea ultimei competiţii regionale Oltenia a fost Progresul Balş. După reforma administrativă din 1968, datorită numărului mare de cereri de înscriere, FRF, prin C.J.E.F.S. ( Consiliul Judeţean de Educaţie Fizica şi Sport) propune ca fiecare judeţ să-şi organizeze propriul campionat de fotbal. Prima ediţie a campionatului judeţean de fotbal a fost ediţia 1968-1969. O competiţie foarte puternică, dacă este să ne luăm după numele echipelor înscrise în competiţie: Aluminiu Slatina, Recolta Stoicăneşti, Oltul Dragăneşti, CFR Caracal ş.a.m.d. Este perioada când trupa lui Ion Pîrvulescu începe să impună respect pe teren şi care va domina fotbalul, atât in judeţ, cât şi în primul an după promovare în divizia C.
Deşi au trecut patruzeci şi cinci de ani, prof. Ion Pîrvulescu povesteşte cu mare plăcere perioada respectivă.

„În 1966, la Sinaia, am ocupat locul doi cu echipa de juniori a Liceului nr. 1, acolo a început practic construcţia echipei care câştigat de două ori titlul de campion judeţean. Plus un loc doi în Divizia C. Primii jucători legitimaţi au fost: Mincioagă, Platagă, Neagu, Petrache şi Petcu, zis Macai. Pe Marcu l-am descoperit la Drăghiceni, într-un meci de Cupă. Deşi mai jucasem cu ei, nu mi-a atras atenţia din prima dată, cineva mi-a spus să-l urmăresc şi m-a impresionat, jucător de picior stâng, avea o viteză deosebită. Cu excepţia lui Oancea, care era de la Topoloveni, toţi ceilalţi erau din Caracal sau din împrejurimi”.
Aşa cum echipa din Balş va rămâne în istorie ca fiind ultima învingătoare în campionatul regional, aşa şi CFR Caracal va rămâne ca fiind prima câştigătoare a campionatului judeţean. La finalul ediţiei 1968-1969, campioana judeţului Olt întâlneşte campioana judeţului Dâmboviţa, Petrolul Târgovişte, în barajul pentru promovarea în eşalonul trei al fotbalului românesc. Echipa pregătită de profesorul Pîrvulescu pierde cu 1-0 „barajul” susţinut în compania celor de la Petrolul, în cel de-al treilea joc disputat pe teren neutru, la Stefăneşti Argeş, după 2-2 la Caracal şi 2-2 la Târgovişte (nu se acordau lovituri de departajare sau prelungiri).

Atac de excepţie – o sută de goluri marcate

La startul ediţiei 1969-1970, echipa de fotbal este preluată de Fabrica de conserve din localitate. Din presa vremii, aflam că, înaintea disputării ultimei etape, la Caracal s-a disputat partida amicală dintre F.C. Caracal şi Universitatea Craiova, cu fostul fundaş al Răsăritului Caracal, Mincă, în centrul apărării. Fondurile rezultate din încasări au fost depuse în contul ajutorării sinistraţilor din urma inundaţiilor, din vara lui 1970. În prezenţa a peste 4000 de spectatori, echipa caracaleană a câştigat cu 2-1. Au marcat: Mincioagă (2) pentru Caracal şi Dumitrescu (autogol) pentru Craiova. Arbitru Gheorghe Donciu (Caracal) a condus următoarele formaţii:
F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu (tatăl lui Cornel Frăsineanu), M. Pătru, (Dumitrescu), Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

U. Craiova: Pâlcă – Niculescu, Mincă, Deselnicu, Bâtlan – Strâmbeanu, Ivan – Martinovici, Niţă, Neagu (Daşcu), Ţarălungă.
La sfârşitul ediţiei 1969-1970, se declara campioană judeţeană la fotbal echipa Fabricii de conserve Caracal. Cu un sprijin financiar deosebit şi cu iubitorii fotbalului lângă echipă, trupa pregătită de Ion Pîrvulescu are un parcurs aproape fără greşeală şi câştigă competiţia pentru a doua oară consecutiv, cu o linie de clasament impresionantă: 20 jocuri, 17 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere, golaveraj 101-13, puncte 36. Podiumul este completat de: Rapid Piatra-Olt, cu 26 de puncte – Aluminiu Slatina cu 25 de puncte. Principalii marcatori sunt: Mincioagă – 25 de goluri, Marcu – 12, Neagu, Platagă – 11.

Al doilea baraj,  câştigător

După numai un de la pierderea barajului în fata celor de la Petrolul Târgovişte, FC Caracal reprezintă judeţul Olt, din nou, la barajul de promovarea în divizia C, tot împotriva campioanei judeţului Dâmboviţa, Metalul Mija, o echipă cu jucători experimentaţi cum ar fi: Dragnea, Frâncu, Casandra, Brătăşanu, Pal ş.a.m.d. Partida tur se dispută la Mija. La 22 iulie 1970, FC Caracal, însoţită de un număr mare de suporteri care au creat o atmosferă deosebită, câştigă în deplasare cu 2-1, prin golurile marcate de cel mai bun jucător de pe teren, Dumitru Marcu. Iată echipa câştigătoare

F.C. Caracal: Oancea – Frăsineanu, M. Pătru, Mototol, Toma – Cârciumaru, Platagă – Petcu, Neagu, Mincioagă, Marcu.

Echipa caracaleană este favorită după victoria din tur şi după numai o săptămână, în faţa propriilor suporteri FC Caracal, joacă cu promovarea pe masă. La 29 iulie 1970, pe stadionul «Parc», în aproximativ aceeaşi formulă, echipa gazdă câştigă partida cu 2-1, prin golurile marcate de Neagu şi Marcu. Iată ce scria ziarul «Oltul», din 30 iulie 1970: „Meciul de ieri a avut decorul de desfăşurare potrivit: timp admirabil, un public înfocat (peste 5000 de spectatori) cu tălăngi şi sirene, grup de fete care au împărţit flori arbitrilor şi jucătorilor, fanfare etc. Adăugând la toate acestea, bucuria victoriei şi, implicit, a calificării, caracalenii au petrecut o după-amiază plăcută”.
În ediţia următoare, vom afla parcursul aproape perfect la debutul în divizia C, precum şi transferul extremei stânga, Dumitru Marcu şi a lui Octavian Platagă, la Steaua Bucureşti.

Pentru majoritatea echipelor nou-promovate, obiectivul principal rămâne salvarea de la retrogradare. Nu si pentru echipa pregătită de Ion Pârvulescu. După doi ani de suprematie la judet, echipa caracaleană a dominat întrecerea si în esalonul trei până în ultima etapă. A fost o dispută permanentă între FC Caracal si Chimia Râmnicu-Vâlcea, o echipă destul de puternică care, peste doi ani, în 1973, va reusi să câstige Cupa României. Desi considerat un esec, locul doi ocupat la sfârsitul sezonului va rămâne cea mai bună performantă până în editia 1986-1987, când fotbalul din Caracal va promova în Divizia B.

Liderul primei părţi a ediţiei de debut

După binemeritata vacantă, divizionara C, FC Caracal, începe pregătirile pentru editia 1970-1971. Apar noutăti în lotul de jucători. Vor fi transferati: Barbu (Minerul Anina), Teodorescu (CFR Caransebes), L. Cârciumaru II (Cilieni), Sanda (Tehnometal Bucuresti), Demetrescu (Progresul Corabia), Vâlceleanu (Oltul Drăgănesti). FC Caracal este repartizată în seria a IV-a, alături de echipe cunoscute precum: Chimia Râmnicu-Vâlcea, Dacia Pitesti, Chimia Turnu Măgurele precum si Gloria Slatina, echipă rezultată prin aducerea echipei Gloria Bârlad la Slatina.
La 24 August 1970, pe stadionul «Parc» din localitate, echipa de fotbal FC Caracal debutează, în editia de campionat 1970-1971, împotriva echipei prahovene IRA Câmpina. În prezenta a 5000 de spectatori, echipa locală învinge cu 3-1, prin golurile marcate de: Marcu – în minutele 19 si 24 si Platagă – în minutul 35. Nu fără emotii însă, oaspetii au condus cu 1-0, prin golul marcat de Pârvu în minutul 15.
Iată echipa trimisă în teren în primul joc de antrenorul Ion Pârvulescu.

FC Caracal: Oancea – Dumitrescu, M. Pătru, Mototol, Toma – Platagă, M. Cârciumaru – Petcu, Neagu (L. Cârciumaru), Mincioagă, Marcu.
La 8 septembrie 1970, are loc la Caracal derbiul seriei între echipa locală si Chimia Râmnicu-Vâlcea, câstigat de caracaleni cu 1-0, prin autogolul fundasului vâlcean Pintilie.
FC Caracal: Barbu – Frăsineanu, Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu (Petrache), Platagă, Sanda, Neagu (Demetrescu), Petcu, Marcu.
Chimia Ramicu Valcea  (cu Dumitru Dragomir, actualul presedinte LPF, fundas dreapta): Marinescu – Dragomir, Pintilie, Sârbu, Ciobanu – Gheorghe, Zarnic – Popescu, Mihăilescu, Paciulete, Tifirel (Toma).
Desi debutantă, FC Caracal termină prima parte a campionatului 1970-1971 pe primul loc, cu 23 de puncte, cu unul mai mult decât ocupanta locului doi Chimia Râmnicu-Vâlcea. În ultima etapă, disputată la 6 decembrie 1970, echipa caracaleană câstiga cu 1-0, prin golul marcat de Platagă, partida contra echipei teleormănene Chimia Turnu Măgurele.

De la Drăghiceni la Bucureşti

În urma unui meci amical pe care FC Caracal l-a sustinut contra echipei de tineret Steaua Bucuresti, în toamna anului 1970, la recomandarea lui Nicolae Tătaru, Dumitru Marcu este transferat de clubul bucurestean. Extrema stângă Dumitru Marcu debutează în Divizia A la 29 noiembrie 1970. După un an de zile revine printre olteni la U. Craiova, unde reuseste să câstige titlul de campion în editia 1973-1974 si să debuteze în echipa natională unde a strâns 19 selectii.

A  sustinut aproape trei sute de jocuri în primul esalon. A mai jucat la Mecanică Fină Bucuresti si Gloria Buzău. Rămasă fără cel mai bun atacant, în sezonul de primăvara FC Caracal mai face câteva transferări: Ocea, Ionită si Octavian Marcu (Progresul Bucuresti) si Minulescu (Oltul Drăgănesti). Ion Pârvulescu mai descoperă un jucător, care va deveni reprezentativ pentru fotbalul caracalean: Stefan Cherănoiu. Parcursul fără greseală în prima parte a campionatului atrage atentia marilor echipe ale vremii. În mai si iunie 1971, într-o organizare ireprosabilă, în Caracal au loc câteva meciuri amicale cu adversari redutabili cum ar fi: FC Arges, Progresul Bucuresti si echipa vest-germană Munchen 1880, aflată în turneu în România. Pentru că nu este la îndemână oricărei echipe de Divizia C să sustină un meci amical contra viitorilor campioni, cu marele Dobrin în prim-plan, va oferim cele doua distributii.
FC Caracal: Ocea – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Teodorescu, M. Cârciumaru – Petcu, Mincioagă, Ionită, O. Marcu.
FC Arges: Niculescu – Pigulea, Crăciunescu, Rosu, Ivan II – M. Popescu, Prepurgel – C. Radu I, Dobrin, Frătilă, Jercan.

La un pas de promovare

Returul debutează la 10 martie 1971, cu înfrângere pentru FC Caracal, 1-3 la Câmpina, golul oaspetilor a fost marcat de tânărul Stefan Cherănoiu. La 9 mai 1971 are loc partida retur, dintre Chimia Râmnicu-Vâlcea si FC Caracal, o partida cât un campionat. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Mihăilescu dintr-o lovitură de la 11 metri contestată de oaspeti.
Iată ce scria ziarul Oltul, din 12 Mai 1971.
«…În minutul 71, Turcan este faultat la circa 22 de metri de poarta caracaleană, fapt ce atrage dictarea unei lovituri indirecte. Aflat în spatele zidului, desi nici nu fusese atins, Horia schitează un fault în careu, gest pe care arbitrul de centru îl ia drept valabil dictând lovitura de la 11 metri, care este executata de Mihăilescu, înscriind singurul gol al partidei.»

Cea mai mare parte a jocului de la Râmnicu-Vâlcea s-a disputat într-o atmosfera tensionată. În sedinta Comisiei de Competitii si Disciplină s-a hotărât suspendarea portarului Ocea pe un an de zile, pentru atitudine nesportivă fată de public si observator. De asemenea, a mai fost suspendat si Cârciumaru (4 etape). Chiar si în astfel de conditii, urmează o serie de rezultate bune: 4-0 cu Lotrul Brezoi, 4-1 cu Dacia Pitesti, 2-1– în deplasare – cu Autobuzul s.a.m.d. Se merge cap la cap până în ultima etapă, când FC Caracal pierde cu 4-2 la Turnu Măgurele si astfel ratează promovarea. Caracalenii încheie competitia pe locul doi, cu 42 de puncte si cu cel mai bun atac din serie: 56 de goluri marcate. Desi a fost transferat la Steaua, Marcu rămâne golgheterul echipei cu 9 goluri, urmat de: Mincioagă, Neagu si O. Marcu cu câte 7 reusite. Echipa vâlceană, ocupanta locului întâi, va participa la un mini-turneu pentru promovarea în Divizia B.

Mincioagă la U. Craiova

Editia următoare echipa de fotbal pierde sustinerea principalului sponsor. Deranjati de ratarea promovării, factorii de decizie de la Fabrica de Conserve hotărăsc retragerea sprijinul financiar. În partea a doua a editiei 1971-1972, echipa revine la numele de Răsăritul Caracal. Si pe banca tehnică survin modificări, antrenorul principal Ion Pârvulescu este înlocuit cu fostul portar al echipelor Răsăritul Caracal si U. Craiova, din anii 1960, Dorel Vasilescu. După primele zece etape, profesorul Pârvulescu va fi rechemat la conducerea tehnică. La începutul sezonului 1971-1972, FC Caracal rămâne si fără al doilea marcator, Virgil Mincioagă se transferă la U. Craiova. Putine nume noi în lotul de jucători în actuala editie. În etapa a doua a campionatului, echipa caracaleană joacă la Corabia, contra celor de la Progresul. Gazdele câstigă cu 1-0, prin golul marcat de Preda. Iată distributia celor două echipe, în jocul de la 28 august 1971.
Progresul Corabia: Gruia – Aipu, Popescu, Albu, Constantinescu – Enescu, Agiu – Sarpe, Preda, Mialtu, Stănescu.

F.C. Caracal: Barbu – Frăsineanu, Mototol, Vâlceleanu, Nută – Teodorescu, Pătru – M. Cârciumaru I, Petcu, L. Cârciumaru II, Cherănoiu.
În retur, echipa revine la numele istoric, Răsăritul. Se acordă o atentie sporită jucătorilor tineri. Sunt promovati de la juniori următorii jucători: Graur, Pâslă si Gâtită. De asemenea, sunt legitimati: Cornel Zuică (Drăgănesti) – extremă stânga si Komistek. Sezonul se încheie duminică 18 iunie 1972, pe teren propriu, cu partida sustinută împotriva celor de la MEVA Turnu Severin, a doua echipa a orasului Drobeta Turnu Severin si câstigată de Răsăritul cu scorul de 7-0, prin golurile marcate de: Platagă (4), Zuică (2) si Cherănoiu.
Răsăritul: Barbu – Graur, M. Pătru, Mototol, Pâslă – Komistek, Teodorescu – Gâtită, Cherănoiu, Platagă, Zuică.
Răsăritul Caracal termină campionatul 1971-1972, pe locul 8 cu 22 de puncte. Seria este câstigată de Metalul Turnu Severin, care sustine un meci împotriva echipei Independenta Sibiu pentru promovarea în Divizia B.

După 1975, fotbalul caracalean a avut rezultate sub posibilităti, chiar dacă, la un moment dat, era reprezentat de două echipe în esalonul al treilea. După sapte ani de prezentă constantă în Divizia C, la sfârsitul editiei 1976-1977, Răsăritul Caracal se întoarce la judet. În astfel de situatii se impune o reconstructie din temelii, asemenea celei începute de profesorul Pârvulescu în anul 1967. Pentru fotbalul caracalean, cel putin teoretic, acest proces va începe în iulie 1978, după câstigarea barajului cu Gloria Berevoiesti, campioana judetului Arges.

Prima victorie, după o lună şi jumătate

După un sezon cu deplasări la Petrosani, Turnu Severin, Motru sau Lupeni, Răsăritul Caracal revine în editia 1972-1973, în seria a IV-a, alături de echipe precum: Dacia Pitesti, Flacăra Moreni, Textilistul Pitesti, Oltul Slatina, debutanta Recolta Stoicănesti (campioana judetului Olt, editia 1971-1972) s.a.m.d. O serie dominată de duelul de la distantă dintre Flacăra Moreni si Oltul Slatina. Apar jucători noi în lot: portarul Miu (Oltul Slatina) si jucătorii de câmp Bădită (Ascensorul Bucuresti), Gigiu (I.C.S.I.M. Bucuresti), Mincă (U. Craiova), Haita (Victoria Cezieni), Babolea (Electroputere Craiova). Editia 1972-1973 debutează la 20 august 1972, Răsăritul Caracal pierde cu 2-0 jocul din prima etapă, în deplasare la Petrolul Videle. Vă prezentăm echipa trimisă în teren de antrenorul Ion Pârvulescu în etapa de debut.
Răsăritul: Barbu (Miu) – Frăsineanu, Mincă, Vâlceleanu, Toma (Bădită) – M. Pătru, Teodorescu – Plătagă, Petcu, Cherănoiu, Zuică.
Parcurs sub asteptări în prima parte a editiei 1972-1973. Prima victorie o înregistrăm abia la 8 octombrie 1972, în etapa a opta (3-0), în partida cu Chimia Turnu Măgurele, prin golurile marcate de: Rosca, Cherănoiu si Bădită. O partidă tensionată… S-a jucat cu o deosebită ambitie, atât publicul cât si o parte din jucători au vrut să se răzbune pentru pierderea promovării în ultima etapă a sezonului trecut. Centralul Sever Drăgulici a acordat patru cartonase rosii, câte două pentru fiecare echipă, de la gazde „norocosii” au fost: Frăsineanu si Gigiu.
Iată echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Barbu – Frăsineanu, M. Pătru, Vâlceleanu, Toma – Gigiu, Teodorescu – Petcu (Haita), Cherănoiu, Rosca, Babolea (Bădită).

Echipa caracaleană încheie sezonul 1972-1973 pe locul 9. Seria este câstigată de Flacăra Moreni. Aici trebuie precizat faptul că începând cu editia 1973-1974, Divizia B îsi va mări numărul de echipe. Se trece de la două serii a câte 16 echipe, la trei serii a câte 18 echipe. Oltul Slatina, ocupanta locului doi, profită de aceasta schimbare si promovează direct în esalonul al doilea, alături de Flacăra Moreni.

Apare Viitorul Scorniceşti

În vara anului 1973, la Caracal se dă în folosintă Fabrica de Vagoane, o unitate industrială care va avea si ea un cuvânt de spus în evolutia fotbalului din Caracal. Încă de la inaugurare, unitatea respectivă îsi înfiintează propria echipă de fotbal „Vagonul” Caracal, pe care o înscrie în competitie la începutul sezonului 1973-1974. Asadar, orasul Caracal va avea în sezonul de fotbal 1973-1974, trei echipe de fotbal. Este vorba de: Răsăritul Caracal, sustinută financiar de primărie, în divizia C, Vointa Caracal, echipa mestesugarilor si Vagonul Caracal, echipa fabricii de vagoane, în campionatul judetean.
Prima echipă a orasului, Răsăritul, este antrenată de Marian Vasilescu. Lotul de jucători: Barbu, Vintilă – Frăsineanu, Toma, Vâlceleanu, Pâstaie, Dinu, Cherănoiu, Visan II, Bara, Petcu, Calotă, Bărăitaru.
Pe parcursul campionatului vor fi transferati: Marin Boscor (Metalul Turnu Severin), Ion Purcăroiu (Dinamo Slatina), portarul Visan (Petrolul Ploiesti), Deleanu (U. Craiova, tineret). Trebuie notat si debutul în campionatul judetean al unei grupări care nu peste mult timp va deveni echipa fanion a judetului, Viitorul Scornicesti (FC Olt).

Echipa Vointa, antrenată de Ion Pârvulescu, a avut un parcurs foarte bun atât în campionat dar mai ales în Cupa României. Vointa Caracal a fost eliminată de Electroputere Craiova la penaltiuri, în turul patru, după ce reusise să treacă de: F.O.B. Bals, Progresul Corabia si Cetatea Turnu Măgurele. Din editia campionatului judetean 1973 -1974 retinem partidele: Vagonul Caracal – Vulturii Bals 3-2, pentru caracaleni au marcat: Bogdan (2) si Ciocan, Vointa – Vagonul 4-0 si Vointa – Viitorul Scornicesti, partidă câstigată de oaspeti cu 1-0 prin golul marcat de Vâlceanu în minutul 90, după ce în tur, la Potcoava, jocul s-a încheiat la egalitate 0-0.
Vointa: Scarlat – Căldărus, Prună, Gogorici, Incrosnatu – Grozăvescu, Crângureanu – Constantinescu, Lupu, Bălăican, Gliscă.
Din însemnările profesorului Pârvulescu, aflăm că la finalul celor 90 de minute, gazdele depun contestatie, sunt acuzati de dubla legitimare patru jucători de la oaspeti. Este vorba de portarul Mircea Ciubotea, mijlocasul Petre Petre, precum si atacantii: Ion Vâlceanu si Ion Plesa.
Echipa din Scornicesti va câstiga competitia cu 44 de puncte si va reprezenta judetul Olt la baraj împotriva echipei vâlcene, Unirea Băbeni. Vointa Caracal termină competitia pe locul as doilea cu 43 de puncte.

Vagonul absoarbe Răsăritul, Voinţa rămâne

În presa locală, din august ’74, autoritătile locale ne informează că echipa „Răsăritul”, din campionatul Diviziei C activează în sezonul 1974-1975 sub denumirea de „Vagonul” Caracal. Antrenorul echipei este Marian Vasilescu. Au revenit la echipa Toma si Plătagă, ce jucaseră temporar la Electroputere Craiova si respectiv Unirea Arad. Noul presedinte al asociatiei este Constantin Man.

De asemenea, în această perioadă este legitimat portarul Florea Mantoc (Recolta Vlădila) si mijlocasul Marancea (Cilieni). Din lot mai fac parte: Tomescu – V. Neagu, Prună, Pâstaie, Visan II, Cherănoiu, Calotă, Boscor, M. Neagu…s.a.m.d.
Practic, echipa Fabricii de Vagoane absoarbe echipa Răsăritul si evoluează în Divizia C, pe locul rămas vacant în urma fuziunii.
Evolutie modestă, Vagonul termină prima parte a campionatului pe locul 13. În ancheta de sfârsit de an, în presa locală apare clasamentul primilor jucători pe anul 1974. Fotbalul din Caracal este reprezentat de: Marin Pătru (Vagonul) – locul 6 si Stelian Bălăican (Vointa) – locul 10. Locul întâi i-a revenit lui Constantin Eftimescu (Dinamo Slatina). Nici în sezonul de primăvară Vagonul nu are prea mult succes, echipa va încheia competitia pe locul 13 si este salvată de la retrogradare numai de evolutia extrem de slabă a echipei Textilistul Pitesti.
Pe parcursul campionatului mai antrenează Marin Pătru si Anatol Mităchescu.

Voinţa –  campioană judeţeană

În campionatul judetean evoluează cu succes, de data aceasta, Vointa Caracal care, după ce scapă de Viitorul Scornicesti, câstigă competitia 1974-1975 si va reprezenta judetul la barajul pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Vâlcea, Cozia Călimănesti. După ce pierde partida tur de la Călimănesti cu 2-1, peste numai o săptămâna, Vointa Caracal câstigă, pe teren propriu, cu 2-0, prin golurile marcate de Petre Calotă. Este cea mai mare performantă a echipei înfiintată de Victor Oprea în anul 1965. Autorul acestei promovări este, cine altul decât, Ion Pârvulescu. Pentru că statistica este tot ce rămâne în urma unei competitii, vă oferim echipa trimisă în teren în partida tur de la Călimănesti.
Vointa: Tomescu – Tătaru, Neagu, Mototol, Caracudă – Lupu, Florea – Constantinescu, Calotă, Bălăican, Diaconu.
Odată cu această promovare, orasul Caracal se trezeste cu doua echipe în stagiunea 1975-1976 a Diviziei C, performantă ce produce mai multă dezamăgire decât bucurie. O editie din care nu retinem decât abandonul echipei Vointa, în returul competitiei, si parcursul la fel de modest al echipei Vagonul, care termină campionatul pe locul 14 si scapă de retrogradare datorită golaverajului, pentru a două oară consecutiv. După două salvări miraculoase, în sezonul 1976-1977, tocmai golaverajul este cel care o trimite în judet, alături de Otelul Târgoviste, pe Vagonul, redevenită între timp, din nou, Răsăritul Caracal.

Se spune că, indiferent de domeniu de activitate, o generatie poate performa zece ani. Exact zece ani au trecut de când profesorul Ion Pârvulescu a revigorat fotbalul caracalean, pornind la drum, în anul 1967, cu generatia lui: Vâlceleanu, M. Pătru, Marcu, Mincioagă s.a.m.d. Un bilant simplu, ne arată că cele mai bune rezultate ale generatiei respective sunt: locul al doilea – la debutul în Divizia C, plus lansarea în fotbalul mare a unor jucători de exceptie, Dumitru Marcu si Virgil Mincioagă. După un deceniu, în 1977, fotbalul caracalean începe un nou proces de reconstructie, proces care se va finaliza cu promovare în esalonul doi la sfârsitul editiei 1985-1986.

Punct şi de la capăt

La startul editiei 1977-1978 a campionatului judetean Caracalul este reprezentat de două echipe: Răsăritul Caracal – antrenată de instructorul sportiv Nicu Marcel si Vagonul Caracal – pregătită de profesorul Ion Pârvulescu. Vă prezentăm loturile de jucători ale celor două echipe care se vor duela între ele până la finalul competitiei, un duel care pentru cineva care nu este implicat, nici măcar sentimental, pare de neînteles. Răsăritul Caracal, sustinută de Consiliul Popular al Primăriei: Barbu, I. Vintilă – Ciobanu, Gută, Dumitrescu, Nută, Lupu, A. Petcu, V. Rosca, Puiu Rosca, Gurică, Tolu, Pârvu, Soare, D. Nedelcu, Antonescu, P. Nedelcu. Vagonul Caracal, sustinută de Fabrica de Vagoane: Mantoc, T.Vintilă – Prună, Pâstae, Caracudă, Găletan, Saptelei, Dumitrescu, Nica, Marancea, M. Petcu, Boscor, Viespe, Mincă, Baronescu, Ceausene, Neagu, Rădulescu, Mitran, Calofeteanu. Editia 1977-1978 este o editie dominată de disputa dintre Răsăritul si Vagonul, de departe cele mai bune echipe. Au marcat împreuna aproximativ 250 de goluri. La finalul competitiei, echipa câstigătoare este Răsăritul Caracal.

Echipa primăriei, campioana judeţeana

Chiar dacă a fost cotată cu sansa a doua, Răsăritul Caracal, câstiga campionatul cu 61 de puncte, podiumul este completat de Vagonul Caracal cu 58 si Rapid Piatra-Olt cu 42 de puncte. Echipa primăriei este declarată campioana judetului Olt, editia 1977-1978, si va participa la meciul de baraj, pentru promovarea în Divizia C, unde va întâlni campioana judetului Arges, Gloria Berevoiesti. În iulie 1978, Răsăritul Caracal reuseste în partida tur, disputată la Berevoiesti, să termine egal 1-1, prin golul marcat de Antonescu, un rezultat care îi dă sperante în partida decisivă de la Caracal. Pe teren propriu, caracalenii câstigă cu 2-1, prin golurile marcate de Pârvu si Antonescu si reuseste să promoveze în Divizia C, după numai un an de exil la judet. Iată echipa care a sustinut cele doua manse ale barajului.
Răsăritul: Barbu – V. Rosca, Gută, M. Dumitrescu, Nută – Fl. Tolu, Lupu, A. Petcu – Soare, Pârvu (Gurică), Antonescu.

Odată revenită în Divizia C, autoritătile locale hotărăsc ca cele două echipe să fuzioneze. La startul editiei 1978-1979, echipa apare tot cu numele Răsăritul iar din retur se va numi Vagonul. Conducerea tehnică va fi asigurată de Nicu Marcel si Ion Pârvulescu, iar presedintele clubului va fi numit Ion (Jean) Nitulescu.

Haita , suspendat pe viaţă

Duminică, 27 august 1978, se dă startul editiei 1978-1979. Echipa Răsăritul Caracal întâlneste, pe teren propriu Chimia Găesti, o echipă modestă care va retrograda la sfârsitul campionatului. Debut cu dreptul pentru reprezentanta Caracalului, victorie cu 6-2, contra celor de la Găesti, prin golurile marcate de Pârvu (4), Nedelcu si Soare. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în prima etapă a editiei 1978-1979.
Răsăritul: Barbu (Mantoc) – Rosca, Gută, Dumitrescu, Nută – Lupu (Gurică), Pâstae, Gâtan – Soare, Pârvu, Nedelcu.
Va fi o editie de campionat care va rămâne în memoria suporterilor, prin scandalul declansat de jucătorul caracalean Haita, în minutul 55 al partidei, sustinute pe teren propriu contra celor de la Progresul Pucioasa, în etapa a X-a. Ce s-a întâmplat? În minutul 55, la scorul de 1-0 pentru oaspeti, la un atac al echipei gazdă un jucător este faultat în suprafata de pedeapsă. Convins că arbitrul a acordat lovitura de la 11 metri, jucătorul gazdelor, atacantul Ion Haita ia mingea în brate, pentru a executa lovitura de pedeapsă. Spre surprinderea celor prezenti, dar mai ales a lui Haita, un tip impulsiv, arbitrul a acordat fault în atac. Haita nu acceptă decizia, merge la arbitru si îl loveste direct cu capul în gură. Acesta cade, rămâne întins la pământ minute bune si primeste îngrijiri medicale. Partida s-a întrerupt în minutul 55. Comisia de Disciplină din cadrul Federatiei hotărăste ca partida să fie câstigată cu 3-0 de către Progresul Pucioasa, iar jucătorul Haita este suspendat pe viată din orice competitie sportivă. Vă prezentăm echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Răsăritul: Mantoc – Rosca, Pâstae, Gută, Nută – Lupu, Bidi, Gâtan – Pârvu (Soare), Haita, Nedelcu.

Uite Vagonul, nu e Vagonul

La începutul anului 1979, iubitorii fotbalului din Caracal sunt informati, prin presa locală, că: „Începând din 26 ianuarie 1979, Comitetul de Partid Orăsenesc a luat hotărârea ca echipa de fotbal Răsăritul Caracal să activeze pe lângă Întreprinderea de Vagoane Caracal în cadrul A.S. Vagonul, purtând denumirea de Vagonul”. Este pentru a treia oară, într-un timp relativ scurt când se încearcă această colaborare, între întreprinderea mai sus mentionată si fotbalul caracalean. Nici de această dată nu va dura mult aceasta asociatie. În editia următoare echipa se va numi Sportul Muncitoresc Caracal si va fi sustinută de întreaga platformă industrială a orasului. În partea a două a campionatului 1978-1979, conducerea tehnică este asigurată de Ion Pârvulescu – antrenor principal si Constantin Mincă – antrenor secund. În vacanta de iarnă, echipa caracaleană sustine un meci amical împotriva Universitătii Craiova. Echipa craioveană a fost întotdeauna aproape de fotbalul caracalean. Este perioada când si la Craiova începe reconstructia echipei care va domina fotbalul românesc câtiva ani. Prima peformantă notabilă este eliminarea în turul II al Cupei U.E.F.A, în toamna aceluiasi an, a echipei engleze Leeds United. În amintirea vremurilor bune, trebuie notat faptul că echipa Craiovei din partida cu Vagonul este, cu mici exceptii (Stefănescu în locul lui Tilihoi si Crisan în locul tânărului Lută Ciobanu, plecat la FC Olt), aceiasi care, la 17 noiembrie 1979, a intrat în istorie ca fiind prima echipă româneasca care elimina o echipă din Anglia. Iată distributia celor două echipe, în jocul amical din 4 februarie 1979, disputat pe stadionul „Parc” si câstigat cu 2-0 de oaspeti.

Vagonul: Mantoc (Vintilă) – V. Rosca (Antonescu) Prună, Pâstae, Dumitrescu (Stănescu) – Nica (Marancea), Lăcătus (Lupu), Gâtan – Nedelcu (Neagu), Boscor (Petcu), Pârvu.

Universitatea: Boldici – Ungureanu, Tilihoi, Bumbescu, Purima (Negrilă) – Donose (Irimescu), Beldeanu, Balaci – Ciobanu (Geolgău), Cârtu (Cămătaru) Ticleanu.

Pleacă Platagă, vine Plotoagă

Evolutie modestă în sezonul de primăvară, înfrângeri la Găesti cu 3-0, la Rosiori cu 4-2, la Dacia Pitesti 2-0. Prima victorie concludentă este obtinută la 29 aprilie 1979, în etapa cu numărul 23, 4-0 cu Dinamo Alexandria, prin golurile marcate de: Nedelcu (3) si Lupu. Autorii acestei victorii sunt: Mantoc – Rosca, Prună, Dumitrescu, Mot – Lăcătus, Nica, Lupu (Gâtan) – Mincă (Neagu), Boscor, Nedelcu. În retur, cel mai important lucru îl constituie debutul tânărului Mihai Plotoagă, care în scurt timp va deveni unul din cei mai reprezentativi jucători ai fotbalului caracalean. „Am început fotbalul la CSS Caracal cu antrenorul Doru Matei. La echipa mare am fost promovat împreună cu Lucian Grosu de Ion Pârvulescu. Primul meci jucat în tricoul echipei Vagonul a fost în Cupa României, contra celor de la Alexandria, în primăvara lui 1979, meci câstigat de noi cu 1-0, prin golul marcat de mine. Nu voi uita niciodată acel meci”, povesteste Mihai Plotoagă despre perioada de început a activitătii sale. La 8 iunie 1979, cu două etape înainte de final, nemultumit de conditiile oferite, antrenorul principal Ion Pârvulescu părăseste banca tehnică. Vagonul Caracal încheie sezonul 1978-1979 pe locul 14, cu 26 de puncte, cu unul mai mult decât Chimia Găesti care retrogradează împreună cu Cetatea Turnu Măgurele. Seria a IV-a este câstigată de Flacăra Moreni, care promovează în Divizia B, după ce sezonul trecut a pierdut promovarea în ultima etapa în disputa cu Viitorul Scornicesti. Golgheterii echipei Vagonul Caracal, în editia 1978-1979, sunt: Boscor (13 goluri), Pârvu (11 reusite) si Nedelcu (7).

Continuare în  „Sportul Muncitoresc / FCM / Progresul Caracal” – caută în arhivă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: